(pentru că anumite lucruri trebuie să fie spuse, indiferent de consecinţe)
Domnule Ministru,
Sunteţi absolvent al UMF Carol Davila şi, deşi n-aţi practicat medicina clinică niciodată, ar trebui să vă reamintiţi că factorul care determină o bună practică medicală, chiar la nivel de sistem, este banalul parteneriat medic-pacient. Exact ca şi în afaceri, sau ca într-un cuplu, încrederea dintre cei doi membri ai parteneriatului este premisa care asigură ani buni de colaborare benefică sau, din contră, de suspiciuni şi dezgust. Marele avantaj al încrederii reciproce este că nu costă bani.
Mă tem că atitudinea dumneavoastră din ultima vreme nu a ţinut cont de acest deziderat elementar. Sper că numai din necunoştiinţă de cauză aţi accentuat actualul curent de opinie ce a transformat un parteneriat, şi aşa profund şubrezit de mulţi dintre predecesorii dumneavoastră, într-o relaţie antagonică: pacienţii şi medicii au ajuns să se privească unii pe alţii precum şoarecele şi pisica. Poate că n-aş fi ajuns să vă scriu aceste rânduri dacă n-aş fi avut recent o discuţie cu ruda unui pacient, care mi-a explicat cât de „prost” fusese tratamentul prescris de un coleg necunoscut. Din fericire pentru tagma noastră, pacientul fusese tratat corect şi, de altfel, avusese o evoluţie favorabilă, numai că prea lentă faţă de aşteptările rudei pacientului. Cu toate acestea, „diagnosticul” stabilit de ruda pacientului, fără multă vorbă, a fost următorul: acel medic necunoscut greşise tratamentul! Ţin să vă atrag atenţia, domnule ministru, că respectiva afirmaţie a fost făcută cu aerul că era de la sine înţeles că medicul trebuia să greşească, în ciuda faptului că-şi tratase corect pacientul care, la ora conversaţiei, se juca în parc, alergând cu fiică-mea de la un leagăn la altul, sănătos tun, într-o atmosferă extrem de geroasă.
Această discuţie nu este altceva decât chintesenţa a ceea ce înseamnă acum încrederea populaţiei faţă de medici. Cu tristeţe, trebuie să extrapolez de o manieră care o să vi se pară cinică: cazul extrem de la Slatina nu este, la rândul său, decât un simptom al maladiei sistemului medical din România. Numai că, această maladie este foarte bine mascată – v-aţi pus, vreodată, problema, cum de a ajuns să fie acoperită cu atâta perfecţiune?
Oare o să vă miraţi când o să vă spun că practicienii din România n-au fost luaţi prin surprindere de ceea ce s-a întâmplat la Slatina? Oare o să vi se pară bizar dacă o să vă spun că mă aştept la un deznodământ similar (cu groaza de a nu fi imputat, ca de obicei, tot corpului medical) în serviciul pe care îl coordonez?
De fapt, domnule ministru, motivul fundamental pentru care vă scriu este că mi-aş dori tare mult să faceţi o inspecţie chiar în serviciul meu. Am să vă explic de ce.
Funcţionez într-un serviciu chirurgical de urgenţă. În ţările din comunitatea cărora am ajuns şi noi să facem parte, specialitatea mea este considerată una de vârf – în consecinţă, este o specialitate faţă de care interesul decidenţilor este extrem de ridicat, concretizându-se într-o anumită politică financiară şi de personal. Ca să fiu mai specific, la acelaşi număr de paturi pe care îl are serviciul nostru, în Germania sunt angajaţi 6 medici specialişti, la care se adaugă un număr apreciabil de medici rezidenţi, toţi având drept de gardă. În cele mai bune zile ale noastre, noi am funcţionat cu 3 medici specialişti şi cu 3 rezidenţi care aveau, doar parţial, drept de gardă. Numărul asistentelor din ţările civilizate este de două ori mai mare decât la noi, asta ca să nu mai menţionez de personalul care se ocupă cu scriptologia… În alte locuri, medicii sunt medici, domnule ministru – singurul lor obiect de interes sunt pacienţii şi profesia, ceea ce le permite să aibă timpul necesar nu numai pentru practica medicală nemijlocită, ci şi pentru comunicare cu bolnavii, pentru lucrări ştiinţifice şi pentru studiu – toate acestea alcătuind medicina, după cum bine ştiţi.
Fireşte că la noi este imposibil să atingem aceste deziderate, chiar dacă funcţionăm în acelaşi an de graţie, 2009, cu Germania, Franţa, Spania, Italia, Marea Bitanie, dar şi cu Polonia, Ungaria, Croaţia şi Slovacia…. Acest lucru are loc şi din vina mea, domnule ministru, şi iată în ce fel. Dintr-o naivitate de care acum îmi pare rău, am fost de acord ca împreună cu colegii mei să asigurăm urgenţele în timpul nostru liber, neplătiţi, ba chiar dând bani din buzunar. Speram (oh, sfântă imbecilitate!) ca doi dintre mai tinerii noştri colaboratori vor fi recompensaţi pentru cei trei (3!) ani de alergătură pe benzina lor sau cu taxiul, în zile de sărbătoare sau, pur şi simplu de week-end, asta ca să nu mai amintesc de zilele săptămânii, indiferent de ora din zi sau din noapte, speram, aşadar, ca în schimbul acestui serviciu, cei doi colegi mai tineri ai noştri să obţină post în spitalul în care au muncit fără rezerve, chiar şi în tranşe de 48 de ore neîntrerupte, fără să solicite vreo clipă contravaloarea muncii lor, nici de la pacienţi şi nici de la cei care erau îndrituiţi să-i plătească.
Nu a fost să fie aşa. După ce spitalul şi-a văzut 3 ani de urgenţe acoperite fără să scoată măcar un leu vechi din buzunar cu plata salariilor, colegii mei mai tineri s-au trezit cu un post temporar pe care să-l împartă la doi. Ştiţi cu cât erau plătiţi, fiecare, ca proaspeţi medici specialişti?
Cu zece milioane de lei pe lună, domnule ministru! Primul dintre colegii care a capotat a fost cel care nu avea casă în Bucureşti. Era un ins cu reală aplicaţie chirurgicală, dar nu mai avea cum să lucreze într-o ţară în care chiria era aproape egală cu venitul său lunar de medic specialist. În consecinţă, a plecat în Belgia, domnule ministru. Să ştiţi că îi e bine acolo deşi, când vorbim la telefon, are oarece nostalgii dar, ce să-i faci – era doar un băiat simplu din Ploieşti, cu părinţi care nu erau în stare să-l rezolve nici măcar cu o amărâtă de chirie, darămite cu un post. Şi nu, nu avea decât o Solenza cumpărată la mâna a doua, domnule ministru…
Dar nu se plângea din atâta lucru.
Aşa că, am rămas doar 3 plus 2, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După o vreme, am aflat că postul temporar de pe care plecase colegul, acel post împărţit cu colega lui, nu avea şanse să se definitiveze vreodată. În consecinţă, şi colega cu pricina a plecat – n-o condamn: după trei ani de neplată, să ajungi din nou să lucrezi voluntar, rimează totuşi a blasfemie intrafamilială, dacă pricepeţi ce vreau să spun. Colega a plecat, unde credeţi, la Pristina, în Kossovo, domnule ministru. Aflu că acolo câştigă 6000 de euro pe lună şi că pune bazele unui serviciu chirurgical. Mă bucur pentru colegă şi mă bucur şi pentru specialitatea mea – măcar în Kossovo să fie pusă acolo unde-i e locul.
Aşa că, am rămas doar 3 plus 1, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După care, şi cel de-al treilea rezident a încheiat cei şase ani de pregătire, fără ca să aibă posibilitatea de a se angaja pe undeva, asta în contextul în care componenta toracică a accidentelor ridică nepermis de mult rata de mortalitate a politraumatismelor – întrebaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat, dacă aveţi nelămuriri în acest sens. Între timp, însă, şefii dumneavoastră ajunseseră la concluzia că şi în România era criză, motiv pentru care s-au hotărât să îngheţe schemele de personal şi din sănătate. În consecinţă, cel de-al treilea tânăr coleg a plecat în Marea Britanie, unde nu e într-atât de multă criză încât să nu angajeze un chirurg toracic la Bristol. Nu ştiu cât câştigă acest din urmă coleg – nu ştiu decât că, după numai două săptămâni de lucru, a reuşit să-şi închirieze un apartament de trei camere în centrul oraşului, deşi este singurul membru care lucrează din familia lui de trei inşi. Ca o paranteză, cel mai tânăr dintre medicii primari din serviciul nostru şi-a permis abia acum, după 8 ani de serviciu, să-şi închirieze un apartament de două camere în Bucureşti, deşi lucrează atât el, cât şi soţia lui.
Dar, nu v-am scris doar ca să subliniez interesul pe care alte ţări îl acordă medicilor specialişti, fie ei doar nişte amărâţi de emigranţi. Aş putea doar să fac nişte trimiteri la manualele de istorie a medicinei pentru a vedea că, din cele mai vechi timpuri şi în cele mai îndepărtate puncte de pe glob, medicii erau respectaţi şi bine plătiţi, fiind consideraţi, totuşi, o specie meritorie d.p.d.v. social, care trebuie remunerată corect. Ştiaţi că în Grecia antică, sau la Roma, medicii erau scutiţi de taxe? Fireşte, nu mi-ar da prin cap să solicit aşa ceva acum, în zilele noastre cele atât de monetizate – nu e decât un exemplu prin care îmi susţin punctul de vedere de mai sus, cum tot doar un exemplu este că şi în ţările Africii Negre (lumea a III-a, voyons…) un medic specialist este plătit cu cel puţin 50% mai mult decât omologul lui român. Să nu îndrăzniţi să mă contraziceţi pentru că am primit oferte de acolo – numai că sunt prea bătrân ca s-o iau de la început, tocmai în Africa.
Numai că, nu sunt eu cel priceput când vine vorba de bani. Cine mă cunoaşte nemijlocit ştie că aşa stau lucrurile. Păsul meu este altul. Ce fac eu acum, împreună cu ceilalţi doi colegi ai mei plus un nou rezident, în contextul în care ar trebui să funcţionăm cu o echipă de 6 specialişti plus minimum 3 rezidenţi?
Vreţi să vă spun unde o să capotăm, domnule ministru? Azi sunt într-o umoare infectă şi nu mă interesează consecinţele unei scrisori deschise, aşa că o să vă spun care sunt punctele slabe ale serviciului meu – de altfel, sunt punctele slabe ale întregului sistem pe care, cu onor, îl manageriaţi. Dacă aveţi dificultăţi în a pricepe succesiunea raţionamentelor, rugaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat să citească materialul – fiind practician, dânsul îmi va înţelege argumentele la justa lor valoare.
