Archive for the ‘Uncategorized’ Category

 

Brândușa, șarpele și fructele roșii – toamna

Fotografie0447

 

Fotografie0460

 

DSC_0062

DSC_0095

 

Frumos, frumos, frumos… Munții Penteleu, satul Varlaam. Toamna, mda.

De ce-o fi satul mai frumos în poze decât IRL?

Oricum, de scăpat, ei o să scape, indiferent ce iese pe Wall Street, în Biroul Oval, la Kremlin sau în Piața Tiananmen (sau cum naiba s-o mai scrie…).

Iar vinul a fost din ăla gros, cu gust plin, vin d-ăla, nemedaliat, nestrecurat, nefiltrat, neetichetat… citeşte mai departe

poe-m

mi-am cumparat o poezie

şi poezia avea cam paişpe-cinşpe tone

şi vreo trei sute de metri lungime

 

am dat nas în nas cu ea

plutea

zbura peste parcul iiore

ca un cuirasat

ca un elefant plin de talidomidă

ca o fleică lunecând prin fiorduri de aer

ca planeta saturn

 

era ţâfnoasă ca o hienă

ea mă iubea şi eu o iubeam

 

nu mirosea a nimic

se plictisise de atâta plutire

de atâta lungime

de asemenea greutate

 

cică

hai să mă cufund în lac

vreau să înfulec ciumaţi

vreau să-i înfulec pe toţi ăia

daţi cu var din balta albă

sunt plictisită… citeşte mai departe

Kröller-Müller

 

krollermollergebouw

 

Să ne imaginăm că doamna M.V. sau doamna D.P. sau perpetuu inexistenta doamnă I.Ț., soții de oameni bogați, care țin pagina întâi a presei online, ar fi cuprinse de plictiseală. Dacă s-ar întâmpla așa, atunci, pe la vârsta de 35-36 de ani, ele s-ar apuca de un  curs de „înțelegere a artei” și, poate că după vreo două-trei decenii, ne-am alege și noi cu un muzeu de pus în ramă.

În realitate, însă…

În realitate, însă, n-o să rămânem decât cu niște colecții rătăcite prin case de care nu se aude. Ieri am vizitat colecția familiei Macovei, din strada 11 Iunie – picturi de Petrașcu, Ciucurencu, Tonitza, Pallady, Maxy, Țuculescu, printre piese… citeşte mai departe

Scriitorul și pescarul

 

Fotografie0427

Așadar, era seară pe Dunăre când am aflat povestea lui Anatolie, starețul peștilor de lângă Capidava, și a lui Romulus Bărbulescu, scriitorul. Nu știu dacă am aflat-o înainte sau după ce am făcut poza de mai sus, dar cam asta era ora zilei. Era cald, stăteam pe puntea unui bac, Haralambina se afla în cealaltă parte a insulei (se juca de-a sniperii pe lângă telescop, printre stâncile alea mărunte), iar noi beam un vin alb, rece ca gheața, dintr-o sticlă brumată, care scotea abur de înghețată ce era. Așteptam țânțarii și ne înfofoliserăm în cârpe, care cum putuse.

– Sărbătorim ceva? am întrebat-o pe M, fata roșcată și cu pistrui care adusese vinul.

– Ce… citeşte mai departe

TALIENE LA BALCIC

vara 2013 419

 

Văd o călătorie de la un pol la altul din 1991, mi-a fost anunțată de visul cu banane de azi-noapte. Imaginile din 1991: ce fețe, ce fel de a vorbi… Vremuri plicticoase, mă zbăteam ca dracu să ajung la capătul zilei – acum, pe la prânz, nu mai am chef nici să mă uit în jur, nici să ascult ce zice lumea. Erau alte zâmbete în 1991; chipurile erau mai variate și obiceiurile mai migăloase, ce oameni, puțini pofteau la contul perfect, nu bântuiau botoxul și silicoanele, graba era pentru fraieri, „a gentleman will walk but never run”. Și culorile erau mai șterse, retina nu-ți crăpa pe stradă, nu te mâna nimeni la shopping. Se râdea de prostii, mda, lumea… citeşte mai departe

Oul sau găina? Televizorul sau poporul?

sarbudan-voiculescu-dcdan-diaconescu

 

Să vorbim despre muhaielizarea românească. Să nu ne ascundem după deget – cei trei distinși de mai sus au făcut un biznis excelent, dar la pachet cu banii lor a venit imbecilizarea noastră.

