(pentru că anumite lucruri trebuie să fie spuse, indiferent de consecinţe)
Domnule Ministru,
Sunteţi absolvent al UMF Carol Davila şi, deşi n-aţi practicat medicina clinică niciodată, ar trebui să vă reamintiţi că factorul care determină o bună practică medicală, chiar la nivel de sistem, este banalul parteneriat medic-pacient. Exact ca şi în afaceri, sau ca într-un cuplu, încrederea dintre cei doi membri ai parteneriatului este premisa care asigură ani buni de colaborare benefică sau, din contră, de suspiciuni şi dezgust. Marele avantaj al încrederii reciproce este că nu costă bani.
Mă tem că atitudinea dumneavoastră din ultima vreme nu a ţinut cont de acest deziderat elementar. Sper că numai din necunoştiinţă de cauză aţi accentuat actualul curent de opinie ce a transformat un parteneriat, şi aşa profund şubrezit de mulţi dintre predecesorii dumneavoastră, într-o relaţie antagonică: pacienţii şi medicii au ajuns să se privească unii pe alţii precum şoarecele şi pisica. Poate că n-aş fi ajuns să vă scriu aceste rânduri dacă n-aş fi avut recent o discuţie cu ruda unui pacient, care mi-a explicat cât de „prost” fusese tratamentul prescris de un coleg necunoscut. Din fericire pentru tagma noastră, pacientul fusese tratat corect şi, de altfel, avusese o evoluţie favorabilă, numai că prea lentă faţă de aşteptările rudei pacientului. Cu toate acestea, „diagnosticul” stabilit de ruda pacientului, fără multă vorbă, a fost următorul: acel medic necunoscut greşise tratamentul! Ţin să vă atrag atenţia, domnule ministru, că respectiva afirmaţie a fost făcută cu aerul că era de la sine înţeles că medicul trebuia să greşească, în ciuda faptului că-şi tratase corect pacientul care, la ora conversaţiei, se juca în parc, alergând cu fiică-mea de la un leagăn la altul, sănătos tun, într-o atmosferă extrem de geroasă.
Această discuţie nu este altceva decât chintesenţa a ceea ce înseamnă acum încrederea populaţiei faţă de medici. Cu tristeţe, trebuie să extrapolez de o manieră care o să vi se pară cinică: cazul extrem de la Slatina nu este, la rândul său, decât un simptom al maladiei sistemului medical din România. Numai că, această maladie este foarte bine mascată – v-aţi pus, vreodată, problema, cum de a ajuns să fie acoperită cu atâta perfecţiune?
Oare o să vă miraţi când o să vă spun că practicienii din România n-au fost luaţi prin surprindere de ceea ce s-a întâmplat la Slatina? Oare o să vi se pară bizar dacă o să vă spun că mă aştept la un deznodământ similar (cu groaza de a nu fi imputat, ca de obicei, tot corpului medical) în serviciul pe care îl coordonez?
De fapt, domnule ministru, motivul fundamental pentru care vă scriu este că mi-aş dori tare mult să faceţi o inspecţie chiar în serviciul meu. Am să vă explic de ce.
Funcţionez într-un serviciu chirurgical de urgenţă. În ţările din comunitatea cărora am ajuns şi noi să facem parte, specialitatea mea este considerată una de vârf – în consecinţă, este o specialitate faţă de care interesul decidenţilor este extrem de ridicat, concretizându-se într-o anumită politică financiară şi de personal. Ca să fiu mai specific, la acelaşi număr de paturi pe care îl are serviciul nostru, în Germania sunt angajaţi 6 medici specialişti, la care se adaugă un număr apreciabil de medici rezidenţi, toţi având drept de gardă. În cele mai bune zile ale noastre, noi am funcţionat cu 3 medici specialişti şi cu 3 rezidenţi care aveau, doar parţial, drept de gardă. Numărul asistentelor din ţările civilizate este de două ori mai mare decât la noi, asta ca să nu mai menţionez de personalul care se ocupă cu scriptologia… În alte locuri, medicii sunt medici, domnule ministru – singurul lor obiect de interes sunt pacienţii şi profesia, ceea ce le permite să aibă timpul necesar nu numai pentru practica medicală nemijlocită, ci şi pentru comunicare cu bolnavii, pentru lucrări ştiinţifice şi pentru studiu – toate acestea alcătuind medicina, după cum bine ştiţi.
Fireşte că la noi este imposibil să atingem aceste deziderate, chiar dacă funcţionăm în acelaşi an de graţie, 2009, cu Germania, Franţa, Spania, Italia, Marea Bitanie, dar şi cu Polonia, Ungaria, Croaţia şi Slovacia…. Acest lucru are loc şi din vina mea, domnule ministru, şi iată în ce fel. Dintr-o naivitate de care acum îmi pare rău, am fost de acord ca împreună cu colegii mei să asigurăm urgenţele în timpul nostru liber, neplătiţi, ba chiar dând bani din buzunar. Speram (oh, sfântă imbecilitate!) ca doi dintre mai tinerii noştri colaboratori vor fi recompensaţi pentru cei trei (3!) ani de alergătură pe benzina lor sau cu taxiul, în zile de sărbătoare sau, pur şi simplu de week-end, asta ca să nu mai amintesc de zilele săptămânii, indiferent de ora din zi sau din noapte, speram, aşadar, ca în schimbul acestui serviciu, cei doi colegi mai tineri ai noştri să obţină post în spitalul în care au muncit fără rezerve, chiar şi în tranşe de 48 de ore neîntrerupte, fără să solicite vreo clipă contravaloarea muncii lor, nici de la pacienţi şi nici de la cei care erau îndrituiţi să-i plătească.
Nu a fost să fie aşa. După ce spitalul şi-a văzut 3 ani de urgenţe acoperite fără să scoată măcar un leu vechi din buzunar cu plata salariilor, colegii mei mai tineri s-au trezit cu un post temporar pe care să-l împartă la doi. Ştiţi cu cât erau plătiţi, fiecare, ca proaspeţi medici specialişti?
Cu zece milioane de lei pe lună, domnule ministru! Primul dintre colegii care a capotat a fost cel care nu avea casă în Bucureşti. Era un ins cu reală aplicaţie chirurgicală, dar nu mai avea cum să lucreze într-o ţară în care chiria era aproape egală cu venitul său lunar de medic specialist. În consecinţă, a plecat în Belgia, domnule ministru. Să ştiţi că îi e bine acolo deşi, când vorbim la telefon, are oarece nostalgii dar, ce să-i faci – era doar un băiat simplu din Ploieşti, cu părinţi care nu erau în stare să-l rezolve nici măcar cu o amărâtă de chirie, darămite cu un post. Şi nu, nu avea decât o Solenza cumpărată la mâna a doua, domnule ministru…
Dar nu se plângea din atâta lucru.
Aşa că, am rămas doar 3 plus 2, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După o vreme, am aflat că postul temporar de pe care plecase colegul, acel post împărţit cu colega lui, nu avea şanse să se definitiveze vreodată. În consecinţă, şi colega cu pricina a plecat – n-o condamn: după trei ani de neplată, să ajungi din nou să lucrezi voluntar, rimează totuşi a blasfemie intrafamilială, dacă pricepeţi ce vreau să spun. Colega a plecat, unde credeţi, la Pristina, în Kossovo, domnule ministru. Aflu că acolo câştigă 6000 de euro pe lună şi că pune bazele unui serviciu chirurgical. Mă bucur pentru colegă şi mă bucur şi pentru specialitatea mea – măcar în Kossovo să fie pusă acolo unde-i e locul.
Aşa că, am rămas doar 3 plus 1, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După care, şi cel de-al treilea rezident a încheiat cei şase ani de pregătire, fără ca să aibă posibilitatea de a se angaja pe undeva, asta în contextul în care componenta toracică a accidentelor ridică nepermis de mult rata de mortalitate a politraumatismelor – întrebaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat, dacă aveţi nelămuriri în acest sens. Între timp, însă, şefii dumneavoastră ajunseseră la concluzia că şi în România era criză, motiv pentru care s-au hotărât să îngheţe schemele de personal şi din sănătate. În consecinţă, cel de-al treilea tânăr coleg a plecat în Marea Britanie, unde nu e într-atât de multă criză încât să nu angajeze un chirurg toracic la Bristol. Nu ştiu cât câştigă acest din urmă coleg – nu ştiu decât că, după numai două săptămâni de lucru, a reuşit să-şi închirieze un apartament de trei camere în centrul oraşului, deşi este singurul membru care lucrează din familia lui de trei inşi. Ca o paranteză, cel mai tânăr dintre medicii primari din serviciul nostru şi-a permis abia acum, după 8 ani de serviciu, să-şi închirieze un apartament de două camere în Bucureşti, deşi lucrează atât el, cât şi soţia lui.
Dar, nu v-am scris doar ca să subliniez interesul pe care alte ţări îl acordă medicilor specialişti, fie ei doar nişte amărâţi de emigranţi. Aş putea doar să fac nişte trimiteri la manualele de istorie a medicinei pentru a vedea că, din cele mai vechi timpuri şi în cele mai îndepărtate puncte de pe glob, medicii erau respectaţi şi bine plătiţi, fiind consideraţi, totuşi, o specie meritorie d.p.d.v. social, care trebuie remunerată corect. Ştiaţi că în Grecia antică, sau la Roma, medicii erau scutiţi de taxe? Fireşte, nu mi-ar da prin cap să solicit aşa ceva acum, în zilele noastre cele atât de monetizate – nu e decât un exemplu prin care îmi susţin punctul de vedere de mai sus, cum tot doar un exemplu este că şi în ţările Africii Negre (lumea a III-a, voyons…) un medic specialist este plătit cu cel puţin 50% mai mult decât omologul lui român. Să nu îndrăzniţi să mă contraziceţi pentru că am primit oferte de acolo – numai că sunt prea bătrân ca s-o iau de la început, tocmai în Africa.
Numai că, nu sunt eu cel priceput când vine vorba de bani. Cine mă cunoaşte nemijlocit ştie că aşa stau lucrurile. Păsul meu este altul. Ce fac eu acum, împreună cu ceilalţi doi colegi ai mei plus un nou rezident, în contextul în care ar trebui să funcţionăm cu o echipă de 6 specialişti plus minimum 3 rezidenţi?
Vreţi să vă spun unde o să capotăm, domnule ministru? Azi sunt într-o umoare infectă şi nu mă interesează consecinţele unei scrisori deschise, aşa că o să vă spun care sunt punctele slabe ale serviciului meu – de altfel, sunt punctele slabe ale întregului sistem pe care, cu onor, îl manageriaţi. Dacă aveţi dificultăţi în a pricepe succesiunea raţionamentelor, rugaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat să citească materialul – fiind practician, dânsul îmi va înţelege argumentele la justa lor valoare.
Aşadar, suntem 3 inşi plus 1 într-un serviciu care necesită 6 plus minimum 3. Când şi când (s-a întâmplat chiar în ultimele două săptămâni), câte unul dintre noi are dreptul la concediul de odihnă legal. Atunci, rămânem în serviciu doar 2 specialişti plus 1 rezident. Acum, indiferent cât de mândru aş fi eu de specialitatea mea, nu vreau să fac prea mult caz de ea – cu toate astea, este o specialitate care, conform normelor internaţionale de bună practică, necesită la anumite intervenţii chirurgicale echipe din minimum trei medici. Prin urmare, sunt pus în faţa următoarelor situaţii: fie aleg să fac o echipă operatorie dintr-un număr mai scăzut de medici decât sunt necesari pentru buna desfăşurare a operaţiei, astfel încât să mai am un om care să urmărească pacienţii de pe secţie şi/sau care să primească urgenţele, fie intru cu echipa completă, conform cărţilor, numai că atunci nu mai rămâne nici un om care să urmărească pacienţii de pe secţie sau care să primească urgenţele.
Eu m-am sucit în fel şi chip, domnule ministru, vă dau cuvântul meu de onoare, dar aritmetica este imbatabilă pentru mine. Prin urmare, aceasta este prima întrebare pe care v-o pun: cum să fac, domnule ministru? Să-mi asum riscuri intraoperatorii, sau să-mi asum întârzierea în ce priveşte primirea unei urgenţe la camera de gardă? Să risc viaţa pacientului de pe masă, sau să las secţia descoperită?