Aşadar, suntem 3 inşi plus 1 într-un serviciu care necesită 6 plus minimum 3. Când şi când (s-a întâmplat chiar în ultimele două săptămâni), câte unul dintre noi are dreptul la concediul de odihnă legal. Atunci, rămânem în serviciu doar 2 specialişti plus 1 rezident. Acum, indiferent cât de mândru aş fi eu de specialitatea mea, nu vreau să fac prea mult caz de ea – cu toate astea, este o specialitate care, conform normelor internaţionale de bună practică, necesită la anumite intervenţii chirurgicale echipe din minimum trei medici. Prin urmare, sunt pus în faţa următoarelor situaţii: fie aleg să fac o echipă operatorie dintr-un număr mai scăzut de medici decât sunt necesari pentru buna desfăşurare a operaţiei, astfel încât să mai am un om care să urmărească pacienţii de pe secţie şi/sau care să primească urgenţele, fie intru cu echipa completă, conform cărţilor, numai că atunci nu mai rămâne nici un om care să urmărească pacienţii de pe secţie sau care să primească urgenţele.
Eu m-am sucit în fel şi chip, domnule ministru, vă dau cuvântul meu de onoare, dar aritmetica este imbatabilă pentru mine. Prin urmare, aceasta este prima întrebare pe care v-o pun: cum să fac, domnule ministru? Să-mi asum riscuri intraoperatorii, sau să-mi asum întârzierea în ce priveşte primirea unei urgenţe la camera de gardă? Să risc viaţa pacientului de pe masă, sau să las secţia descoperită?
Oh, staţi liniştit – până acum nu ne-am făcut de baftă, dar, îmi permit să vă întreb: cât timp credeţi că vom reuşi să funcţionăm în acest regim de lucru suboptimal? Credeţi că o fi făcut cineva calcule apropo de răgazul de timp mediu înainte de a comite o greşeală ireversibilă în condiţii de personal insuficient? Dacă da, trimiteţi-mi şi mie referinţele bibliografice, ca să pot să-mi informez corect pacienţii asupra riscurilor. Nu vă sfiiţi – încercaţi acelaşi lucru şi cu alte specialităţi (de pildă cu ATI-ul!), asta ca să ştim cam la ce intervale de timp să ne aşteptăm la catastrofe pe care le vor încasa chiar pacienţii pe care susţineţi că-i reprezentaţi.
Sau, credeţi că ar fi mai bine să nu le mai permitem colaboratorilor să-şi ia concediul legal de odihnă? Poate că ar fi mai bine să le sugerăm să lucreze conform normelor unui stahanovism medical? Să le promitem ceva medalii, domnule ministru, că de prime şi de plata orelor suplimentare n-a fost vorba nici măcar când nu era criză, darămite acum?
Mă rog… Dar, staţi că n-am terminat! Mai e o chestie şi mai absurdă, domnule ministru, şi zău că vreau s-o auziţi! M-am trezit cu nişte adrese oficiale, domnule ministru, adrese conform cărora ni se pune un plafon de consum de medicamente per pacient… După ce le-am primit, am făcut şi eu nişte calcule şi ştiţi ce am constatat, fir-ar ea să fie de aritmetică?
Am constatat că plafonul de medicamente per pacient internat nu trebuie să depăşească 70 de euro… Pe cuvântul meu, atât mi-a ieşit: 70 de euro per pacient, că am făcut şi proba la împărţire, domnule ministru! Păi, zău că m-aş chinui să fac şi treaba asta, că m-am obişnuit să lucrez în condiţii suboptimale de când am intrat în sistem dar, ce să mă fac când, prescriind un medicament relativ ieftin, mă trezesc că respectivul medicament NU se află în farmacia spitalului?
Un lucru ciudat: medicamentul ieftin nu e în farmacie, în schimb, omoloagele lor (sic!) extrem de scumpe se găsesc la discreţie… Am şi eu momente când consider că un antibiotic pe cale bucală este suficient la cazul X sau Y dar, cum să-l prescriu, când spitalul îmi returnează condica de medicamente cu faimosul înscris L.F., adică lipsă farmacie, oferindu-mi în schimb, alternative care depăşesc într-o zi, la un singur pacient, 70 de euro?
Alt lucru bizar: în aceeaşi adresă cu plafonul de medicamente se aflau două paragrafe în care mi se atrăgea atenţia că mi se vor retrage sporurile de conducere dacă îndrăzneam să depăşesc respectivul plafon. M-a umflat râsul, domnule ministru! De cinci ani de când lucrez în actualul spital, n-am încasat niciodată sporurile de conducere, aşa că m-a cam durut în cot, recunosc, de ameninţarea decidenţilor. Problema apărea, însă, după încă un paragraf, în care scria negru pe alb că dacă vom depăşi plafonul de medicamente două luni succesive, sancţiunile salariale vor fi extinse şi asupra celorlalţi membri ai serviciului, nerezumându-se doar la medicul coordonator/şef de secţie.
Bun! Să zicem că ne speriem şi că luăm ad litteram ameninţările decidenţilor, care ameninţări, o ştiu prea bine, nu sunt făcute din capul decidenţilor locali, că i-am mai văzut şi noi pe alde Boc et comp. cum se străduiesc să scoată ţara din marasm, săracii! Rezultatul adresei sus-menţionate ar fi că, de spaimă, ne vom apuca să scriem reţete pe care să le dăm aparţinătorilor pacienţilor, astfel încât să facem economii, numai că, pentru această situaţie, aceiaşi decidenţi au stabilit că, dacă cineva se adresează la conducerea spitalului cu o asemenea reţetă (e dreptul pacientului să-şi recupereze cheltuielile din sistem, domnule ministru – vezi legea Paveliu!), atunci spitalul va pune medicul să plătească din buzunar tratamentul pe care l-a administrat pacientului.
Aşa că, vă întreb şi eu, oarecum naiv: eu ce fac cu pacienţii mei, domnule ministru? Îi mai tratez, sau îi las baltă? Îi mai operez sau îi trimit prin alte spitale, să-i opereze alţii, deşi, când mă gândesc în ce spital lucrez, îmi dau seama că n-am unde să-i mai trimit, spitalul meu fiind ceea ce se numeşte o staţie terminus d.p.d.v. medical… Aş vrea să vă reamintesc că acest plafon de 70 de euro per pacient ar fi valabil doar dacă noi am interna cei 70 de pacienţi contractaţi lunar cu Casa de Asigurări – ce să mă fac, însă, cînd, numai în luna ianuarie, am internat aproape o sută de pacienţi?
Zău că nu ştiu, aşa că aştept instrucţiunile dumneavoastră. Şi, pentru că tot am deschis mai sus discuţia despre staţia terminus d.p.d.v medical, vă daţi seama că am ajuns să mă plâng tocmai eu, care lucrez în ceea ce se cheamă, conform sistemului de referinţă local, un spital bogat. Aţi fost vreodată, domnule ministru, să vedeţi ce se petrece în spitalele din provincie? Nu mă refer la vizitele fulger în care aţi schimbat nişte directori de spitale, şi asta în condiţiile în care ştiaţi prea bine că problemele de personal din provincie sunt cu mult mai grave decât în Bucureşti, astfel încât în anumite judeţe nu se poate constitui o linie de gardă de ATI de exemplu… Nu la asta mă refer, domnule ministru, scuzaţi că vă atrag atenţia…
Mă refer la absenţa celor mai elementare facilităţi de practică medicală serioasă, domnule ministru. Am colegi care lucrează în provincie, am colegi care-şi cunosc meseria, dar care nu au cum s-o practice… Predecesorii dumneavoastră s-au lăudat cu nenumăratele dispozitive hi-tech pe care le-au cumpărat, cu investiţiile nemaipomenite de care a beneficiat medicina: computere, laptopuri, CT-uri, RMN-uri etc. N-am văzut pe nici un ministru, însă, şi, din păcate, nici pe dumneavostră nu v-am auzit vorbind, despre politica de personal din sănătate, domnule ministru. Toate sculele alea frumoase, toate sculele alea care au costat o sumedenie de bani, trebuie operate cu personal calificat, domnule ministru. Degeaba cumpără Z din oraşul M un echo doppler dacă nu are cine să-l folosească. Degeaba cumpără acelaşi Z din acelaşi oraş M o trusă de endoscopie dacă n-are cine s-o folosească. Sau, degeaba sunt la Curtea-de-Argeş chirurgi generalişti dacă nu există suficienţi anestezişti astfel încât să-şi poată efectua operaţiile.
Acum, eu ştiu că sunt cârcotaş – dar nu ştiu de ce, îmi este imposibil să nu mă gândesc că este mult mai facil să faci achiziţii de tehnologie în valoare de milioane de dolari/euro, decât să investeşti în personal, în calificări şi în programe. Poate că recompensele după achiziţionarea de tehnologie sunt mai… vizibile? Poate că investiţiile în politica de personal nu ajung chiar acolo unde trebuie? Uite, dacă aş fi ziarist v-aş pune această întrebare, dacă aş avea prilejul…
Şi ştiţi de ce mai sunt supărat, domnule ministru? Mai sunt supărat şi pentru că, nu ştiu de unde şi până unde, s-a încetăţenit ideea că în spitale nu se mai moare. Aş vrea să fiu clar: nu pledez, n-aş avea cum, pentru exonerarea celor care se fac vinovaţi, într-adevăr, de culpă medicală. Numai că, după cum bine aţi studiat în perioada în care dumneavostră înşivă aţi fost rezident în sănătate publică, domnule ministru, ştiţi că aşa-numitul malpraxis este un concept diferenţiat în funcţie de arealul în care se practică medicina. Asta n-o spun eu – o spun inşii cei mai nervoşi în ce priveşte malpraxisul, şi anume americanii.
Cu alte cuvinte, ceea ce la New York, să spunem, este considerată culpă medicală, este privită cu mult mai multă îngăduinţă la Washoe, să spunem, unde accesul la tehnologie este mai sărăcuţ, unde numărul medicilor este mai scăzut etc. Din acest motiv, spitalelor şi celorlalte aşezăminte medicale din ţările civilizate li se atribuie un anumit grad, în funcţie de capacitatea de rezolvare a cazurilor. Acest grad se regăseşte şi în încadrarea cazurilor de malpraxis. Fireşte, a nu examina un pacient este culpă medicală şi la Tuamotu-din-Vale, pe insulele Marchize, acolo la ei, în Pacific, dar nu la asta mă refer. La noi, în schimb, nu contează că un pacient este examinat şi tratat la Jibou, să zicem – el este considerat, a priori, ca fiind culpă medicală dacă nu are o evoluţie favorabilă, deşi la Jibou nu se pune problema unor capacităţi medicale optimale. În mod similar, am avut prilejul să văd la TV câteva cazuri care nu ţineau de culpa medicală, dar care erau tratate ca atare, fără ca dumneavoastră să explicaţi vreodată (nici predecesorii dumneavoastră n-au făcut-o) că medicina are limite şi că anumite maladii nu sunt compatibile nici cu viaţa, nici cu un diagnostic în doi timpi şi trei mişcări. Această realitate ar trebui să vă fie familiară – nu există specialitate medicală în care capitolul de diagnostic diferenţial să nu ocupe pagini întregi – aţi făcut 6 ani de facultate şi trebuie să ştiţi asta! Pe de altă parte, nu este treaba pacienţilor să înţeleagă cum stau aceste lucruri fără o explicaţie – pacienţii, însă, doar văd cum trageţi concluzii din vârful condeiului, de parcă medicina ar fi un service auto în care omul intră bolnav pe o parte, ieşind pe partea cealaltă, cu necesitate, sănătos şi zâmbitor.