Să fi fost ea, imbecilizarea, dinainte, așteptându-i? Habar n-am, nu mă bag, eu nu știu decât că acești inși au stabilit norma televizoristică română: ei ne-au învățat cu maneliștii, cu curvele cu fason, cu playback-ul, cu Lundgren, van Damme și cu o sumedenie de filme imbecile, cu analiști politici rătăciți în propriul lor creier (nu-așa? se întreba Brucan, la începuturi, iar jurnaliștii dădeau ochii peste cap, a… citeşte mai departe

Marx, Trier!

 

Au trecut câţiva ani de când un eseist român „en vogue” stabilea în câteva vorbe de ce ne-au făcut rău scrierile lui Marx: omul avea, pur şi simplu, hemoroizi… Durerile permanente generate de patologia anală erau răspunzătoare pentru acele scrieri care, finalement, au dus la apariţia unui dezastru politic. Lăsând la o parte faptul că hemoroizii nu dor şi că, mai probabil, Marx suferea de fisuri anale, simplificarea cu pricina m-a cam umplut de silă, chit că pe vremea aceea aveam certuri cumplite cu taică-meu pe probleme politice: el era marxist, eu nu eram, el citise Marx, eu nu citisem, dar de certat, ne certam cu vigoare. În ce mă privea, nici nu simţeam nevoia să-l parcurg pe Marx; în definitiv, insul o dăduse în bară în văzul… citeşte mai departe

Un emoticon pentru medicii din Podgorica

 

Sosesc la noi în spital pacienţii români tranferaţi de la Podgorica. Îl examinăm pe primul dintre ei.

– Diagnostice?

– Confirmate.

– Rezolvare chirurgicală?

– OK!

Îl examinăm pe cel de-al doilea.

– Diagnostice?

– Confirmate.

– Rezolvare chirurgicală?

– OK!

Şi tot aşa, preţ de unsprezece pacienţi. Evaluaţi impecabil la Podgorica, cu diagnosticele de transfer scrise în latină, trataţi la milimetru, economic, direct la ţintă, fără exces de investigaţii şi fără figuri de stil – colegii din Muntenegru practică o medicină limpede, curată, asemănătoare unui text de Hemingway. Mai rar în zilele noastre…

Nu suport emoticoanele. Cu toate astea, pentru colegii din Muntenegru mi-aş imagina unul, căci cuvintele sunt de prisos.

Ei, bine, emoticonul cu pricina… citeşte mai departe

Domnului George Anania, dincolo…

 

george-anania194h1

 

Eram foarte aproape de dânsul atunci când a plecat. Extrem de aproape. Ne despărţeau doar două etaje, doar patru rânduri de scări, doar câţiva metri. Nu credeam c-o să ne abandoneze şi tot amânam vizita pe care i-o promisesem, pe care le-o promisesem…   Un om delicat, nu se băga în faţă, vorbea puţin şi cu miez. Îşi ştia bine boala şi o ştia de mult. Rabi mi-a spus povestit că odată, domnul George Anania i-ar fi spus aşa:

– Boala nu trebuie să ne împiedice să facem ceea ce avem de făcut.

Drept pentru care dânsul nu s-a lăsat. Liniştit, fără iureş, fără figuri de stil şi fără zarvă – nu prea era… citeşte mai departe

Ce înseamnă USL?

 

 

Vă rog, un moment de pauză. O să vă comunic un banc.

Întrebare: Ce înseamnă USL?

Răspuns: Uite Sfârşitul Lumii!

Întrebarea mea: să-şi fi revenit “serviciul” cu pricina?…  lol

(sursa comic: http://yard-gnome-sanity.blogspot.ro/)… citeşte mai departe

Manelistul de pe Travel Channel

Vă place hip-hopul?