Oh, staţi liniştit – până acum nu ne-am făcut de baftă, dar, îmi permit să vă întreb: cât timp credeţi că vom reuşi să funcţionăm în acest regim de lucru suboptimal? Credeţi că o fi făcut cineva calcule apropo de răgazul de timp mediu înainte de a comite o greşeală ireversibilă în condiţii de personal insuficient? Dacă da, trimiteţi-mi şi mie referinţele bibliografice, ca să pot să-mi informez corect pacienţii asupra riscurilor. Nu vă sfiiţi – încercaţi acelaşi lucru şi cu alte specialităţi (de pildă cu ATI-ul!), asta ca să ştim cam la ce intervale de timp să ne aşteptăm la catastrofe pe care le vor încasa chiar pacienţii pe care susţineţi că-i reprezentaţi.
Sau, credeţi că ar fi mai bine să nu le mai permitem colaboratorilor să-şi ia concediul legal de odihnă? Poate că ar fi mai bine să le sugerăm să lucreze conform normelor unui stahanovism medical? Să le promitem ceva medalii, domnule ministru, că de prime şi de plata orelor suplimentare n-a fost vorba nici măcar când nu era criză, darămite acum?
Mă rog… Dar, staţi că n-am terminat! Mai e o chestie şi mai absurdă, domnule ministru, şi zău că vreau s-o auziţi! M-am trezit cu nişte adrese oficiale, domnule ministru, adrese conform cărora ni se pune un plafon de consum de medicamente per pacient… După ce le-am primit, am făcut şi eu nişte calcule şi ştiţi ce am constatat, fir-ar ea să fie de aritmetică?
Am constatat că plafonul de medicamente per pacient internat nu trebuie să depăşească 70 de euro… Pe cuvântul meu, atât mi-a ieşit: 70 de euro per pacient, că am făcut şi proba la împărţire, domnule ministru! Păi, zău că m-aş chinui să fac şi treaba asta, că m-am obişnuit să lucrez în condiţii suboptimale de când am intrat în sistem dar, ce să mă fac când, prescriind un medicament relativ ieftin, mă trezesc că respectivul medicament NU se află în farmacia spitalului?
Un lucru ciudat: medicamentul ieftin nu e în farmacie, în schimb, omoloagele lor (sic!) extrem de scumpe se găsesc la discreţie… Am şi eu momente când consider că un antibiotic pe cale bucală este suficient la cazul X sau Y dar, cum să-l prescriu, când spitalul îmi returnează condica de medicamente cu faimosul înscris L.F., adică lipsă farmacie, oferindu-mi în schimb, alternative care depăşesc într-o zi, la un singur pacient, 70 de euro?
Alt lucru bizar: în aceeaşi adresă cu plafonul de medicamente se aflau două paragrafe în care mi se atrăgea atenţia că mi se vor retrage sporurile de conducere dacă îndrăzneam să depăşesc respectivul plafon. M-a umflat râsul, domnule ministru! De cinci ani de când lucrez în actualul spital, n-am încasat niciodată sporurile de conducere, aşa că m-a cam durut în cot, recunosc, de ameninţarea decidenţilor. Problema apărea, însă, după încă un paragraf, în care scria negru pe alb că dacă vom depăşi plafonul de medicamente două luni succesive, sancţiunile salariale vor fi extinse şi asupra celorlalţi membri ai serviciului, nerezumându-se doar la medicul coordonator/şef de secţie.
Bun! Să zicem că ne speriem şi că luăm ad litteram ameninţările decidenţilor, care ameninţări, o ştiu prea bine, nu sunt făcute din capul decidenţilor locali, că i-am mai văzut şi noi pe alde Boc et comp. cum se străduiesc să scoată ţara din marasm, săracii! Rezultatul adresei sus-menţionate ar fi că, de spaimă, ne vom apuca să scriem reţete pe care să le dăm aparţinătorilor pacienţilor, astfel încât să facem economii, numai că, pentru această situaţie, aceiaşi decidenţi au stabilit că, dacă cineva se adresează la conducerea spitalului cu o asemenea reţetă (e dreptul pacientului să-şi recupereze cheltuielile din sistem, domnule ministru – vezi legea Paveliu!), atunci spitalul va pune medicul să plătească din buzunar tratamentul pe care l-a administrat pacientului.
Aşa că, vă întreb şi eu, oarecum naiv: eu ce fac cu pacienţii mei, domnule ministru? Îi mai tratez, sau îi las baltă? Îi mai operez sau îi trimit prin alte spitale, să-i opereze alţii, deşi, când mă gândesc în ce spital lucrez, îmi dau seama că n-am unde să-i mai trimit, spitalul meu fiind ceea ce se numeşte o staţie terminus d.p.d.v. medical… Aş vrea să vă reamintesc că acest plafon de 70 de euro per pacient ar fi valabil doar dacă noi am interna cei 70 de pacienţi contractaţi lunar cu Casa de Asigurări – ce să mă fac, însă, cînd, numai în luna ianuarie, am internat aproape o sută de pacienţi?
Zău că nu ştiu, aşa că aştept instrucţiunile dumneavoastră. Şi, pentru că tot am deschis mai sus discuţia despre staţia terminus d.p.d.v medical, vă daţi seama că am ajuns să mă plâng tocmai eu, care lucrez în ceea ce se cheamă, conform sistemului de referinţă local, un spital bogat. Aţi fost vreodată, domnule ministru, să vedeţi ce se petrece în spitalele din provincie? Nu mă refer la vizitele fulger în care aţi schimbat nişte directori de spitale, şi asta în condiţiile în care ştiaţi prea bine că problemele de personal din provincie sunt cu mult mai grave decât în Bucureşti, astfel încât în anumite judeţe nu se poate constitui o linie de gardă de ATI de exemplu… Nu la asta mă refer, domnule ministru, scuzaţi că vă atrag atenţia…
Mă refer la absenţa celor mai elementare facilităţi de practică medicală serioasă, domnule ministru. Am colegi care lucrează în provincie, am colegi care-şi cunosc meseria, dar care nu au cum s-o practice… Predecesorii dumneavoastră s-au lăudat cu nenumăratele dispozitive hi-tech pe care le-au cumpărat, cu investiţiile nemaipomenite de care a beneficiat medicina: computere, laptopuri, CT-uri, RMN-uri etc. N-am văzut pe nici un ministru, însă, şi, din păcate, nici pe dumneavostră nu v-am auzit vorbind, despre politica de personal din sănătate, domnule ministru. Toate sculele alea frumoase, toate sculele alea care au costat o sumedenie de bani, trebuie operate cu personal calificat, domnule ministru. Degeaba cumpără Z din oraşul M un echo doppler dacă nu are cine să-l folosească. Degeaba cumpără acelaşi Z din acelaşi oraş M o trusă de endoscopie dacă n-are cine s-o folosească. Sau, degeaba sunt la Curtea-de-Argeş chirurgi generalişti dacă nu există suficienţi anestezişti astfel încât să-şi poată efectua operaţiile.
Acum, eu ştiu că sunt cârcotaş – dar nu ştiu de ce, îmi este imposibil să nu mă gândesc că este mult mai facil să faci achiziţii de tehnologie în valoare de milioane de dolari/euro, decât să investeşti în personal, în calificări şi în programe. Poate că recompensele după achiziţionarea de tehnologie sunt mai… vizibile? Poate că investiţiile în politica de personal nu ajung chiar acolo unde trebuie? Uite, dacă aş fi ziarist v-aş pune această întrebare, dacă aş avea prilejul…
Şi ştiţi de ce mai sunt supărat, domnule ministru? Mai sunt supărat şi pentru că, nu ştiu de unde şi până unde, s-a încetăţenit ideea că în spitale nu se mai moare. Aş vrea să fiu clar: nu pledez, n-aş avea cum, pentru exonerarea celor care se fac vinovaţi, într-adevăr, de culpă medicală. Numai că, după cum bine aţi studiat în perioada în care dumneavostră înşivă aţi fost rezident în sănătate publică, domnule ministru, ştiţi că aşa-numitul malpraxis este un concept diferenţiat în funcţie de arealul în care se practică medicina. Asta n-o spun eu – o spun inşii cei mai nervoşi în ce priveşte malpraxisul, şi anume americanii.
Cu alte cuvinte, ceea ce la New York, să spunem, este considerată culpă medicală, este privită cu mult mai multă îngăduinţă la Washoe, să spunem, unde accesul la tehnologie este mai sărăcuţ, unde numărul medicilor este mai scăzut etc. Din acest motiv, spitalelor şi celorlalte aşezăminte medicale din ţările civilizate li se atribuie un anumit grad, în funcţie de capacitatea de rezolvare a cazurilor. Acest grad se regăseşte şi în încadrarea cazurilor de malpraxis. Fireşte, a nu examina un pacient este culpă medicală şi la Tuamotu-din-Vale, pe insulele Marchize, acolo la ei, în Pacific, dar nu la asta mă refer. La noi, în schimb, nu contează că un pacient este examinat şi tratat la Jibou, să zicem – el este considerat, a priori, ca fiind culpă medicală dacă nu are o evoluţie favorabilă, deşi la Jibou nu se pune problema unor capacităţi medicale optimale. În mod similar, am avut prilejul să văd la TV câteva cazuri care nu ţineau de culpa medicală, dar care erau tratate ca atare, fără ca dumneavoastră să explicaţi vreodată (nici predecesorii dumneavoastră n-au făcut-o) că medicina are limite şi că anumite maladii nu sunt compatibile nici cu viaţa, nici cu un diagnostic în doi timpi şi trei mişcări. Această realitate ar trebui să vă fie familiară – nu există specialitate medicală în care capitolul de diagnostic diferenţial să nu ocupe pagini întregi – aţi făcut 6 ani de facultate şi trebuie să ştiţi asta! Pe de altă parte, nu este treaba pacienţilor să înţeleagă cum stau aceste lucruri fără o explicaţie – pacienţii, însă, doar văd cum trageţi concluzii din vârful condeiului, de parcă medicina ar fi un service auto în care omul intră bolnav pe o parte, ieşind pe partea cealaltă, cu necesitate, sănătos şi zâmbitor.
Dar, las’ că aici, nici cei care ar trebui să pledeze corect pentru cazurile complexe nu o fac aşa cum ar trebui – aşa că această vină o împărţiţi cu confraţii noştri care recurg (e obicei naţional!) la număratul arogant al ouălelor în loc de a furniza publicului explicaţii inteligibile. Vina dumneavostră, însă, este că în ciuda faptului că ştiţi şi aceste lucruri, nu v-am auzit niciodată punând la punct respectivele probleme – să se datoreze asta relaţiei de strânsă prietenie pe care doriţi s-o clădiţi cu presa, în detrimentul realităţii?
Nu îndrăznesc să vă bănuiesc de aşa ceva. La fel cum nu îndrăznesc să vă bănuiesc de nimic rău (honi soit qui mal y pense!) nici când afirmaţi, prin interpuşi, că preţurile la medicamente, care tocmai au crescut, vor scădea în luna aprilie. Până atunci, însă, mă întreb cu ce anume substanţe vom mai da anestezie pacienţilor fără ca spitalele să nu devină datoare vândute (ştiţi cât de mult s-au scumpit anestezicele?), dar, mai bine mă opresc, căci deschid un alt subiect.
Numai că, uite că am ajuns să vorbesc şi despre bani. Aici, chiar că nu mă bag, domnule ministru. Ştiţi, n-am pregătire financiară. Absolut deloc. Numai că, auzind atât de multă lume povestind tot soiul de lucruri stranii care au loc cu banii de la Casa de Asigurări, mai ales în anii electorali, aş dori şi eu să vă fac, în măsura în care nu vă irit prea tare, o anume propunere. Fiţi pe pace, ştiu că banii de la Casa de Asigurări nu sunt pe tarlaua dumneavoastră, dar, măcar d.p.d.v. moral, dumneavoastră sunteţi garantul sănătăţii publice din România. În context, v-aş sugera să solicitaţi un audit în ce priveşte banii de la Casă – dar nu un audit din ăsta, ca între prieteni, ci un audit cu o firmă externă, independentă, care să scobească aşa cum trebuie prin conturile Casei Naţionale de Asigurări. Sunt sigur că mulţi români ar fi dispuşi să dea încă nişte bani (s-au obişnuit, săracii, inclusiv cu onorariile cu care, nu-i aşa, ne „îmbogăţesc” nepermis de mult pe noi, medicii), sunt convins, aşadar că românii ar oferi prin subscripţie publică banii necesari auditorilor, numai ca să ştie ce căi iau cotele prelevate din salariile lor.
