împricinatul de Corn – adică eu însumi

Mai ţineţi minte cum a început criza să treacă Atlanticul?

A făcut, mai întâi, o scurtă escală în Islanda. Cu acea ocazie, Islanda a fost declarată falită. Şi au venit băieţii să-i explice ce şi cum, cum să-şi revină, ce să mai pape, ce credite să mai şi de la cine să le ia…

După care, s-a făcut o linişte deplină. Mai vede cineva Islanda la TV sau o aude la radio sau o mai citeşte în ziare? Nu. Nu se mai ştie nimic. Îţi vine să crezi că s-a scufundat. Că au şi împărţit-o, tu iei peştele, io iau vulcanii, eu mă ocup de turism, eu o amestec cu Grecia etc.

Asta până… citeşte mai departe

Tags: cuvinte cenzurate, guerilla blogging, situaţia

Oare de ce cuvântul CAPITALISM este folosit cu extrem de mare parcimonie de media românească?

Întreb şi eu, aşa, pentru că anul ăsta m-a surprins utilizarea “excesivă” a cuvântului în speţă. A apărut de trei ori pe burtierele televiziunilor, în contextul unor demonstraţii antiCAPITALISTE. În anii trecuţi, cuvântul ieşise completamente din uz.

Era linişte şi pace. Românica era o jupâneasă fericită, cu basmaua pe cap şi cu cracii pe sus. CAPITALISMUL nu exista, nu se discuta, nu se dezbătea. De fapt, şi acum e linişte şi pace: CAPITALISMUL nu se dezbate, nu se discută, nu există.

De ce?… citeşte mai departe

Tags: cuvinte cenzurate, guerilla blogging

Aţi mers vreodată cu trenuleţul acela ’oţ care urcă pe munte la Schaffberg, pufăind şi scrâşnind din biele? Pentru asta te duci cu maşina la St. Wolfgang, unde se găsesc locuri foarte ieftine de parcare. Tura cu trenuleţul durează cam 45 de minute dus, după care petreci cam o oră sus, pe vârful Schaffberg,

  de unde poţi vedea trei lacuri: Wolfgangsee (pe malul celălalt al lacului, la St. Gilgen, s-a filmat Sunetul Muzicii), Attersee şi Mondsee. Poţi să mănânci, pe scurt, la cabana veche de pe vârf, unde o să-ţi fie prezentat ca… citeşte mai departe

Tags: vietnam huey uber dachstein

Acum, a murit…

Profesorul care ar fi trebuit să plece în cea mai lungă călătorie din cea mai frumoasă vilă de pe Kiseleff, cu grădinar în curte şi sumedenie de oameni care să aibă grijă de zilele sale din urmă, a murit într-o cameră care aducea cu o debara din spitalul în care a lucrat.

Ce o să urmeze? Probabil o înmormântare la care se vor ţine discursuri ipocrite, nişte eventuale dezbateri în care va fi vorba despre cum îşi tratează România valorile, după care alţi şi alţi profesori, sau academicieni, sau oameni de artă, sau, pur şi simplu, oameni de ispravă, vor ieşi din scenă pe sub furcile caudine ale nunţii unui nou Borcea, cea mult prăznuită de televiziuni, ziare, posturi de radio, în conversaţii ritmate de manele… citeşte mai departe

Tags: româneşte vorbind

Măi, tovarăşi şi fraţi fleoreo…

Mai sunt numai şase (6!) zile de Hokusai la MNAR!

Sunt două saloane full de stampe, din cele care prevestesc cu nesaţ (deşi destul de distant), chiar şi bedeurile japoneze contemporane – manga. Manga se numeau încă de pe vremea maestrului şi reprezentau, uMpic, altceva, dar asta e altă problemă. La MNAR, însă, daţi de fineţe şi linişte, subtilitate a detaliilor dosite pe unde nu te aştepţi, culoare discretă şi personaje cu atitudine, puncte de vedere alese cu schepsis şi, bineînţeles, pândind din absolut toate lucrările, Domnul Fuji…

Ar fi păcat să rataţi.

Tags: anarhia kult

Gustav (von) Aschenbach ia o barcă (gondolă…) de la San Marco la Lido.

Trece apa dar nu-i dă barcagiului nici un sfanţ.

Cu toate astea, Gustav moare. Numai că, între timp, apucă să se îndrăgostească de un june polonez.

De-aia nu i-a plătit tainul gondolierului? Şi, oare, tot din cauza lui Eros cel dionisiac şi indian ajunge Gustav să se prostească precum bătrânul roşcat pe care îl dispreţuise în timp ce venea la Veneţia?

Tags: anarhia kult

Hallstatt! Ehei, aici e frumos-frumos! Atât de frumos, că unor nenorociţi de chinezi le-a dat prin minte să-i construiască o replică, la ei acasă, la dracu’ cu cărţi, prin nu-ştiu-ce-munte cu nume impronunţabil.

