(pentru că anumite lucruri trebuie să fie spuse, indiferent de consecinţe)
Domnule Ministru,
Sunteţi absolvent al UMF Carol Davila şi, deşi n-aţi practicat medicina clinică niciodată, ar trebui să vă reamintiţi că factorul care determină o bună practică medicală, chiar la nivel de sistem, este banalul parteneriat medic-pacient. Exact ca şi în afaceri, sau ca într-un cuplu, încrederea dintre cei doi membri ai parteneriatului este premisa care asigură ani buni de colaborare benefică sau, din contră, de suspiciuni şi dezgust. Marele avantaj al încrederii reciproce este că nu costă bani.
Mă tem că atitudinea dumneavoastră din ultima vreme nu a ţinut cont de acest deziderat elementar. Sper că numai din necunoştiinţă de cauză aţi accentuat actualul curent de opinie ce a transformat un parteneriat, şi aşa profund şubrezit de mulţi dintre predecesorii dumneavoastră, într-o relaţie antagonică: pacienţii şi medicii au ajuns să se privească unii pe alţii precum şoarecele şi pisica. Poate că n-aş fi ajuns să vă scriu aceste rânduri dacă n-aş fi avut recent o discuţie cu ruda unui pacient, care mi-a explicat cât de „prost” fusese tratamentul prescris de un coleg necunoscut. Din fericire pentru tagma noastră, pacientul fusese tratat corect şi, de altfel, avusese o evoluţie favorabilă, numai că prea lentă faţă de aşteptările rudei pacientului. Cu toate acestea, „diagnosticul” stabilit de ruda pacientului, fără multă vorbă, a fost următorul: acel medic necunoscut greşise tratamentul! Ţin să vă atrag atenţia, domnule ministru, că respectiva afirmaţie a fost făcută cu aerul că era de la sine înţeles că medicul trebuia să greşească, în ciuda faptului că-şi tratase corect pacientul care, la ora conversaţiei, se juca în parc, alergând cu fiică-mea de la un leagăn la altul, sănătos tun, într-o atmosferă extrem de geroasă.
Această discuţie nu este altceva decât chintesenţa a ceea ce înseamnă acum încrederea populaţiei faţă de medici. Cu tristeţe, trebuie să extrapolez de o manieră care o să vi se pară cinică: cazul extrem de la Slatina nu este, la rândul său, decât un simptom al maladiei sistemului medical din România. Numai că, această maladie este foarte bine mascată – v-aţi pus, vreodată, problema, cum de a ajuns să fie acoperită cu atâta perfecţiune?
Oare o să vă miraţi când o să vă spun că practicienii din România n-au fost luaţi prin surprindere de ceea ce s-a întâmplat la Slatina? Oare o să vi se pară bizar dacă o să vă spun că mă aştept la un deznodământ similar (cu groaza de a nu fi imputat, ca de obicei, tot corpului medical) în serviciul pe care îl coordonez?
De fapt, domnule ministru, motivul fundamental pentru care vă scriu este că mi-aş dori tare mult să faceţi o inspecţie chiar în serviciul meu. Am să vă explic de ce.
Funcţionez într-un serviciu chirurgical de urgenţă. În ţările din comunitatea cărora am ajuns şi noi să facem parte, specialitatea mea este considerată una de vârf – în consecinţă, este o specialitate faţă de care interesul decidenţilor este extrem de ridicat, concretizându-se într-o anumită politică financiară şi de personal. Ca să fiu mai specific, la acelaşi număr de paturi pe care îl are serviciul nostru, în Germania sunt angajaţi 6 medici specialişti, la care se adaugă un număr apreciabil de medici rezidenţi, toţi având drept de gardă. În cele mai bune zile ale noastre, noi am funcţionat cu 3 medici specialişti şi cu 3 rezidenţi care aveau, doar parţial, drept de gardă. Numărul asistentelor din ţările civilizate este de două ori mai mare decât la noi, asta ca să nu mai menţionez de personalul care se ocupă cu scriptologia… În alte locuri, medicii sunt medici, domnule ministru – singurul lor obiect de interes sunt pacienţii şi profesia, ceea ce le permite să aibă timpul necesar nu numai pentru practica medicală nemijlocită, ci şi pentru comunicare cu bolnavii, pentru lucrări ştiinţifice şi pentru studiu – toate acestea alcătuind medicina, după cum bine ştiţi.
Fireşte că la noi este imposibil să atingem aceste deziderate, chiar dacă funcţionăm în acelaşi an de graţie, 2009, cu Germania, Franţa, Spania, Italia, Marea Bitanie, dar şi cu Polonia, Ungaria, Croaţia şi Slovacia…. Acest lucru are loc şi din vina mea, domnule ministru, şi iată în ce fel. Dintr-o naivitate de care acum îmi pare rău, am fost de acord ca împreună cu colegii mei să asigurăm urgenţele în timpul nostru liber, neplătiţi, ba chiar dând bani din buzunar. Speram (oh, sfântă imbecilitate!) ca doi dintre mai tinerii noştri colaboratori vor fi recompensaţi pentru cei trei (3!) ani de alergătură pe benzina lor sau cu taxiul, în zile de sărbătoare sau, pur şi simplu de week-end, asta ca să nu mai amintesc de zilele săptămânii, indiferent de ora din zi sau din noapte, speram, aşadar, ca în schimbul acestui serviciu, cei doi colegi mai tineri ai noştri să obţină post în spitalul în care au muncit fără rezerve, chiar şi în tranşe de 48 de ore neîntrerupte, fără să solicite vreo clipă contravaloarea muncii lor, nici de la pacienţi şi nici de la cei care erau îndrituiţi să-i plătească.
Nu a fost să fie aşa. După ce spitalul şi-a văzut 3 ani de urgenţe acoperite fără să scoată măcar un leu vechi din buzunar cu plata salariilor, colegii mei mai tineri s-au trezit cu un post temporar pe care să-l împartă la doi. Ştiţi cu cât erau plătiţi, fiecare, ca proaspeţi medici specialişti?
Cu zece milioane de lei pe lună, domnule ministru! Primul dintre colegii care a capotat a fost cel care nu avea casă în Bucureşti. Era un ins cu reală aplicaţie chirurgicală, dar nu mai avea cum să lucreze într-o ţară în care chiria era aproape egală cu venitul său lunar de medic specialist. În consecinţă, a plecat în Belgia, domnule ministru. Să ştiţi că îi e bine acolo deşi, când vorbim la telefon, are oarece nostalgii dar, ce să-i faci – era doar un băiat simplu din Ploieşti, cu părinţi care nu erau în stare să-l rezolve nici măcar cu o amărâtă de chirie, darămite cu un post. Şi nu, nu avea decât o Solenza cumpărată la mâna a doua, domnule ministru…
Dar nu se plângea din atâta lucru.
Aşa că, am rămas doar 3 plus 2, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După o vreme, am aflat că postul temporar de pe care plecase colegul, acel post împărţit cu colega lui, nu avea şanse să se definitiveze vreodată. În consecinţă, şi colega cu pricina a plecat – n-o condamn: după trei ani de neplată, să ajungi din nou să lucrezi voluntar, rimează totuşi a blasfemie intrafamilială, dacă pricepeţi ce vreau să spun. Colega a plecat, unde credeţi, la Pristina, în Kossovo, domnule ministru. Aflu că acolo câştigă 6000 de euro pe lună şi că pune bazele unui serviciu chirurgical. Mă bucur pentru colegă şi mă bucur şi pentru specialitatea mea – măcar în Kossovo să fie pusă acolo unde-i e locul.
Aşa că, am rămas doar 3 plus 1, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După care, şi cel de-al treilea rezident a încheiat cei şase ani de pregătire, fără ca să aibă posibilitatea de a se angaja pe undeva, asta în contextul în care componenta toracică a accidentelor ridică nepermis de mult rata de mortalitate a politraumatismelor – întrebaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat, dacă aveţi nelămuriri în acest sens. Între timp, însă, şefii dumneavoastră ajunseseră la concluzia că şi în România era criză, motiv pentru care s-au hotărât să îngheţe schemele de personal şi din sănătate. În consecinţă, cel de-al treilea tânăr coleg a plecat în Marea Britanie, unde nu e într-atât de multă criză încât să nu angajeze un chirurg toracic la Bristol. Nu ştiu cât câştigă acest din urmă coleg – nu ştiu decât că, după numai două săptămâni de lucru, a reuşit să-şi închirieze un apartament de trei camere în centrul oraşului, deşi este singurul membru care lucrează din familia lui de trei inşi. Ca o paranteză, cel mai tânăr dintre medicii primari din serviciul nostru şi-a permis abia acum, după 8 ani de serviciu, să-şi închirieze un apartament de două camere în Bucureşti, deşi lucrează atât el, cât şi soţia lui.
Dar, nu v-am scris doar ca să subliniez interesul pe care alte ţări îl acordă medicilor specialişti, fie ei doar nişte amărâţi de emigranţi. Aş putea doar să fac nişte trimiteri la manualele de istorie a medicinei pentru a vedea că, din cele mai vechi timpuri şi în cele mai îndepărtate puncte de pe glob, medicii erau respectaţi şi bine plătiţi, fiind consideraţi, totuşi, o specie meritorie d.p.d.v. social, care trebuie remunerată corect. Ştiaţi că în Grecia antică, sau la Roma, medicii erau scutiţi de taxe? Fireşte, nu mi-ar da prin cap să solicit aşa ceva acum, în zilele noastre cele atât de monetizate – nu e decât un exemplu prin care îmi susţin punctul de vedere de mai sus, cum tot doar un exemplu este că şi în ţările Africii Negre (lumea a III-a, voyons…) un medic specialist este plătit cu cel puţin 50% mai mult decât omologul lui român. Să nu îndrăzniţi să mă contraziceţi pentru că am primit oferte de acolo – numai că sunt prea bătrân ca s-o iau de la început, tocmai în Africa.
Numai că, nu sunt eu cel priceput când vine vorba de bani. Cine mă cunoaşte nemijlocit ştie că aşa stau lucrurile. Păsul meu este altul. Ce fac eu acum, împreună cu ceilalţi doi colegi ai mei plus un nou rezident, în contextul în care ar trebui să funcţionăm cu o echipă de 6 specialişti plus minimum 3 rezidenţi?
Vreţi să vă spun unde o să capotăm, domnule ministru? Azi sunt într-o umoare infectă şi nu mă interesează consecinţele unei scrisori deschise, aşa că o să vă spun care sunt punctele slabe ale serviciului meu – de altfel, sunt punctele slabe ale întregului sistem pe care, cu onor, îl manageriaţi. Dacă aveţi dificultăţi în a pricepe succesiunea raţionamentelor, rugaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat să citească materialul – fiind practician, dânsul îmi va înţelege argumentele la justa lor valoare.
Aşadar, suntem 3 inşi plus 1 într-un serviciu care necesită 6 plus minimum 3. Când şi când (s-a întâmplat chiar în ultimele două săptămâni), câte unul dintre noi are dreptul la concediul de odihnă legal. Atunci, rămânem în serviciu doar 2 specialişti plus 1 rezident. Acum, indiferent cât de mândru aş fi eu de specialitatea mea, nu vreau să fac prea mult caz de ea – cu toate astea, este o specialitate care, conform normelor internaţionale de bună practică, necesită la anumite intervenţii chirurgicale echipe din minimum trei medici. Prin urmare, sunt pus în faţa următoarelor situaţii: fie aleg să fac o echipă operatorie dintr-un număr mai scăzut de medici decât sunt necesari pentru buna desfăşurare a operaţiei, astfel încât să mai am un om care să urmărească pacienţii de pe secţie şi/sau care să primească urgenţele, fie intru cu echipa completă, conform cărţilor, numai că atunci nu mai rămâne nici un om care să urmărească pacienţii de pe secţie sau care să primească urgenţele.