Se duc banii de asigurări doar în sistemul sanitar? Dacă da, ce anume se întâmplă cu ei în sistemul sanitar? De ce suntem, de 19 ani de zile, într-o criză financiară perpetuă? Cine răspunde de fondurile prost investite în sănătate? Dacă toată lumea e nemulţumită, de ce nici unul dintre şefii Casei de Asigurări nu a dat explicaţii vizavi de filiera banilor pe care îi are în administrare? Pe de altă parte, dacă noi, medicii, suntem nişte proşti în ce priveşte administrarea banilor publici, de ce nu s-au rezolvat problemele financiare din sistem după ce mulţi manageri de spitale au fost selectaţi din alte profesii? Şi dacă nici medicii, nici noii manageri non-medici nu sunt buni de nimic, de ce sunt lăsaţi pe bară colegii dumneavoastră de la Institutul de Sănătate Publică, domnule ministru? De ce n-am văzut nici un specialist în sănătate publică în funcţii de decizie vizibile, la minister? OK, predecesorii dumneavoastră aveau scuza că n-au auzit de aceşti specialişti – dar, în ce vă priveşte, vorbim despre colegii dumneavoastră de rezidenţiat, vorbim despre conferenţiarii şi profesorii dumneavoastră, domnule ministru…
Chiar aşa o părere proastă să aveţi despre cei care v-au învăţat cum să fiţi ministru, domnule ministru?
Nu mă aştept ca vreun decident să ia în seamă ce am scris eu aici, nici chiar dumneavoastră, domnule ministru. M-am obişnuit să nu primesc răspunsuri, nici chiar la adresele oficiale în care semnalez decidenţilor probleme similare cu cele enumerate aici. Unii mi-au spus (doar verbal) că bat câmpii. Alţii mi-au spus, tot verbal, să fac gura mai mică. Alţii au relatat, în absenţă, că sunt o fiinţă imprevizibilă. M-am obişnuit cu toate astea, domnule ministru.
Cu un singur lucru nu m-am obişnuit, însă, acela fiind că numai noi, practicienii, ajungem să dăm explicaţii pacienţilor şi rudelor lor. Noi, practicienii, trebuie să justificăm incapacitatea sistemului de a oferi necesarul absolut minimal pentru o medicină onestă în 2009. Pe noi se supără pacienţii şi rudele lor când cazurile nu merg bine, deşi, doamne iartă-mă, ştim ce ar trebui făcut la cazul X, dar n-avem de unde să-i oferim ceea ce ar necesita acelaşi caz X – şi nu, nu vorbesc de nanotehnologii şi de transplanturi, vorbesc de banalele antibiotice, de feşe, de perfuzoare, de numărul angajaţilor, de analgezice şi de mănuşi de unică folosinţă şi de seringi.
Pe de altă parte, vă mărturisesc, domnule ministru, că nu reuşesc să mă obişnuiesc cu ideea că, prin tăcere, devin complice cu un sistem care, în egală măsură, afectează şi starea de sănătate a populaţiei, dar şi onoarea profesiei medicale. Oh, da, ştiu că sunt patetic – dar aşa m-au educat ai mei acasă, de mic. Vreau să spun că există cuvinte în care, eu unul, continui să cred, domnule ministru, părându-mi-se chiar mai importante decât accesoriile din jur. De altfel o să vorbesc chiar acum şi despre ele, despre accesorii…
Aşadar! Să nu vă aşteptaţi, cumva, să-mi pun cenuşă în cap pentru acele aspecte sistematic evitate în discuţiile publice cu medici – mă refer, cum altfel, la onorariile aşa-zis necuvenite. Nu vreau să iniţiez o captatio benevolentiae vizavi de pacienţi, aşa că nu vă speriaţi, domnule ministru, că aş fi în stare să mă aliez acum cu pacienţii ca să ne năpustim, împreună, pe bancheta din spate a vreunui Ferrari! Din contră, am azi chef să-mi ridic toată lumea în cap – pe non-medici inclusiv. În ultima lună mi-am petrecut fiecare a cincea noapte în spital, prin urmare sunt obosit şi nu-mi mai pasă de consecinţe.
Sunt ani de zile, stimat public, de când vi se tot spune că medicina nu costă decât cei 16% despre soarta cărora nu ştim nimic, deşi, o ştiţi prea bine, realitatea este alta. Iar dumneavoastră, stimat public, vă prefaceţi că aşa ar trebui să stea lucrurile deşi auziţi foarte des, pe tot soiul de canale mediatice, de fonduri strânse pentru ca un pacient nefericit să fie operat în străinătate. Se vehiculează sume între 20.000 şi 140.000 de euro pentru o intervenţie, dar dumneavoastră vă prefaceţi că aceste cereri de ajutor pentru nişte semeni în reală suferinţă sunt acceptabile atunci când trebuie să ne tratăm în străinătate, dar că devin inacceptabile când trebuie plătite acasă.
Medicina costă mult, foarte mult, al naibii de mult costă, doamnelor şi domnilor.
De altfel, dumneavoastră înşivă aţi găsit soluţia la această problemă – adresarea la serviciile private. Acolo aţi găsit şi curăţenia care vă lipseşte în spitalele de stat şi modul de comunicare pe care vi l-aţi dorit. Cu alte cuvinte, aţi realizat că un anumit standard al serviciilor costă nişte bani pe care n-aţi ezitat să-i oferiţi. Şi acum, o să vă întreb, în ciuda vociferărilor: câţi dintre dumneavoastră aţi plătit asigurări de sănătate complementare, care v-ar fi permis să vă adresaţi unor servicii superioare, şi câţi aţi preferat să plătiţi leasinguri la maşini scumpe, bunuri electrocasnice etc?
Răspunsul, îl cunoaşteţi mai bine decât mine: vă este mai ieftin să plătiţi onorarii cenuşii la nevoie, decât o cotă parte din venituri, permanent, asta lăsând la o parte profilul comportamental de masă al românilor, care preferă să epateze cu un mobil foarte scump, decât să fie abonaţi la serviciul de sănătate X.
Ştiu, mie mi-e uşor să vorbesc din acest punct de vedere – n-am cerut nicicând vreunui pacient nici un capăt de aţă şi nici n-am s-o fac, din motive absolut personale. Pe de altă parte, nici n-o să-mi scadă clientela după acest autodafé – mai bine de 50% dintre pacienţii mei nu mă caută direct: ei ajung să mă cunoască doar după ce-şi revin din şocurile care îi aduc, din nefericire, la spital.
Dar, având în vedere că n-am cerut niciodată nimic, nimănui, aş vrea ca atât eu, cât şi colegii de vârsta mea care, mulţi nu v-au cerut nici ei, nimic, niciodată, şi care şi-au petrecut în 23 de ani de practică (am făcut calcule, domnule ministru!), cam şase ani de gărzi puse cap la cap, colegi care, în plus, au stat în jur de 40% din timp peste program, fără a fi plătiţi nici oficial, nici neoficial – în numele tuturor celor care v-au făcut sănătoşi, unii venind noaptea de acasă când nu era treaba lor s-o facă, mulţi suplinind lipsa cronică de personal, în numele celor care v-au prelungit viaţa, ba chiar şi în numele celor care v-au primit onorariile pentru care nu şi-au pus doar o simplă semnătură pe un act, ci care v-au operat, v-au anesteziat, v-au tratat în timp ce majoritatea dormeaţi – în numele tuturor, vă spun să nu-i mai credeţi pe toţi miniştrii sănătăţii, mult mai interesaţi în exerciţii de imagine decât în rezolvarea problemelor din sistem. Incapacitatea politică de a administra sistemul medical, domnule ministru, este doar incapacitatea dumneavoastră – nu este dovada nici a slabei pregătiri a celei mai mari părţi a medicilor şi nici a unei imoralităţi funciare a celor în halat alb.
Şi, pentru că tot avem un ministru al sănătăţii cu dublă specialitate, o să-mi permit următoarea afirmaţie, stimat public: când ai în buzunar bani pentru un Logan la mâna a doua, e cel puţin bizar să ai pretenţia să mergi toată ziua-bunăziua într-un Ferrari! Şi, ca să închei subiectul banilor negri, nepermişi, sau cum vreţi să le spuneţi, am să vă pun problema în felul următor: problema fundamentală a practicianului este să-şi trateze toţi pacienţii în mod egal şi fără să condiţioneze actul medical – în rest, însă, sper că nu doriţi să fiţi trataţi (doamne fereşte!) de chirurgi cărora să le stea mintea la plata întreţinerii sau care să se îmbulzească pe la cozi doar pentru că am fi cu toţii egali, sau care să stea peste program doar pentru că la noi în ţară, n-au apărut încă listele de aşteptare. Pe de altă parte, dumneavoastră înşivă, chiar inconştient, aveţi anumite aşteptări de la imaginea simbolică a medicului (era să spun de la engrama medicului) dar, numai când aveţi nevoie de el, aveţi pretenţia să se ridice la respectivul nivel de aşteptare. În rest, însă, când slavă domnului, sunteţi sănătoşi, aţi dori ca medicii să facă parte din marea masă a mulţimilor, ignorând realitatea despre ceea ce înseamnă, cu adevărat, un medic.
Am să închei, discutând despre afirmaţia absolut aiuritoare că un coleg (fie el un scelerat care nu şi-a văzut pacientul la nevoie) a încasat 104 milioane de lei într-o lună.
Această afirmaţie determină o dilemă à la Nae Caţavencu – am s-o expun, pentru că domnul doctor Raed Arafat (of, cât de mult l-am admirat pentru realizările de la SMURD!) a ridicat-o la fileu. Nici eu şi nici nimeni altcineva, niciodată, n-am auzit de un salariu atât de mare în medicina românească, la stat. Dacă acel medic a primit, în mână, 104 milioane de lei la actualele tarife de plată, înseamnă că a petrecut în spital un număr de ore înfiorător de mare – un număr de ore nepermis prin codul muncii nu numai în ţara noastră, ci oriunde pe pământ. De aici, ce deducem? Sau că afirmaţia este adevărată – în consecinţă, schema de personal din acel spital era îngrozitor de subţire (nu mă mir) şi că nu era altă soluţie, decât ca respectivul medic să stea la nesfârşit în spital. Prin urmare, vina medicului care nu şi-a văzut pacientul (asta n-am să înţeleg niciodată, indiferent cât de istovit ar fi fost) trebuia împărţită cu vina sistemului supervizat de dumneavoastră, domnule ministru, sistem care permite încălcarea legii în ce priveşte numărul de ore lucrat. În context, vă întreb încă o dată: cum intenţionaţi să manageriaţi politica de personal, domnule ministru, în condiţiile în care România are cu 30% mai puţini medici decât este necesar? Nu uitaţi că şi eu vorbesc la rece – dar pot eu să ştiu cum o să reacţionez după ce o să mă ajutaţi să câştig 104 milioane de lei, petrecând o lună întreagă la serviciu? Poate că o să-mi văd pacientul, totuşi – dar credeţi că o să-l examinez corect?
Ce părere aveţi, domnule ministru?
Pe de altă parte… chiar 104 milioane?!?! Şi dacă domnul Arafat nu s-a uitat cu atenţie pe fluturaş şi a făcut o aserţiune nefondată?
Dacă se dovedeşte varianta neatenţiei, o să vă fie greu s-o justificaţi în faţa colegilor care, lucrând cu mult peste program, abia dacă reuşesc să ridice cel mult 40% din acel salariu, după o lună de lucru istovitoare. Aşa că mă întreb şi eu, cu naivitate, de ce a trebuit să vehiculaţi un lucru într-atât de neadevărat pe posturile TV, domnule ministru?
