Să vorbim despre muhaielizarea românească. Să nu ne ascundem după deget – cei trei distinși de mai sus au făcut un biznis excelent, dar la pachet cu banii lor a venit imbecilizarea noastră.
Să fi fost ea, imbecilizarea, dinainte, așteptându-i? Habar n-am, nu mă bag, eu nu știu decât că acești inși au stabilit norma televizoristică română: ei ne-au învățat cu maneliștii, cu curvele cu fason, cu playback-ul, cu Lundgren, van Damme și cu o sumedenie de filme imbecile, cu analiști politici rătăciți în propriul lor creier (nu-așa? se întreba Brucan, la începuturi, iar jurnaliștii dădeau ochii peste cap, a admirație), cu cititoare de pe prompter ridicate în slăvi (ce fete deștepte, ați văzut, aah…), cu fotbaliști drogați care pierd meciurile naționalei, cu homosexuali care se dau hetero deși dacă ești gay nu mai e o problemă, cu patroni vârâți în tomberoane pregătite dinadins, cu nunți și divorțuri în direct, cu pumni, palme și râgâituri, cu politicieni care eructează prin dos și emit flatusuri pe gură, cu bucuria tembelă că a venit canicula și plecăm să ne facem praf la Mamaia, cu jurnaliști profeți cam peltici, cu filozofi care au făcut trafic cu edituri, cu realizatori de tocșouri îmbăloșați în propria inteligență, cu crimele de la ora 5, cu vedete care-și bagă supozitoare în nas din cauză că nu știu ce-s alea, cu bâlbâiți și hăhăiți, cu decidenți corijenți pe bune, cu fete scoase din parcări și catapultate direct în politica înaltă…
Ne-au muhaielizat de tot! Suntem exact ce ne-au oferit prin politica lor de programe, timp de 20 de ani, unii din ei cu datoriile la stat șterse sau cu matrapazlâcurile palmate de oficialități, doar pentru că din patru în patru ani e nevoie de ratingul lor, de vectori de imagine, și de ei înșiși – patronii ascultători care vehiculează mesajele unei clase politice cu creierul cufundat în colesterol și clisă viermănoasă de Bărăgan.
Uitați-vă pe grila de programe de oriunde de pe pământ – unde-o să mai vedeți cretini cu ifose care stabilesc standardul public? OK, OK, știu că s-a isprăvit epoca cenzurii – e dreptul oricui să difuzeze orice, dând glas chiar și frustrărilor din uterul mamelor lor și aspirațiilor din mahalaua ce i-a adus pe lume… Acum mai mulți ani, prin nu-ș ce manual alternativ de istorie, figura Andreea Esca, la categoria eveniment de ținut minte – cinste ei! Mă întreb… Peste 10, 20, 30 de ani, ce naiba o să scrie manualele de istorie despre televiziunile astea? Pe bune! Ce-o să scrie despre televiziunile astea și despre mult-prea-cinstitul CNA, sub oblăduirea căruia băieții difuzează imagini pe sticlă de parcă ar trage țuică din alambic?
Boască, frate, boască, pufoaică, matrafox!
Până atunci, noroc cu telecomanda! Noroc cu National Geographic, cu Discovery și cu Viasat, BBC și TV5, pentru că dacă ne rezumam la oferta distinșilor de mai sus, emigram cu toții în somnul lor fără de REM, generator de mangoți!
Să-i pape sănătoși, dar să ne mai lase, frate!
Later edit: stimabilii care lipsesc din poze să nu se simtă jigniți! Ei n-au făcut decât să preia modelele grațioase de mai sus, deci nici măcar de-o bișniță pe cabluri nu sunt în stare. Să fie iubiți, și ei, cu toți ai lor!
impricinatule, dar e altceva altfel in celelalte domenii in afara de mojicie (multa, multa mojicie) si easy-money?!
cinstit sa fiu… nu prea vad! cu easy money, insa, n-as fi chiar asa de naprasnic.
la mojicie subscriu in totalitate!
http://www.zf.ro/zf-24/romania-se-vinde-ieftin-ministrii-au-ajuns-marionete-iar-semnatura-lor-de-doi-lei-11397005
un articol peste care am dat intamplator in aceasta dimineata…
asta e realitatea; in romania nu se “contruieste”, nu se aseaza caramida peste caramida, in romania se “targuieste”…
cu bonusul de rigoare…
spune-mi rogu-te un domeniu in care s-a construit in romania, in care a existat un program coerent si pe termen mediu sau lung care a fost urmarit, in care lucrurile au evoluat sistematic pentru “binele public” (imi asum rasetele cititorilor tai pentru sintagma “bine public”); poate medicina?! (sa dam cezarului ce e al cezarului 🙂 ), poate invatamantul?! poate energia?! sau turismul…
ce altceva decat interesul propriu sau de gasca calauzeste pasii pe care ii face societatea condusa de cei ce sunt in varf?!