Eu m-am sucit în fel şi chip, domnule ministru, vă dau cuvântul meu de onoare, dar aritmetica este imbatabilă pentru mine. Prin urmare, aceasta este prima întrebare pe care v-o pun: cum să fac, domnule ministru? Să-mi asum riscuri intraoperatorii, sau să-mi asum întârzierea în ce priveşte primirea unei urgenţe la camera de gardă? Să risc viaţa pacientului de pe masă, sau să las secţia descoperită?
Oh, staţi liniştit – până acum nu ne-am făcut de baftă, dar, îmi permit să vă întreb: cât timp credeţi că vom reuşi să funcţionăm în acest regim de lucru suboptimal? Credeţi că o fi făcut cineva calcule apropo de răgazul de timp mediu înainte de a comite o greşeală ireversibilă în condiţii de personal insuficient? Dacă da, trimiteţi-mi şi mie referinţele bibliografice, ca să pot să-mi informez corect pacienţii asupra riscurilor. Nu vă sfiiţi – încercaţi acelaşi lucru şi cu alte specialităţi (de pildă cu ATI-ul!), asta ca să ştim cam la ce intervale de timp să ne aşteptăm la catastrofe pe care le vor încasa chiar pacienţii pe care susţineţi că-i reprezentaţi.
Sau, credeţi că ar fi mai bine să nu le mai permitem colaboratorilor să-şi ia concediul legal de odihnă? Poate că ar fi mai bine să le sugerăm să lucreze conform normelor unui stahanovism medical? Să le promitem ceva medalii, domnule ministru, că de prime şi de plata orelor suplimentare n-a fost vorba nici măcar când nu era criză, darămite acum?
Mă rog… Dar, staţi că n-am terminat! Mai e o chestie şi mai absurdă, domnule ministru, şi zău că vreau s-o auziţi! M-am trezit cu nişte adrese oficiale, domnule ministru, adrese conform cărora ni se pune un plafon de consum de medicamente per pacient… După ce le-am primit, am făcut şi eu nişte calcule şi ştiţi ce am constatat, fir-ar ea să fie de aritmetică?
Am constatat că plafonul de medicamente per pacient internat nu trebuie să depăşească 70 de euro… Pe cuvântul meu, atât mi-a ieşit: 70 de euro per pacient, că am făcut şi proba la împărţire, domnule ministru! Păi, zău că m-aş chinui să fac şi treaba asta, că m-am obişnuit să lucrez în condiţii suboptimale de când am intrat în sistem dar, ce să mă fac când, prescriind un medicament relativ ieftin, mă trezesc că respectivul medicament NU se află în farmacia spitalului?
Un lucru ciudat: medicamentul ieftin nu e în farmacie, în schimb, omoloagele lor (sic!) extrem de scumpe se găsesc la discreţie… Am şi eu momente când consider că un antibiotic pe cale bucală este suficient la cazul X sau Y dar, cum să-l prescriu, când spitalul îmi returnează condica de medicamente cu faimosul înscris L.F., adică lipsă farmacie, oferindu-mi în schimb, alternative care depăşesc într-o zi, la un singur pacient, 70 de euro?
Alt lucru bizar: în aceeaşi adresă cu plafonul de medicamente se aflau două paragrafe în care mi se atrăgea atenţia că mi se vor retrage sporurile de conducere dacă îndrăzneam să depăşesc respectivul plafon. M-a umflat râsul, domnule ministru! De cinci ani de când lucrez în actualul spital, n-am încasat niciodată sporurile de conducere, aşa că m-a cam durut în cot, recunosc, de ameninţarea decidenţilor. Problema apărea, însă, după încă un paragraf, în care scria negru pe alb că dacă vom depăşi plafonul de medicamente două luni succesive, sancţiunile salariale vor fi extinse şi asupra celorlalţi membri ai serviciului, nerezumându-se doar la medicul coordonator/şef de secţie.
Bun! Să zicem că ne speriem şi că luăm ad litteram ameninţările decidenţilor, care ameninţări, o ştiu prea bine, nu sunt făcute din capul decidenţilor locali, că i-am mai văzut şi noi pe alde Boc et comp. cum se străduiesc să scoată ţara din marasm, săracii! Rezultatul adresei sus-menţionate ar fi că, de spaimă, ne vom apuca să scriem reţete pe care să le dăm aparţinătorilor pacienţilor, astfel încât să facem economii, numai că, pentru această situaţie, aceiaşi decidenţi au stabilit că, dacă cineva se adresează la conducerea spitalului cu o asemenea reţetă (e dreptul pacientului să-şi recupereze cheltuielile din sistem, domnule ministru – vezi legea Paveliu!), atunci spitalul va pune medicul să plătească din buzunar tratamentul pe care l-a administrat pacientului.
Aşa că, vă întreb şi eu, oarecum naiv: eu ce fac cu pacienţii mei, domnule ministru? Îi mai tratez, sau îi las baltă? Îi mai operez sau îi trimit prin alte spitale, să-i opereze alţii, deşi, când mă gândesc în ce spital lucrez, îmi dau seama că n-am unde să-i mai trimit, spitalul meu fiind ceea ce se numeşte o staţie terminus d.p.d.v. medical… Aş vrea să vă reamintesc că acest plafon de 70 de euro per pacient ar fi valabil doar dacă noi am interna cei 70 de pacienţi contractaţi lunar cu Casa de Asigurări – ce să mă fac, însă, cînd, numai în luna ianuarie, am internat aproape o sută de pacienţi?
Zău că nu ştiu, aşa că aştept instrucţiunile dumneavoastră. Şi, pentru că tot am deschis mai sus discuţia despre staţia terminus d.p.d.v medical, vă daţi seama că am ajuns să mă plâng tocmai eu, care lucrez în ceea ce se cheamă, conform sistemului de referinţă local, un spital bogat. Aţi fost vreodată, domnule ministru, să vedeţi ce se petrece în spitalele din provincie? Nu mă refer la vizitele fulger în care aţi schimbat nişte directori de spitale, şi asta în condiţiile în care ştiaţi prea bine că problemele de personal din provincie sunt cu mult mai grave decât în Bucureşti, astfel încât în anumite judeţe nu se poate constitui o linie de gardă de ATI de exemplu… Nu la asta mă refer, domnule ministru, scuzaţi că vă atrag atenţia…
Mă refer la absenţa celor mai elementare facilităţi de practică medicală serioasă, domnule ministru. Am colegi care lucrează în provincie, am colegi care-şi cunosc meseria, dar care nu au cum s-o practice… Predecesorii dumneavoastră s-au lăudat cu nenumăratele dispozitive hi-tech pe care le-au cumpărat, cu investiţiile nemaipomenite de care a beneficiat medicina: computere, laptopuri, CT-uri, RMN-uri etc. N-am văzut pe nici un ministru, însă, şi, din păcate, nici pe dumneavostră nu v-am auzit vorbind, despre politica de personal din sănătate, domnule ministru. Toate sculele alea frumoase, toate sculele alea care au costat o sumedenie de bani, trebuie operate cu personal calificat, domnule ministru. Degeaba cumpără Z din oraşul M un echo doppler dacă nu are cine să-l folosească. Degeaba cumpără acelaşi Z din acelaşi oraş M o trusă de endoscopie dacă n-are cine s-o folosească. Sau, degeaba sunt la Curtea-de-Argeş chirurgi generalişti dacă nu există suficienţi anestezişti astfel încât să-şi poată efectua operaţiile.
Acum, eu ştiu că sunt cârcotaş – dar nu ştiu de ce, îmi este imposibil să nu mă gândesc că este mult mai facil să faci achiziţii de tehnologie în valoare de milioane de dolari/euro, decât să investeşti în personal, în calificări şi în programe. Poate că recompensele după achiziţionarea de tehnologie sunt mai… vizibile? Poate că investiţiile în politica de personal nu ajung chiar acolo unde trebuie? Uite, dacă aş fi ziarist v-aş pune această întrebare, dacă aş avea prilejul…
Şi ştiţi de ce mai sunt supărat, domnule ministru? Mai sunt supărat şi pentru că, nu ştiu de unde şi până unde, s-a încetăţenit ideea că în spitale nu se mai moare. Aş vrea să fiu clar: nu pledez, n-aş avea cum, pentru exonerarea celor care se fac vinovaţi, într-adevăr, de culpă medicală. Numai că, după cum bine aţi studiat în perioada în care dumneavostră înşivă aţi fost rezident în sănătate publică, domnule ministru, ştiţi că aşa-numitul malpraxis este un concept diferenţiat în funcţie de arealul în care se practică medicina. Asta n-o spun eu – o spun inşii cei mai nervoşi în ce priveşte malpraxisul, şi anume americanii.
Cu alte cuvinte, ceea ce la New York, să spunem, este considerată culpă medicală, este privită cu mult mai multă îngăduinţă la Washoe, să spunem, unde accesul la tehnologie este mai sărăcuţ, unde numărul medicilor este mai scăzut etc. Din acest motiv, spitalelor şi celorlalte aşezăminte medicale din ţările civilizate li se atribuie un anumit grad, în funcţie de capacitatea de rezolvare a cazurilor. Acest grad se regăseşte şi în încadrarea cazurilor de malpraxis. Fireşte, a nu examina un pacient este culpă medicală şi la Tuamotu-din-Vale, pe insulele Marchize, acolo la ei, în Pacific, dar nu la asta mă refer. La noi, în schimb, nu contează că un pacient este examinat şi tratat la Jibou, să zicem – el este considerat, a priori, ca fiind culpă medicală dacă nu are o evoluţie favorabilă, deşi la Jibou nu se pune problema unor capacităţi medicale optimale. În mod similar, am avut prilejul să văd la TV câteva cazuri care nu ţineau de culpa medicală, dar care erau tratate ca atare, fără ca dumneavoastră să explicaţi vreodată (nici predecesorii dumneavoastră n-au făcut-o) că medicina are limite şi că anumite maladii nu sunt compatibile nici cu viaţa, nici cu un diagnostic în doi timpi şi trei mişcări. Această realitate ar trebui să vă fie familiară – nu există specialitate medicală în care capitolul de diagnostic diferenţial să nu ocupe pagini întregi – aţi făcut 6 ani de facultate şi trebuie să ştiţi asta! Pe de altă parte, nu este treaba pacienţilor să înţeleagă cum stau aceste lucruri fără o explicaţie – pacienţii, însă, doar văd cum trageţi concluzii din vârful condeiului, de parcă medicina ar fi un service auto în care omul intră bolnav pe o parte, ieşind pe partea cealaltă, cu necesitate, sănătos şi zâmbitor.
Dar, las’ că aici, nici cei care ar trebui să pledeze corect pentru cazurile complexe nu o fac aşa cum ar trebui – aşa că această vină o împărţiţi cu confraţii noştri care recurg (e obicei naţional!) la număratul arogant al ouălelor în loc de a furniza publicului explicaţii inteligibile. Vina dumneavostră, însă, este că în ciuda faptului că ştiţi şi aceste lucruri, nu v-am auzit niciodată punând la punct respectivele probleme – să se datoreze asta relaţiei de strânsă prietenie pe care doriţi s-o clădiţi cu presa, în detrimentul realităţii?