Şi mie… Mor de plăcere când văd nişte colo… pardon, nişte afroamericani care râgâie ritmat prin decapotabile, cu lanţuri aurite de treij’ de kile la beregată, tatuaţi în mandarină, îmbrăcaţi în costume beton cu etichetele p-afară, cum plâng ei de fericirea curvei care le-a tras-o la foc mic. Aş da zile de la mine pe varianta US sună la fel de carcalacic ca o scrisoare de dragoste redactată de un masturbator trecut, discret impotent.

În fine. Văd că magnificele noastre zile în curs ne pun şi în faţa unor manifestări televizionistice echivalente şoricăriei, mai ales că e ceva british, dear. E acolo un indian, frate, un indian care face teoria vinului de colecţie şi a traseelor de golf superbazate. Vorbeşte direct în glossy, semn că… citeşte mai departe

Politicianului român – o lectură obligatorie

 

Înainte de a intra în politică (dar e valabil şi pentru cei care au făcut-o deja), aveţi de citit OBLIGATORIU (!!!) o carte comodă, nu foarte lungă, extrem de inteligibilă.

Mă refer la “Autobiografia” lui Benjamin Franklin, care a apărut şi în limba română într-o perioadă în care n-ar fi avut cum să facă parte din bagajul de lecturi obligatorii ale unui politician local.  Faceţi acest efort, n-o să vă ia multă vreme – cel mult o după-amiază. Se ţine minte uşor. Poate fi citită şi în tren sau pe plajă. Puteţi să citaţi din ea pe la tocşouri şi-o să daţi bine. V-ar ajuta chiar şi la Bruxelles, sau la Strasbourg… citeşte mai departe

Politica românească – cursul ultrascurt

 

Înainte de 89, în plin pseudocomunism, pe când eram conduşi de foarte mulţi cretini, îmi menţineam speranţa abstractă cum că pe pământ există totuşi (hmm…) democraţie, capitalism, şi că oamenii ar putea să fie conduşi şi de politicieni meritorii.

Providenţa a fost mai mult decât civilizată şi, surprinzător, a spulberat societatea din jurul meu. După aceea, însă, capitalismul local a avut timp să eşueze cu vârf şi îndesat, iar de condus, am ajuns să fiu condus tot de nişte imbecili. Cât despre democraţie…

Aşa că am ajuns să mă întreb: eu în ce să mai sper?

Acum, hai să fim cinstiţi, căruţa noastră s-a stricat din primele clipe ale înghesuielii din decembrie când, de pe surse citire, un Om Providenţial s-a aşezat în capul bucatelor… citeşte mai departe

Băsescu şi Ponta? – mă “unflă” râsul

În 6 martie, 2012, la ora 5.31 GMT, Curiosity a “amartizat” în craterul Gale.

Punct!

http://www.youtube.com/embed/nhUbu2GTIv8

Reflexia

 

http://flame013.deviantart.com/

Oare cum stăteau lucrurile pe vremea când nu existau oglinzi ?  Ia fiţi atenţi :  acum două – trei sute de ani, în cea mai mare parte a caselor (acolo unde erau case) nu existau nici oglinzi, nici geamuri, nici nimic altceva care să-ţi reflecte chipul.

Nu vedeai decât trăsăturile celorlalţi şi, cel mai bine, îi ştiai şi îi interpretai pe cei din jur. De tine însuţi habar n-aveai :  aveai chipul prelung sau rotund, aveai sprâncene groase, sau nu, aveai ochi iuţi, sau blegi, aveai o mimică vie, sau adormită ?  Ce chestie bizară, nu te cunoşteai mai deloc – dacă-ţi vedeai figura de două-trei ori în viaţă …

Iar lucrurile… citeşte mai departe

Prea puţine furturi în România, prea puţine şantaje, prea puţine împuşcături…

 

O ţară de fleţi! Ucrainenii au rackeţi – noi nu!

În Bulgaria se împuşcă ăia pe stradă – la noi nu!

La ruşi te şantajează derbedeii să-ţi ia casa, nevasta, cardul şi tableta – la noi nu!