Cu stimă,
Un Împricinat de Medic
p.s. – Sincer, n-am de gând să moderez acest post, pentru că ştiu care vor fi reacţiile. Iertare pentru ce spun acum, dar, din nefericire, moderările la acest post, ca şi invectivele, nu vor avea nici un sens aici, în scris – ele vor avea loc în viaţa reală, în camerele de gardă, când dumneavoastră, pacienţii care nu mai aveţi încredere în noi, medicii dumneavoastră, veţi vedea că veţi aştepta din ce în ce mai mult pentru o consultaţie din ce în ce mai sumară, consultaţie urmată de un tratament din ce în ce mai frugal. Pentru ca realitatea să nu fie asta, o să fie nevoie de o minune: din păcate, nu văd cine o să fie în stare s-o aducă printre noi.
La fel de sincer vă spun că sunt momente când nu mai am chef să stau nici o clipă peste program (lucru de la sine înţeles în orice altă ţară), după ce văd cum profesia îmi este terfelită. Nu-i înţeleg nici pe colegii mei care, în loc de explicaţii coerente, răspund cu aroganţă – dar le găsesc circumstanţe atenuante: mi se pare cel puţin bizar ca specia denumită ziarişti să generalizeze, ricanând, o problemă tragică, azvârlind oprobiul asupra unei întregi categorii profesionale. Din experienţă proprie ştiu cum se comportă anumiţi ziarişti la spital – la fel ca şi pacienţii cu foarte mulţi bani, îşi imaginează că sănătatea poate fi dobândită prin presiune sau… prin bani. La fel ca şi pacienţii cu foarte muţi bani, consideră că se înţelege de la sine că domniile-lor merită un tratament preferenţial…
Ceea ce nu e deloc adevărat. Dar, ar fi acesta un motiv suficient pentru a considera că toţi ziariştii sunt prost crescuţi sau animaţi de parti-pris-uri?
În fine…
Acest post este dedicat tuturor medicilor care strâng din dinţi.
domnule doctor dumneavoasta cat castigati intr-o luna de zile??? sunt sigur ca mai mult decat majoritatea cetatenilor acestei tari ;
Va multumesc domnule doctor pentru scrisoarea dumneavoastra. De multe zile nu am mai avut puterea sa ma gandesc ca vor fi si zile mai bune, dar astazi citind scrisoarea dumneavoastra am avut senzatia ca ceva se poate schimba.
Poate asa vom reusi sa ne aparam numele, de cele mai multe ori asociat cu spaga, nepasarea sau indiferenta criminala.Sunt medic in departamentul de urgenta, acolo unde cred ca stiti ca reactiile oamenilor sunt cele mai violente.
Sunt curioasa daca vreunul din acei jurnalisti inflacarati au prevazut ca vor lasa un oras intreg fara urgenta timp de doua zile sau ca, mai rau, au afectat si judetul invecinat.( Parca tot ei spuneau ca urgenta din Craiova a devenit supraraglomerata??)
Felicitari inca o data pentru capacitatea de a spune lucrurilor pe nume. Am gandit-o multi , am vorbit multi dar pana acum nimeni nu a vrut sa arate ca e deranjat de ce se intampla.
Iar trebuie sa admit ca Woland spune lucrurilor pe nume si ca oricand auzi un doctor vorbind auzi nu numai de subfinantarea sistemului ci mai ales de ce salarii mici are si bla bla blaa, am obosit deja. Au salarii de zeci de milioane, va spun eu, si tot nu le mai ajunge! Dar sunt niste oameni obisnuiti cu niste munci obisnuite, chit ca sustin ei sus si tare ca nimeni nu e ca ei ca ei muncesc si invata si fac sacrificii. Insa cu ce pot ei insisi sa compare ceea ce sunt ? Ce le da lor dreptul sa se considere atat de buni, si la drept vorbind de ce sa aiba niste salarii atat de mari in comparatie cu oricare alt om? La ora actuala stie oricine ca la facultatea respectiva se intra cum nu se poate mai usor, se da mita peste tot, se ia diploma ca din cutia de cereale. Oricati bani s-ar baga in medicina si in fundul doctorilor, tot mai util mi se pare sa-i arunci pe fereastra. Iar noi nu ne vom schimba parerile pana nu o sa primim retributie pentru suferintele si nedreptatile noastre, pana nu vom vedea primii doctori alungati din randul oamenilor impreuna cu toti slujbasii corupti din toate institutiile statului !
Starea asta nu mai poate dura mult, e clar pentru toata lumea! Cat mai poate lumea sa rabde?
Toata admiratia si consideratia pentru calitatile dumneavoastra umane si de medic domnule Chirculescu. Sunt o persoana care realmente nu a rezistat sa lucreze in acest domeniu – am ales altul…cel social unde e aceiasi Marie cu alta palarie, dar asta e alta poveste care nu-si are loc acum.
Ceea ce ati spus cu privre la fonduri, personal insuficient si munca voluntara este halucinant de adevarat. Tot atat de adevarat e si faptul ca intradevar exista personal medical pasionat si dedicat neconditionat nevoilor si durerilor pacientilor. Din pacate ramane si acea categorie de persoane care stirbeste si trage de tot in jos sistemul medical din Romania. Ma refer aici, evident la cei din sistem ce promoveaza, incurajeaza si sustin “mica atentie”, spaga cea de toate zilele …unde/si cand daca nu dai banul stai cu copilul cu piciorul fracturat 6 ore in triajul de la urgente!!! sau se pierde o biopsie sau…in sala de nastere se vorbeste cu femeile ce urmeaza sa devina mame mai ceva decat cu niste patrupede…si unde managerii (de spital) habar nu au de nevoile reale ale unui singur pacient d-apoi de ale unui intreg spital.
Ne pleaca specialistii buni nu numai din cauza lipsurilor financiare si a unui minim confort ci si din cauza indiferentei si mizeriei umane din jur. Domnule doctor, nu am experienta dumneavoastra de viata dar pana acum am invatat un lucru important si anume ca existe doua categorii de oameni indiferent de domeniul in care activeaza sau de pregatirea pe care o au: unora le pasa iar altora nu…primii se consuma si isi dau sufletul incarcand sa faca ceva bun pentru cei din jur iar ceilalti trec linistiti prin viata ca gasca pe apa incarcand doar sa traga de “felia” cea mai mare. Acum problema cea mai mare e faptul ca cei din a doua categorie ajung uimitor de sus propulsati de “recomandari” mai mai sau mai mici …si de acolo nu le mai pasa sau nu mai pot vedea ce se intampla cu muritorii de rand.
Ne ramane doar speranta ca domnul ministru apartine primei categorii de care pomeneam mai inainte si ca va reusi sa vada ca in tarisoara asta a noastra…din pacate si personalul medical si pacientii agonizeaza in aceiasi mocirla. E o responsabilitate uriasa insa o vorba din batrani spune frumos ca “OMUL SFINTESTE LOCUL”. Ramane de vazut…
Toata admiratia si respectul pentru curajul dumneavoastra de a spune lucrurilor pe nume. Daca macar 1% din cei care se pot face auziti ar proceda la fel timpurile in care traim ar fi mai suportabile.
scuze pentru incoerentze si scaparile gramaticale (“aceiasi mocirla”…aceeasi)…dar sper sa se retina esentialul
Sunt un psihiatru din aceeasi generatie cu d-voastra, obosita de ani de garzi de urgente psihiatrice majore, cu multiple diplome printre care si un doctorat si ma bucur ca cineva a mai avut puterea ca in aceasta lume invrajbita impotriva noastra, cineva a mai avut puterea sa ia atitudine. Va multumesc in numele tuturor celor care ca si noi, au ramas in tara sa lupte cu morile de vant in numele unui ideal Va multumesc in numele copilului meu care a dorit sa continue aceasta profesiune de credinta si care este hotarat sa ramana si sa munceasca intr-o tara care ne pune cu spatele la zid. Va multumesc, D-nule Doctor si sa stiti ca nu sunteti singur !
@Woland
“Si pe mine nu ma intreaba nimeni daca ma simt bine, nu ma mangaie nimeni pe crestet,…” Vezi? puteam ca jur ca e asa. Pai tocmai asta-ti spuneam si eu, dragul meu domn, si de-aia te-am iertat.
O scrisoare plina de realism care te pune pe ganduri.
Eu sunt dintre aceia care in loc sa strang din dinti am ales sa zambesc ( o viata avem si nu trebuie sa conteze unde ne-am nascut ) dupa o perioada de multa munca.
Aceasta scrisoare ar trebui printata de fiecare medic din Romania si trimisa cu recomdare d-lui Ministru. Poate ar trebui umpic concentrata, dar e f greu sa o scurtezi , atat de grava mi se pare problema.
Cateodata un zombet face mai mult decat o incrancenare.
Se cere o actiune comuna, sociala din partea tuturor medicilor.
Domnule Doctor, aveti mare dreptate..in sfarsit unul dintre noi medicii spune adevarul…eram obisnuiti sa tacem…sunt medic specialist..lucrez de aproximativ un an, nu am avut post dupa ce am terminat specializarea, am acceptat u post la 400 de km distanta de familia mea, am salariul de 1080 de lei pe luna…locuiesc in chirie…samd…invatam ani de zile, in facultate, in rezidentiat, facem garzi neplatite…si in loc de multumiri ne “bucuram” de aceste “tratamente” jignitoare…bineinteles ma gandesc si eu cu mare interes ca si alti colegi ai mei, sa parasesc aceasta tara…sa lucrez civilizat, cu un salariu demn..sa am bani sa platesc chiria, hainele, mancarea..internetul si abonamentele la revistele de specialitate…este inadmisibil ce se intampla in aceasta tara…
Recunosc ca nu am reusit sa mai citesc ultimele comentarii, am tinut ca inainte de a-mi scrie cei doicenti ai mei amvrut sa vad ce mai zic altii si am remarcat urmatoarele:
1.<AAD
Ce cauta acest Raed Arafat sa conduca medicina de urgenta in ROmania????
Eu am exclamat in sinea mea; Ce ruusiiineee sa gandeasca cineva asa, parca ar fi eroul din “Zgomotul si Furia” al luiFaulkner, cel care era atat de frustrat de lipsa lui de valoare incat a hotarat sa linseze pe cineva doar pt ca s-a nascut cu alta culoare a pielii.
2.
Eu cred ca asa au gandit si fascistiicand au lichidat internatii din spitale, ca un fel de repetitie pt lagarele de concentrare.
3.
Articolul de pe blogul meu la care ampus linkla aceasta scrisoare http://google-viorica.blogspot.com/2009/02/moartea-d-lui-lazarescu-varianta-nipona.html ilustreaza, cred eu, exact cele scrise de Cotizo
Vad ca nu au aparut citatele de la punctele
2.bontoaca
dotarita medicinei nu se mai face selectia naturala asa ca medicina va deveni o corvoada pentru orice stat, vom fii ca stejarul acela foarte batran impunator la exterior si putred in interior
si 3.Cotizo
Celelate tari unde mai devreme sau mai tarziu o sa plecam toti astia care ne mai obosim sa comentam in van pe bloguri nu sunt neaparat “mai dezvoltate” cand vine vorba de medicina – in definitiv oamenii conteaza si nu cred ca suntem mai “primitivi” decat colegii de acolo
Cuvintele care nu s-au separat au aparut asa din cauza unei defectiune de tastatura.
domnule doctor,
in noptile in care va bantuie insomnia, va rog sa cititi un studiu publicat de guvernul Romaniei, agentia pt strategii guvernamentale “sistemul sanitar in romania, realitati, cauze solutii” prezentat in oct 2008.
este super tare!pacat ca este facut si nefolosit dar mai ales necunoscut!
http://www.publicinfo.ro/pagini/sondaje-de-opinie.php
inter alia, sa vedeti ce spune romanul despre “spaga” atunci cand nu vede flamura rosie a toreadorului Bazac(sau Arafat). oricum este super, integral!
va felicit, sunteti un dizident al sistemului!
suntem aici si noi, altfel decat ei si la fel ca dvs.
sunt student in anul 3… sa stitzi ca articolul dvs m-a motivat… VREAU SA FIU MEDIC IAR EI NU MA LASA…. ce sa ma fac ? eh… lasa ca ” DACA VOI NU MA VRETZI… EU VA VREaU” asta vreau sa fac, pt asta m-am nascut, altceva nu pot sa fac… sunt sclavul pasiunii mele, sunt servil ideilor pure, si acum ma intorc la invatzat ca mai e mult din sesiune si mai sunt multe lucruri de invatzat si noaptea este sfetnicul cel mai bun…
Pentru “domnul” kkk.. Daca ar castiga intr-adevar mai mult decat majoritatea cetatenilor acestei tari ar fi pentru ca ar merita. pentru ca are grija de sanatatea cetatenilor acestei tari, spre deosebire de voi, cei care va dati cu parerea… Nu cred ca exista o plata suficienta pentru aceasta “munca”
@Woland @ J C etc
adevarul este ca medicii sunt prost platiti in Romania, asa ca e normal sa se discute si acest aspect.