aaa… sunt de acord cu tine ca nu e vorba de easy-money doar dintr-o anumita privinta; da, nu e vorba doar de easy-money (desi ramane componenta principala a deciziilor luate) ci si de lipsa de profesionalism, de prostie, de nesimtire, de nepasare…
@ mosu:
mosule… ai vazut tu romani gregari in ultima vreme? sau planificatori? pana si in faimoasa discordie romano-maghiara, facem ce facem si suntem tot timpul in defensiva: ei isi ridica mingile la fileu, cu savoir-faire, si noi ne apucam sa alergam dupa ele sa le scoatem de unde au ajuns.
grea meserie diplomatia!
bref, suntem un popor reactiv si tranzactional, ca asa ne-au facut mamele noastre.
m-am linistit macar dintr-un punct de vedere, macar nu sunt numai eu dusa cu pluta… ajunsesem sa cred ca vorbesc singura. 🙁
Expresia dusa cu pluta trebuie pusa in ghilimele, nu de-alta dar se voia pozitiva… ma rog, cat de pozitiva poate sa fie, data fiind depresia care m-a cuprins.
intelegem, intelegem foarte bine, lol. stiam dinainte ca nu esti, si tu, produsul televizorului local. 🙂
@ mosu:
Citat:
“…spune-mi rogu-te un domeniu in care s-a construit in romania, in care a existat un program coerent si pe termen mediu sau lung care a fost urmarit…”
Păi.
• Electrificarea.
• Alfabetizarea.
• Producere de energie din surse sustenabile.
• Industrializarea.
• Colectivizarea agriculturii.
Astea-s chestii reale, degeaba zici că e comunism de kkat si alea.
Chestia e… astea au fost programe, urmărite pe termen mediu și lung.
Că Canalu’ Dunăre-Marea-Neagră n-avea sens… e altă poveste.
Că colectivizarea a dus la distrugerea agriculturii… e altă poveste.
Că… aia și aia a dus la altceva… e legea consecințelor neintenționate.
Dar program a fost, a existat, a fost coerent.
@ Blegoo:
electrificarea si alfabetizarea, aproape ok. dar ai fost cu trenul de la salva la buc, de pilda, noaptea? pe un traseu ca asta te prinzi cat de tare a fost electrificarea.
@ impricinatul:
N-am fost.
Ce importanță are, în contextul răspunsului meu la comentariul moșului?
(eu știu la ce se referea el, normal; dar în context general, n-am putut să mă abțin)
Atunci când folosești “s-a” în contextul de …rogu-te un domeniu in care s-a construit in romania… trebuie să te aștepți la ceva lătrături voioase.
Or fi românii proști, leneși, bețivi, hoți, superficiali, afemeiați, mincinoși și ce mai vrei, dar să pui întrebarea (parafrazând) “ce s-a construit” cere răspuns.
Lătrătura mea, dîn cotețu’ meu.
@ Blegoo:
te cam grabisi…
articolul spre care am pus linkul vorbeste despre perioada post comunista, ca si comentariul meu; insemnarea impricinatului tot la perioada post comunista face referire…
banuiesc ca interventia ta nu la aceasta perioada se refera…
@ mosu:
Moșule… când te referi la trecut… te referi la TOT trecutu’, nu?
Nu doar la ultimii douăjpatru dă ani.
Ori ceva gen.
Deci… fir-ai atent:
“http://www.zf.ro/zf-24/romania-se-vinde-ieftin-ministrii-au-ajuns-marionete-iar-semnatura-lor-de-doi-lei-11397005
un articol peste care am dat intamplator in aceasta dimineata…
asta e realitatea; in romania nu se “contruieste”, nu se aseaza caramida peste caramida, in romania se “targuieste”…
cu bonusul de rigoare…
spune-mi rogu-te un domeniu in care s-a construit in romania, in care a existat un program coerent si pe termen mediu sau lung care a fost urmarit, in care lucrurile au evoluat sistematic pentru “binele public” (imi asum rasetele cititorilor…”
etc.
Acuma nu se mai construiește, se târguiește, da.
Ce-i aia… acuma?
Acuma… azi? În minutu’ ăsta?
Ori vorbim și de ieri?
Și alaltăieri?
În ultimii trei ani?
Treizeci?
Trei sute?
Io nu-s scriitor, am profesionala la bază, poate ai folosit tu un șiretlic literar dă care nu știu eu.
Dar ce-am citit e clar: Azi nu se mai construiește
Punct.
Și nici că s-a.
În orice domeniu.
“S-a”… când? Că nu văz calificare de termen, de durată dă timp.
Cum am zis, știu la ce te referi, dar esprimarea mi s-a părut interpretabilă.
D-aia am mârâit.