Dar, las’ că aici, nici cei care ar trebui să pledeze corect pentru cazurile complexe nu o fac aşa cum ar trebui – aşa că această vină o împărţiţi cu confraţii noştri care recurg (e obicei naţional!) la număratul arogant al ouălelor în loc de a furniza publicului explicaţii inteligibile. Vina dumneavostră, însă, este că în ciuda faptului că ştiţi şi aceste lucruri, nu v-am auzit niciodată punând la punct respectivele probleme – să se datoreze asta relaţiei de strânsă prietenie pe care doriţi s-o clădiţi cu presa, în detrimentul realităţii?
Nu îndrăznesc să vă bănuiesc de aşa ceva. La fel cum nu îndrăznesc să vă bănuiesc de nimic rău (honi soit qui mal y pense!) nici când afirmaţi, prin interpuşi, că preţurile la medicamente, care tocmai au crescut, vor scădea în luna aprilie. Până atunci, însă, mă întreb cu ce anume substanţe vom mai da anestezie pacienţilor fără ca spitalele să nu devină datoare vândute (ştiţi cât de mult s-au scumpit anestezicele?), dar, mai bine mă opresc, căci deschid un alt subiect.
Numai că, uite că am ajuns să vorbesc şi despre bani. Aici, chiar că nu mă bag, domnule ministru. Ştiţi, n-am pregătire financiară. Absolut deloc. Numai că, auzind atât de multă lume povestind tot soiul de lucruri stranii care au loc cu banii de la Casa de Asigurări, mai ales în anii electorali, aş dori şi eu să vă fac, în măsura în care nu vă irit prea tare, o anume propunere. Fiţi pe pace, ştiu că banii de la Casa de Asigurări nu sunt pe tarlaua dumneavoastră, dar, măcar d.p.d.v. moral, dumneavoastră sunteţi garantul sănătăţii publice din România. În context, v-aş sugera să solicitaţi un audit în ce priveşte banii de la Casă – dar nu un audit din ăsta, ca între prieteni, ci un audit cu o firmă externă, independentă, care să scobească aşa cum trebuie prin conturile Casei Naţionale de Asigurări. Sunt sigur că mulţi români ar fi dispuşi să dea încă nişte bani (s-au obişnuit, săracii, inclusiv cu onorariile cu care, nu-i aşa, ne „îmbogăţesc” nepermis de mult pe noi, medicii), sunt convins, aşadar că românii ar oferi prin subscripţie publică banii necesari auditorilor, numai ca să ştie ce căi iau cotele prelevate din salariile lor.
Se duc banii de asigurări doar în sistemul sanitar? Dacă da, ce anume se întâmplă cu ei în sistemul sanitar? De ce suntem, de 19 ani de zile, într-o criză financiară perpetuă? Cine răspunde de fondurile prost investite în sănătate? Dacă toată lumea e nemulţumită, de ce nici unul dintre şefii Casei de Asigurări nu a dat explicaţii vizavi de filiera banilor pe care îi are în administrare? Pe de altă parte, dacă noi, medicii, suntem nişte proşti în ce priveşte administrarea banilor publici, de ce nu s-au rezolvat problemele financiare din sistem după ce mulţi manageri de spitale au fost selectaţi din alte profesii? Şi dacă nici medicii, nici noii manageri non-medici nu sunt buni de nimic, de ce sunt lăsaţi pe bară colegii dumneavoastră de la Institutul de Sănătate Publică, domnule ministru? De ce n-am văzut nici un specialist în sănătate publică în funcţii de decizie vizibile, la minister? OK, predecesorii dumneavoastră aveau scuza că n-au auzit de aceşti specialişti – dar, în ce vă priveşte, vorbim despre colegii dumneavoastră de rezidenţiat, vorbim despre conferenţiarii şi profesorii dumneavoastră, domnule ministru…
Chiar aşa o părere proastă să aveţi despre cei care v-au învăţat cum să fiţi ministru, domnule ministru?
Nu mă aştept ca vreun decident să ia în seamă ce am scris eu aici, nici chiar dumneavoastră, domnule ministru. M-am obişnuit să nu primesc răspunsuri, nici chiar la adresele oficiale în care semnalez decidenţilor probleme similare cu cele enumerate aici. Unii mi-au spus (doar verbal) că bat câmpii. Alţii mi-au spus, tot verbal, să fac gura mai mică. Alţii au relatat, în absenţă, că sunt o fiinţă imprevizibilă. M-am obişnuit cu toate astea, domnule ministru.
Cu un singur lucru nu m-am obişnuit, însă, acela fiind că numai noi, practicienii, ajungem să dăm explicaţii pacienţilor şi rudelor lor. Noi, practicienii, trebuie să justificăm incapacitatea sistemului de a oferi necesarul absolut minimal pentru o medicină onestă în 2009. Pe noi se supără pacienţii şi rudele lor când cazurile nu merg bine, deşi, doamne iartă-mă, ştim ce ar trebui făcut la cazul X, dar n-avem de unde să-i oferim ceea ce ar necesita acelaşi caz X – şi nu, nu vorbesc de nanotehnologii şi de transplanturi, vorbesc de banalele antibiotice, de feşe, de perfuzoare, de numărul angajaţilor, de analgezice şi de mănuşi de unică folosinţă şi de seringi.
Pe de altă parte, vă mărturisesc, domnule ministru, că nu reuşesc să mă obişnuiesc cu ideea că, prin tăcere, devin complice cu un sistem care, în egală măsură, afectează şi starea de sănătate a populaţiei, dar şi onoarea profesiei medicale. Oh, da, ştiu că sunt patetic – dar aşa m-au educat ai mei acasă, de mic. Vreau să spun că există cuvinte în care, eu unul, continui să cred, domnule ministru, părându-mi-se chiar mai importante decât accesoriile din jur. De altfel o să vorbesc chiar acum şi despre ele, despre accesorii…
Aşadar! Să nu vă aşteptaţi, cumva, să-mi pun cenuşă în cap pentru acele aspecte sistematic evitate în discuţiile publice cu medici – mă refer, cum altfel, la onorariile aşa-zis necuvenite. Nu vreau să iniţiez o captatio benevolentiae vizavi de pacienţi, aşa că nu vă speriaţi, domnule ministru, că aş fi în stare să mă aliez acum cu pacienţii ca să ne năpustim, împreună, pe bancheta din spate a vreunui Ferrari! Din contră, am azi chef să-mi ridic toată lumea în cap – pe non-medici inclusiv. În ultima lună mi-am petrecut fiecare a cincea noapte în spital, prin urmare sunt obosit şi nu-mi mai pasă de consecinţe.
Sunt ani de zile, stimat public, de când vi se tot spune că medicina nu costă decât cei 16% despre soarta cărora nu ştim nimic, deşi, o ştiţi prea bine, realitatea este alta. Iar dumneavoastră, stimat public, vă prefaceţi că aşa ar trebui să stea lucrurile deşi auziţi foarte des, pe tot soiul de canale mediatice, de fonduri strânse pentru ca un pacient nefericit să fie operat în străinătate. Se vehiculează sume între 20.000 şi 140.000 de euro pentru o intervenţie, dar dumneavoastră vă prefaceţi că aceste cereri de ajutor pentru nişte semeni în reală suferinţă sunt acceptabile atunci când trebuie să ne tratăm în străinătate, dar că devin inacceptabile când trebuie plătite acasă.
Medicina costă mult, foarte mult, al naibii de mult costă, doamnelor şi domnilor.
De altfel, dumneavoastră înşivă aţi găsit soluţia la această problemă – adresarea la serviciile private. Acolo aţi găsit şi curăţenia care vă lipseşte în spitalele de stat şi modul de comunicare pe care vi l-aţi dorit. Cu alte cuvinte, aţi realizat că un anumit standard al serviciilor costă nişte bani pe care n-aţi ezitat să-i oferiţi. Şi acum, o să vă întreb, în ciuda vociferărilor: câţi dintre dumneavoastră aţi plătit asigurări de sănătate complementare, care v-ar fi permis să vă adresaţi unor servicii superioare, şi câţi aţi preferat să plătiţi leasinguri la maşini scumpe, bunuri electrocasnice etc?
Răspunsul, îl cunoaşteţi mai bine decât mine: vă este mai ieftin să plătiţi onorarii cenuşii la nevoie, decât o cotă parte din venituri, permanent, asta lăsând la o parte profilul comportamental de masă al românilor, care preferă să epateze cu un mobil foarte scump, decât să fie abonaţi la serviciul de sănătate X.
Ştiu, mie mi-e uşor să vorbesc din acest punct de vedere – n-am cerut nicicând vreunui pacient nici un capăt de aţă şi nici n-am s-o fac, din motive absolut personale. Pe de altă parte, nici n-o să-mi scadă clientela după acest autodafé – mai bine de 50% dintre pacienţii mei nu mă caută direct: ei ajung să mă cunoască doar după ce-şi revin din şocurile care îi aduc, din nefericire, la spital.
Dar, având în vedere că n-am cerut niciodată nimic, nimănui, aş vrea ca atât eu, cât şi colegii de vârsta mea care, mulţi nu v-au cerut nici ei, nimic, niciodată, şi care şi-au petrecut în 23 de ani de practică (am făcut calcule, domnule ministru!), cam şase ani de gărzi puse cap la cap, colegi care, în plus, au stat în jur de 40% din timp peste program, fără a fi plătiţi nici oficial, nici neoficial – în numele tuturor celor care v-au făcut sănătoşi, unii venind noaptea de acasă când nu era treaba lor s-o facă, mulţi suplinind lipsa cronică de personal, în numele celor care v-au prelungit viaţa, ba chiar şi în numele celor care v-au primit onorariile pentru care nu şi-au pus doar o simplă semnătură pe un act, ci care v-au operat, v-au anesteziat, v-au tratat în timp ce majoritatea dormeaţi – în numele tuturor, vă spun să nu-i mai credeţi pe toţi miniştrii sănătăţii, mult mai interesaţi în exerciţii de imagine decât în rezolvarea problemelor din sistem. Incapacitatea politică de a administra sistemul medical, domnule ministru, este doar incapacitatea dumneavoastră – nu este dovada nici a slabei pregătiri a celei mai mari părţi a medicilor şi nici a unei imoralităţi funciare a celor în halat alb.
