Reflexia

 

http://flame013.deviantart.com/

Oare cum stăteau lucrurile pe vremea când nu existau oglinzi ?  Ia fiţi atenţi :  acum două – trei sute de ani, în cea mai mare parte a caselor (acolo unde erau case) nu existau nici oglinzi, nici geamuri, nici nimic altceva care să-ţi reflecte chipul.

Nu vedeai decât trăsăturile celorlalţi şi, cel mai bine, îi ştiai şi îi interpretai pe cei din jur. De tine însuţi habar n-aveai :  aveai chipul prelung sau rotund, aveai sprâncene groase, sau nu, aveai ochi iuţi, sau blegi, aveai o mimică vie, sau adormită ?  Ce chestie bizară, nu te cunoşteai mai deloc – dacă-ţi vedeai figura de două-trei ori în viaţă …

Iar lucrurile au stat aşa preţ de mii de ani.

Cum se reflecta în firea ta absenţa propriilor trăsături din întreg amalgamul înconjurător ?   Erai mai egocentric, sau nu ?  Cât despre autoscopie – ea cum se desfăşura ?  Cum făceai planuri cu tine însuţi când nu puteai să verifici cum arăţi ?  Sau, poate, tocmai absenţa trăsăturilor personale din weltanschauung (ah ! ) era cea care-ţi permitea să fii mai strict, mai obiectiv, mai pertinent ?

Oare gapul dintre concreteţea celor din jur şi inconsistenţa trăsăturilor tale pentru tine însuţi – oare gapul acesta a fost plombat de religie, de morală, de gregaritate şi cooperare ?

24 Responses to “Reflexia”

  1. 1
    Lebăda says:

    Se vedeau ei in lama cutitului, sau a bisturiului, sau in apa…

    Daca ai 3 ochi si o gura stramba poate ca n-ar fi bine sa te vezi prea des in oglinda, dar asta nu inseamna ca pt ceilalti esti urat.
    Reactia celor din jur te ajuta uneori mai mult decat o oglinda.

    Eu am ales “Lebada” dupa reactia celor din jur. In oglinda mea sunt: o scunda durdulie cu fata de baietoi. :)

  2. 2

    aici, in globonia, e pe dos!

  3. 3
    we says:

    eu cred ca erau oglinzi si inca de demult.

  4. 4
    impricinatul says:

    erau, atatea cate erau, doar in casele mari, regale, imperiale etc. in evul mediu se mai largise accesul, ajungand si in casele negustorilor avuti. majoritatea, insa, nu vedeau vreo oglinda in viata.

  5. 5
    eugen says:

    degeaba a ajuns ciobul pt. oglindit in toate bordeiele; tot mai multi umbla asa hidosi si schimonositi, cosmetizati in mintea lor, umbla asa de colo-colo. si traseaza linii puternice, exemple demne de urmat….dar cat de necesara, fidela si profunda tre sa fie reflexia? ce!? io n-am bani de oglinda mare? si oricum in capul meu nu seman cu imaginea mea reflectata, nu stiu cum ma percep ceilalti dar pot afla. totusi cred ca in lipsa reflexiei lumea ar fi mai sincera si mai relaxata. catelul meu se linge la p-ța in fata oglinzii si e educat.

  6. 6
    Anca says:

    Am crescut intr-o casa 1/3 acoperita cu oglinzi, numai citindu-ti post-u’ si mi s-a strans inima! – constienta propriului fizic ar fi probabil singura forma de constienta cu care m-am ales pana la varsta asta, cum naiba sa-mi inchipui vreodata ca s-ar putea fara sau doar pe cai cotite, la mila traficului de body awareness practicat de ai’lalti in raport cu mine?! Batrane, ma tulburi! =))

  7. 7
    Dragos B says:

    Sa nu-mi spui c-ai dat examenul de bacalaureat … … …

    http://analfabeti.ro/tag/perle-bac-2012

    :)

  8. 8
    impricinatul says:

    @ Dragos B:
    looooooool!

  9. 9
    Radu says:

    Dar oricine se putea vedea în apă. Apă era în toate casele. Mulți dintre locuitorii din vechime, Narcis, unicornii, trăiau mai mult lângă ape tocmai ca să poată avea relații satisfăcătoare cu ei înșiși. Marinarii și cei cu adevărat obsedați de lustruitul dușumelelor își vedeau chipul mereu. Se știe că în evul mediu lustruitul dușumelelor era o ocupație destul de răspândită. Până și soldații se oglindeau în lamele săbiilor și se pieptănau cu dinții inamicilor.

  10. 10
    iulia says:

    Oglinzile au o istorie de mai bine de 8000 de ani. Inainte erau, evident , apele si ochii celui din fata, fie om, fie fiara.