Cum e Hallstatt? Case căţărate unele peste altele,

grădini mărunte, ascunse îndărătul unor ziduri de piatră,

cheiuri pentru vaporaşe şi bărcuţe (acestea din urmă au o formă specifică),

Tags: vietnam huey uber dachstein

sau uite cum Fotbalul ia locul Rugbyului…

În filmul „Troia” ne-am trezit cu Brad Pitt în rolul lui Ahile. A reieşit un Ahile imberb, epilat, discret isteric, care se comporta precum un infant răsfăţat: de pildă, bătea din picior. Era un Ahile care deprinsese de la regizor coregrafia marţială extrem orientală şi care nu avea volum când îl apucau năbădăile. Una peste alta, te întrebai de ce n-a băgat regizorul în film şi pe unul cu un pistol, să-l împuşte odată pe Ahile ca să nu se mai chinuie.

Ca să fie foarte clar, adevăratul Ahile arăta aşa (cre’că e ăla dîn stânga, cum priveşti…)… citeşte mai departe

Tags: anarhia kult, intrebare

Dacă te învârţi pe la Obertraun şi dacă te plouă amarnic (nu-i greu să păţeşti aşa ceva), dă şi tu o tură pe la mina de sare din Hallstatt – o cuplezi cu vizita târguşorului Hallstatt, chit că acesta din urmă merită să fie văzut pe soare, şi-ţi mai iese de o zi de concediu.

Despre civilizaţia timpurie a fierului, cea care poartă numele târguşorului – aţi auzit şi n-am chef să insist. Vă reamintesc doar că, odată apărută şi asumată de hicsoşi, de pildă, amărâţii ăia din Orientul Mijlociu, a pus jos Egiptul Faraonilor: aceştia din urmă încremeniseră în proiect şi bootau zi de zi, fără nici un fel de… citeşte mai departe

Tags: vietnam huey uber dachstein

Bad Ischl…

Ce înseamnă Bad Ischl? Păi, înseamnă aşa: prinţesa Sissi, drăguţul de împărat Franz Iozef (sic!), spa de vară pentru curtea de la Viena, târguşorul unde a făcut Jörg Heider şcoala primară şi unde Franz Lehar şi-a cumpărat casă, şi, mai ales, staţiunea de vară preferată a protipendadei vieneze. Metternich, Bruckner şi Brahms îşi petreceau vacanţele prin zonă, chestie de înţeles: Franz Jozef dimpreună cu a sa curte frecau menta en gros pe aici. În consecinţă, mi-a fost imposibil să nu stabilesc oarece corespondenţe simbolice cu localitatea Sinaia şi vreau să spun că Sinaia (mă refer la Sinaia standard!) n-a ieşit chiar rău din încleştare.

Tags: jurnal de front

Obertraun + zona

 O chestie naşpa la austriecii ăştia e haleala. Sunt subţiri de tot, frate – mai încolo o să vă spun eu ce şi cum… În rest, însă, au o ţară perfectă, la munte cel puţin. Vreau să spun că dacă cineva ar putea să transplanteze sarmalele, pomana porcului, varza murată, mititeii, ceorba de burtă şi bulzul pe tărâmurile lor aseptice, n-ai mai avea nevoie de absolut nimic, că prietenii ar veni ei singuri la tine…

Dar, chiar şi aşa, fără mâncare noastră cleioasă şi din adânc colesterolică, tot mi-aş lua o căsuţă la Obertraun, drept pentru care m-am apucat de Loto. Cre’că face bine la… citeşte mai departe

Tags: jurnal de front

ExYugoslavija + Obertraun

- Adică, pe domnul acela îl cheamă chial pe plietenul nostlu, Titos? – insista căluţul de pluş.

- Nu, măi, Pony, offff, ce gleu de cap eşti! Îl cheamă Tito, nu Titos, îi răspundea Haralambina, râzând în gura mare.

Între timp, motocicliştii austrieci care aşteptau să treacă graniţa, trecuseră la ţinuta bust – chestie discret scârbavnică, pen’ că erau cam graşi şi aveau şoriciul prea roz; în plus, năduşiseră plenar, dar, deh, în Balcani, verile-s mai călduroase…

Deodată, motarzii au tăcut mâlc şi au prins să se holbeze la nişte biciclişti băştinaşi care se… citeşte mai departe

Tags: jurnal de front

sau…

 Faze în Srbjia

- Tati, de ce sclie acolo de Titos al nostlu?

- Nu scrie Titos, scrie Tito! Ti-to!

- Heeei, se miră Haralambina, fără să mă bage în seamă, au auzit şi domnii de aici de cămila mea de acasă?