Nu îndrăznesc să vă bănuiesc de aşa ceva. La fel cum nu îndrăznesc să vă bănuiesc de nimic rău (honi soit qui mal y pense!) nici când afirmaţi, prin interpuşi, că preţurile la medicamente, care tocmai au crescut, vor scădea în luna aprilie. Până atunci, însă, mă întreb cu ce anume substanţe vom mai da anestezie pacienţilor fără ca spitalele să nu devină datoare vândute (ştiţi cât de mult s-au scumpit anestezicele?), dar, mai bine mă opresc, căci deschid un alt subiect.
Numai că, uite că am ajuns să vorbesc şi despre bani. Aici, chiar că nu mă bag, domnule ministru. Ştiţi, n-am pregătire financiară. Absolut deloc. Numai că, auzind atât de multă lume povestind tot soiul de lucruri stranii care au loc cu banii de la Casa de Asigurări, mai ales în anii electorali, aş dori şi eu să vă fac, în măsura în care nu vă irit prea tare, o anume propunere. Fiţi pe pace, ştiu că banii de la Casa de Asigurări nu sunt pe tarlaua dumneavoastră, dar, măcar d.p.d.v. moral, dumneavoastră sunteţi garantul sănătăţii publice din România. În context, v-aş sugera să solicitaţi un audit în ce priveşte banii de la Casă – dar nu un audit din ăsta, ca între prieteni, ci un audit cu o firmă externă, independentă, care să scobească aşa cum trebuie prin conturile Casei Naţionale de Asigurări. Sunt sigur că mulţi români ar fi dispuşi să dea încă nişte bani (s-au obişnuit, săracii, inclusiv cu onorariile cu care, nu-i aşa, ne „îmbogăţesc” nepermis de mult pe noi, medicii), sunt convins, aşadar că românii ar oferi prin subscripţie publică banii necesari auditorilor, numai ca să ştie ce căi iau cotele prelevate din salariile lor.
Se duc banii de asigurări doar în sistemul sanitar? Dacă da, ce anume se întâmplă cu ei în sistemul sanitar? De ce suntem, de 19 ani de zile, într-o criză financiară perpetuă? Cine răspunde de fondurile prost investite în sănătate? Dacă toată lumea e nemulţumită, de ce nici unul dintre şefii Casei de Asigurări nu a dat explicaţii vizavi de filiera banilor pe care îi are în administrare? Pe de altă parte, dacă noi, medicii, suntem nişte proşti în ce priveşte administrarea banilor publici, de ce nu s-au rezolvat problemele financiare din sistem după ce mulţi manageri de spitale au fost selectaţi din alte profesii? Şi dacă nici medicii, nici noii manageri non-medici nu sunt buni de nimic, de ce sunt lăsaţi pe bară colegii dumneavoastră de la Institutul de Sănătate Publică, domnule ministru? De ce n-am văzut nici un specialist în sănătate publică în funcţii de decizie vizibile, la minister? OK, predecesorii dumneavoastră aveau scuza că n-au auzit de aceşti specialişti – dar, în ce vă priveşte, vorbim despre colegii dumneavoastră de rezidenţiat, vorbim despre conferenţiarii şi profesorii dumneavoastră, domnule ministru…
Chiar aşa o părere proastă să aveţi despre cei care v-au învăţat cum să fiţi ministru, domnule ministru?
Nu mă aştept ca vreun decident să ia în seamă ce am scris eu aici, nici chiar dumneavoastră, domnule ministru. M-am obişnuit să nu primesc răspunsuri, nici chiar la adresele oficiale în care semnalez decidenţilor probleme similare cu cele enumerate aici. Unii mi-au spus (doar verbal) că bat câmpii. Alţii mi-au spus, tot verbal, să fac gura mai mică. Alţii au relatat, în absenţă, că sunt o fiinţă imprevizibilă. M-am obişnuit cu toate astea, domnule ministru.
Cu un singur lucru nu m-am obişnuit, însă, acela fiind că numai noi, practicienii, ajungem să dăm explicaţii pacienţilor şi rudelor lor. Noi, practicienii, trebuie să justificăm incapacitatea sistemului de a oferi necesarul absolut minimal pentru o medicină onestă în 2009. Pe noi se supără pacienţii şi rudele lor când cazurile nu merg bine, deşi, doamne iartă-mă, ştim ce ar trebui făcut la cazul X, dar n-avem de unde să-i oferim ceea ce ar necesita acelaşi caz X – şi nu, nu vorbesc de nanotehnologii şi de transplanturi, vorbesc de banalele antibiotice, de feşe, de perfuzoare, de numărul angajaţilor, de analgezice şi de mănuşi de unică folosinţă şi de seringi.
Pe de altă parte, vă mărturisesc, domnule ministru, că nu reuşesc să mă obişnuiesc cu ideea că, prin tăcere, devin complice cu un sistem care, în egală măsură, afectează şi starea de sănătate a populaţiei, dar şi onoarea profesiei medicale. Oh, da, ştiu că sunt patetic – dar aşa m-au educat ai mei acasă, de mic. Vreau să spun că există cuvinte în care, eu unul, continui să cred, domnule ministru, părându-mi-se chiar mai importante decât accesoriile din jur. De altfel o să vorbesc chiar acum şi despre ele, despre accesorii…
Aşadar! Să nu vă aşteptaţi, cumva, să-mi pun cenuşă în cap pentru acele aspecte sistematic evitate în discuţiile publice cu medici – mă refer, cum altfel, la onorariile aşa-zis necuvenite. Nu vreau să iniţiez o captatio benevolentiae vizavi de pacienţi, aşa că nu vă speriaţi, domnule ministru, că aş fi în stare să mă aliez acum cu pacienţii ca să ne năpustim, împreună, pe bancheta din spate a vreunui Ferrari! Din contră, am azi chef să-mi ridic toată lumea în cap – pe non-medici inclusiv. În ultima lună mi-am petrecut fiecare a cincea noapte în spital, prin urmare sunt obosit şi nu-mi mai pasă de consecinţe.
Sunt ani de zile, stimat public, de când vi se tot spune că medicina nu costă decât cei 16% despre soarta cărora nu ştim nimic, deşi, o ştiţi prea bine, realitatea este alta. Iar dumneavoastră, stimat public, vă prefaceţi că aşa ar trebui să stea lucrurile deşi auziţi foarte des, pe tot soiul de canale mediatice, de fonduri strânse pentru ca un pacient nefericit să fie operat în străinătate. Se vehiculează sume între 20.000 şi 140.000 de euro pentru o intervenţie, dar dumneavoastră vă prefaceţi că aceste cereri de ajutor pentru nişte semeni în reală suferinţă sunt acceptabile atunci când trebuie să ne tratăm în străinătate, dar că devin inacceptabile când trebuie plătite acasă.
Medicina costă mult, foarte mult, al naibii de mult costă, doamnelor şi domnilor.
De altfel, dumneavoastră înşivă aţi găsit soluţia la această problemă – adresarea la serviciile private. Acolo aţi găsit şi curăţenia care vă lipseşte în spitalele de stat şi modul de comunicare pe care vi l-aţi dorit. Cu alte cuvinte, aţi realizat că un anumit standard al serviciilor costă nişte bani pe care n-aţi ezitat să-i oferiţi. Şi acum, o să vă întreb, în ciuda vociferărilor: câţi dintre dumneavoastră aţi plătit asigurări de sănătate complementare, care v-ar fi permis să vă adresaţi unor servicii superioare, şi câţi aţi preferat să plătiţi leasinguri la maşini scumpe, bunuri electrocasnice etc?
Răspunsul, îl cunoaşteţi mai bine decât mine: vă este mai ieftin să plătiţi onorarii cenuşii la nevoie, decât o cotă parte din venituri, permanent, asta lăsând la o parte profilul comportamental de masă al românilor, care preferă să epateze cu un mobil foarte scump, decât să fie abonaţi la serviciul de sănătate X.
Ştiu, mie mi-e uşor să vorbesc din acest punct de vedere – n-am cerut nicicând vreunui pacient nici un capăt de aţă şi nici n-am s-o fac, din motive absolut personale. Pe de altă parte, nici n-o să-mi scadă clientela după acest autodafé – mai bine de 50% dintre pacienţii mei nu mă caută direct: ei ajung să mă cunoască doar după ce-şi revin din şocurile care îi aduc, din nefericire, la spital.
Dar, având în vedere că n-am cerut niciodată nimic, nimănui, aş vrea ca atât eu, cât şi colegii de vârsta mea care, mulţi nu v-au cerut nici ei, nimic, niciodată, şi care şi-au petrecut în 23 de ani de practică (am făcut calcule, domnule ministru!), cam şase ani de gărzi puse cap la cap, colegi care, în plus, au stat în jur de 40% din timp peste program, fără a fi plătiţi nici oficial, nici neoficial – în numele tuturor celor care v-au făcut sănătoşi, unii venind noaptea de acasă când nu era treaba lor s-o facă, mulţi suplinind lipsa cronică de personal, în numele celor care v-au prelungit viaţa, ba chiar şi în numele celor care v-au primit onorariile pentru care nu şi-au pus doar o simplă semnătură pe un act, ci care v-au operat, v-au anesteziat, v-au tratat în timp ce majoritatea dormeaţi – în numele tuturor, vă spun să nu-i mai credeţi pe toţi miniştrii sănătăţii, mult mai interesaţi în exerciţii de imagine decât în rezolvarea problemelor din sistem. Incapacitatea politică de a administra sistemul medical, domnule ministru, este doar incapacitatea dumneavoastră – nu este dovada nici a slabei pregătiri a celei mai mari părţi a medicilor şi nici a unei imoralităţi funciare a celor în halat alb.
Şi, pentru că tot avem un ministru al sănătăţii cu dublă specialitate, o să-mi permit următoarea afirmaţie, stimat public: când ai în buzunar bani pentru un Logan la mâna a doua, e cel puţin bizar să ai pretenţia să mergi toată ziua-bunăziua într-un Ferrari! Şi, ca să închei subiectul banilor negri, nepermişi, sau cum vreţi să le spuneţi, am să vă pun problema în felul următor: problema fundamentală a practicianului este să-şi trateze toţi pacienţii în mod egal şi fără să condiţioneze actul medical – în rest, însă, sper că nu doriţi să fiţi trataţi (doamne fereşte!) de chirurgi cărora să le stea mintea la plata întreţinerii sau care să se îmbulzească pe la cozi doar pentru că am fi cu toţii egali, sau care să stea peste program doar pentru că la noi în ţară, n-au apărut încă listele de aşteptare. Pe de altă parte, dumneavoastră înşivă, chiar inconştient, aveţi anumite aşteptări de la imaginea simbolică a medicului (era să spun de la engrama medicului) dar, numai când aveţi nevoie de el, aveţi pretenţia să se ridice la respectivul nivel de aşteptare. În rest, însă, când slavă domnului, sunteţi sănătoşi, aţi dori ca medicii să facă parte din marea masă a mulţimilor, ignorând realitatea despre ceea ce înseamnă, cu adevărat, un medic.