  11. 11
    arakelian says:

    circula o poveste din Grecia antica, cand Arhimede ar fi focalizat lumina utilizand oglinzi gigantice si a dat foc la o corabie.
    Arhimede a trait cu 200 inainte de Hristos.

    Teoria ta se aplica in familiile f. sarace, in Africa desertica, unde oamenii nu au apa, si nici timp sa se oglindeasca. Dar acesti oameni nu au timp nici sa filozofeze la nivelul ridicat de tine.

  12. 12
    Andra says:

    Interesant articolul tau, sebastian. Chiar nu stiu de chestia cu oglinzi si geamuri

  13. 13
    cora_ says:

    Andra, imi vinzi si mie o ascutzitoare? Sa ascutzesc ceva. :)

  14. 14
    Lebăda says:

    @Cora: cateva minți?

  15. 15
    cora_ says:

    vreau sa-mi ascut auzul.:)
    vad ca nu e nimeni acasa, Lebada, putem sa ne jucam cu mingea “in gardul” impricinatului.:)

  16. 16
    Viorica says:

    Na, ca mi-au luat-o altii inainte cu Narcis si Arhimede. Stii ce e ciudat la mine? Ca nu pot sa imi dau seama deloc, dar deloc, cum naiba arat in realitate, macar ca ma oglindesc zilnic de nu stiu cate ori. In mintea mea arat cu totul altfel decat in oglinda, o fi semn de schizofrenie?

  17. 17
    Iulia says:

    Cu siguranta existau suprafete in care figura omului se putea oglindi, dar poate asa oamenii de atunci nu mai puneau asa mare pret pe cum arata si apreciau frumusetea interioara a celorlalti

  18. 18
    iulia says:

    Pai n-ai nevoie de oglinzi ca sa-i vezi pe ceilalti. Poate lipsa oglinzilor ar determina o atentie mai mare la reactia celorlalti fata de tine. Pe ei ii vezi, iti plac sau nu si asta se reflecta in mimica , gesturi, in ce faci mai departe. Si vezi exteriorul, nu interiorul mai intai. Fara oglinzi, ne suntem unul altuia oglinda.

  19. 19
    iulia says:

    Daca nu te vezi pe tine, esti orb la ceilalti? Nu, suntem unul altuia oglinda. Si ce vedem e aparenta, nu ce e in interior, decat in masura in care apare in infatisare si limbajul corpului.

    ( Sper sa nu apar in dublu exemplar. Am mai postat un comentariu, dar nu a aparut.)

  20. 20
    Lebăda says:

    “Oltenii nu mai vazusera niciodata o oglida si nu stiau deloc ce e aia…
    Un oltean gaseste o oglinda, se uita in ea si-si spune:
    -- De unde il cunosc eu pe asta?!?… Sunt sigur ca l-am mai vazut!…
    Ajuns acasa, se aseaza la masa si asteapta sa i se aduca de mancare. In timpul cat nevasta trebaluia pe la bucatarie, el se tot uita in oglinda si spunea:
    -- De unde il cunosc eu pe asta?!?…
    Auzindu-l, nevasta vine si -curioasa- ia oglinda, se uita si ea si spuse:
    -- Aha!… Pentru curva asta ma bati tu pe mine?!?…
    Ia repede oglinda, merge la maica-sa si-i spune:
    -- Uite, mama, cu cine ma inseala barbatu-meu!
    Maica-sa se uita in oglinda si-i zice:
    -- Cu cine?!?… Cu baba asta urata si spurcata?!?…”

  21. 21
    Dragos B says:

    Nu degeaba-i puseră nemţii-n gheare lui eulen der spiegel…

  22. 22
    tudor says:

    Acum sute de ani, stramosii nostri vedeau inca franturi din propria imagine.
    Ce-i mai intereant este cu auzul:
    Eu spre exemplu sesizez o diferenta intre vocea mea si vocea mea din “cutia cu sunete inregistrate”. E pentru prima data cand ne putem auzi propria voce in afara propriului corp.

  23. 23
    Dragos B says:

    Gibarian: We take off into the cosmos, ready for anything -- -- solitude, hardship, exhaustion, death. We’re proud of outselves. But when you think about it, our enthusiasm’s a sham. We don’t want other worlds; we want mirrors.

  24. 24
    Dragos B says:

    http://moshemordechai.ro/sonee-noua-mitologie/

    Povestea misterioasei tinere japoneze, care s-ar fi sinucis după ce şi-ar fi pictat propriul chip, a născut, la un moment dat, o mini-isterie pe internet. […]

Leave a Reply


eight − 3 =

Subscribe without commenting