Woland, spui ca te-ai trata in strainatate, eu iti urez mult succes. poate acolo ai sa constati care este pretul real al asistentei medicale.
cit despre teoria cu medicul egal cu tot poporul, teoria respectiva este eronata din start. ca medic nu poti sa incetezi lucrul la ora x si sa pleci relaxat acasa ca orice strungar. ca medic trebuie sa ai timp si bani pentru cursuri, congrese, carti de specialitate etc. ca medic de cele mai multe ori nu iti permiti sa gresesti pentru ca poate fi fatal pentru pacient.
poate ca in prezent se intra usor la medicina, dar ca sa practici trebuie sa treci de examenul de rezidentiat. poate ca unii sunteaza examenul intrind preparatori, oricum nu despre ei este vorba, procentul lor fiind foarte mic.
este vorba despre medicul roman obisnuit, cu nopti nedormite si cu examene corect luate. medicul roman obisnuit care nu se teme sa o ia de la capat in alta parte si care poate sa practice cu succes oriunde in lume. credeti ca medicii astia sunt putini? cunosc personal, nu din auzite, mai mult de 30 medici romani in US. crezi ca ar fi putut practica pe planeta Romanica? nu, si nu din cauza lipsei cunostintelor medicale, ci pentru ca oricit de mult ai sti nu poti face minuni daca nu ai cu ce sa lucrezi.
stiu, “romanii e destepti si americanii prosti”. dar americanii astia stiu cam cit valoreaza sanatatea si mai ales cit valoreaza un om care ia decizii, de aceea medicii in US nu sunt considerati egali cu toata lumea ci au cele mai mari salarii. asta ca sa nu mai spun ca esti respectat de toata lumea cind spui ca esti medic, si nu sta nimeni sa iti judece marimea casei sau masina pe care o conduci! si asta in US, cu toate problemele lor cu sistemele de asigurari. diferenta este ca americanii stiu ca daca nu platesc asigurari private isi asuma riscuri si in caz de probleme nu este vina medicului.
e chiar atit de greu de inteles ca au si medicii romani dreptul macar la un salariu decent, ca de respect oricum nu poate fi vorba in societatea aia bolnava?
Tot respectul domnule doctor.
Multam, Tina!
nu inteleg cum isi permit unii sa afirme ca cei care urmeaza Medicina nu se gandesc decat la spaga??? cu ce drept spun ei lucrul asta deosebit de grav???
oamenii astia au idee la ce varsta ajunge un medic sa castige decent? domnule Dorin, dumneata esti unul din cei revoltati pe aceasta tema, te contrazic! eu am urmat Medicina pt ca am simtit ca altceva nu pot sa fac, am urmat aceasta facultate din placere si nu pt ca m am gandit cata spaga voi lua dupa ce termin facultatea!!! daca m as fi gandit doar la bani, as fi facut o cu totul alta facultate…
am facut Medicina in ciuda protestelor parintilor mei, oameni simpli, care stiau ce ma asteapta!! insa ma caracterizeaza ambitia si incapatanarea, si tot aceste trasaturi m au facut sa nu plec din tara si sa continui sa sper sas voi putea practica Medicina la mine in tara in conditii decente.
dar spuneti mi voi, credeti ca astfel de pacienti merita sa fie tratati cu respect? domnule dorin, ce oferiti, aceea primiti inapoi…nu trebuie sa ne lasam calcati in picioare de indivizi care nu stiu ce inseamna respectul si care au idei preconcepute si baga in aceeasi oala pe medicii care si vad de treaba cu cei cativa care nici nu merita titlul de medic…rusine!
nu pot sa cred ca lucrurile stau la fel ca acum 10 ani cind am plecat afara.
sint curios daca exista o statistica cu privire la citi absolventi de medicina practica afara? nu m-ar surprinde o cifra in jur de 40-50%. s-a interbat cineva citi bani a pierdut Romania numai din cauza aceasta.
Ma uit la generatia 97 carol davila, din cei ramasi acasa numai 15-20% practica medicina restul si-au gasit alt loc de munca. oare nu le-a placut medicina? sau chiar a fost aproape imposibil sa termini un residentiat in acele conditii!?
pacat…
Si inca n-ati spus nimic domnule doctor Korn! Sau oricum ati spus prea putin! Ati fost prea bland! Ce facem noi la 40 – 45 de ani, adica in floarea varstei noastre profesionale este prostitutie profesionala si promiscuitate. Si nu salariul meu conteaza, nu cati bani aduc acasa, niciodata, nici in copilarie n-am avut bani multi. Conteaza conditiile in care muncesc! Conteaza motivatia muncii, care nu e! Nu e! Nu e! Ma tareasc zi de zi la servici sa muncesc ca sa traiec! Mi-e sincer dor de vremurile acelea cand studenti fiind stateam voluntari in garzi pana seara tarziu, si ajungeam tarziu in noapte acasa plina de entuziasm si implinire, si adormeam greu in propriul pat acasa din cauza excitatie, bucuriei, fericirii de a fi avut un rost in ziua aceea! Promiscuitatea si falsul si stupidul, si anapoda, pe care suntem obligati zi de zi sa le aplaudam, sa le inghitim, sa le servim senin interlocutorilor nostri: pacienti, apartinatori, subalterni, studenti, si altii, propriile rude si prieteni (ca doar n-o sa-i pot spune tatalui sau fratelui ca stau de dimineata pana seara in spital si nu reusesc sa rezolv cazuri, ca rezultatele noastre sunt sub cele de la Arad si Tisa mai incolo, ca ar fi mai bine, tata si mama si frate, daca v-ati misca si ati pleca in alta parte sa fiti tratati, la Budapesta, la Viena, la Praga ca eu fiind bine asimilata de sistem, nu sunt in stare mama si tata si frate sa te tratez asa cum trebuie, desi stiu cum trebuie, dar n-am, aia, n-am ailalta, n-am personal si cu tine, mama si tata si frate si prietene nu vreau sa ghicesc in cafea, cum fac zi de zi, 12, 14 si 16 ore! Imi iubesc prea mult meseria ca sa fac cu adevarat altceva, desi nu e zi de la Dumnezeu in care sa nu-mi spun: mai bine m-as apuca de altceva! Ne iubim prea mult meseria, noi, cei care am ramas martiri la genocidul la care participam zi de zi pentru ca farmacia n-are, pentru ca n-are cine sa cumpere, pentru ca nu e personal, pentru ca, pentru ca, pentru ca…..nu mai pot!
1.probabil ca asa au gandit si fascisti, dar era vorba despre altceva, nu despre superioritatea unei rase sau a alteia, asa cum gandeau fascisti;), aici este vorba despre pura selectie naturala care nu se mai face. Si poti sa ma contrazici cat vrei, dar daca genele nu au reusit sa dezvolte un organism compatibil cu viata( genele care ne-au adus aici unde suntem acum) cum crezi ca va rezolva omul aceasta problema (dupa cum am zis ele au gasit leac la ciuma, hiv si cancer omul nu) si nu numai fascisti au facut asta;) daca te uiti in greci antica …. faceau acelas lucru …..
2. strungarii, nu cred ca oricare doctor poate opera fara bisturie, fara masa de operatie, fara orice alt instrument care se afla intr-un spital … si pe acestea nu le fabrica doctorii
3. va tot legati de gramatica unor persoane sau ale altora(sunt si eu acolo intre cei care nu se omoara sa scrie corect, si am vazut timiteri de la medicii de familie si de la specialisti de te doare capul) mai bine ati sta frumos si ati asculta pe toata lumea, sa vedeti ce are de zis, chiar daca nu se pricep la gramatica si la cuvinte alese, in cartile vechi, din cate imi aduc eu aminte, stiu ca rabdarea este o virtute …
Poate ca lumea nu are atat de mult timp sa stea sa invete gramatica limbii romane …. poate ca nu toata lumea isi permite sa stea acasa si sa invete……. si tocmai din cauza ca va credeti superiori(uneori pe buna dreptate)poate ca nu va suporta nici multa lume. Multi sunt foarte, dar foarte aroganti, si doamne fereste, nu vreau sa generalizez… dar vorbesti cu un pacient la telefon de fata cu studenti si ai zici; ” lasa ca vin eu si te iau ca vad ca tu esti cam prost si nu te descurci”, omul(doctorul) este doct de carte ….. tot respectul pentru tot ce stie si pentru cat a invatat, tot respectul pentru aceasta persona, dar cand vine vorba de relati cu pacienti ……. nush daca se pricepe asa de bine,
In schimb am intalnit si doctori care merita tot respectul, si care nu merita nici macar sa le treci prin fata…..
4. nu sunteti egali cu toti oameni, asta o ziceti unii dintre voi, cel putin asta citesc….. foarte bine dar comportativa altfel, daca tot sunteti superiori folositiva aceasta superioritate si macar facetiva ca ai ascultati pe alti
aaa si inca o data sunt student la medicina, si vorbesc din ce am vazut
Toata consideratia d-le doctor.Totul este sa nu fie un strigat in desert.Sunt medic,am avut marea sansa sa parasesc un sistem mort din fasa,si sa pot da cu adevarat tot ce stiu,pt,folosul oamenilor.Ar fi minunat daca ar fi mai multi ca d-voastra.TOATA CONSIDERATIA!!!
PS.Si eu am o stima deosebita fata de dl.dr Raed Arafat.Sanu uitam cat s-a luptat si dansul cu “sistemul ticalosit” – asta ca sa parafrazez pe cineva cunoscut…
Am citit mare parte din posturi.
Domnule doctor, va felicit pentru gestul dumneavoastra.
Fac si eu parte din sistem, si am citit toate lamentarile si plangerile colegilor mei doctori. Cu greu ma opresc sa nu le adaug si pe ale mele, dar ce rost ar avea. M-am gandit cum am putea face un demers sa schimbam ceva?
Domnule Sebastian Corn, faceti parte din sistem, ca si mine, intrebarea groaznica e, “Daca schimbam sistemul, daca schimbam oamenii cheie din sistem, ce punem in loc?” Asistenti si preparatori universitari care nu au dat niciodata examenul de rezidentiat? Profesori care nu vorbesc engleza, desi in specialitatea lor ultima carte in limba romana are 15 ani vechime? Ministrul actual e ilustrarea perfecta a sistemului, astfel de oameni sunt intr-o multitudine de posturi cheie. Si altii asemenea lor ii succed.
Si daca ar mai fi inca noua persoane sa se constituie parte civila, ce am schimba? ne-am lupta cu sistemul tot restul vietii. Nu vedeti cat dureaza un proces in Romania? Nu am decat o singura viata, si vreau sa traiesc, la sfarsitul vietii mele, pe un pat din UPU vreau sa am amintiri cu copii si cu sotul meu, nu cu salile de tribunal in care m-am luptat sa schmb sistemul.
apreciez oamenii ca dumneavoastra “care au vazut idei”……….daca va va lipsi un singur om ca sa va constituiti parte civila, voi fi eu a noua, pentru ca uneori vad si eu idei…………dar cred ca e useles
toata consideratia, inca odata!