Peste tot ai curve la vedere – la noi le vezi doar prin parcări şi pe centuri, pe la Băicoi şi la Câmpina, nişte baragladine crăcănate, chioare, slute, ştirbe, dăulate.

N-avem rackeţi, n-avem mafioţi transpiraţi, nu-l avem nici pe Capone, nici pe franţuzu’ ăla de-a săpat pe sub Marsilia ca să spargă o bancă.

Ca şi dinozaurii descoperiţi în Românica, nişte ăia mici, orbeţi, deşelaţi şi năpârliţi, nişte buimaci de jurasic, ca şi reptilele alea cu limba pe pernă, golănimea românească nu e-n stare decât de-o… citeşte mai departe

Mi-au publicat o carte, adică lansarea lu’ “moi”

 

 

“Ei”, adică prietenii de la “mi-au publicat o carte”, sunt Editura Millenium Books.

Cartea se cheamă Skipper de Interzonă şi e un text pe care am dat să-l public pentru prima oară în 1995, în Antologia Nemira pe care o pregăteam pentru Worldcon-ul de la Glasgow… Pe vremea aia, Skipperul era doar o nuvelă. Mi-a fost tradusă în engleză, dar n-am apucat s-o verific în timp util, aşa că n-am mai tipărit-o.

Şi bine-am făcut.

După vreo cinci ani, i-am trimis Skipperul lui Mike Hăulică. Nu-mi mai plăcea, aşa că l-am mai scris o dată înainte să apară on-line, în revista Lumi Virtuale. Pe vremea aia, Skipperul tot nuvelă era. Speram… citeşte mai departe

Corbul Haralambinei

 

 

 

Maître Corbeau, sur un arbre perché,
Tenait en son bec un fromage bon pain (ahem!)
Maître Renard, par l’odeur alléché,
Lui tint à peu près ce langage :
“Hé ! bonjour, Monsieur du Corbeau.
Que vous êtes joli ! que vous me semblez beau !
Sans mentir, si votre ramage
Se rapporte à votre plumage,
Vous êtes le Phénix des hôtes de ces bois.”
A ces mots le Corbeau ne se sent pas de joie ;
Et pour montrer sa belle voix,
Il ouvre un large bec, laisse tomber sa proie.
Le Renard s’en saisit, et dit : “Mon bon Monsieur,
Apprenez que tout flatteur
Vit aux dépens… citeşte mai departe

Fază cu români şi americani, de la Pamfil Şeicaru…

 

 

 

Povestea de mai jos ne spune câte ceva despre noi, românii…

Pe vremea când americanii ne bombardau cu sârg, deasupra Bolintinului, la doi paşi de Bucureşti, a avut loc o luptă aeriană în care câteva avioane de vânătoare româneşti au atacat o escadrilă de fortăreţe zburătoare. Unul dintre piloţii români, ne spune Pamfil Şeicaru, a reuşit să doboare trei „balauri” americani, dar a fost şi el doborât.

Spre seară, ziaristul a plecat spre Bucureşti cu maşina. Pe drum, a luat un ţăran bătrân în maşină (cât de vechi e autostopul!) şi, din vorbă în vorbă, au ajuns să discute despre lupta aeriană din cursul zilei.

Iată ce a spus… citeşte mai departe

SĂ FII SĂNĂTOS…

 

 

(and for patients, too…)

Bine ar fi ca acum, când citeşti aceste rânduri, să fii sănătos tun. Când eşti sănătos tun, ţi se pare că discuţiile legate de sănătate au doar conotaţii generale, că ţie n-o să ţi se întâmple nimic şi că problemele sănătăţii publice ţin exclusiv de moralitate, de principii etc. Când eşti sănătos tun, nu faci alteva decât să te întrebi, pe îndelete, fără sentimentul urgenţei: oare chiar merită să mă asigur? Dacă mă asigur, cum e mai bine s-o fac? Merită să investesc în sănătatea mea şi dacă da, cât? Să trag statul la răspundere pentru politicile sanitare?… citeşte mai departe