Şi, pentru că tot avem un ministru al sănătăţii cu dublă specialitate, o să-mi permit următoarea afirmaţie, stimat public: când ai în buzunar bani pentru un Logan la mâna a doua, e cel puţin bizar să ai pretenţia să mergi toată ziua-bunăziua într-un Ferrari! Şi, ca să închei subiectul banilor negri, nepermişi, sau cum vreţi să le spuneţi, am să vă pun problema în felul următor: problema fundamentală a practicianului este să-şi trateze toţi pacienţii în mod egal şi fără să condiţioneze actul medical – în rest, însă, sper că nu doriţi să fiţi trataţi (doamne fereşte!) de chirurgi cărora să le stea mintea la plata întreţinerii sau care să se îmbulzească pe la cozi doar pentru că am fi cu toţii egali, sau care să stea peste program doar pentru că la noi în ţară, n-au apărut încă listele de aşteptare. Pe de altă parte, dumneavoastră înşivă, chiar inconştient, aveţi anumite aşteptări de la imaginea simbolică a medicului (era să spun de la engrama medicului) dar, numai când aveţi nevoie de el, aveţi pretenţia să se ridice la respectivul nivel de aşteptare. În rest, însă, când slavă domnului, sunteţi sănătoşi, aţi dori ca medicii să facă parte din marea masă a mulţimilor, ignorând realitatea despre ceea ce înseamnă, cu adevărat, un medic.
Am să închei, discutând despre afirmaţia absolut aiuritoare că un coleg (fie el un scelerat care nu şi-a văzut pacientul la nevoie) a încasat 104 milioane de lei într-o lună.
Această afirmaţie determină o dilemă à la Nae Caţavencu – am s-o expun, pentru că domnul doctor Raed Arafat (of, cât de mult l-am admirat pentru realizările de la SMURD!) a ridicat-o la fileu. Nici eu şi nici nimeni altcineva, niciodată, n-am auzit de un salariu atât de mare în medicina românească, la stat. Dacă acel medic a primit, în mână, 104 milioane de lei la actualele tarife de plată, înseamnă că a petrecut în spital un număr de ore înfiorător de mare – un număr de ore nepermis prin codul muncii nu numai în ţara noastră, ci oriunde pe pământ. De aici, ce deducem? Sau că afirmaţia este adevărată – în consecinţă, schema de personal din acel spital era îngrozitor de subţire (nu mă mir) şi că nu era altă soluţie, decât ca respectivul medic să stea la nesfârşit în spital. Prin urmare, vina medicului care nu şi-a văzut pacientul (asta n-am să înţeleg niciodată, indiferent cât de istovit ar fi fost) trebuia împărţită cu vina sistemului supervizat de dumneavoastră, domnule ministru, sistem care permite încălcarea legii în ce priveşte numărul de ore lucrat. În context, vă întreb încă o dată: cum intenţionaţi să manageriaţi politica de personal, domnule ministru, în condiţiile în care România are cu 30% mai puţini medici decât este necesar? Nu uitaţi că şi eu vorbesc la rece – dar pot eu să ştiu cum o să reacţionez după ce o să mă ajutaţi să câştig 104 milioane de lei, petrecând o lună întreagă la serviciu? Poate că o să-mi văd pacientul, totuşi – dar credeţi că o să-l examinez corect?
Ce părere aveţi, domnule ministru?
Pe de altă parte… chiar 104 milioane?!?! Şi dacă domnul Arafat nu s-a uitat cu atenţie pe fluturaş şi a făcut o aserţiune nefondată?
Dacă se dovedeşte varianta neatenţiei, o să vă fie greu s-o justificaţi în faţa colegilor care, lucrând cu mult peste program, abia dacă reuşesc să ridice cel mult 40% din acel salariu, după o lună de lucru istovitoare. Aşa că mă întreb şi eu, cu naivitate, de ce a trebuit să vehiculaţi un lucru într-atât de neadevărat pe posturile TV, domnule ministru?
Cu stimă,
Un Împricinat de Medic
p.s. – Sincer, n-am de gând să moderez acest post, pentru că ştiu care vor fi reacţiile. Iertare pentru ce spun acum, dar, din nefericire, moderările la acest post, ca şi invectivele, nu vor avea nici un sens aici, în scris – ele vor avea loc în viaţa reală, în camerele de gardă, când dumneavoastră, pacienţii care nu mai aveţi încredere în noi, medicii dumneavoastră, veţi vedea că veţi aştepta din ce în ce mai mult pentru o consultaţie din ce în ce mai sumară, consultaţie urmată de un tratament din ce în ce mai frugal. Pentru ca realitatea să nu fie asta, o să fie nevoie de o minune: din păcate, nu văd cine o să fie în stare s-o aducă printre noi.
La fel de sincer vă spun că sunt momente când nu mai am chef să stau nici o clipă peste program (lucru de la sine înţeles în orice altă ţară), după ce văd cum profesia îmi este terfelită. Nu-i înţeleg nici pe colegii mei care, în loc de explicaţii coerente, răspund cu aroganţă – dar le găsesc circumstanţe atenuante: mi se pare cel puţin bizar ca specia denumită ziarişti să generalizeze, ricanând, o problemă tragică, azvârlind oprobiul asupra unei întregi categorii profesionale. Din experienţă proprie ştiu cum se comportă anumiţi ziarişti la spital – la fel ca şi pacienţii cu foarte mulţi bani, îşi imaginează că sănătatea poate fi dobândită prin presiune sau… prin bani. La fel ca şi pacienţii cu foarte muţi bani, consideră că se înţelege de la sine că domniile-lor merită un tratament preferenţial…
Ceea ce nu e deloc adevărat. Dar, ar fi acesta un motiv suficient pentru a considera că toţi ziariştii sunt prost crescuţi sau animaţi de parti-pris-uri?
În fine…
Acest post este dedicat tuturor medicilor care strâng din dinţi.
HAI ROMANE LA LUPTA PENTRU REDRESAREA ROMANIEI !
HAI ROMANE LA LUPTA PENTRU REDRESAREA ROMANIEI !
HAI ROMANE LA LUPTA PENTRU REDRESAREA ROMANIEI !
Din pacate suntem obligaţi să vorbim despre bani într-o dezbatere în care banii n-ar avea ce căuta. Pentru ca sunt lucruri pe care- vorba reclamei- banii nu le pot cumpăra. Cum ar fi tinereţea pe care am petrecut-o tocind, căsniciile distruse pentru că nu prea stăteam pe acasă, copiii care au crescut cu cheile de gât. Cum ar fi nopţile nedormite prin camere de gardă sordide, sau acasă gândindu-ne la pacienţii pe care i-am văzut sau nu i-am mai putut vedea. Am ajuns aproape de vârful unei profesii minunate şi cumplite, nu vreau să devin patetic, vreau numai să le mulţumesc celor care mă împroaşcă cu noroiul din sufletul lor (nu chiar pe mine personal, dar oricum…). Şi mai ales vreau să le mulţumesc celor care mă înjură nu cu sinceritate ci din calcul (adică dumneavoastră, jurnaliştilor). Le mulţumesc cu umilinţă tuturor, pentru că m-au adus cu picioarele pe pământ. Cu stimă. Un alt doctor bătrân.
Sunt absolut de acord cu articolul si doresc sa vin in complectare cu urmatoarea nota, privind unele aspecte legate de criza de personal din sistemul medical Romanesc,
Avand in vedere :
– lipsa mare de medici din Romania precum si perspectivele sumbre privind motivarea acestora de a ramane si profesa in tara
– modul disproportionat de alocare a acestora in teritoriu, faptul ca exista zone din tara foarte slab ocupate de medici
– slaba dezvoltare a infrastructurii necesare asigurarii unei asistente medicale la nivelul cerintelor Europene
– calitatea slaba a serviciilor medicale , in general
– politica de resurse umane a M.S. , politica care nu incurajeaza concurenta, dezvoltarea profesionala si nu motiveaza medicii pentru a ramane si a profesa in Romania
– legislatia medicala cu caracter puternic centralizat si monopolist , vezi Ordonanţă nr. 12 din 30/01/2008 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 81 din 01/02/2008, cu referire in mod special la , Art. 6. – (1) Rezidenţiatul pe post se organizează în funcţie de numărul de posturi solicitate de unităţile sanitare publice din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice, precum şi de ministerele cu reţea sanitară proprie, în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală
– lipsa de viziune in ceea ce priveste dezvoltarea sistemului sanitar in Romania.
In contextul in care in Romania anual sunt licentiati aproximativ 4000 medici noi iar la „concursul” de rezidentiat sunt alocate mult mai putine locuri, restul medicilor absolventi fiind …neica nimeni dupa 6 ani de facultate, fara drept de libera practica, fara nici o perspectiva, iar M.S. se face ca acestia nu exista ,
Propunem implicarea puternica a sectorului medical privat in dezvoltarea unui sistem medical modern prin preluarea medicilor absolventi in retelele Centrelor medicale private , in vederea pregatirii acestora in sistemul de rezidentiat national, contra cost, pe specialitatile necesare centrelor medicale respective.
Sistemul medical privat se bazeaza pe implicarea in satisfacerea deplina a clientilor sai, lucrand intr-un climat competitiv, bazandu-se pe criterii economice de eficienta , creand conditiile adecvate, moderne, si profesioniste pentru un act medical eficient si eficace. Acest lucru necesita cadre medicale bine pregatite si bine motivate, politicile de resurse umane in acest sens fiind foarte eficiente.
Avantaje : ar creste numarul de medici specialisti practicanti, acestia nu vor mai pleca din tara, se pot mai bine distribui teritorial, statul ar fi degrevat de cheltuielile cu pregatirea acestor rezidenti, ba mai mult ar castiga niste fonduri. Centrele medicale private vor alege acele centre de pregatire a rezidentiatului care sunt mai competitive si vor scoate cei mai buni specialisti. Astfel se va naste si o competitie intre scolile medicale din Romania.
Practic, propunem organizarea pregatirii rezidentiatiatului prin concurs pentru posturile bugetare si contra cost pregatirea pentru categoriile de medici angajati in centrele medicale private, la propunerea acestora. Acest lucru ar presupune si sustinerea finaciara a medicului pe tot parcursul rezidentiatului .
@sanda ion
nu aveti ce sa faceti, obisnuiti-va ca asta va e destinul ca natie. rromanii sunt prin definitie fara coloana vertebrala. in 89 au murit niste tineri, majoritatea populatiei a stat la caldurica. in iunie 90 iar au murit niste tineri in timp ce iliescu era ales cu peste 80%. asa ca ciocu mic si joc de glezne. frumoasa tara, pacat ca-i populata …
hai wai ma lasi…..vrei spaga mai mare ?
Sunteti naiv Mr Woland, daca dv inghititi tot ceea ce arata la tv pe nemestecate, ca sa zicem asa. Presa are interesul intotdeauna de a arata doar o fata a problemei si nu adevarul in totalitate. Pentru ca nevoia de senzational e mai importanta pentru ei decat prezentarea adevarului. Nu spun ca nu exista cazuri in care doctorii au gresit, dar nu cred ca dv sunteti in masura sa judecati asta. De unde stiti dv cat de bine a fost tratat pacientul respectiv? E de ajuns pentru dv sa credeti doar pentru ca asa au prezentat cei de la tv? Pedntru mine nu. Televizunea, Mr Woland are cel mai perfid mod de manipulare. Mai informati-va mai bine inainte de a da cu piatra si de a generaliza. Si e foarte usor sa vorbesti cand esti in afara sistemului. Doar daca esti medic si te confrunti zi de zi cu el, veti intelege cu adevarat. Si daca mai fac greseli, o parte din ele se datoreaza si deficientelor sistemului, care sunt multe. Nu spun ca toate dar o parte din ele cu siguranta.