E din ce în ce mai insistentă – are ea o jucărie albastră de pluş (eu zic că-i girafă, ea zice că-i cămilă), o jucărie pe care a botezat-o deîndată ce-a primit-o: i-a spus Titos. În consecinţă, ghicesc încurcătura Haralambinei, dar mă doare în cot: profit de interesul ei ca să-i bag, pe scurt, o informare istorică pertinentă. Un rezumat, pricepeţi? Că cine a fost Tito… Că ce a dres… Că războiul al II-lea… citeşte mai departe

Tags: jurnal de front

… sau,

O călătorie prin Celţia Mare

… sau,

La vest de Szeged

Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama că am pornit în călătoria din vara asta hăt, demult – tocmai din august, 1995! Eram într-un autocar dărăpănat, numai table scâlciate, care se scurgea la vale prin Ioropa, coborând şontâc-şontâc taman de la Glasgow şi amorţiserăm cu toţii, şoferii inclusiv. Eram adormiţi, era scârbiţi şi transpiraţi, ba chiar cred că duhneam, iar autocarul zornăia din toate pistoanele, niturile şi încheieturile, vibra şi tuşea, pârâia şi se cutremura de ziceai că e gata-gata să se rupă în bucăţi. Îmi vâjâia capul, stăteam cuminte pe… citeşte mai departe

Tags: jurnal de front

Iată peste ce-am dat azi:

http://www.jurnalul.ro/special/anchete/drumul-babelor-deschide-calea-betonierelor-in-bucegi-576291.html

Adică… După reuşita asfaltării Pleşcoiului până la ultima străduţă, după încheierea cu brio a autostradalizării româneşti, după reuşitele ascunse de frunza a pudică a lu’ (m)Adam, după relansarea comerţului stradal din curtea mă-sii şi după succesurile nemăsurate la călărie (faza pe tarla, ghidonată de poetul din Cetate!), o persoană doi la metru, una cu mers hotentotic din motive de nefamiliarizare cu tocurile, se gândeşte să cimenteze un drum printr-un Parc Naţional…

(sursa: www.infomontan.com)

La doi paşi de Sfinx.

Turambare! Ce dracu’ facem, băi?… citeşte mai departe

Tags: guerilla blogging

… scriitor, exeget al textelor lui Jules Verne, povestitor, pasionat de H.G. Wells, promotor al fenomenului S.F., istoric al literaturii imaginarului, om curios, iscoditor, care nu şi-a pierdut niciodată puterea de a se mira.

Nu mai este aici… citeşte mai departe

Ori de câte ori tânjesc după aşa ceva…

… îmi amintesc că cei care au tânjit la vremea lor după aşa ceva, i-au călcat în picioare pe cei care pictau aşa:

Există un channel pe youtube: http://www.youtube.com/user/Evropae .

Evropae, cel ce îl utilează cu clipuri, are 24 de ani şi se reclamă a fi tradiţionalist. Om cu lecturile lui, nu puţine, după cum sugerează uploadurile. Channelul lui nu are o vechime decât de vreo jumătate de an. Are deja 553 de subscriberi şi 430 de prieteni.

Vedeţi ce vârste au prietenii şi subscriberii. Mai căutaţi şi cele câteva clipuri despre Corneliu Zelea Codreanu pe care Evropae le-a urcat… citeşte mai departe

Tags: anarhia kult, guerilla blogging, jurnal de front

Bucureştiul s-a ridicat dintre mlaştinile mele, pe straturi de loess, marne şi nisipuri, străbătute (o simt clipă de clipă!) de râurile freatice izvorâte din munţi – din Piatra Craiului şi Bucegi, nu de altundeva. Târgul s-a întins agale printre lacuri, zăvoaie şi bălţi pline de stuf, în lunca unui râu domol, mocirlos şi năpădit de răgălii; în timp, a cuprins ostroave şi gorgane joase, gruiuri şi petece de pământ, apăsându-mă din ce în ce şi umflându-se precum o oază din paiantă şi cărămidă ce anunţa geometrii în inima harababurii vegetale şi geologice. A crescut, cum altfel, în jurul unei răspântii ce aduna drumuri de la Braşov şi Târgovişte, Rusciuk şi Silistra, Turnu-Severin… citeşte mai departe

Tags: bucăţi de roman

Imaginează-ţi, dragul meu ……….., că pasărea care tocmai s-a aşezat pe turla cu ceas a bazilicii Saint Mang (era un corb imperial, nemăsurat de mare) – imaginează-ţi, aşadar, că acea pasăre era cu totul şi cu totul vrăjită. Ştii ce se spune despre corbi: că au obiceiul funest de a croncăni batjocoritor. Corbul nostru nu scoase un sunet însă, ba, mai mult, rămase nemişcat preţ de câteva ore încheiate, scrutând uliţele şi stradelele vechiului Füssen din înaltul turlei, trăgând cu urechea la conversaţiile molcome ce se ridicau din nenumăratele bierhäuser şi de la terasele scăldate în soare dar, mai ales, iscodind cu nesaţ gândurile celor ce se preumblau în triunghiul imaginar cuprins… citeşte mai departe

Tags: bucăţi de roman

                                                                                Jurnalisind la Omu – 10 years after.

Cine ştie, se prinde… citeşte mai departe

Tags: da