Dureros de trist si adevarat!!! Intr-o tara in care s-a
ajuns ca primul-ministru sa vanda glia stramoseasca,medicina a devenit pur comert si dezumanizeaza calitatile sufletesti a celor care o practica.MARE PACAT!!!RUSINE!!¨
TOATA MILA SI COMPASIUNEA PENTRU CEI AFLATI IN SUFERINTA. Domnul doctor graieste adevarul,e drept privit prin prisma specialistului.
P.S. Priviti in curtile spitalelor din Romania:saloanele auto internationale se fac de rusine!!
Acesta este un act de “punct critic” cand ajungi sa spui lucrurilor exact asa cum sunt sau se intampla. Personal nu am pregatire medicala, insa mai mult sau mai putin fiecare din noi suntem niste mici medici, deci eu cred ca ne implica pe toti aceasta problema. In afara acestui fapt, care pentru medici raspunderea este vitala asa se intampla cu celalate domenii (cele care tin si implica direct populatia Romaniei) si anume invatamantul si justitia. Eu ma intreb de fiecare data : De ce oamenii refuza raspunderea pe care si-o asuma si in loc sa caute solutii care de multe ori sunt cele simple sau ele exista tot timpul in noi ,insa pur si/sau simplu refuzam sa le consideram, ei “adica tot noi” ascundem realitatea si/sau complicam lucrurile mai mult ???
Noi romanii ar trebui sa reanalizam situatia si sa ne reamintim ca guvernul tarii noastre exista doar pentru a ne ghida spre un trai mai bun, ci nu pentru a ne pune bete in roate si a ne ascunde adevarul despre cursul tuturor taxelor si cotizatiilor pe care noi le platim; Si tot guvernul trebuie sa tina seama ca “EL” este ales si depinde de populatie, ci nu invers, adica nu populatia este aleasa de guvern si nici nu ar trebui sa depinda de guvern daca acesta reiese a fi unul neroditor. Presedintele Romaniei si ceilalti ministrii sunt pe acele posturi pentru a ghida restul formatie componente din guvern intro directie benefica populatie ,iar in caz “de…”ei trebuie sa alcatuiasca acel pachet de strategii prin care situatiile deteriorante si acuzative chiar daca nu se rezolva , cel putin sa se diminueze considerabil.
O alta problema si binenteles foarte importanta este mass-media care este direct raspunzatoare pentru neinformarea sau informarea incorecta a masei populatiei. De aici va puteti imagina ca prin televiziune, radiouri, ziare si internet originea informatiei “emitatorul” si terminalul ei “receptorul” vor fi tot timpul diferite ca structura iar interpretarea ei va fi individualizata, ramanand la atitudinea indiferentei fiecaruia. Adica eu vreau sa subliniez ca majoritatea populatiei din Romania este formata din oameni in varsta ,cei din zonele rurale si cei sub 18 ani care spre stupoarea celorlalti ei sunt manipulati , informati gresit sau incarcati cu promisiuni care nu vor exista de catre politicieni. Si uite asa sunt alesi la guvernare cu sau fara “votul tau”, incapabili sau indiferenti oamenii politicii romanesti, care nicidecum sa fie totul , ba mai mult , ei se unesc si fac afaceri din avutiile tarii , care defapt nu sunt proprietate de stat ci sunt ale populatiei, dar ele sunt valorificate in scopuri personale de catre acestia care au acces mai indeaproape sau chiar direct. Cand spun avutiile tarii , nu ma refer doar la propriu ci si acele avutii care ar trebui sa constituie bugetul tarii care spre uimirea noastra nu va fi de ajuns niciodata.De ce nimeni din guvern nu gaseste o solutie transparenta pentru a demonstra populatie din romania cursul fiecarei taxe sau cotizatie de la platitor si pana la beneficiar.
Ca asa dragii mei compatrioti v-om putea si noi sa observam minusurile devastatoare din buget pe care nu le vom elucida prea curand. Spre exemplu : C.A.S la sediul sau principal sa afiseze pe un banner electronic toate cotizatiile intrate si ramificatiile cu valorile cotizatiilor care ies. (ramificatii = unde se duc banii; valori = suma banilor; intrate = de unde provin banii). Acest sistem sa fie valabil si pentru casa de pensii si pentru fiecare taxa platita de populatie la sediile aferente.Toate aceste afisari sa aibe o marja minima de eroare pe cat posibil si actualizate zilnic sa poata fi urmarite live prin intermediul primariilor locale care sa fie conectate la sediile principale in cauza prin cate un banner electronic, nu ceva foarte costisitor , si chiar daca ar fi cred ca isi merita banii. Asta pentru a facilita transparenta si interesul fiecarui locuitor.
dar nu despre asta este vorba aici
felicitarii domnule doctor pentru aceasta scrisoara si dupa cum am zis sper sa puteti rezolva ceva pentru noi ca pacienti si tot pentru noi ca doctori si viitori doctori,
dupa cum am zis inca mai votam comunisti si securisti chiar daca se considera ca traim intr-o romanie libera
si mai cred ca populatia inca nu si-a dat seama ca nu mai exista securitate,astfel incat sa nu-i mai fie frica sa se ridice si sa isi spuna of-urile, lumea nici nu stie cine e presedinte in unele zone, suntem o populatie care inca nu a trecut de terorile comuniste
Acesta este un act de:\”punct critic\”, cand ajungi sa spui lucrurilor exact asa cum sunt sau se intampla. Personal nu am pregatire medicala, insa mai mult sau mai putin fiecare din noi suntem niste mici medici, deci eu cred ca ne implica pe toti aceasta problema. In afara acestui fapt, care pentru medici raspunderea este vitala asa se intampla cu celalate domenii (cele care tin si implica direct populatia Romaniei) si anume invatamantul si justitia. Eu ma intreb de fiecare data : De ce oamenii refuza raspunderea pe care si-o asuma si in loc sa caute solutii care de multe ori sunt cele simple sau ele exista tot timpul in noi ,insa pur si/sau simplu refuzam sa le consideram, ei \”adica tot noi\” ascundem realitatea si/sau complicam lucrurile mai mult ???
Noi romanii ar trebui sa reanalizam situatia si sa ne reamintim ca guvernul tarii noastre exista doar pentru a ne ghida spre un trai mai bun, ci nu pentru a ne pune bete in roate si a ne ascunde adevarul despre cursul tuturor taxelor si cotizatiilor pe care noi le platim; Si tot guvernul trebuie sa tina seama ca \”EL\” este ales si depinde de populatie, ci nu invers, adica nu populatia este aleasa de guvern si nici nu ar trebui sa depinda de guvern daca acesta reiese a fi unul neroditor. Presedintele Romaniei si ceilalti ministrii sunt pe acele posturi pentru a ghida restul formatie componente din guvern intro directie benefica populatie ,iar in caz \”de…\”ei trebuie sa alcatuiasca acel pachet de strategii prin care situatiile deteriorante si acuzative chiar daca nu se rezolva , cel putin sa se diminueze considerabil.
O alta problema si binenteles foarte importanta este mass-media care este direct raspunzatoare pentru neinformarea sau informarea incorecta a masei populatiei. De aici va puteti imagina ca prin televiziune, radiouri, ziare si internet originea informatiei \”emitatorul\” si terminalul ei \”receptorul\” vor fi tot timpul diferite ca structura iar interpretarea ei va fi individualizata, ramanand la atitudinea indiferentei fiecaruia. Adica eu vreau sa subliniez ca majoritatea populatiei din Romania este formata din oameni in varsta ,cei din zonele rurale si cei sub 18 ani care spre stupoarea celorlalti ei sunt manipulati , informati gresit sau incarcati cu promisiuni care nu vor exista de catre politicieni. Si uite asa sunt alesi la guvernare cu sau fara \”votul tau\”, incapabili sau indiferenti oamenii politicii romanesti, care nicidecum sa fie totul , ba mai mult , ei se unesc si fac afaceri din avutiile tarii , care defapt nu sunt proprietate de stat ci sunt ale populatiei, dar ele sunt valorificate in scopuri personale de catre acestia care au acces mai indeaproape sau chiar direct. Cand spun avutiile tarii , nu ma refer doar la propriu ci si acele avutii care ar trebui sa constituie bugetul tarii care spre uimirea noastra nu va fi de ajuns niciodata.De ce nimeni din guvern nu gaseste o solutie transparenta pentru a demonstra populatie din romania cursul fiecarei taxe sau cotizatie de la platitor si pana la beneficiar.
Ca asa dragii mei compatrioti v-om putea si noi sa observam minusurile devastatoare din buget pe care nu le vom elucida prea curand. Spre exemplu : C.A.S la sediul sau principal sa afiseze pe un banner electronic toate cotizatiile intrate si ramificatiile cu valorile cotizatiilor care ies. (ramificatii = unde se duc banii; valori = suma banilor; intrate = de unde provin banii). Acest sistem sa fie valabil si pentru casa de pensii si pentru fiecare taxa platita de populatie la sediile aferente.Toate aceste afisari sa aibe o marja minima de eroare pe cat posibil si actualizate zilnic, sa poata fi urmarite live prin intermediul primariilor locale care sa fie conectate la sediile principale in cauza prin cate un banner electronic, nu ceva foarte costisitor , si chiar daca ar fi cred ca isi merita banii. Asta pentru a facilita transparenta si interesul fiecarui locuitor pentru a intelege fiecare roman de ce are salrii mici, de ce nu poate sa beneficieze de medicamente gratuite sau compensate, de ce nu are bani pentru spitalizare, de ce sunt muritori de foame si altele….
Ne trebuie mai multa atitudine, curaj si respect din partea guvernului si a fiecaruia dintre noi, cat timp gandim doar pentru noi si ramanem indiferenti lucrurile vor continua tot asa sau poate mai rau!!!
Cu mult respect, multa raspundere si mai putin individualism si indiferenta vom trai mai bine. Nu banul conteaza in societate !!!
Cu zambet inainte, ca lucrurile oricum merg prost !!!
Tot respectul d-le doctor. In Romania e riscant sa spui lucrurilor pe nume.
Dar… nu prea v-ati legat de acei incapabili din sistem (medici, asistente) din cauza carora mor oameni; diagnostic gresit, tratament gresit, nu te ia in seama daca “nu-i dai…”!!??
Nu prea ati accentuat punerea la punct a sistemului de sanatate privat; asigurarea de sanatate privata a cetateanului. Acesta este elementul forte care va scoate din sistem acei incapabili, si va promova doar cadre competente ( pentru ca, cine va administra fondul nu-si va permite despagubiri pentru incompetente).
Scotocirea in conturile Casei de Asigurari???!!! cine credeti ca “isi taie creanga”?? E nevoie de starpirea Case de Asigurari, pentru ca este “o vaca cu lapte” doar pentru unii. Transferul a “ceea ce a mai ramas” in Fonduri de administrare private, si fiecare catatean sa opteze pentru un Fond. Si, ce ar trebui sa faca acesti nesatui de la Cotroceni si de la Victoria?? sa starpeasca puzderia de Fonduri de administrare care, “azi e si maine nu-i”, si sa ramana doar cele competente de a reinvesti banii oamenilor, pentru ca, numai asa un Fond este capabil sa sustina un sistem.
Aveti prea multi lasi in breasla, care intr-adevar si-au facut avere pe spatele bolnavilor si astfel… “vaca e buna” ; de ex. in iulie 2008 am cheltuit 2000 euro pentru o operatie de pieloplastie la Clinica Urologie Cluj- clinica de stat; daca am dat atatia bani, credeti ca am beneficiat de conditii mai bune, atentie mai multa, ingrijire mai buna?? Tot ce ati scris este cat se poate de adevarat, insa nu “ati intrat tare” in aceste sume enorme care se scurg de la populatie in buzunarele tuturor acelor care lucreaza in sistem: de la portar… e un jaf!! Apropo, ati auzit ca dispar hainele bolnavilor de la garderoba?? Pana acolo s-a ajuns!!! Lipsurile sin sistemul de sanatate, oare scuza aceste jafuri?? Un medic i-a spus unei femei, a carei fiica avea trei rinichi, sa vanda “un petec” de pamant daca nu are suma ?=? pentru operatie??!!