Va urez sa aveti bani suficienti sa va tratati, daca e nevoie in strainatate (sper sa nu aveti probleme de sanatate). Sau poate nu aveti asa o mare problema sa faceti rost de bani, poate aveti niscaiva talente de magie neagra, daca tot v-ati ales acest nick-name, Mr Woland. Si Behemoth unde e?
Foarte adevarat ce ati spus sus.
Pentu cei ce dau vina ca doctorii vechi au intrat si ramas pe spagi si nepotisme, poate ne explica ei de ce majoritatea provin tot din familii bogate si de medici? Daca medicii au fost platiti prost si nu au luat atentii, atunci voi de ce ati mai intrat in sistem? Si la cei tineri angajariile sunt pe bani grei, dar mai trebuie sa ai si niste relatii ca sa stii cui sa dai banii.
Si tot pentru ei, cum ajung ei din 10mil pe luna sa plece in tarile vestice, iar acolo stau cateva luni sa invete limba, platesc chirii, mananca, etc, si de abia apoi incep sa practice meseria? Cine plateste in timpul acesta?
Respect maxim pentru doctorii adevarati si nespagari!
Multumesc mult pentru postul asta. Tara asta are nevoie de oameni care nu tac.
FELICITARI pentru curaj si integritate, pentru interesul fata de oameni si pasiunea cu care va practicati meseria!!!
Excelent articol domnul doctor.Din pacate este foarte dureros si foarte adevarat ce ati scris.Politicienii si ministrii din ziua de azi nu vor sa stie si sa constientizeze faptul ca sistemul sanitar este cel mai important pentru o societate sau poate ei provin din epoca de piatra . Va multumim mult ca ati prezentat situatia reala care este , trebuia sa o faca cineva , solutia este ca trebuie sa-i presam in continuu si asta o putem face doar cu ajutorul medicilor (a celor care sunt medici adevarati ), pana vor dori sa inteleaga ca sistemul sanitar trebuie sa fie pe primul plan si sa fie cea mai importanta ramura (sector) din tara la care sa se acorde cea mai mare importanta, ”
Speram totusi ca d-nul ministru al sanatatii sa doreasca sa inteleaga ceva totusi si sa se trezeasca la realitate.
Raspuns pentru Dan:
Vinovat pentru ruina sistemulul sanitar din Romania esti TU, cel care stai cu mainile in sold si pui intrebari desi nu ai fost la vot .
Vinovat pentru ruina sitemului sanitar sunt EU pentru ca am fost in spital si am dat spaga ca sa mi se schimbe pansamentul si cerceafurile.
Vinovati suntem NOI toti ca stam si asteptam ziua de maine intr-o tanguire, in loc sa ne infruntam ‘conducatorii’ de duzina fatis , asa cum o face dl doctor, in fata curajului caruia ma inclin .
@Doina
nu inghit nimic cu naivitate. am experimentat pe pielea mea si a familiei mele nesimtirea si scarba medicilor bucuresteni fata de pacientii lor. talentele mele de a face rost de bani nu tin de magie sau vrajitorie, ci de profesia pe care o practic, cu profesionalism, seriozitate si respect fata de clientii mei. din fericire, asta imi permite un stil de viata relativ protejat fata de mizeria din sistemele romanesti (cel sanitar, cel educational, administratia publica s.a.m.d). spre deosebire, insa, de altii aflati in situatia mea, aleg sa nu ignor si sa nu tratez cu indiferenta oamenii care se confrunta cu ticalosia acestor sisteme in fiecare zi.
nu spun ca nu exista si exceptii. poate acest medic care a scris aceste randuri se numara printre ele. insa ma revolta indolenta participantilor la acest sistem sanitar de doi bani. va dau un exemplu: am mers in spitalul Coltea acum cativa ani cu o problema destul de serioasa. de la prima asistenta cu care am avut contact mi-a fost prezentat “meniul” – ce doctori trebuie sa vad, cata spaga trebuie sa-i dau fiecaruia si pentru ce. toata lumea stia lucrurile astea, de la cel mai umil brancardier, pana la seful de sectie, toata lumea cunostea “tarifele” si le transmitea fara rusine fiecarui bolnav. de ce, va intreb, nimeni, dar NIMENI din acel spital nu a facut vreodata publice aceste informatii (la Colegiul Medicilor, in presa, la minister, oriunde)? Pentru ca toti se acopera unul pe altul pentru ca aceasta ticalosie sa supravietuiasca la infinit. Pentru ca toti au mainile patate de sangele oamenilor care au murit pe holurile spitalelor pentru ca nu au avut plicuri suficient de groase de impartit. Pentru ca toti sunt niste criminali, chiar si cei care isi fac datoria fara sa ia spaga, doar pentru simplul fapt ca nu demasca ticalosia colegilor lor.
Edmond Burke spunea ca, pentru a triumfa, raul nu are nevoie decat ca oamenii buni sa nu faca nimic. Exact despre asta e vorba.
Revin la cele de mai sus,sunt cam ca în bancul cu rabinul,care le dădea tuturor dreptate.
Cert este cî am citit mai în amănunt at textul de referinţă cât şi comentariile de pe forum
şi mă văd nevoit să constat că Dr.Corn e mai mult decât îndreptăţit să reacţioneze astfel. Dar,zice prietenul meu,avocatul diavolului,oare de ce nu-au reacţionat cât de cât asemănător şi alţi colegi de breaslă ai Dr.Corn? Pe de altă parte,sunt sigur că procentul medicilor care s-ar ralia,cu sau fără rezerve la pdv al Dr.Corn ar fi mult mai mare, dureros de mult mai mare mai mare decât acela al pacienţilor,ceea ce,nu-i aşa,ar trebui, de asemenea,să ridice noi şi noi semne de întrebare,vizând mai ales relaţia medic-pacient,şi,cu precădere,încrederea pacienţilor în ipoteticul lor binefăcător în halat alb.Ştiu că sună patetic,dar nu de asta-i iubim noi pe medici. Oricum,felicitări,Dr.Corn,pt. verticalitate,pt.devotamentul faţă de pacienţi. Privind acum la jumătatea plină a paharului,vreau să cred că sunt mai mulţi doctori care vă seamănă,fie şi doar profesional,decât din ceilalţi…
Un pacient sănătos.
Oare citi sefi de sectie,manageri de spitale recunosc public realitatea descrisa in scrisoarea distinsului domn doctor?
Da ,este realitatea pe care o traim cei care muncim in sistem,Dar nu este toata spusa.E adevarat fiecare specialitate cu specificul ei,dealtfel pt. a se expune in mare toate problemele din sanatate n-ar avea nimeni rabdare se le citeasca.Asa ca mai bine….silence!
Murim incet,incet…cu totii (corp medical si pacienti) in liniste.
SA VA DEA DOMNUL PUTEREA DE A TRECE PESTE TOATE MIZERIILE DIN JUR.
CE RESORT II DEFORMEAZA OARE PE CEI CARE AJUNG IN POSTURI DE CONDUCERE?
DE CE SUNTEM NOI, OAMENII SIMPLI ATAT DE LASI SI CREDULI? O FI VORBA SI DESPRE LIPSA EDUCATIEI, DAR DE UNDE VINE ATATA CINISM SI VENIN? DE CE E ATAT OTRAVA IN SUFLETELE SEMENILOR?
RESPECT PENTRU FELUL DIRECT DE A VA EXPRIMA SI PENTRU CURAJUL DE A SPUNE LUCRURILOR PE NUME.
EU UNUL AM DEZARMAT DE CEVA VREME. NU SE MAI POATE SCHIMBA NIMIC, DESI, ZAU CA UNII DINTRE NOI AR MERITA.
DACA PUTETI SA TINETI STEAGUL SUS, FELICITARI SI BAFTA PE MAI DEPARTE.
DACA NU, ASTA E!
SANATATE, TUTUROR.
Va multumesc domnule doctor ca ma ajutati sa-mi conving sotia, care este medic, sa plecam cat mai urgent din aceasta tara!
Am vazut la televizor, pe diferite posturi, nebunia impotriva medicilor, dar nimeni nu acuza sistemul si cei care l-au organizat si il conduc.
Se pune mereu intrebarea “de ce?” si “ce este de facut?”.
Raspunsurile sunt extrem de simple:
1. In Romania nu exista servicii medicale gratuite, de aceea populatia trebuie sa plateasca pentru servicii, intr-un fel sau altul. De pe vremea bolsevicilor, ai caror reprezentanti inca sunt in conducerea tarii si al caror exponent de seama este “tovarasul Iliescu”, exista principiul “Nu dati bani multi la Sanatate ca medicii vor fi obligati sa-si completeze veniturile penibile si angajatii sistemului vor face ca acesta sa reziste”. Ce spun politicienii sunt numai minciuni.
2. Rezolvarea este simpla: Dati bani la medicina, nu pentru obligatii electorale (ex. Nastase in 2004, cand au disparut peste 5.000.000.000.000 ROL din fondurile de asigurari medicale). Ca sa exemplific cum: tinand cont de nivelul din fiecare tara UN MEDIC SPECIALIST TREBUIE SA AIBE CEL PUTIN DE 3 ORI SALARIUL MEDIU PE ECONOMIE = in Romania rezulta cel putin 5.000 RON. Restul este barfa!!!
In ca o data va multumesc si sper ca pna la finalul acestui an eu si familia mea sa fim intr-o alta tara, daca se poate cat mai departe de Romania “ca sa nu se ia”.
Toata lumea doreste la fel ca si mine medici f bine pregatiti, dar in primul rand medicul este si el om, are nevoie de un acoperis deasupra capului, caldura in casa, mancare pe masa .
Ma intreb cand mai are timp de studiu cand isi ia a doua slujba pentru ca cei 1000 RON nu-i ajung pentru a duce un trai decent.
Oare stie cineva cat de frustrant este ca dupa minim 9 ani de studiu ( 6ani de facultate+minim 3 ani de specializare) cand ai stat si ai invatat in loc sa-ti traiesti viata cum au facut-o marea majoritate, nu esti capabil sa te intreti singur din salar?
Mi-am petrecut aproape jumatate din viata prin spiatale (care nu e lunga, 27 de ani) pentru o problema grava de sanatate. Si am dat peste tot felul de medici, toate specimenele,unii care s-au purtat cu mine si familia mea ca si cu ultimii oameni. Totusi datorita lor, medicilor, traiesc astazi. Doar pentru ca unii nu stiu ce e aceea umanitate nu imi da dreptul sa-i imposc pe toti cu noroi ….si cu sange.