Am să închei, discutând despre afirmaţia absolut aiuritoare că un coleg (fie el un scelerat care nu şi-a văzut pacientul la nevoie) a încasat 104 milioane de lei într-o lună.
Această afirmaţie determină o dilemă à la Nae Caţavencu – am s-o expun, pentru că domnul doctor Raed Arafat (of, cât de mult l-am admirat pentru realizările de la SMURD!) a ridicat-o la fileu. Nici eu şi nici nimeni altcineva, niciodată, n-am auzit de un salariu atât de mare în medicina românească, la stat. Dacă acel medic a primit, în mână, 104 milioane de lei la actualele tarife de plată, înseamnă că a petrecut în spital un număr de ore înfiorător de mare – un număr de ore nepermis prin codul muncii nu numai în ţara noastră, ci oriunde pe pământ. De aici, ce deducem? Sau că afirmaţia este adevărată – în consecinţă, schema de personal din acel spital era îngrozitor de subţire (nu mă mir) şi că nu era altă soluţie, decât ca respectivul medic să stea la nesfârşit în spital. Prin urmare, vina medicului care nu şi-a văzut pacientul (asta n-am să înţeleg niciodată, indiferent cât de istovit ar fi fost) trebuia împărţită cu vina sistemului supervizat de dumneavoastră, domnule ministru, sistem care permite încălcarea legii în ce priveşte numărul de ore lucrat. În context, vă întreb încă o dată: cum intenţionaţi să manageriaţi politica de personal, domnule ministru, în condiţiile în care România are cu 30% mai puţini medici decât este necesar? Nu uitaţi că şi eu vorbesc la rece – dar pot eu să ştiu cum o să reacţionez după ce o să mă ajutaţi să câştig 104 milioane de lei, petrecând o lună întreagă la serviciu? Poate că o să-mi văd pacientul, totuşi – dar credeţi că o să-l examinez corect?
Ce părere aveţi, domnule ministru?
Pe de altă parte… chiar 104 milioane?!?! Şi dacă domnul Arafat nu s-a uitat cu atenţie pe fluturaş şi a făcut o aserţiune nefondată?
Dacă se dovedeşte varianta neatenţiei, o să vă fie greu s-o justificaţi în faţa colegilor care, lucrând cu mult peste program, abia dacă reuşesc să ridice cel mult 40% din acel salariu, după o lună de lucru istovitoare. Aşa că mă întreb şi eu, cu naivitate, de ce a trebuit să vehiculaţi un lucru într-atât de neadevărat pe posturile TV, domnule ministru?
Cu stimă,
Un Împricinat de Medic
p.s. – Sincer, n-am de gând să moderez acest post, pentru că ştiu care vor fi reacţiile. Iertare pentru ce spun acum, dar, din nefericire, moderările la acest post, ca şi invectivele, nu vor avea nici un sens aici, în scris – ele vor avea loc în viaţa reală, în camerele de gardă, când dumneavoastră, pacienţii care nu mai aveţi încredere în noi, medicii dumneavoastră, veţi vedea că veţi aştepta din ce în ce mai mult pentru o consultaţie din ce în ce mai sumară, consultaţie urmată de un tratament din ce în ce mai frugal. Pentru ca realitatea să nu fie asta, o să fie nevoie de o minune: din păcate, nu văd cine o să fie în stare s-o aducă printre noi.
La fel de sincer vă spun că sunt momente când nu mai am chef să stau nici o clipă peste program (lucru de la sine înţeles în orice altă ţară), după ce văd cum profesia îmi este terfelită. Nu-i înţeleg nici pe colegii mei care, în loc de explicaţii coerente, răspund cu aroganţă – dar le găsesc circumstanţe atenuante: mi se pare cel puţin bizar ca specia denumită ziarişti să generalizeze, ricanând, o problemă tragică, azvârlind oprobiul asupra unei întregi categorii profesionale. Din experienţă proprie ştiu cum se comportă anumiţi ziarişti la spital – la fel ca şi pacienţii cu foarte mulţi bani, îşi imaginează că sănătatea poate fi dobândită prin presiune sau… prin bani. La fel ca şi pacienţii cu foarte muţi bani, consideră că se înţelege de la sine că domniile-lor merită un tratament preferenţial…
Ceea ce nu e deloc adevărat. Dar, ar fi acesta un motiv suficient pentru a considera că toţi ziariştii sunt prost crescuţi sau animaţi de parti-pris-uri?
În fine…
Acest post este dedicat tuturor medicilor care strâng din dinţi.
raspuns pentru DAN – noi toti , ca nu punem mina pe pusca
rapuns pentru Raluca – stiti unde are canana ? la noapte poate are un accident si ia foc ? ce ziceti ?
RASPUNS PENTRU DL .LAUR :
NU ATI RASPUNS CONCRET CINE ESTE DEVINA .
ASTEPT RASPUSUL DL. LAUR !
Comentariile aleatorii à la articolele din ziare nu fac decât să confirme că textul ăsta excelent se răspândeşte din ce în ce mai mult.
Dle dr, am auzit un zvon cum că azi la 9 apăreţi la TV. Adevărat?
Desi am avut de-a face cu doctori care si-au cerut partea (mai mult sau mai putin direct), desi am avut de a face cu o doamna doctor care mi-a pus diagnosticul de meningita desi nu aveam decat o raceala cu febra mare, dar pentru ca nu avea chef de persoana mea (era 2:00 dimineata) a pus acest diagnostic, neputand fi verificat decat intr-un alt spital din alt oras (prin punctie), am cea mai mare admiratie pentru breasla medicilor, si nu judec pe cei multi dupa crengile uscate. Va multumesc ca existati, si sa dea Dumnezeu sa aveti conditii sa va practicati meseria si sa salvati cat mai multi oameni, si sa aveti prosperitate, pentru ca meritati salarii decente, nu de 10 milioane pe luna. Si daca o fi sa duceti lipsa de ceva in viata, sa fie lipsa de pacienti 🙂 Doamne-ajuta 🙂
subscriu cu durere si tristete la tot ceea ce ati spus mai sus domnule doctor(si asta inca din primul an de rezidentiat!)
Scria undeva prin aceasta scrisoare deschisa de plata catre asigurari medicale private. Eu as plati cu draga inima, insa in Craiova nu stiu de existenta unor astfel de clinici sau policlinici. Poate doar nu stiu eu. Poate ca nu a fost mediatizata existenta unor astfel de clinici.
Sunt gravida. As vrea o clinica privata unde sa pot sa nasc, nu in cocina aia de spital ne 1 (sa nu va aud! acum 3 zile am avut un atac – cica de panica, dar nu as putea spune ce si cum – pentru ca cei de la urgente nu au binevoit sa ma lumineze si pe mine ce mi s-a intamplat; diagnosticul mi l-am pus cu ajutorul unui prieten de familie care este medic de med muncii si ecografie generala).
Daca ar exista o clinica privata in Craiova, credeti-ma as fi printre primii sa ma inscriu pe liste!
Mult succes celor care intr-adevar isi iubesc profesia! Cunosc si astfel de medici.
vai,vai, uite cu vine repondezul de la sine in defilatziune . sistemu e K.O. si nu functioneshte 😮 cu toate ca poporu` de fapt si de cauza e bolnav gravissim si totusi nu are nevoie de meditzin .
eu deja m-am lecuit instantaneu de ipohondria pe care am cultivat-o cu atata pasiune!
p.s. chiar nu ma asteptam ca o asemenea actiune care are un caracter de responsabilitate sa fie luata pana la urma la bashcalia asta tipica romanului neam de traista . gooottt … unde esti cand ti se cere prezenta ficsa cu armele divine ? 😯
Un medic din Timisoara, pe care il apreciez foarte mult, imi spunea: “De fapt noi, medicii, suntem de vina pentru ca acceptam sa ne prostituam. Daca in loc de a accepta shpaga, ca sa avem din ce ne cumpara materialele necesare, am refuza sa lucram, probabil ca o vreme ar muri mai multi pacienti, pana cand cei care ne conduc s-ar trezi. In mai putin de un an insa, mortalitatea din spitale s-ar reduce mult, iar calitatea actului medical ar ajunge la nivel european.”
Sunt de acord: voi medicii suneti de vina ca in loc sa puneti cu totii jos instrumentele si sa cereti ceea ce cu toti avem dreptul, voi taceti si acceptati shpaga.
Mie cand medicii imi refuza banii, ii rog sa accepte de la mine, pentru cei care nu au bani sa isi cumpere medicamentele si materialele necesare.
Medici: refuzati sa va bateti joc de voi insiva si de pacienti. Declarati greva pe termen nelimitat, pana la finantarea sistemului de sanatate conform cu normele europene.
Problema e ORGANIZAREA sistemului.
Nu trebuie inventata, modele de organizare verificate exista de mult timp in multe tari “civilizate”. Trebuie doar comparate, ales modelul si dat la tradus. E greu?
Cdificarea bolilor exista deja de mai multi ani – Modelul Australian. Functioneaza, chiar daca nu s-a obosit nimeni de “sus” sa-l citeasca ( ar fi observat boli ca “izbitura de crocodil pe drum public” ). Completarea codurilor solicita mai mult timp din partea medicului dar a creeat o aliniere a terminologiei si a manoperelor.
Un sistem functional corect se bazeaza pe DIAGNOSTIC si TRATAMENT corect.
Deci PROTOCOALE de diagnostic si PROTOCOALE de tratament. Scris negru pe alb, in ordine, 1,2,3,4 – pasii de diagnostic urmati de etapele de tratament.
Nu e o rusine sa ai la vedere un GHID care sa nu te lase sa treci cu vederea vre-un aspect. Protocoale exista in cele mai grozave clinici din lume – probabil si de aceea sunt grozave. Fiecare ar sti exact ce si cum trebuie sa faca si ar putea fi tras la raspundere pentru omisiuni concrete, nu pe impresii si pareri.
Greu ar fi insa sa respecti protocoalele, cand pentru diagnostic ori nu ai dotarile prevazute in protocol, iar pentru tratament nu ai medicamentele sau instrumentele/aparatura prevazuta in protocol.
Nu se mai poate face medicina doar cu stetoscopul si cu penicilina.
Iar SISTEMUL ? E ca si cum dai sotziei 100 RON pe luna pentru mancare si o bati in fiecare zi ca nu-ti gateste doar friptura.
Si inca ceva. De la un PROFESOR DEOSEBIT de-al meu stiu o vorba: Ca sa judeci pe cineva trebuie sa fii macar egal cu el.
Domnule Doctor, mai intai va rog sa acceptati scuzele mele pentru faptul ca am intarziat cu raspunsurile. Insa, cu tot respectul, v-as ruga sa recititi ceea ce am scris. Vorbeati foarte frumos de acel parteneriat medic-pacient, parteneriat care nu costa nimic. Dar raspunsul dumneavoastra s-a axat strict pe bani. Nimic altceva.
Sunteti, domnule Doctor, platit oficial, in conformitate cu pregatirea dumneavoastra. Pentru ca altfel, salariul dumneavoastra ar fi cat al infirmierei. Ca salariul dumneavoastra este mic si nu reflecta importanta si nivelul de pregatire al unui medic, asta este foarte adevarat. Si sunt absolut de acord cu faptul ca trebuie facut ceva. Ce n-am inteles de ce trebuie sa sufere pacientii pentru ca, frustrati fiind, nu mai aveti timp, rabdare, chef de problemele lor. Nu pacientii sunt vinovati, domnule Doctor.