Raman la convingerea multora (si a occidentalilor): doar sistemul privat scoate din mocirla actualul sistem de sanatate din Romania.
Cu respect si consideratie
Sunt impresionata de aceasta scrisoare, atat de informatia continuta (informatie care lamureste foarte multe aspecte legate de sistemul sanitar), cat si de modul de prezentare, constituind, dincolo de realitatile expuse, o lectura captivanta, placuta.
Eu, din pacate, sunt si mai pesimista decat multi dintre cei care au scris aici.
Nu fac parte din sistemul sanitar, ci din invatamant.
Putem sa ne exprimam parerile ca de la o categorie de defavorizati la o alta categorie de defavorizati? Pentru ca noua doar vorbele ne-au mai ramas…
Cum putem functiona cat de cat normal daca oamenii nu mai sunt dispusi sa investeasca in educatie si in sanatate?
Suntem ignorati cu totul si incet, incet vom deveni si ignoranti. Dar asa vom fi mai usor de manipulat, nu?
As incepe prin a spune ca exista in orice domeniu atat oameni bine pregatiti, dar si oameni mai putin pregatiti pentru munca pe care o desfasoara, oameni care au sau nu vocatie pentru ceva anume, oameni dispusi sa faca performanta sau nu. Judecarea unei intregi bresle prin scoaterea in evidenta a unor erori comise de terte persoane este de la bun inceput o actiune de-a dreptul ilara.
De data asta s-a mers prea departe cu circul…paine oricum nu prea mai au sa ne dea…
Sir, va rog, emailul dvs. Aveti emailul meu. Tot ajutorul posibil. Si big coffe:)
selectia naturala= organismul care se adapteaza la conditiile de viata traieste, organisml care nu se adapteaza moare, prin medicina acest ultim organism traieste si isi lasa neputinta ca mostenire, aceasta mostenire costa bani, de multe ori aruncati, ca in cazul talasemie majore, si cred ca asta ar putea fi rezolvata print-un simplu examen al lichidului amniotic, dar probabil e mai ieftin sa chinui in copil, adolescent pana la 25-maxim 30 de ani cu prezentari periodice la spital si o multime de tratamente, decat sa faci un examen amniotic la gravide, si talasemia, este decat un exemplu, (eu prin medicina inteleg usurarea vietii nu ingreunarea ei),
selectia facuta de om= fascism= exterminarea unei rase= lupul marsupial, balenele albastre, elefantul indian, bizonul.
despre asta vorbesc eu, si imi pare rau ca am adus aminte de chestia asta iar, sper ca m-am facut inteles,
Eu n-am vazut nici un doctor care sa se duca in clasa a 7-a cand se face anatomia sa ai explice vreunui elev: ” sti fiecare organism uman este unic, unde la unul se afla o vena la altul se pot gasi doua, unde la unul exista un muschii cu 2 capete la altul are trei capete, exista posibilitatea ca in timpul unei operatii sa gasesti nu stiu ce vena sau artera care nu ar trebui sa fie acolo, si acel pacient sa iti moara pe masa”, sau macar la orele de dirigentie, de aici se formeaza oamenii, nu te apuci sa-i explici lui nea Marin chestiile astea… el are altele pe cap, ce pun la copii deseara pe masa…..
o sa imi ziceti ca dupa atatea ore de garda cui ai mai pasa sa le explice elevilor chestiile astea…..eu va zic ca este necesar….. pentru ca oamenii acestia poate ajung la spital si le moare cineva drag, atunci poti sa le spui cat vrei ca vena aia nu trebuia sa fie acolo, ca ei tot pe doctor dau vina chiar daca le-a luat bani sau nu…..
Am un mesaj pentru toti medicii…pe categorii:
pentru cei care isi fac meseria cu placere, constientizand inca din primul an de facultate imensa responsabilitate pe care o poarta, va admir pentru sacrificiile pe care le faceti si tineti-va capul sus cu mandrie
pentru cei care ati ales aceasta meserie pentru ca mama, tata, alte rude etc sunt medici si nu aveti daruirea necesara…lasati-i pe altii in locul vostru si reorientati-va spre alta meserie (pentru ca voi faceti parte din categoria celor cu mutre acre de care un bolnav nu are nevoie atunci cand isi cauta alinare)
pentru cei care conditioneaza actul medical…sunteti…o mizerie…si in viata totul se plateste iar ceea ce faceti voi are, mai devreme sau mai tarziu, efect de bumerang
deci, acest om a reusit ceva !!! e un inceput!!!
Felicitari domnule doctor, nici n-am stiut ca ati reusit sa ajungeti la o emisiune televizata
http://www.monitoring.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=1290:qvorbe-greleq-09022009-invitat-florin-chirculescu&catid=82:antena-2&Itemid=452
Dl dr.Florin Chirculescu,va intreb din ce partid faceti parte sau mai bine zis ce partid va sustine in cauza dumneavoastra ?.
Am auzit ca aveti un spate greu de la un om politic care candideaza la functia de presedinte al Romaniei.
Mare atentie dragi romani cu oamenii care vor “bine poporului ” !.
Felicitari, domnule Corn, pentru claritatea diagnosticului si pentru combinatia de profesionalism si umanitate pe care o degaja scrisoarea Dvs. Ne cunoastem si noi, din scris, mai ales. Medicina, ca si invatamintul si cercetarea, sufera de aceleasi 3 probleme: subfinantarea (cu varianta, subsalarizarea, adica salarizarea sub nivelul pregatirii profesionale si a competentelor angajatului), subincadrarea (angajati sub nivelul cerintelor locului de munca) si supranormarea (pentru a acoperi problema subincadrarii, Statul il pune pe angajat in situatia sa desfasoare un numar suplimentar de ore fata de cel prevazut in fisa sa de post).
Logica minima a bunului-simt ar trebui sa ne spuna urmatoarele: doctorul iti salveaza viata, iar profesorul te invata (inclusiv – ironie sau fericire a soartei – sa fii ceea ce esti). Prin urmare, atit investitiile in sistemele in care lucreaza, cit si retribuirea lor, ar trebui sa fie pe masura importantei sociale a meseriilor practicate, adica maximale. Tot logica bunului-simt ar trebui sa ne dicteze, ca, indiferent de viciile sistemului sau de situatia financiara a angajatului, a-ti conditiona actul profesional de primirea unor bani sau bunuri din partea celui asupra caruia ti-l exerciti (pacient, elev, student) este imoral, rusinos si condamnabil. In sfirsit, experienta si practica profesionala ne demonstreaza ca, asa cum ati aratat si Dvs., cei care isi incalca regulile de conduita ale meseriei, conditionind o operatie sau un examen de primirea unor bani sau bunuri, exista, dar sint exceptii. Un sondaj ar demonstra ca, procentual, numarul lor este net mai mic decit cel al angajatilor care isi fac meseria fara a pretinde nimic pacientului, elevului, studentului.
O explicatie finala. Ne intrebam de ce, din 1990 si pina in prezent, decidentii politici (guvernanti, parlamentari, presedinte) nu remediaza situatia sistemului medical autohton (si, prin extiensie, a celui de invatamint si cercetare)? Raspunsul, cred, nu poate fi decit unul singur si el a fost deja sugerat aici, atit de cei multumiti, cit si de cei nemultumiti de afirmatiile Dvs.: standardul dublei masuri. Cind au nevoie de servicii (medicale sau de invatamint), decidentii politici si familiile lor apeleaza la institutiile din strainatate, si, cu precadere, la cele private (spitale, universitati), pentru care aleg si, in acelasi timp, sint obligati, sa plateasca (e adevarat, din buzunarul propriu) sume consistente de bani. Cind se intorc in tara si isi reiau locul institutional pe care il ocupa (retribuit din bani publici), “uita” sa mai considere ca serviciile autohtone (de stat) au si ele nevoie de o finantare adecvata. Stadardul dublei masuri si logica cercului vicios (“Merg afara, pentru ca aici nu exista calitatea serviciilor!”/”Nu exista calitatea serviciilor aici, pentru ca lumea pleaca afara!”), trebuie demontate de undeva, iar acest lucru, paradoxal, nu se poate face decit de la virf.
se pare ca exista o schimbare de generatie care nu mai accepta jocul cu ‘plicul’ ca mita pentru un tratament mai uman in spitale.
Era de asteptat acest gen de reactie a publicului fatza de medici.
vad ca se tot vb de mita pe care doctorii o percep de pacienti. am si eu o intrebare.cine e de vina in toata treaba asta? nu cumva pacientii care obisnuiesc prost doctorii?daca nici un pacient nu ar mai da bani doctorului,s-ar ajunge in cele din urma ca acest prost obicei sa dispara. in facultate nu ne invata sa primim mita.esti obligat sa tratezi fiecare pacient la fel indiferent de situatia financiara si statutul social.dar sunt unii mai cu mot si au impresia ca daca vin si baga bani in buzunarul doctorului sunt tratati preferential.ca sa nu mai zic ca vin si iti arunca ostentativ carti de vizita cu nu stiu ce functiie marete . nu zic ca nu exista medici care de la obraz percep anumite sume sa se ocupe de pacienti, exista destui, si mi-e rusine sa recunosc asta.dar de ce sa generalizam si sa-i acuzam pe toti, din cauza unora. si mai e ceva,sunt doctori foarte buni care in intreaga cariera au avut zeci daca nu sute de operatii reusite,operatii f grele.pentru asta nu ii lauda nimeni,dar daca fac in intreaga lor cariera o eroare sunt aspru judecati. pentru ca sa ne asiguram ca atunci cand mergem la medic avem parte de un diagnostic corect trebuie sa si cooperam cu acesta.nu pacientul sta imbufnat e scaun si asteapta de la doctor imposibilul. sunt boli care au foarte multe simptome comune si una singura este tipica pentru fiecare si atunci pacientul are obligatia sa descrie in detaliu fiecare simptom,tot ce a simtit de cand s-a imbolnavit,chiar daca face acest lucru cu un limbaj simplu, doctorul va stii ce sa aleaga din cele spuse de el.e important ca doctorul sa stie sa asculte cu rabdare si pacientul sa doreasca sa coopereze.doar asa situatia se va schimba pe viitor.
Domnule doctor, felicitari!
Cred ca dincolo de chestiunile manageriale si financiare, ati pus foarte corect punctul pe I: relatia dintre medic si pacient este un element crucial in succesul practicii medicale. Iar daca relatia asta este sistematic otravita. daca eu, posibilul pacient, nu mai am incredere in medicul la care trebuie sa merg, daca plec de la premisa ca fara sa cotizez, decedez, nu o sa ajungem nicaieri.
Ca nici jurnalistii, nici administratorii sistemului medical nu sunt constienti de lucrul asta, mi se pare strigator la cer. Jurnalistii trebuie sa caute subiecte si vinovati, decidentii – tapi ispasitori. Pacientul nefericit e clar sa o sa-si rezolve disonanta aruncand magareata pe medic – dar el e de inteles. Faptul ca ceilalti nu au discernamant, asta nu mai e de inteles.
e cea mai tare scrisoare care am citit-o vreodata
bravo!acel doctor merita o medalie
dar vai!nu suntem in SUA ………………….sa ne trezim la realitate
habar nu aveam ca domnul ministru a carei singura imagine o asociez cu Ferari este doctor(UN PAS INAINTE)dar si mai tare e ca nu a practicat niciodata medicina!
Misto!
Si eu am o prietena care lucreaza la un spital de provincie ,in care ,de exemplu,desi exista sectie de Pediatrie ,specicialistul e unul singur ……………………si acela vine doar cateva ore pe zi (sa te fereasca Dumnezeu sa ti se imbolnaveasca copilul in afara orelor de lucru ale domnului doctor).In rest de sectie se ocupa prietena mea(Internista) si un doctor generalist.Misto nu?
La mine acasa la spital,jumate este sectie de Psihiatrie si restul Interne,Oftalmologie si in rest nu stiu ce mai este.La radiologie(o investigatie de lux in spitalele din Romania)nu ai vrea nici tu ca pacient sa calci pe acolo dar sa mai si lucrezi.La Laborator nu mai zic ,daca as vrea sa lucrez ca laborant ar trebui sa imi caut o carte veche ,de muzeu ,pentru ca si analizele se fac prin aceleasi metode invechite.
