Archive for the Tag 'anarhia kult'

 

INTERNET = DEMOCRAŢIE CULTURALĂ : DA, SAU BA?

 

(articolul scurt)
 
Prin 1995 am fost invitat să public un text – oh, da! – în Dilema. Fiind eu un tip mult prea dezorganizat şi inconstant, mărturisesc că prin acei ani eram bântuit de o teorie politică teribil de atrăgătoare prin utopia anarhismului ei autoreglant: libertarianismul. Despre libertarianism n-o să vă spun acum altceva decât că este acea societate mirabilă în care nu funcţionează decât două interdicţii: nu fura şi nu ucide – în rest, toate funcţionalităţile devin plauzibile prin autoreglare. În context, libertarianismul atrage prin propunerea oarecum perversă de a dilua statul până la dispariţie, administraţiile de orice fel (primării, guverne, prefecturi) nefiind altceva decât un sac fără fund

TABELELE LITERARE

George Enescu spunea că „nu are rost să împarţi muzica în muzică simfonică şi muzică uşoară, ci în muzică bună şi muzică proastă” – fapt reconfortant, în opinia mea.
Cu toate acestea, lumea (lumea criticii!) rămâne preocupată de împărţiri, subîmpărţiri, clasificări, design de tabele etc., de parcă specia domniilor lor ar fi lovită de o filoxeră taxonomică irepresibilă.
Cred că sunt vreo trei săptămâni de când am avut o discuţie cu Mike Hăulică la un schimb de cărţi. Ne-am întâlnit noi pe strada Şelari
 

Haralambina pe insula misterioasă – later edit cu poze dă la Rabi Selim

Insula – foto de Roberto Quaglia
 
Ca să stabilim o chestie clară: Haralambina e numele de net al fiică-mi! Pă iea o cheamă al’fel, da’ noi o să-i zicem Haralambina – iea a fost de acord cu chestia asta, aşa că, n-am chef dă comenturi conexe temei, right?
Right said Fred.
Acu’ v’o dooşpe zile, stăteam dă vorbă pă insula misterioasă (nu-i chiar aşa dă misterioasă, o să vedeţi) cu un ins dă la TV România Cultural. Insu’ îmi reproşa că am fost un taNpit care făcuse parte dântr-o gaşcă dă taNpiţi – ceea ce nu ierea o noutate. TaNpenia se trăgea dă la faptul că grupul literar cu pricina (n-o să-l numesc acu’) a pierdut nu-ş’ ce ocazii pân anii

Păţanie cu presimţiri şi semne

Pe când citeam io chestia asta, mi-am amintit de o păţanie trăită pe la v’o 21 dă ani. De fapt, setul de păţanii a început chiar în ziua când am împlinit 21 dă ani, adică în 1981.
Acu’, v-aţi cam prins voi deja că am avut mereu o înclinaţie către dat dân gură, aşa, ca un fel de passe-temps – eh, bineînţeles că am făcut chestia asta şi în noaptea când am împlinit 21 dă ani, în bucătărie la ai mei acasă. Ca să pricepeţi, însă, ce şi cum, o să fac un mic racord.
Pă vremea când la medicină se intra cu mult mai greu decât în zilele noastre, chiar trăiai clipe pe măsură ce se apropia admiterea. Băh, şi pe când venea el, examenu’, călcând totu’ în picioare, uite

Celâl bey – blogger pă hârtie dă ziar

 
 
 
 

Brâncuşi – două întrebări

 
 
 
În casa de mai sus s-a născut Brâncuşi. Fundamental, locul este neschimbat – mă rog, nu cred că ta’su ar fi lăsat roata aia, vraişte, pân curte, da’ ăsta-i modelu’ la noi pentru locante şi case memoriale: laşi, la derută, nişte bucăţi dântr-un car pă ici, pă colo.
Acum, întrebările:
1) Cum naiba de a reuşit un om plecat din căsuţa asta (şi, mai ales, din restul mediului în care se află căsuţa) să se distileze într-atât de mult încât să ajungă să creeze, să zicem, Păsările alea Măiastre?
2) Cum de i-a dat pân cap să-şi reteze rădăcinile la un mod într-atât de radical, încât să renunţe până şi la cetăţenia care, oricum, nu-l încurca?
Fireşte, întrebările sunt oarecum retorice

face 2 face

Acum o săptămână, COŞ a găzduit o întrunire SF fastuoasă: timişorenii au lansat o colecţie de profil. Deşi n-am fost acolo, m-am ales şi eu cu o carte, pentru că după numai o zi, s-au întâlnit şi Marţienii la sediul Fundaţiei România de Mâine, iar Cristian Teodorescu, lansat la COŞ, a apărut cu un braţ de cărţi. Vineri seara, la orele 19.00, altă întâlnire, la restaurantul Dacia din Capetală. Sâmbătă după-amiază, o a patra întâlnire la care s-au adunat scriitori (ce rău îmi pare că n-am reuşit să ajung!), de astă dată la Marian Truţă acasă, "pe 1000 de metri de gazon", după cum m-a îmbiat gazda.
Hei… Ce se petrece? Au, cumva, www. cel maxipotent nu mai ajunge? Oare sportul cu ascunsul îndărătul ID-ului a început să-şi piardă interesul?