E posibil sa fiti si injurat din start. Dar in acest caz cred ca mai bine ar fi sa incercati sa vorbiti cu cel care, aparent fara motiv, va injura. S-ar putea sa constatati ca desi dumneavoastra nu cereti onorarii, o asistenta sa faca acest lucru in numele dumneavoastra.
“La noi s-a incetatenit ideea ca sanatatea este un dat simplu, care nu costa bani si care nu necesita investitii din partea indivizilor”. Nu domnule Doctor, stim ca sanatatea costa. Stim ca aveti tot dreptul sa cereti un salariu oficial decent. Si v-am sustine, domnule Doctor, pentru obtinerea acestui drept. Daca si dumneavoastra ne-ati sustine.
Si noi avem dreptul la sanatate. Si ne-am bucura daca, in spiritul grijii pentru noi, pacientii, v-ati scandaliza si pentru mancarea din spital, pentru gandacii si sobolanii care sunt nelipsiti, pentru mizeria din spital, pentru tupeul infirmierei care nu-si face treaba decat “unsa” bine si zilnic, pentru multe altele.
Atunci am fi alaturi de dumneavoastra. Pentru ca atunci am simti ca acel parteneriat valoreaza ceva si nu este o simpla vorba.
off-topic : iata o noua decodificare “vre-un” / “vre-o” “trilemica” “grauer-star/katarakt” adusa din america /mexico si care este pe cale de a se raspandi tocmai in romania ! bine ca nu vine din amazon altfel era meditzinu tropic solicitat !
p.s. daca mai faci un asemenea post cu bogatzia de comenturi imi dau egzamenu la non-frecventa in d-ale pzihatricie 😆
Stimate Domnule Doctor,
Nu-mi ramane decat sa va felicit pentru cele scrise si, in general, pentru munca eroica pe care o desfasurati. Nu in ultimul rind, pentru curaj. Recunosc, sunt medic, chirurg chiar, deci subiectiv. Multe din aspectele pe care le-ati dezvaluit imi sunt cunoscute din activitatea zilnica. Din pacate, Domnule Doctor, sunt lucruri pe care noi si numai noi, doctorii, le vom putea intelege. Nu cred ca vor avea vreun ecou acolo unde este important sa ajunga mesajul dvs.
Va relatez o intimplare anecdotica, aparent fara legatura cu subiectul: in concediu fiind, azi m-am hotarit sa-mi platesc taxa de parcare; am stat 3 ore la coada, o coada in fata careia, pina mi-a venit mie rindul, au fost introduse prin fata cel putin 5 persoane; in urma mea mai erau minimum 30 de papagali, vite, oi sau cum vreti sa le spuneti, oameni cu bun simt care stateau cuminti la coada; orice incercare de protest era contrata cu tipete de doamnele de la administratie; astfel am petrecut 180 minute, cind as fi putut rezolva totul in 5 minute – doua dintre functionare mi-au fost paciente. Punct!
Si, scuze, intimplarea nr. 2: azi, la spitalul in care lucrez, am luat legatura cu medicul sef de la departamentul RMN pentru a face o programare la examinare sotiei mele, pentru o entorsa grava; in acelasi timp a sosit si un domn la vreo 60 ani cu o trimitere pentru o examinare similara, fara telefon prealabil, fara nici o programare; la auzul vestii, rostite cu maxima amabilitate de seful departamentului, ca poate fi programat si examinat peste 3 (trei) zile, a sarit ca ars ca el nu mai bate drumul inca o data pina la spital, ca el trebuie rezolvat azi, ca el a lucrat in poligrafie si a tiparit lucrari ale lui Arsenie etc.; culmea stiti care e (chestie care si mie mi s-a parut incredibila si inacceptabila) – medicul a cedat si i-a promis ca-l va examina azi!
Suntem de risul lumii.
Va doresc sanatate si putere de munca!
Cu stima,
Radu Iorgulescu
Stimate coleg, sunt absolut de acord cu tot ceea ce ai afirmat, pentru ca acesta este adevarul. In ultima vreme atacurile impotriva breslei medicale au luat un avant deosebit, dupa ideea ca pacientul are numai drepturi, iar medicul numai obligatii. Presa a devenit un dulau care abia asteapta sa mai apara un caz pe undeva, sa mai sfasie un doctor si sa ridice lumea impotriva medicilor. Probabil ca in curand salvarea va aduce la spital orice pacient, nu va mai indrazni sa lase pe nimeni acasa…..daca moare si personalul e acuzat ca nu a adus bolnavul la spital…….iar toti cei ajunsi la UPU probabil ca va trebui sa fie internati…..ce te faci daca-l trimiti acasa pe pacient si apoi se intampla ceva cu el………… Sistemul e bolnav……sunt inca multi indivizi care nu au muncit niciodata si nu au contribuit vreodata cu ceva la asigurarile de sanatate si carora trebuie sa le acorzi aceeasi atentie ca si celorlalti. Apoi din ceea ce se strange, cum se cheltuie banii, numai bunul Dumnezeu si cu sefii Casei stiu….banii ajung in spitale si nu sunt destui pentru medicamente, materiale, salarii, etc. Rezultatul : unitati medicale sarace, personal medical nemultumit, pacienti nemultumiti, care, incurajati de presa cer anumite servicii la care poate nu au dreptul sub amentintarea:”daca nu mainternezi, nu-mi dai, nu-mi faci, te vezi la televizor.”
Domnule Ciutacu, poate incepeti o serie de dezbateri dedicate acesti probleme, cu oameni din toate partile, cred ca o singura emisiune nu este de ajuns….sa incercati sa faceti putina lumina, lucrurile sunt teribil de complicate. Si nu uitati, sistemul medical este asemenea intregii societati romanesti, bolnav, corupt, impotent.
Cred ca ideea constituirii unei organizatii a profesionistilor in medicina (si nu numai) este bine venita!!… cu atat mai mult cu cat criteriile de valoare in uz (in sistemul medical si cel universitar) sunt total depasite de avantul de cumetrie al principalilor actori din sistem.
Va tin pumnii si va doresc puterea si intelepciunea necesare ducerii la bun sfarsit a acestei interprinderi!
1.Dupa aproape 19 ani de munca in Romania am renuntat in 2007 sa mai lucrez aici. Sunt medic de familie, asa ca pot spune ca cunosc si sistemul cum se prezinta de la “baza”, dar mai cu seama ce a insemnat pentru noi “reforma” in sanatate. Am ajuns la concluzia ca singura reforma care ar putea da roade aici e simpla: actualul sistem ar trebui ras de pe fata pamantului (impreuna cu toti “stalpii de rezistenta” reprezentati de persoanele care populeaza birourile ministerelor, casei de asigurari si ASP) si trebuie importat altul (vezi Marea Britanie sau Franta), implementat tot de SPECIALISTII LOR in sisteme de sanatate publica. Asta ca sa scada cat mai putin riscul de a se contamina de infectia nozocomiala numita SPAGA la toate nivelurile, cand nu se fura cu condeiul;
2. Apropo de bani – pe listele de compensate ar trebui scris mare, cu litere ingrosate, spre stiinta medicilor si al pacientilor: AICI SUNT BANII DUMNEAVOASTRA (si comisioanele noastre :D);
3. Exceptionala scrisoarea, domnule doctor! …Dar inca un motiv sa nu-mi mai para rau de pasul facul in 2007. Toate cele bune!
Am citit cu mare interes epopeea medicului român. Am simpatizat cu el, am suferit cu el, am urât alături de el. Cu toate acestea, deşi pe mine mă mişcă tot ce s-a scris aici şi deşi am eu însămi medici în familie, recunosc. Sunt atinsă şi eu de neîncrederea în medic.
Nu am avut, slavă domnului, nevoie de reparaţii capitale până acum, deci neîncrederea mea nu se referă la intervenţiile chirurgicale. Dar când ajungeam cu vreo supărare fizică la medic, invariabil mi se prescria: să mă odihnesc mai mult, să mă stresez mai puţin şi să mănânc mai bine. Apăi şi la bunica dacă m-aş fi dus, tot aşa m-ar fi confortat.
Nu vă grăbiţi să mă etichetaţi, nu-s din hulita categorie a bolnavilor închipuiţi, din cei care se duc la medic doar ca să le confirme propriul lor diagnostic. Dar nici din categoria celor care înghit, precum pelicanul, explicaţia că dacă 5 medici diferiţi, consultaţi pentru aceeaşi boală, îţi dau 5 diagnostice diferite, este pentru că există celebrul diagnostic diferenţial. Cred mai degrabă că vreo doi dintre ei erau obosiţi, alţi doi dezinteresaţi şi unul mai învăţat. Dar cum fac eu să-l aleg dintre cei 5 medici pe cel bun? Invăţaţi-mă!
Faptul că oamenii vă acuză pe dumneavoastră de malpraxis, domnilor doctori, când pierd câte un om drag în spital, nu este un lucru din cale afară de obraznic. Atunci când ne mor cei dragi, ştiţi bine că ne luăm de guler şi cu Dumnezeu, chiar dacă am mers la biserică toată viaţa şi ne-am închinat cucernic de Doamne-ajută!
Dar sunt de acord că cei mai mulţi dintre dumneavoastră meritaţi ofrandele de respect şi nu hula mulţimii. Pe cei mai mulţi vă nedreptăţesc gafele celorlalţi, fie ei mai marii sistemului sanitar sau doar confraţi care au clacat profesional, social şi uman, cărora le-a dat în scârbă plăcerea practicării medicinei şi-n înjurătură jurământul lui Hypocrat. Din cauza lor mi-e frică să mă duc la medicul înrăit de foame, somn şi nedreptatea sistemului, cum mi-e frică să-i dau chelnerului înapoi, la reîncălzit, ciorba rece, de frică să nu-mi scuipe-n ea.
Şi uite tocmai de aceea, dragă domnule medic împricinat, eu una o să fac tot posibilul să vă ajut. Iar când o să vă zâmbească oamenii pe stradă şi dumneavoastră, la rându-vă, le veţi surâde a răspuns, atunci să ştiţi că am reuşit.
închid temporar comentariile la acest post, la cererea autorului. Florin Chirculescu se pregăteşte de interviul la Antena 2, iar blogul a început să dea semne de “overload”. O să redeschid comentariile foarte curând.
Tapirul
gata
Salut Sebastian,
Felicitari pentru articol! .. trebuie sa recunosc ca medicii din Romania chiar au nevoie de voci care sa descrie pentru moritorii de rand, incapabilitatile sistemului de sanatate asa cum sunt… nu asa cum este perceput dupa o inundatie de PROPAGANDA :(.
Si eu am o prietena, care a terminat medicina si acum este in Anglia, unde conditiile sund muuult mai bune, medicii sunt muuuult mai respectati, muuult mai bine platiti si nu in ultimul rand bine pregatiti fara intrerupere.
Rezonez in totalitate u ceea ce a-ti scris aici, si inca traiesc cu speranta ca intr-o zi, NOI .. ordinary people ne vom trezi din manelismul in care traim, propaganda jegoasa ce ne este aplicata si vom schimba sistemul in bine.
Probabil ca sunt destul de pueril, dar inca imi mai suport persoana si ca Dumnavoastra ,… mai cred in idealuri.
Toata stima… >:D<
P.S. colegii ar trebui sa fie mandri ca va au in preajma.. cu respect .. va salut!