Daca citesti tot ce s-a scris aici vei observa ca fiecare are dreptate, in felul lui si in concordanta cu experienta de viata personala. Si nu trebuie sa judecam sau sa punem la zid pe nimeni. Parerile diferentiate ne pun sa gandim adevarul, sa-l cautam acolo unde nu am fi crezut ca va fi vreodata.
E trist dar adevarat, presa face din tantar armasar nu o data, ci de cele mai multe ori, mai pune o informatie ici si colo, mai scoate alta, rastalmaceste adevarul ca sa dea bine la jurnal si sa faca audienta.
In ceea ce priveste sistemul sanitar din Romania situatia este neagra. Neagra de furia pacientilor ca nu au acces la medicamente si la conditii decente de internare. Neagra de furia personalului medical ca nu au medicamente si intrumentar adecvat, ca sunt depasiti numeric de situatie.
Nu cred ca exista om in tara asta care sa nu fi avut treaba cel putin o data intr-un spital, indiferent cu ce scop – pacient sau vizitator. Si vreau sa stiu ce anume a simtit acel om la vazul situatiei. Eu, cel putin, am iesit cu o senzatie de greata si de tristete. Greata pt ca era infiorator “peisajul” si oricat de puternic esti sau de nepasator nu ai cum sa iesi cu zambetul pe buze din spital.
Eu am avut partea mea de spitale. A trebuit sa dau spaga, sa dau telefoane ca sa ma bage cineva in seama, a trebuit sa cer o a doua sau chiar a treia opinie pt ca tratamentul pe care il primisem inrautatea starea, a trebuit sa dau din coate ca sa ajung la un rezultat. Am fost insultata de medici, trimisa acasa cu o compresa cu rivanol la ruptura de muschi, si multe altele. Dar, in ciuda experientelor negative de-a lungul anilor nu am pierdut speranta in medici.
Ultima data, am vrut sa dau spaga doamnei doctor care mi-a salvat viata si s-a luptat cu conducerea spitalului sa primesc cel mai eficient tratament, tratament pe care conducerea l-a refuzat fiind prea scump. Vreau sa precizez ca am vrut sa-i dau spaga dupa ce m-a tratat cu succes (nu stiu daca mai e spaga asta). Si a refuzat. DA, A REFUZAT SPAGA. Am fost uimita, am insistat. Si pana la urma mi-a spus ca ea nu are nevoie de bani insa sectia pe care o conduce are nevoie de hartie pt imprimanta, capsator, lipici, banda adeziva, pixuri, cartus la imprimanta. Si lista e lunga. In secunda doi am pus mana pe telefon, mi-am sunat sotul si l-am trimis la cumparaturi de birotica si papetarie. Cand am inmanat pachetul cu toate cele, bucuria asistentelor nu poate fi descrisa. Si toate astea se intamplau in Spitalul Judetean Timisoara, unde te astepti sa fie cam de toate.
Oameni buni, haideti sa nu improscam cu noroi toti medicii. Nu e corect fata de cei care isi fac treaba bine si chiar salveaza vietile oamenilor.
Haideti sa aratam lumii si medicii care se lupta cu neajunsurile din spitale, care salveaza vieti, care stau peste program fara sa fie platiti.
Haideti sa aratam si cealalta fata a adevarului.
Un articol atat de trist, atat de adevarat,atat de bine scris si atat de …naiv si inutil in Romania secolului 21.
Va multumim,domnule doctor,pentru tot ce a-ti facut si ce veti face in continuare pentru pacientii dumneavoastra.
Raspuns pentru dona:
Draga dona ,de ce ai dat spaga ?.Ai facut o mare prostie dona ,nu trebuia sa faci acest lucru,si tu esti vinovat de dezastru din sistemul sanitar.
Cunosc multe probleme din sistemul sanitar ,mai bine decat romanii. Ce profesie ai ?.
Eu sunt agent special pentru Romania .
buna ziua,
am citit tot. si scrisoarea si comentariile. si mi-a venit in minte o chestie citita azi in presa: ” sa nu dam foc la o padure pentru un ciot uscat” cuvinte spuse de tatal handbalistului omorat acum cateva zile.
Eu cred ca exemplul personal este cel care ne va scoate la liman.
E tare greu sa arunci cu piatra. Exista “mari” profesori care iti conditioneaza actul medical in schimbul unei sume de bani. Direct in fata, fara nici o jena. Exista asistente care iau un copil din salon si-l baga in sala de operatii fara sa-l intrebe cum il cheama si unde-i este mama…
Exista mari OAMENI-MEDICI care nu dorm zile la rand sa-i dea de cap unei probleme fara sa-ti ceara 1ban; care dau bani batranelului amarat venit dupa reteta lunar, care vin cu punga de medicamente de acasa pentru ca la cabinet nu mai exista!
Daca medicina ar fi o profesie de vocatie poate ca atunci eu doctor as stii cum sa-mi abordez pacientul (chiar si pe cel cu lant de aur de 2 kg si unghie mica de scobit in urechi ) si sa-l fac sa inteleaga exact ce pot face pentru el.
Dupa care ar trebui sa vorbim despre pacient: omul “de succes” care este un “becal minune” fara educatie si care considera ca i se cuvine tot,orice,oriunde…
Daca eu pacient realizez ca nu sunt mai “destept” decat omul din fata mea care si-a muncit capul nenumarati ani ca sa-mi puna un diagnostic sau sa-mi dea un medicament si realizez ca trebuie sa stau 3 zile in spital ca asa trebuie si nu 2 ca asa vreau eu, am facut un pas inainte.
Poate asa cum cerem doctorilor sa se comporte dupa un anumit cod, asa ar trebui si pacientii sa respecte niste reguli de buna purtare (ca buna crestere oricum s-a dus de mult)
Doctore, tarie! Luptam impreuna.
Felicitari pt emisiune. Sunt in tara si am reusit sa o vad.Sunteti coerent. Eu sunt dislexica. Va invidiez, ce mai:) Aveti rezervata o masa cu o cafea mare la Marriott. Cu bine.
P.S. Implicarea personala in societatea civila ar ajuta
@mishu:
eu fac o legatura intre niste fapte. Este foarte posibil sa se fi intamplat oricum necazul. Dar nu am inteles de ce a trimis pe cineva din sala de operatie s aimi transmita ca e prea putin.
am promis…data viitoare merg cu telefonul pe inregistrare. Si prefer, ca in statele Occidentale, sa dau eu oricati bani DUPA, ca multumire, ca recunostinta…si nu obligat d eun sistem precar.
Dar daca ar fi sa acuz aici pe cineva acus de fapt indolenta unui intreg popor, cu niste conducatori reprezentativi, car nu fac nimic. Probabail ca lucrurile s-ar schimba daca salariul uneui medic ar fi de la inceput minim 3000-4000 de lei, dar si pedepsele imense in caz de malpraxis.
Buna ziua Domnule Doctor,
Tot respectul pentru munca pe care o depuneti si pentru curajul de a spune aceste adevaruri.
Din fericire nu am avut foarte des nevoie de interventie medicala, insa, de cele mai multe ori, atunci cand am avut am fost tratat corespunzator.
In ceea ce priveste serviciile medicale private, facand parte din tanara generatie ce lucreza in companii mari care asigura astfel de asigurari in pachetul salarial, pot spune ca nu mi se pare a fi foarte departe. Adica am intalnit medici nepriceputi sau aroganti si in clinicile private. Calitatea umana tine de fiecare individ in parte, si de aceea daca niste medici au lasat un om sa moara este absolut mizerabil ca ministrul sanatatii sa vina sa arunce o intrega categorie profesionala in gura presei si a opiniei publice (in conditiile in care asa cum zice Dan Puric “opinia publica de la noi e parerea lu’ nea Fane multiplicata”) de dragul capitalului politic.
Imi amintesc acum de campania de presa dusa impotriva Domnului Serban Bradisteanu. Autoritatile se bat cu pumnul in piept ca au prins un mare corupt. Intr-o tara normala e normal ca un astfel de om, care opereaza pe cord, sa nu aiba grija zilei de maine. Ar fi mai interesant de investigat averile sefilor din MS, de facut, cum ati spus, un audit la CNASMB.
Sunt ferm convins ca un medic care opereaza 10-12 ore pe zi, si ajunge la 40 de ani uneori sa se opereze la randul sau de hernie de disc, din cauza statului aplecat, nu ar trebui sa traiasca cu 2000 de lei pe luna.
Dar e mult mai usor sa faci tam-tam in presa, sa demiti 3 directori si sa te bati cu pumnul in piept, decat sa cauti sa rezolvi ptoblemele, sa iei un analgezic decat sa tratezi cauza. Doar ca analgezicul e o solutie temporara. Sa vedem cat o sa mai tina.
Am si eu intrebare.
De ce D-zeu nu intrati toti in greva… Si care mor din pacienti de bine, si care traiesc tot de bine. Si cred ca o sa se rezolve odata indiferenta politica cat si ura sociala.
in sarsit,cineva care ia atitudine,cineva care are curaj sa spuna care e realitatea in marile spitale dintr-o capitala ”europeana”……..felicitari d-le doctor
Problema e nu numai la ministru ci si la imputitii de ziaristi care au pornit o campanie murdara (fiindca nu am auzit pe nimeni sa aiba ocazia sa dea explicatii in presa sau presa sa retraga vre-o acuzatie) impotriva doctorilor si vor sa rascoale tara impotriva noastra. Frustrarea lor deriva din limitarea lor… Ce inseamna sa fii ziarist? Putin mai mult decat analfabet… 🙂
Tara poate functiona fara ziaristi, domnilor dar nu si fara doctori. Un doctor poate sa scrie oricand un paragraf dar un ziarist nu o sa poata niciodata sa stea 12 ore in sala de operatie decat eventual sa sprijine lampa.
Woland are dreptate, este defapt printre putinii care inteleg ce se intampla!!! doctorii sunt intr-avdevar niste criminali, aproape toti, daca nu in mod direct, cel putin prin complicitate, iar noi restul putem sa-i amenintam sau laudam, sa-i platim sau sa nu-i platim, sa-i acuzam sau sa-i aparam, putem sa-i omoram si cu pietre, ca tot nu avem ce sa facem. Adica fie ca NU ai avut niciodata un doctor intr-un anume loc, fie ca ai avut o perioada unul jalnic pe care la un moment dat il dai afara sau il arunci in puscarie, tot aia e, nu?
Tot ce putem face este sa nu ne imbolnavim, chipurile, sau cumva sa NU avem niciodata nevoie de ei. Ei au depus un juramant si au responsabilitatea de a se afla mereu si fara tagada la dispozitia oricui are nevoie de ajutor, nu sa astepte bani si atentii. Nu i-a pus nimeni sa-si asume titlul de MEDIC si nu ii forteaza nimeni sa si-l pastreze! Personal am reusit sa ma detasez de nevoia de doctori, dar nu in felul in care a facut-o Woland, caci probabil nu am atatia bani. Pur si simplu, cu o singura exceptie pe care tot singur am rezolvat-o, nu am avut nevoie niciodata, nici eu nici familia mea, iar daca vreodata se va intampla ceva imi pun viata in mainile lui Dumnezeu si atat, fara sa astept ajutor de la niste nenorociti pe care eu insumi nu i-as trata cu aceasta indiferenta, ba chiar rautate, in schimb pt. atitudinea lor.