@DR CHIRCULESCU: felicitari pt emisiunea de la V Ciutacu.
NU ATI INTELES NIMIC DIN DEMOCRATIE,ROMANI .
MAI BINE MA NASTEAM IN STRAINATATE DECAT IN ROMANIA .
TOTUL ESTE PUTRED ,INSASI NEAMUL ASTA ROMANESC.
NEAM DE SCARBE DIN EUROPA DE EST.
Felicitari pentru scrisoare! Desi n-am treaba cu sistemul sanitar decat ca pacient imi scot palaria cu admiratie.Ca exista oameni cu coloana vertebrala.
O sa pun link pe blogul meu. Sper ca multi pacienti sa vada si reversul medaliei.
PS.Va rog sa ne spuneti daca s-a schimbat ceva……
Buna dimineata, a aparut scrisoarea in 9am cu datele reale de contact:)
http://www.9am.ro
Succes in continuare!
Povestea lui Socrate .
In Grecia antica Socrate(469-399 DC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui.
Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus: “Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?” “Stai o clipa,” ii replica Socrate. “Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei.” “Trei?” “Asa este,” a continuat Socrate. “Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?” “Nu,” spuse omul. “De fapt doar am auzit despre el.” “E-n regula,” zise Socrate. “Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?” “Nu, dimpotriva…” “Deci,” a continuat Socrate, “vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?” Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat. “Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba-filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?” “Nu, nu chiar…” “Ei bine,” a conchis Socrate, “daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?” Omul era invins si s-a rusinat. Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu studentul respectiv .
Buna ziua, dnul doctor, eu sunt de profesiune jurist nu stiu daca acest lucru ma impiedica sa imi exprim solidaritatea fata de dvs si scrisoarea care este intr-adevar REALISTA.
Domnule Doctor
Doresc sa va felicit pentru modul in care ati diagnosticat sistemul sanitar foarte grav bolnav. Din pacate NIMENI nu vrea sa ia masuri pentru ameliorarea sipmtomelor, inclusiv presa care prin campania pe care o duce denigreaza medicii si nu sistemul.Daca ar fi corecti (sau buni profesionisti) , in paralel cu relatarile despre medici care gresesc, care cer spaga, care refuza pacienti (exista si acestia) ar prezenta si medici care fac uneori minuni avand in vedere “dotarile” de care dispun in spitale.Dar se pare ca “politica” de invrajbire a unora impotriva altora ajuta celor care o practica.
Personal din pacate am inalnit si medici mai putin “buni” profesional sau chiar inumani dar asa suntem toti, din toate categoriile profesionale (se pare cu exceptia politicienilor care toti, cum ajung acolo se transforma in rau indiferent cum au fost inainte). Eu am motive temeinice sa multumesc din tot sufletul si sa ma rog de sanatate pentru mai multi medici de diferite specialitati din spitale Bucurestene care in 2007-2008 mi-au salvat sotul de la o boala grea, mi-au ajutat mama batrana ;i nu in ultimul rand m-au ajutat pe mine.
Imi cer scuze pentru cate am insirat si inca odata va multumesc ca existati, dumneavoastra DOCTORII. Succes in continuare .
Pagini intregi de cuvinte frumoase, desi unele scrise incorect gramatical. Pagini intregi care nu reflecta vreo urma de regret sau asumare a responsabilitatii.
Cand anul trecut o femeie a murit in SUA in sala de asteptare a unei clinici, nu numai o intreaga categorie profesionala, dar si primarul orasului si unii politicieni au cerut scuze opiniei publice. Dumneavoastra, domnule doctor, nu sunteti in stare sa va asumati moartea unor oameni din cauza dezinteresului si a indolentei colegilor dumneavoastra de breasla.
Moartea acelui batran la Slatina, moartea acelei batrane la Satu Mare, astea nu sunt accidente si nici nu pot fi imputate unui singur medic. Ele cad in raspunderea colectiva a intregii categorii profesionale, pentru ca niciunul dintre dumneavoastra nu il trage de maneca pe cel care greseste, niciunul dintre dumneavoastra nu isi sanctioneaza colegul ticalos. Pentru ca, la urma urmei, asta sunteti, domnule doctor – un ticalos, la fel ca toti ceilalti. Un criminal.
De vreme ce invocati aspecte financiare ca justificari pentru faptul ca unii colegi de-ai dumneavoastra au lasat oameni sa moara fara ca macar sa-i bage in seama, ma face sa ma cutremur. Domnule doctor, sunteti un umil slujbas in serviciul celor care mor la usile dumneavoastra asteptand sa-i bagati in seama. Un umil slujbas, nu un dumnezeu care decide cine primeste tratament, cine traieste si cine moare. Ati depus un juramant, cu care astazi va stergeti la cur, pentru ca salariul vi se pare prea mic.
Nu va cunosc personal si sper din tot sufletul sa nu ajung niciodata sa va cunosc. Dar, indiferent de cata meserie si cata carte stiti, cele de mai sus raman adevarate. Nu sunteti decat un criminal cu diploma.
IN SARSIT GANDIM, SARIM IN APARAREA MEDICILOR. FELICITARI CELOR CARE AU CURAJUL SA O FACA SI CELOR CARE SUNT MEDICI SI MEDICILOR SI CELOR CARE AU COPII MEDICI.
AS VREA SA MAI CITESC SI RABUFNIREA ALTOR MEDICI, AS VREA SA LI SE FACA ODATA DREPTATE.
SA FIM PLATITI DUPA ANII DE STUDIU PE CARE II SACRIFICA FIECARE PENTRU A INVATA O MESERIE. STITI FF BINE CA ACUM LA UNELE FACULTTI S-A REDUS NR.DE ANI DE STUDIU. DUPA 3 ANI SUNT ” ASI” SI II VEZI CU 30 MIL SALARIU. IN MEDICINA NU O SA FIE NICIODATA ASA. DESI IN CEEA CE PRIVESTE SALARIUL CU ASTA AR TREBUI SA PORNEASCA UN TANAR MEDIC CARE MAI ARE DE STUDIAT ( DE FAPT TOATA VIATA) DUPA CE TERMINA CEI 6 ANI DE FACULTATE.
AM AUZIT SI NU INTAMPLATOR CA REZIDENTILOR NU LI SE PLATESTE GARDA, DE CE ?
SAU NU AU DREPTUL LA GARZI, SAU NUMAI PARTIAL, DE CE? ACOLO AU DE INVATAT SI DE CE SA NU FIE SI PLATIT, PRESTEAZA O MUNCA.
IN CEEA CE PRIVESTE “SPAGA” SA RIDICE TOTI DOUA DEGETE (DC AU CURAJUL) CARE SUNT PENSIONATI DE BOALA SI NU AU NIMIC . AU OBTINUT GRATIS? SAU CAND SE DUC SI SE MILOGESC DE DOCTOR SA LE DEA CONCEDIU MEDICAL SI SE PREFAC CA SUNT BOLNAVI SI II BAGA CEVA IN BUZUNR ? DAR DE FAPT EL NU ARE CHEF SA MEARGA LA SERVICIU? CUM ESTE?
DAR PTR CA UN MEDIC I-A SALVAT VIATA, SI-A PIERDUT POATE NOPT SI ZILE SA-L VINDECE SI I-A DAT O ATENTIE, IL INJURA. “FIRAR AI D…… SA FIE DE DOCTORI NU TE POTI DUCE LA EI FARA SA LE BAGI CEVA IN BUZUNAR!”. RUSINEEEEEEE. PESTE TOT DATI SPAGA SI NU SPUNETI, DAR NUMAI PE MEDICI II INJURATI.
AM MAI AUZIT URMATOARELE : ” AUZI MEDICUL DE GARDA DORMEA” . (ERA NOAPTE MEDICUL DE GARDA A FOST SOLICITAT LA UN SALON).DAR A FOST CHEMAT DE ASISTENTA SI OMUL A VENIT SI I-A ACORDAT ASISTENTA NECESARA.
PAI EU AS AVEA MAI MULTA INCREDERE INTR-UN MEDIC CARE VINE ODIHNIT(MACAR CATEVA ORE DE SOMN) LA PATUL MEU SA-MI DEA UN MEDICAMENT, DECAT UNUL OBOSIT CARE TOATA ZIUA A MUNCIT, A VAZUT SUTE DE PACIENTI, A OPERAT TOATA ZIUA(PTR. CA DIN CATE STIU EU INTRA DE DIMINEATA SI PANA A 2-ZI, DESI RAMANE IN CONTINUARE PANA LA 12 SAU 15,OO)
CRED CHIAR AR TREBUI SA FIE O REGULA CA MEDICUL SA DOARMA, SA FIE ODIHNIT. SA AIBA ASIGURATA O MASA IN SPITAL OBLIGATOR SI HRANA BUNA CA SA REZISTE. DECI CONDITII SPECIALE .
GANDITI-VA CA ARE SALARIUL MIZERABIL PE CARE IL ARE, ESTE UN OM CARE NU IA “SPAGA” SAU ATENTII CUM VRETI SA LE SPUNETI, ARE ACASA SI EL O FAMILIE PE CARE NU POATE SA O INTRETINA CUM TREBUIE, NU ARE CU CE SA-SI PLATEASCA DARILE PE CARE LE ARE ORICE OM SI SE LUPTA CA NOI TOTI CU FEL SI FEL DE PROBLEME. POTI SA-L MAI OBLIGI SA NU GRESEASCA, SA FIE ATENT CE TAIE, CUM TAIE, CE MEDICAMENT ITI DA, SA MAI FIE SI FOARTE CALM SI AMABIL NU…? SUNTEM SADICI IN CAZUL ASTA. SUNT OAMENI , NU ROBOTI. AI GRESIT CE AI SCRIS STERGI CU GUMA DAR DC AI GRESIT IN MEDICINA ………..
DE ACEEA AS DORI SA FIE SALARIZATI DE LA 30 MIL IN SUS , CONDITII SPECIALE DE MUNCA, SI DACA SE IMBOLNAVESTE SA AIBA PARTE DE ORICE ANALIZA ORICE INVESTIGATIE G R A T U I T ATAT EL CAT SI RUDELE DE GRADUL 1. SE PUNE DESTUL IN SLUJBA A MII DE OAMENI ARE DREPTUL SA FIE SI EL COMPENSAT CU ACESTE CONDITII.
SPER DIN TOT SUFLETUL SA CITEASCA MACAR UN MEDIC CE AM SCRIS SI SA-MI SPUNA(SCRIE) CE PARERE ARE DESPRE CE AM SCRIS SI DACA AM GRESIT UNDEVA.
DIN TOATA INIMA. STIMA SI RESPECT CADRELOR MEDICALE!!!!!!!
“De vreme ce invocati aspecte financiare ca justificari pentru faptul ca unii colegi de-ai dumneavoastra au lasat oameni sa moara fara ca macar sa-i bage in seama, ma face sa ma cutremur.” Mr. Woland, va propun analiza gramaticala, mai precis sintactica, a frazei domniei voastre. Dar pentru ca pareti foarte suparat pe viata, vi se iarta. Va propun un mic exercitiu, care se pare ca v-ar face bine: condamnati toti soferii pentru toti mortii de pe sosele, toti inginerii pentru masinile prost facute, toti arhitectii pentru cladirile care se darama, toti profesorii pentru esecurile la examene, si, citind ce ati scris, toti parintii pentru copiii prost crescuti sau cu probleme grave de personalitate. Vai, Woland, suntem criminali cu totii, ca se moare pe planeta.