Sa ne asumam cu totii, prin urmare, responsabilitatea pentru propria noastra viata si ce patim in ea, nemaiapeland la doctori pentru nimic in lume ! Alte animale nu au parte de ajutor medical si totusi nu pier, ca specie. Cine zice ca noi, oamenii, trebuie sa supravietuim FIECARE DINTRE NOI orice ar fi ? Unii dintre noi mor, mai devreme decat e cazul, altii sufera, asta e, nu ne putem opune. Nu cred ca specia noastra depinde de servicii medicale, iar daca cineva decide altfel, atunci poate sa si le permita ca pe un lux pentru care sa plateasca foarte mult din banii sai. Nu vad alta solutie pentru tara noastra…
Unde e asistenta medicala primara?
Unde sunt medicii de familie?
De cand cu programul lui ex-ministrului Nicolaescu au o remuneratie onorabila…de ce toti bolnavii incarca serviciile medicale de urgenta fara sa fie in prealabil consultati de medicul de familie?
E mult mai comod sa vii direct la Urgente…analize,radiografii,ecografii,eventual CT,toate moca…iar medicii de acolo devin incet,incet functionari-nu mai au timp de medicina(atunci cand consulti non stop,cand in 24 de ore vezi zeci de bolnavi cand ,doamne iarta-ma! sa-i asculti,sa-i palpezi,etc…? Basca ca te ameninta cand vrei si cand nu vrei ca suna la tv,radio si ziare…
Toate acestea si multe ,multe altele nu le stiu domniile lor!
I-as trimite pe toti in garda,chiar asa…ce cauta la carma ministerului(ministru,secretari de stat,consilieri) absolveni de medicina care n-au profesat in viata lor?!
Domnule ministru,nu veti fi NICIODATA in aceeasi banca cu medicii(cel putin atata timp cat nu profesati efectiv aceasta nobila meserie…)
Recunosc ca am citi postarea pe sarite… Insa lungimea comentariilor la acest post mi-a atras atentia. Am recitit cind am avut ragazul.
As mai putea adauga ceva nou fata de tot ce s-a scris aici?? Particip la discutie din dorinta VIE de a schimba ceva. Din dorinta APRIGA de a lua parte la o scinteie ce va lua aploare. Si se va propaga…Si va trezi interesul, solidaritatea, spiritul civic, umanitatea unui popor care bintuie in bejenie de prea multe vreme…
Nu am legatura cu sistemul medical decit in calitate de pacient. Am avut de-a face insa cu efectele acestuia pe termen lung. Spaga si lipsa de omenie nu sunt apanajul democratiei de dupa 89 incoace. Ele au existat dintotdeauna. Mama mea a murit cu zile acum 25 de ani pentru ca un criminal a conditionat operatia la care trebuia suspusa pentru ca tatal meu – un simplu sofer cu 3 copii mici acasa nu a dispus de 10.000lei – salariul lui pe 1 luna = 2500lei in 1985. Operatia a fost efectuata in cele din urma dupa interventii la alte nivele ( a se citi PILE) ….din pacate prea tirziu.
Cam cit a fost schimbata viata a 3 copii minori si a unui barbat de 40 de ani… las imaginatia dvoastra sa umble.
UMAN- inteleg si aprob faptul ca medicina este prost remunerata si ca erorile din sistem duc la drame si la imposibilitatea ca meseria asta sa fie practicata la cote maxime… insa NU INTELEG si NU am sa inteleg niciodata de ce UNII doctori CONDITIONEAZA actul medical in functie de banii pe care ii jumulesc efectiv de la oamenii disperati.Stie ca moare si tot iti banii pina la ultimul cent… ASTA ma revolta ingrozitor si ma face sa-i scuip in ochi pe unii medici… Dar si ASISTENTE, INFIRMIERE…PORTARI etc. Care se poarta bine dindu-ti impresia ca-ti fac vreo favoare. care-ti baga mina in buzunar cu tupeu formidabil…
Am intilnit si altfel de medici… SI OAMENI inainte de toate. Care au refuzat banii inainte -“Lasati, sa va vedem bine si pe urma”…care au venit de acasa duminica pentru a se asigura ca e in regula. Da…acestui medic i-am DAT plicul…
Asa ca imi doresc enorm sa se schimbe ceva. Am dat mai departe linkul catre acest blog.
Va doresc succes in demersul acesta… Dvoastra si noua tuturor…
Am urmarit si talk-show-ul de la Antena 2. Va felicit pentru a 2-a oara. Si oricit de antipatic imi era pina ieri moderatorul (nu-i retin numele), de ieri il stimez pentru ca a fost singurul pina acum care a avut curajul sa iasa din tiparele trendy azi, adica emisiuni in care se improasca cu dejectii corpul de medici. “Audiatur et altera pars” e un principiu antic, dar atit de putin respectat. Daca am spune si noi, revoltati, ca ziaristii sunt, toti, o adunatura de hahalere, lepre, corupti si, mai mult decit orice, nesimtiti, oare le-ar conveni. Nu, cu siguranta, cei mai multi s-ar simti profund lezati in demnitatea lor de oameni onesti, care cistiga o paine, poate de multe ori amara, profesind ziaristica.
O mica precizare, o obligatie de bun simt, la comentariul meu de ieri, din care, am constatat cu oarecare bucurie, ati mentionat in emisiune, intimplarea cu pacientul programat la RMN. Nici una din cele 2 intimplari pe care vi le-am relatat nu a avut intentia, darul de a sublinia cit de educat, virtuos, civilizat as fi eu. Nu, nu sunt vreo “virgina”, dovada faptul ca anul trecut la plata parcarii am apelat la una din functionarele tratate de mine. Am vrut doar sa subliniez similitudinea dintre atitudinile doctorilor in cele doua situatii, atitudine de oameni timorati, speriati, “sub vremuri”. Se eu ca eu, nu oarecare medic primar, dar dl. doctor de la RMN e ditamai profesorul, un nume sonor in imagistica bucuresteana si in acelasi timp un om de un rar bun simt, educat, o specie din ce in ce mai rara.
Asigurindu-va inca o data de admiratia mea, va doresc succes in activitatea dvs. si imi exprim speranta ca demersul dvs. nu va fi urmat de represalii (asta avind in vedere tara in care traim si calitatea oamenilor care o populeaza).
Cu respect,
Radu Iorgulescu
POSTATI VA ROG ACEASTA SCRISOARE SI PE ALTE BLOGURI SAU SITE-RI SA CITEASCA MULT MAI MULTE PERSOANE UN MESAJ DE LA O FIINTA DARUITA MESERIEI DE MEDIC SI CONSTIENTA
La intrebarea de mai sus > Unde ne sunt medicii de familie.
raspuns: Pe raza judetului pe care activez Galati au promovat examenul de medic specialist medicina de familie cel putin 10 medici tineri. Nu exista nici un post de medic de familie disponibil pe raza intregului judet inclusiv la tara…
Chiar daca exista 1 maxim 2 sunt in zone defavorizate unde nu sunt nici drumuri si nici electricitate deci mizerie crunta.
Comuna Vanatori adiacenta orasului > orasul nou cu vile exista doar 1 singur medic de familie care are 7000 de pacienti > vi se pare normal.. in conditiile in care remuneratia pe cap de pacient scade la 1/4 dupa ce depasim 2000 de pacienti.
Judetul Galati acum e oras Universitar prin noua infiintata facultate de medicina .. ..
vreti sa va spun cum se face doctoratul la chisinau sau la iasi pentru titlul de DOCTOR IN MEDICINA >>> cititi mai sus despre nepotism… o sa apara si completari pentru FACULTATEA DE MEDICINA DIN GALATI.
INCA UN LUCRU CARE M-A SOCAT: M-AM DUS LA SPITALUL CEL MAI MARE CEL MAI UNIVERSITAR DIN GALATI CU NUME DE SFANT. SF. ANDREI GALATI SA LE SPUN CA SUNT MEDIC REZIDENT SI CA VREAU SA-MI FAC LICHIDAREA FORTZATA DE FAPTUL CA MI-AM TERMINAT REZIDENTIATUL SI SA IMI DEPUN ACTELE PENTRU SOMAJ.
RASPUNSUL LOR: PANA ACUM NICI UN MEDIC NU A IESIT IN SOMAJ DE LA NOI >>>
“DE LA NOI DIN SPITAL MEDICII IES NUMAI LA PENSIE SAU CU PICIOARELE INAINTE”
MENTIONEZ CA PANA ACUM NU PREA AU MAI FOST REZIDENTI ANGAJATI AI SPITALULUI DECI EU SUNT DIN PRIMA GENERATIE.
>>>> VRETI COMPETENTA <<<< SCOATETI POSTURILE DIN SPITALE LA CONCURS …. NUI MAI LASATI SASI TARAIE BESINILE PANA LA ADANCI BATRANETI PRIN SPITALE CA DEVIN SI NESIMTITI SI CER SPAGI.
“POSTUL PE VIATA” CRED CA FACE MULTE VICTIME LA NOI IN TARA … PRINTRE PACIENTI SI REZIDENTI
VA MULTUMESC
mi-e teama domnule doctor sa nu cumva sa va scarbiti vazand aici tot felul de comentarii, unele de o obtuzitate greu de conceput; mi-e teama domnule doctor de un moment in care sa nu cumva sa ajungeti la concluzia ca strigatul nu mai are rost; neinteleptilor care judeca pe cei in ai caror papuci nu au umblat, le spun ca am trecut prin ceva spitale cu un caz fara sanse …si au tratat totul si profesional si uman asa cum trebuie, inainte de orice presupusa spaga.
Multumesc, Master Sargent.
In primul rand vreau sa va felicit pentru ceea ce ati facut si ceea ce faceti in continuare.Cineva trebuia sa spuna lucrurilor pe nume.Din pacate este adevarat ce se intampla in sistemul medical.Am un prieten care este medic pe aceeasi specialitate si stiu cate ore munceste (40),ceea ce este inuman.Dupa atatea ore de munca este normal ca cineva sa gresesca,suntem totusi oameni si nu roboti.Mai sunt si medici care nu fac cinste breslei dar asta nu inseamna ca trebuie sa-i catalogam pe toti ca fiind niste incompetenti.Spre norocul meu(daca pot spune asa)am cunoscut numai medici capabili,cu mult bun simt,cu interes si devotament fata de meseria lor si nu va inchipuiti ca faceau asta fiindca le-as fi dat ceva pur si simplu asa sunt ei.
Fata de ce a scris Woland,pot spune ca este un om de nimic(ca sa nu spun altfel).Este adevarat ca medicii au depus un juramant,dar asta nu inseamna ca trebuie sa munceasca pana la epuizare (pica din picioare de oboseala)ca dupa aceea raspund pentru ceea ce fac si mai venim si noi sa aruncam cu pietre in ei pt ca au gresit.Deci haideti sa stam stramb si sa judecam drept ceea ce se intampla de fapt in sistemul nostru medical.Dam exemple de afara,pai mai intai sa ajungem si noi la nivelul lor din toate punctele de vedere si dupa aceea sa comentam si sa ne ridicam cu pretentii.
Aveti macar cea mai mica idee cat invata acesti medici in timpul facultatii?
Si de ce sa nu vorbim si de banii cu care sunt platiti,atata timp cat si ei sunt oameni si trebuie sa traiasca de pe urma muncii lor,nu?Ca sa traiesti in ziua de azi ai nevoie de bani,deci nu poti munci atatea ore si sa te alegi cu praful de pe toba.De ce nu va luati si de parlamentarii sau de senatorii care de abia fac act de prezenta si au niste salarii astronomice,pe langa multe alte faciliati.
Deci stimabili concetateni ,haideti sa ne mobilizam un pic si sa facem ceva concret nu sa arucam vina unii pe altii.
Tot respectul pt Doctori!
@ master sargent
daca mai ai nelamuriri referitoare la limba romana iti recomand site-ul de mai jos
a scrie verb tranzitiv
singular I (eu) scriu
a II-a (tu) scrii
a III-a (el, ea) scrie
plural I (noi) scriem
a II-a (voi) scrieţi
a III-a (ei, ele) scriu
http://dexonline.ro/search.php?cuv=scrie
click pe conjugari
DIn pacate, toate problemele (adevarate) ridicate in aceasta scrisoare deschisa reprezinta doar o frantura de adevar. La fel de adevarate sunt spagile enorme cerute pentru operatii simple, sunt combinatiile tip “para-ndarat” cu farmacistii, sunt pacientii trimisi la cutit pentru plic.
atat timp cat noi tratam ca urgente pacienti care cheama ambulanta pt ca au uitat sa-si ia medicatia, pentru ca nu mai au medicatie acasa, pentru ca e coada in policlinica, pentru ca le-a venit ideea “sa se caute” fara nici o acuza subiectiva si nu vor programare ulterioara in policlinica, pentru ca erau prin zona, pentru ca ii doare stomacul de 10-15 ani, pentru ca daca spui ca te doare in piept intri primul si-ti fac toate analizele gratis, pentru ca vor sa vada ce tensiune au in momentul acela, pentru ca au diabet si voiau sa vada cum stau cu glicemia etc nu se va rezolva nimic niciodata. cand pacienta cu spasmofilie nu intelege de ce te ocupi de un stop cardio-respirator care a ajuns dupa ea, care astepta de 10 minute, cand prima veriga din sistem (recte medicina de familie) e veriga slaba… da, in spitale se moare, in spital boala decompenseaza sau se complica, in spital stau doi in pat (uneori si 2 pe scaun), in spital exista personal surmenat si de multe ori cu o remuneratie mai mica decat pacientul obisnuit.
nu de asta am facut medicina! nici eu si nici multi altii! nu de asta am invatat cativa metri cubi de carti!
si normal ca ma razvratesc atunci cand pacientul imi spune ca decat sa-i trateze rinofaringita un rezident, mai bine mai sta la o coada la alt spital… asta e recunostinta cu care ne-am invatat.
aceasta scrisoare deschisa nu este decat exprimarea in scris a ceea ce noi, cei din sistem, gandim zi de zi, minut de minut, cand suntem la serviciu (de luni pana duminica, in 2 schimburi plus garzi, nu de luni pana vineri de la 9 la 17)… stiti cum e, trebuie sa fii acolo ca sa intelegi…
Un medic in Romania nu poate avea un salariu egal cu un medic din Franta de ex. PIB Franteli e de 35000 dolari/cap de locuitor in Romania e cam 7000 dolari/ cap de locuitor. Un medic specialist incepator care lucreaza la un spital public in Franta are un salariu de 2500 euro/luna fara garzi si net dupa plata impozitelor, in Romania raportat la PIB ar trebui sa fie de 500 de euro. Un medic cu experienta are 5000 in Franta, in Romania ar trebui sa fie 1000 lunar (fara garzi). Mai mult nu e posibil. Personal cred ca in Romania sunt formati prea multi medici (in Romania exista medici someri si medici care lucreaza reprezentanti medicali, asa ceva e imposibil in Franta de ex.) Succes la toti!!!
daca ar avea habar domnii ziaristi cat trebuie sa muncesti ca sa ajungi medic si cat de grea pe cat de frumoasa este aceasta meserie, poate ar inceta sa improaste atata cu noroi. inca din timpul facultatii suntem obisnuiti cu un program de lucru lung si istovitor. un student invata enorm de mult pentru a ajunge medic. nopti si zile intregi petrecute cu cartile in fata.zile in sir in care nu iesi din casa pt ca ai de invatat si nu iti poti permite sa pierzi min pretioase. am o prietena care a dat rezidentiatul anul asta si care toate vara nu a iesit din casa decat sa se duca sa isi cumpere paine. ca studenta va pot spune ca foarte multi pacienti refuza sa coopereze, omit detalii importante pentru un posibil diagnostic si apoi tot medicul e de vina ca nu il trateaza cum trebuie.multi se asteapta ca tratamentul pe care il urmeaza sa dea rezultate imediate,altfel se grabesc sa il catalogheze ca pe unul prost si ineficient si pe doctor ca fiind incapabil.daca vin la spital se interneaza cu o problema si apoi de dragul analizelor gratuite incep sa aiba dureri peste tot. daca tii pacientul prea in mult pt o anamneza completa ,se trezeste cel putin un pacient pe hol sa vocifereze.daca il tii prea putin ca sa te poti ocupa de toti cei care asteapta iar nu e bine.sper din tot sufletul ca ceva se va schimba!
@Madalina
Nu inteleg de ce scuza unui om care nu-si face datoria este ca “nici altii nu si-o fac”. Medicii nu sunt niste eroi, nu sunt niste martiri si nici nu au de ce sa fie. Sunt niste oameni cu o profesie, pe care si-au ales-o in mod liber si pe care au obligatia sa o presteze la cele mai inalte standarde. Daca nu sunt capabili, sa se apuce de strungarie, sa iasa in strada sa-si ceara drepturile, sa protesteze, sa-i dea in gat pe spagari si pe mafioti sau orice altceva. Dar nu au niciun drept sa faca oameni nevinovati sa sufere pentru ca ei au salarii mici. Este normal sa raspunda pentru faptele lor, indiferent ca erau obositi, le nastea nevasta, erau stresati, castigasera la Loto sau scriau pe blog.
Nu era vina batranilor morti in spitale in ultimele saptamani ca medicii castiga prost. Si nici nu sunt medicii singurii care invata metri cubi de carti in facultate, iti garantez ca si avocatii invata cam tot atat.
Si pe mine nu ma intreaba nimeni daca ma simt bine, nu ma mangaie nimeni pe crestet, am nopti in care ajung acasa la 5 A.M. doar ca sa fac un dus si sa-mi schimb camasa, pentru ca la 7 A.M. trebuie sa fiu inapoi la birou. Si nu-mi permit sa-mi bat joc de clientii mei si de afacerile lor, indiferent ce probleme am sau cat sunt de obosit si indiferent de ce salarii au senatorii si cat muncesc pentru ele, pentru ca nu m-a obligat nimeni sa fac asta. E meseria pe care mi-am ales-o si o practic cu placere maxima.
Si, ca tot veni vorba de juristi, Bogdan Aurescu declara zilele trecute in Evenimenul Zilei, cu o modestie si o eleganta rare in Romania, ca nici el nu este un erou si nu crede in eroisme si patetisme. Ca Romania ar fi o tara mai buna daca fiecare si-ar face treaba acolo unde se afla. Nimic mai mult, nimic mai putin. In mod normal, mai intai iti faci treaba, apoi astepti recompensa, daca e cazul. Medicii se pare ca vor mai intai recompensa (salariile asa-zis decente), iar apoi isi pun problema daca si cum sa-si faca treaba.
Crud dar adevarat; nu sunt de specialitate dar am prieteni medici, din Botosani; tot de aceste lucruri se plang; doar ca n-au facut-o cu glas tare, tot timpul; din pacate lipsa de personal se reflecta si in calitatea actului medical; aici conteaza si viteza si maiestria; niciodata nu-i prea tarziu pentru imbunatatirea situatiei.
@Woland
tu ai citit macar scrisoarea asta? nu intelegi sau te faci ca nu intelegi? aici nu e vorba de salarizarea medicilor ci e vorba de subfinantarea sistemului de sanatate romanesc. e vorba de genocid realizat cu buna stiinta datorita indiferentei clasei politice si a lipsei finantarii. si autorii genocidului nu sunt doctorii ci juristii, finantistii, economistii, adica toti acei oameni care ar trebui sa creeze un cadru adecvat in care medicii sa isi poata face meseria. sunt oameni care lucreaza ca tine, in birou, si pentru care pacientii sunt doar cifre introduse in statistici transpuse in grafice si prezentari powerpoint.
incearca tu sa faci chirurgie cu miinile goale, incearca tu sa vindeci un pacient limitindu-te la o anumita suma de bani, si dupa aia deschide gura si numeste medicii “criminali cu diploma”!
din cauza unora ca tine o gramada de medici tineri si-au dat seama ca se lupta cu morile de vint si au preferat sa plece spre alte zari unde sa o ia de la capat dar macar sa aiba satisfactia ca pot aplica ceea ce au invatat.
crede-ma ca stiu genul tau, de latrator pe forumuri. nu iti stiu frustrarile dar stiu ca oricit ai latra in final tot in fata unui medic ai sa ajungi. si daca nimic nu se schimba poate ai sa ajungi si un numar intr-o statistica, sau un punct pe un grafic. un punct, cu gura mare.
@all others: don’t feed the troll!!
@impricinatul: am vazut emisiunea, felicitari!
am vazut emisiunea pe site-ul antena 2. va felicit!
ati pus punctul pe i!sunt intru totul de acord cu cele scrise de dumneavoastra!super!macar de ar citi cine trebuie!
@Malko
nu cred ca stii genul meu si nici nu cred ca am sa ajung vreodata in fata vreunui criminal cu diploma din Romania. argumentele ad hominem ieftine de genul celor pe care le aduci in discutie sunt jenante. nu e problema ta nici ce frustrari am eu, nici ce reprezinta pacientii pentru mine, iar aspectele astea nici nu au vreo legatura cu tema discutata. relaxeaza-te, trage aer in piept, poate iti dai seama ca problema subfinantarii sistemului imbraca in discursurile majoritatii cadrelor medicale si comentatorilor acestei scrisori forma salariilor prea mici in raport cu efortul intelectual depus de medicul in devenire si de cel fizic depus de medicul devenit. cele bune!