Woland…
Ai dreptate cu asumarea responsabilitatii. Nu am vazut la niciunul din medicii de mai sus, poate UNII sunt si doctori, dar restul sunt doar medici, o unda de regret pentru cei morti. Asa cum am spus… tatal meu consider ca este posibil sa fi murit datorita anestezistului. Si asta nu mi-o va scoate NIMENI din cap atata vreme cat mi s-a spus ca nu am cotizat destul in timpul operatiei.
Stiu si multi doctori care nu sunt asa cum se arata in presa. Noimeni nu spune nimic de asistenta de la Slatina care s-a dus pana in panzele albe cu acel barbat pentru a-l salva.
Da, presa este asmutita pe aceasta casta a medicilor, dar nu degeaba. Este de datoria voastra sa va dezincriminati. Altfel totul este useless, cum zic englezii.
mai mult decat atat mergeti sa vedeti nu starea policlinicilor, ci starea oamenilor care cica ne ingrijesc. de ce in Militari la Policlinica de la veternailor cand sunt doua patute infasat sunt primit cate trei bebe la vaccin DESI nu este coada mare? de ce unul din patucele de infasat este langa un geam pe unde trage curentul ca naiba? De ce cand iti faci un rahat de analiza si inteapa gresit sau uita de seringa nici macar nu isi cer scuze?
Asta tine de o malformatie a sistemului medical. respect pentru coloana vertebrala, dar malformatia trebuie cauterizata!
Nu dau atentie greselilor de typo (scriere rapida la calculator) pentru ca nu pot. Si in loc sa va luati de utilizarea limbii romane de catre unul sau altul mai bine ati vedea CE a vrut sa scrie respectivul. Ganditi-va ca in cabinetele Dvs intra si oameni cu 8 clase si savanti. Incercati sa aveti grija de ceea ce simt si unul si altul, nu de modul de utilizare al limbii romane. Intr-adevar este o greseala sa spui “care” in loc de “pe care”, dar NIMENI nu a murit de nefolosirea lui “pe”, dar in tara asta au murit oameni din cauza sistemului sanitar. Atat din cauza partii materiale (cladiri vechi, lipsa ambulante), dar mai ales din cauza indolentei unora.
Sistemul medical/sanitar este LA PAMANT domnilor. Si asta este de generalizat. Ceea ce nu este de generalizat si aici ante”vorbitorul” meu a gresit, este includerea automata a oricarui medic in aceasta mocirla. A numi pe cineva criminal cu diploma dovedeste o insensibilitate la fel de mare ca cea pe care o acuzam sistemului.
Dar decat sa ajung la doctorii din sistemul romanesc , mai ales cel gratuit la care vars sume impresionanate lunar, mai bine ma arunc de pe bloc… Norocul meu ca stau la parter, dar daca este pana la urma urc si pe acoperis.
PS: Va aduceti aminte de cate ori Colegiul Medicilor a scos nevinovati medici care chiar gresisera?
lucrez in domeniul medical privat si consider ca astfel de scrisori ar trebui sa se inmulteasca. oamenii ar trebui sa se trezeasca. si medicii, si pacientii, in general, noi romanii. voi promova scrisoarea dvs in companie si voi incerca sa trezesc macar cateva discutii, dc nu cateva tresariri de constiinta. scrisoarea dvs ar trebui sa fie subiect de interes national, in urma caruia statul, institutiile lui, dar mai ales, noi, Oamenii, sa facem ceva, fie el cat de mic, ptr a schimba sistemul corupt.
felicitari!
Si nu doar, Iulia; dupa rationamentul lui Woland, ar trebui sa incriminam toti functionarii pentru oamenii care nu reusesc sa se descurce cu sistemul; toti constructorii de orice fel pentru ca unii fura “la reteta” si, uneori, o cladire se mai darima sau un drum se strica mai repede (poate n-am gasit comparatiile potrivite, poate tot cea cu profesorii – corupti si nepregatiti in masa, dupa un astfel de rationament – e cea mai elocventa).
Cred ca exact atitudinea asta trebuie combatuta: incriminarea unui intreg grup pentru esecurile unor membri. woland este un intolerant… dar nu e singurul. Sintem o societate de intoleranti?
Viorica
de ce tipi? A scrie cu majuscule dovedeste lipsa de bun simt fata de cei ce te citesc.
Viorica si Iulia… vai ce necajiti sunt medicii…Vai vai ce pacat ca piticu s-a-nnecat. Hai sa fim seriosi. Problema este cu totul alta aici, dar voi divagati, la fel ca si presa romaneasca.
De ce uitati de copiii morti in maternitate, de oamenii care mor din indiferenta. da! de mortii de pe sosele suntem toti vinovati pentru ca nu ii dam in gat pe nesimtitii care conduc ca idiotii (sunt si sofer si pieton, ma pot acuza de sinucidere)
Dar dincolo de aceste considerente nu putem disculpa pe cei vinovati. Iar vinovatii sunt extrem de multi. In maternitate singurii care NU mi-au cerut bani (jos palaria) au fost : Doctorul, Moasa si Asistenta cea cu Targa. Restu nici nu se uitau la tine fara hartia de 5 lei. Dar nici nimeni nu lua pozitie impotriva acestei practici.
Cand era bunica in spital, unde a si murit, am descoperit noi ca a murit. Avea deja inceput de Rigor Mortiis dar asistenta mi-a spus ca pana acum 10 minute era ok, ca respira, iar cineva de langa mi-a spus ca murise de cu noapte.
Si a propos de limba romana: ia uitati-va jos la butonul “trimite com(e)ntariul”
Parca lipseste ceva…
Excelent articolul domnule doctor. Fac parte din sistem si stiu ca fiecare cuvint scris acolo este dureros de adevarat. M a intrebam doar daca BAZACONIA de ministru a citit aceasta scrisoare si curioasa din fire cum sunt daca a avut si vreo reactie.
AR FI INTERESANT DE STIUT. In rest sa auzim numai de bine !
N-am citit chiar rand cu rand tot ce s-a scris aici. Si nici n-am vazut vreodata o atat de matura si echilibrata atitudine pe un blog! Chiar daca uneori, atitudinea, a fost subiectiva si sub imperiul emotiei. Si, atitudinea, o apreciez cu atat mai mult cu cat am senzatia ca nu vine numai de la cei direct implicati in sistem. Asta imi mai da sperante. Speranta moare ultima…
Subscriu la articol si completez cu :
Nota privind unele aspecte legate de criza de personal din sistemul medical Romanesc,
Avand in vedere :
– lipsa mare de medici din Romania precum si perspectivele sumbre privind motivarea acestora de a ramane si profesa in tara
– modul disproportionat de alocare a acestora in teritoriu, faptul ca exista zone din tara foarte slab ocupate de medici
– slaba dezvoltare a infrastructurii necesare asigurarii unei asistente medicale la nivelul cerintelor Europene
– calitatea slaba a serviciilor medicale , in general
– politica de resurse umane a M.S. , politica care nu incurajeaza concurenta, dezvoltarea profesionala si nu motiveaza medicii pentru a ramane si a profesa in Romania
– legislatia medicala cu caracter puternic centralizat si monopolist , vezi Ordonanţă nr. 12 din 30/01/2008 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 81 din 01/02/2008, cu referire in mod special la , Art. 6. – (1) Rezidenţiatul pe post se organizează în funcţie de numărul de posturi solicitate de unităţile sanitare publice din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice, precum şi de ministerele cu reţea sanitară proprie, în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală
– lipsa de viziune in ceea ce priveste dezvoltarea sistemului sanitar in Romania.
In contextul in care in Romania anual sunt licentiati aproximativ 4000 medici noi iar la „concursul” de rezidentiat sunt alocate mult mai putine locuri, restul medicilor absolventi fiind …neica nimeni dupa 6 ani de facultate, fara drept de libera practica, fara nici o perspectiva, iar M.S. se face ca acestia nu exista ,
Propunem implicarea puternica a sectorului medical privat in dezvoltarea unui sistem medical modern prin preluarea medicilor absolventi in retelele Centrelor medicale private , in vederea pregatirii acestora in sistemul de rezidentiat national, contra cost, pe specialitatile necesare centrelor medicale respective.
Sistemul medical privat se bazeaza pe implicarea in satisfacerea deplina a clientilor sai, lucrand intr-un climat competitiv, bazandu-se pe criterii economice de eficienta , creand conditiile adecvate, moderne, si profesioniste pentru un act medical eficient si eficace. Acest lucru necesita cadre medicale bine pregatite si bine motivate, politicile de resurse umane in acest sens fiind foarte eficiente.
Avantaje : ar creste numarul de medici specialisti practicanti, acestia nu vor mai pleca din tara, se pot mai bine distribui teritorial, statul ar fi degrevat de cheltuielile cu pregatirea acestor rezidenti, ba mai mult ar castiga niste fonduri. Centrele medicale private vor alege acele centre de pregatire a rezidentiatului care sunt mai competitive si vor scoate cei mai buni specialisti. Astfel se va naste si o competitie intre scolile medicale din Romania.
Practic, propunem organizarea pregatirii rezidentiatiatului prin concurs pentru posturile bugetare si contra cost pregatirea pentru categoriile de medici angajati in centrele medicale private, la propunerea acestora. Acest lucru ar presupune si sustinerea finaciara a medicului pe tot parcursul rezidentiatului .
parintii mei sunt medici si vin zilnic acasa si povestesc diferite “smenuri ” pe care le fac medicii. ii impinge nevoia, sau mai degraba lipsa COLOANEI VERTEBRALE despre care sigur au invatat in facultate. sunt si medici care sunt corecti, dar pe aceea nu ii vezi la TV, nu au masini scumpe , nu merg in tari straine la congrese, etc. ei muncesc si nu se plang.
e usor sa dai cu niste cuvinte, ca doar asta o poate face oricine. daca fiecare ar tacea si ar lucra, asa cum poate mai bine, sa dea randament 120% de fiecare data, fara sa se gandeasca ca ii iese ceva din munca lui , atunci tara ar merge mai bine, cat timp o sa apara “papagali” la TV si o sa vb, nimic nu o sa se schimbe.
in alte profesii sunt bani si mai putini, dar cei care au pasiunea pt profesia lor au ramas fideli si aceea sunt adevaratii eroi ai tarii noastre.
cat despre cei care pleaca pe meleaguri straine sa castige un ban mai mare si mai frumos, din partea mea: ducetiva si nu va mai intoarceti. nu avem nevoie de oameni mercenari , care te vand pentru un ban in plus. cei care ramana in tara sunt cei care conteaza si care fac diferenta. restul sunt niste lasi si niste oameni pe care banul i-a atras care au facut medicina pentru a se realiza material, nu pentru a face un bine unor oameni care nu au un alt ajutor. in juramantul pe care il depun medicii cand termina facultatea, e importanta ideea de a face bine neconditionat. cei care alearga dupa bani au uitat aceste lucrui.
Este dureros de adevarat.Pentru cei ce lucram in sistem ,fiecare vorba doare ca o palma.
De fapt nu e vina medicilor ca sistemul e bolnav…Si nu stiu daca se mai poate face ceva.
De fiecare data,speram sa se intample ceva bun,di totusi,nu se schimba nimic in bine..ci se schimba …dar din rau in mai rau…
Felicitari ,domnule doctor,pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume…pentru curajul care multora dintre noi le lipseste..
Guvernantilor le-a mai ramas o singura lege de dat:se desfiinteaza moartea..se desfiinteaza boala…
si atunci…?
Eu sunt solidara cu domnul doctor semnatar al acestei scrisori (din care tasneste obida, e limpede!!!!!!!), cu atat mai mult cu cat vin dintr-un sistem la fel de imbacsit si de falimentar:INVATAMANTUL ROMANESC.
Nu ma pot gandi decat ca am doar 28 de ani si ca o pot lua din loc oricand…
Imi pare rau de ceea ce se intampla in sistemul sanitar si nu numai,de altfel in toata tara,nu stiam sincer ca sunt atatea probleme,si mi-e scarba la propriu de tot ce se intampla in ultimul timp in tara noastra,politic si nu numai.Vad ca aici au postat “toti”doctorii si rezidentii care privesc numai din punctul lor de vedere,dar inainte de a fi doctori sunt oameni,sau ar trebui sa fie,dar noi pacientii – oamenii de rand ce vina avem?cand nu ne intreaba nimeni daca vrem sau nu sa platim din salariul muncit luna de luna taxele pt. serviciul sanitar de care nu beneficiem oricum.Sincer eu as prefera sa nu mi se mai traga bani lunar si sa platesc o taxa la consult,ar fi mult mai corect sa platesc un serviciu de care beneficiez si nu unul care ma trateaza cu aroganta,desi il platesc vrand-nevrand.Am avut si eu ceva probleme cu baietelul meu si daca nu am scos bani din buzunar nu m-a bagat nimeni in seama si mai ales specula aceea specifica lor stiind ca atunci cand e vorba de copilul tau dai orice,chiar daca ar fi sa te vinzi si pe tine nu mai conteaza doar puiul sa iti fie bine,da’ pe ei crezi ca-i intereseaza daca ai sau nu? nuuuuuuuuuu,sub nici o forma,nu te baga in seama si atat si tu te duci si te umilesti si te rogi sa faca orice ca sa fie bine.Atunci am fost nevoita sa fac un credit de care trag si acum dupa 2 ani si mi-e foarte greu.Eu personal nu am mai fost la un consult de nu mai tin minte,nu ca mi-e bine ci pur si simplu mi-e scarba de atitudinea lor,de aroganta cu care te privesc si iti vorbesc si trec pe langa tine de parca esti invizibil si nu te baga in seama chiar daca l-ai rugat de trei patru ori,nu conteaza,esti la mana lor si profita din plin de asta.Imi pare rau dar eu doar peste medici de genul asta am dat si in Resita de unde sunt si sunt toti de toata jena,toata lumea fuge la Timisoara zicand “da dau un ban poate chiar mai putin da’ macar sunt tratat”si la Timisoara unde mi-am operat copilul care s-a facut bine dar tot pe bani,si in alte parti.
DOMNILOR DOCTORI NOI NU AVEM NICI O VINA ASA CA NU VA RAZBUNATI PE NOI SI DACA SUNT PRINTRE VOI SI ”OAMENI” NU NUMAI AFACERISTI ELIMINATII VOI PE ASTIA CARE VA FAC DE RAS SI APROPO DE PROCENT <EU CRED CA SUNT 80% RAI SI RESTU’ BUNICEI SI BUNI.
Toti romanii sunt devina de situatia din Romania .
In primul rand PROFESORII care scot ca pe banda rulanta figuri tampite si prost invatate .Avem studentii slabi si lipsiti de respect fata de semeni.Nu stiu nici cele mai elementare norme de conduita.
Sunt niste scarbe studentii din Romania .
Tara de scarbe !.
Sunt studenta in anul trei la medicina. Tot ce am citit in randurile de mai sus imi sunt cunoscute. Cand am ales facultatea astea stiam ce ma asteapta, greutati ,lipsuri finaciare,ore de munca nesfarsite, insa este o meserie foarte frumoasa. Nu regret alegerea facuta. M-au intrigat stirile care se vehiculeaza in ultimul timp la televizor, despre asa zisele erori medicale. E trist de vazut cum o intreaga breasla e tarata in mocirla. Pot doar spera ca lucrurile se vor schimba pana voi ajunge sa profesez.
Felicitari pentru randurile scrise!
Domnul Doctor, va felicit pentru devotamentul si curajul Dvs.!
Eu as adauga la ideile exprimate de Dvs. urmatoarea fraza:
Desi numarul medicilor este CLAR mult mai mic decat trebuie, consider ca trebuie cernuti.. pleava sa nu mai fie .. dar e la fel de adevarat, ca si acestia mai slabi pregatiti ar putea invata ceva daca ar avea unde, cum si cu ce..
Sunt multe contraziceri in acest sistem atat de putred!
@paul
se cunoaste ca esti un putzoi cu mucii la nas. dar chiar si asa o simpla comparatie X > Y, unde X reprezinta chiria la un cacat de garsoniera intr-un cacat de oras intr-un cacat de tara iar Y reprezinta salariul unui medic care a studiat 13 ani ar trebui sa nu fie destul de complexa pana si pentru un prost ca tine. acu hai fugi la mami/tati sa-ti mai dea niste bani de discoteca. sa ma revii pe aici cand o sa reusesti sa ai un IQ macar peste 24
În f.mare măsură,ai dreptate,doctore,dar asta nu-i disculpă pe tot mai mulţii şpăgari şi nepricepuţi din sistemul(?!?) medical românesc. Şi,mai grav,nu-i ajută de loc pe pacienţii ajunşi bătaia de joc a neaveniţilor şi ticăloşilor din această încrengătură malefică. În ceea ce priveşte Colegiul medicilor,este de-a dreptul criminal cum acesta se mulţumeşte doar să ia act de numeroasele fărădelegi ale celor în halat alb, sancţionându-i,arareori,doar cu avertisment,pe ceice în loc să salveze,ucid sau schilodesc repetat copii,vârstnici,femei şi bărbaţi în egală măsură.Îmi puteţi contesta spusele,dar nu realitatea.Întâmplător cunosc f bine sistemul sanitar din Franţa,de departe unul din cele mai performante,în fapt mai umane din lume.Cu toate acestea,acum vreo 5-6 ani un tânăr avocat a înfiinţat un ONG pt.apărarea drepturilor pacienţilor,ONG care înfruntă-cu succes-puţinele derapaje ale sistemului.Drept este că acolo legea e lege,iar Colegiul nu este un adversar al bolnavilor,ci un aliat al acestora şi al doctorilor adevăraţi.
Aprob si sustin aceasta scrisoare.
Nu stiu daca va schimba cu ceva, dar daca nu incerci, nu castigi. Deci tot ce putem face este sa incercam, sa vedem cat de departe putem sa ajungem, pana la urma asta si este scopul vietii, nu?
Sfatul meu este ca aceasta scrisoare sa fie cat mai mediatizata si cat mai publica. Eu o sa incerc sa o mediatizez cat de mult pot. Problema e ca si omul care vede/citeste asa ceva sa fie dornic de a face in sensul asta ceva. Poate asta si este problema ROMANILOR si a ROMANIEI: ne complacem, suntem delasatori, ne asteptam ca altcineva sa ia initiativa si sa lupte el si pentru noi.
NOI suntem MICI, nu putem face NIMIC.
Vreau sa va spun ca NU ESTE ASA. de unul singur nu se poate ceva, dar o uniune de oameni, POATE FACE DIFERENTA.
Haideti sa incercam fiecare dintre noi sa preluam initiativa si sa incercam sa schimbam ceva si se va vedea cum or sa se schimbe lucrurile.
@gadjodillo & iulia
nu sunt intolerant si nici nu-mi face vreo placere sa invinovatesc o breasla intreaga pentru greselile unor indivizi. dar ce e de facut atunci cand ii vezi cum se acopera intre ei? ce e de facut cand Colegiul Medicilor sanctioneaza crima cu reduceri din salariu? ce e de facut cand vezi ca toti medicii si toate asistentele din orice spital stiu exact cata spaga ia fiecare cadru medical pentru fiecare tip de interventie, dar nimeni nu spune nimic? ce e de facut cand vezi ca toti medicii, vinovati sau nu, fac front comun in apararea unor ticalosi care isi lasa pacientii sa moara pe holurile spitalelor?
imi pare rau, domnule si domnisoara, dar din moment ce medicii inteleg sa aplice sistemul “toti pentru unul si unul pentru toti” cand vine vorba de apararea celor vinovati in fata sanctiunilor pentru greselile comise, atunci mi se pare normal sa aplicam acelasi sistem si cand stabilim cine e criminal si cine nu. daca toti sar in apararea criminalului pentru ca le e coleg de breasla, atunci toti sunt criminali.
nimic nu ma scoate mai tare din sarite decat aceasta cautare infinita de scuze, pretexte si explicatii pentru lucruri extrem de simple. oamenii care merg la doctor mor din cauza neglijentei si indolentei celor insarcinati cu salvarea vietilor acestora. nu oameni de pe strada carora le cade o caramida in cap, nu profesori, nu arhitecti, nu ingineri. oameni care muncesc, care platesc bani grei la bugetul sanatatii, ajung in fata unui medic care nici nu se uita la ei si mor la usa lui. incercam sa escamotam acest fapt simplu si evident pentru toata lumea, aruncand cu vina si responsabilitatea in toate partile.
oamenii care merg la doctor mor din cauza neglijentei si indolentei celor insarcinati cu salvarea vietilor acestora.
repetati fraza asta in gand de cateva ori. pana cand nu o sa vad un medic cerandu-si scuze pentru ticalosiile oribile din spitale, pana cand nu o sa vad o unda de regret intr-un discurs al unui cadru medical, nu am sa cred altceva decat ca medicii romani sunt niste criminali si nu am sa-mi doresc nimic altceva decat sa-mi pot permite si de-acum incolo sa ma tratez in strainatate.
Dragi medici ,voi prin meseria voastra puteti da si puteti lua viata ,nu neg ca printre dumneavoastra sunt si medici SRL-isti (care urmaresc numai banii)dar nu exista padure fara uscatura.Un medic ca sa opereze si sa studieze nu trebiue sa mai aiba si alte treburi pe cap ,are nevoie de un salariu BUN si de conditii.Asa nu se mai poate .TREBUIE SA IESIM CU TOTII IN STRADA -MEDICII DE MANA CU PACIENTII,si trebuie mers cu bolnavii in pat in fata ministerului sa cerem banalul algocalmin,sau banalele antibiotice.
ROMANI SA FIM SOLIDARI PENTRU GENERATIILE CARE VIN .
ROMANI SA FIM IMTELEPTI SI BUNI IN REALIZARE REDRESARII TARII NOASTRE.
ROMANI SA NU MAI DATI SPAGA(MITA) .
ROMANI SA NU MAI FURATI .
ROMANI SA FIM EUROPENI ,NU GUNOAIE ALE EUROPEI SI LUMII.
ROMANI SA FIM CINSTITI CU TOTII.
Ce am putea face, noi, oamenii de rand, pentru a ajuta la iesirea din “starea de marasm” – cum bine o califica d-l doctor, a sistemului sanitar?
Probabil ca ar trebui sa fie o actiune da masa, pentru a fi luata in seama…
Daca cineva are vreo idee pertinenta, va rog, comunicati-mi-o si mie, caci, intr-adevar, TREBUIE FACUT CEVA!