Ce e bine la noi este ca daca practivi medicina poti sa o practici apoi si pe timp de razboi sau daca umanitatea o sa regreseze la inapoiere,in rest e nasol ca privind spre Occident esti cam “handicapat “din punctul asta de vedere,ca si dotari,ca si mentalitate,ca si organizare,ca tot.
multi colegi de-ai mei nici nu concep sa practice medicina in Romania-le este prea sila,prea multa bataie de joc………………..si ii inteleg
problema cea mai mare este insa ca nu se va schimba nimic ,si incep sa cred ca nu atata vreme cat o sa traiesc eu(25),deci………………………….
Sincer-si eu ma gandesc ca as fi mai castigata daca m-as reorienta profesional-daca vreau sa am vreodata o viata normala si sa pot sa stau cu familia,sa imi permit sa le ofer copiilor mei o viata decenta si o educatie care sa le permita sa aiba la randul lor intr-un viitor indepartat o viata decenta-delirez sau macar asta as putea face in Romania zilelor noastre ?!
Cat despre doctorii din Romania-degeaba sunt bunidaca nu au cu ce si asta e cel mai tragic-de aceea cei mai multi merg unde vad cu ochii(chiar si Kosovo dupa razboi e mai bine organizat decat Romania dupa 19 ani de democratie-ASTA SPUNE TOT)
Nu sunt medic, dar cred ca pot avea o parere. Guvernantii nu va respecta meseria fiindca stiu ca nu o sa faceti greve, deoarece aveti inima si nu ve-ti lasa pacientii sa moara. Solutia e simpla: “GO WEST” si v-or vedea ce insemna tarife cand o sa importe specialisti din occident.
Ma gandesc in fiecare zi cu groaza la colegii si prietenii mei de la MEdicina Generala. Eu am absolvit stoma, ceea ce imi permite sa lucrez doar in privat, dar ma doare SUFLETUL cand stiu ce oameni deosebiti stau siinghit mizeriile unor ministrii care vin, stau putin, si apoi pleaca. Ce a lasta in urma MAJOR domnul (d mic) ministru PNL? Comparati asta cu viata pacientilor salvati de medici care isi cumpara singuri manusi, care locuiesc in podul spitalului (cazul unui EXTRAORDINAR chirurg, care a locuit in mansarda spitalului pt ca nu avea unde, pana a plecat in Franta si a devenit coordonator de echipa de chirurgie la un spital de urgenta… si asta nu in secolul 19 ci anul domnului 2008), medici care merg pe jos din oras la sat, … Abia apoi ganditi-va si la acei medica care gresesc. Nu reprezinta acei medici ceea ce stiu eu despre medicina.
Am citit tota expunerea si comentariile, dar,……despre spitalele de provincie?, de medicii de familie?, doar exista?,
Eu si familia mea , am fost tratati in spitale cu renum, ex. sp. Parhon Iasi, prof.dr.Ungureanu, care, pe linga un mare profesionist a dat dovada de un mare om de omenie de respect fata de pacient, indiferent de virsta, statut social,, Am fost pentru prima data impresionata, de comportamentul dlui. cu pacientii. Era in perioada sesiunilor si totusi gasea timp si pentru bolnavi(timpul lui liber),pina la el nu am vazut vreun medic care, sa se aseza pe marginea patului linga bolnav(desi avea dezidenti in salon), sa consulte amanuntit , sa mingie bolnavul cu vorbe frumoase, incurajatoare, si mai ales sa caute toate cauzele care au produs efectul, prin analize repetate, investigatii amanuntite si mai ales colaborari cu alti medici de alte specialitati pina ii gsea ‘hiba’,Odata gasita, el personal se ocupa ca, acesta sa primeasca tratamentul prescris,si il monitoriza(venea de acasa ),Cu o incapatinare fantastica , nu a lasat pacientul in pace pina acesta nu raspundea la tratament. In cazul meu d-lui. a trebuit sa-mi gaseasca diagnosticul corect si sa-mi prescrie tratament corect, sa dreaga d-lui. ce a distrus alti medici in timp de aprox. 10 ani cu tratament ne adegvat. Mai mult mi-a scris pe hirtie ce sa cer eu medicului din circumscriptia mea. adica,; analize repetate dupa fiecare tratament si ce anume analize.antibiograma obligatorie, tratament obligatoriu si mai ales compesat. Daca medicul refuza , ….d-lui mi-a dat nr. tel. sa-l sun.
De ce a trebuit sa faca lucrul acesta?, Numai asa ma putea salva de incompetenta si nepasarea medicului care m-a distrus. Ma-m prezentat la medic cu o boala , iar in 10 ani , tratata ne corespunzator mi-a distrus tot metabolismul.
De ce trebuie sa te duci la un prof. dr. sa-ti repare ce au stricat altii?, si mai ales citi bolnavi ajung la un spital universitar?,Din orasul meu, sunt transferati bolnavii la Iasi, in tot deauna prea tirziu, spre ghinionul pacientului si disperarea medicului din spitalui respectiv(Iasi),. Alt exemplu. prof. dr. Zbranca, dr. Mogos, dela sp. Sf. Spiridon iasi, d-l . dir.dr. Tanase spitalul Pascanu din Iasi. sau Prof. dr. Tansanul Pediatrie iasi. Acestie sunt oamenii absolut pozitivi care am avun norocul sa-i descopar si sa-mi salvez familia. Pe ceilalti care sau perindat in viata mea si datorita incompetentei lor, am ajuns sa-i cunosc pe acesti oameni, din Iasi, nu le dau numele.
Curios ca, acesti profesori dr. sunt si modesti, gasesc timp sa consulte si sa discute cu pacientul, sa-i faca istoricul bolilor si dupa aceia investigheaza cu responsabilitate, si prescrie tratament. In provincie, medicii nu fac istoric, ei trateaza doar efectul si daca organismul nu raspunde, intoxica pacientul cu de toate pina il; omoara. ex. te prezinti la medic cu o durere in piept si dupa ”tratament”, faci ciroza toxica. De aceia nu se moare in spitalele din provincie, se externeaza pacientul mort, dar, cu diagnostic fabulat si in coma profunda( sic).Asa ca, incompetenta = cu prostia. “””si nu esti prost destul daca nu esti si fudul””. Iar medicii de familie care nu dau retete compesate bolnavilor cu boli cronice, de fapt, ei prescriu retete pe numele bolnavului(au toate datele la indemina) dar, si le insusesc prin complicitate cu farmaciile sau sunt chiar ei asociati in farmacii. Asa ca. sunt medici care ,chiar au ceva despus in acest material, dar citi sunt medici doar pentru ca, se cistiga bine. Cum poti tu ca medic mediocru(ma refer la medicul care m-a distrus pe mine), ca in 10 ani de profesare , sa ai vila in oras. 3 masini ‘benga’, vila la Durau, vacante anuale in strainatate. Asa ca. trebuie revizuita legea. si medicul sa raspunda pentru faptele lui, altfel medicul incompetent , se transforma in criminal si culme culmelor ,mai si cistiga bine prin asta.Tot ei fac la repezeala diagnosticul mortului si mai si scrie,complicatii…..multiple… Dar de ce nu a fost tratat cind pacientul s-a prezentat la spital in stare incipienta?,.Acel medic nu trebuie sa raspunda?,cind trateaz o boala imaginara si nu cea reala?, Ex. parintii mei , au fost tratati pe un diagnostic ne existent in corpul lor. dar, au murit de altceva. Vrajeala este ca tot ei scriu pe externare ”’cu complicatii, nu a raspuns la tratament”’. Ambii parinti au fost tratati ambulatoriu(acasa) ex.tratatde TBC. ne confirmat la analize. A murit de insuficienta cardio respiratorie, medicul nu a intrat nici o data in salon, pe motiv ca are rezultatele analizelor de la sectia de urgente, cind am cerut oxigen, mi s-a raspuns ca infecteaza cu microbi de TBC. Oare va ginditi cum a murit tatal meu?, cerind de la Dumnezeu un pic de aer, sau sa-l omoare. Asta p[entru un pic de oxigen care medicul nu a vrut sa-il dea. A murit dupa 5 zile. A ascultat Dumnezeu de el si i-a curmat suferinta. Medicul acesta cum se cheama. Nu-i dau numele ca mii sila de comportamentul lui, stiu ca asa face cu toti bolnavii, ii externeaza , sau nu-i interneaza , si mor pacientii la poarta spitalului, in strada dupa ce acesta a fost vazut de medic, dar refuzata internarea.
Este o problema cu ziaristii, asta este clar , dar citi din-tre medici sunt si competenti, culmea este ca nu recunosc si de aceia nu transfera bolnavul in timp util la unspital cu medici superiori lui. Au devenit criminali stiu ca nu raspund penal.Daca in provincie la mine in oras , s-ar face niste teste de profesionalitate a medicilor. ar ramine orasul fara medici. nu ar lua examenul mai mult deun procentaj de minim 1%.Chiar profesorii lor se mira , cum este posibil sa prosteasca in asa hal, un medic care a facut o facultate, o stagiatura, are o vechime in meserie. Si atit de prost diagnostician si care se joaca cu viata pacientului.
Daca nu ma duceam din proprie initiativa la Iasi, acum , nu mai exista-m eu sa va scriu calvarul vietii mele cu incompetenii mei cu tot.Daca un pacient de la mine din oras , in aceiasi zi se duce la tri medici, va avea diagnostice diferite si absolut contrare intre ele.
Topicul este bun. dar nu-l va citi nimeni, decit noi acei-a care am avut norocul ,fie sa dam peste un medic adevarat si existam si sa le multumim ca, mai traim, fie persoane care au pierdut pe cineva drag, din nepasare, aroganta,prostie, a medicilor incompetenti. care auscris la urama “”CU COMPLICATII SI NU RASPUNDE LA TRATAMENT”
indirect – offtopic :
un foarte bun medic pe nume Carl-Gurtav-Jung are cateva explicatii plauzibile foarte interesante de altfel – vizavi de teoria ereditatii predeterminanta 😎 mai precis in privinta unei ” psychologie der tricksterfigur ” in care este descris un asa numit ” archetyp – adicatelea-, un “geist mercurius ” si rezultant din acest “tricksterzüge des mercurius ” se explica cam asa ( regret dat pot doar in doici ) :
vereinigung typischer trickstermotive findet sich in der alchemistischen figur de mercurius , nämlich seine tendenz zu listigen , teil amüsanten, teil bösartigen ( gift – sic ! ) streichen , seine verwandlungsfähigkeit, seine tierisch-göttliche doppelnatur, sein ausgeliefertsein an torturen alle art ( last not least ) und seine annäherung an die gestalt eines heillbringers . vermöge dieser eigenschaften erscheint der mercurius wie ein wiedererwachtes dämonium aus der urzeit , über den griechischen hermes sogar zurückgreifend.
pe urma urmeaza bla,bla,bla-uri caracteristice lui Dr. Jung – insa-, relevant este faptul ca pentru fiecare “om-human” si “comportament-reactie” cica egzista ARCHETYPEN 😮
duoamne , ma intreb pur retoric … dar ce ti-e cu doctorii astia ca au explicatiuni pentru orice si chiar si atunci cand te crezi tare superior LUI . el totusi are capacitatea sa explice . pentru mine o mare enigma a humanitatii !
p.s. desigur fac referire la comentariile adiacente 🙄
Cine afirma ca doar unii practica jaful in sistemul sanitar e chiar naiv(a). Ati vrut sa spuneti ca DOAR UNII NU-L PRACTICA. De la portar… si in ce mod cer acele sume !!!!!!!!!!!!! este inuman.
Sa facem diferenta: doar unii, unii, foarte putini dintre medici, care nu primesc NIMIC de la bolnavi, chiar daca li se ofera ( din reflex). Asistente, personalul auxiliar, toti se uita la mana si buzunarul bolnavului (tot din reflex). Ce ar trebui sa faca toti acei care au aceleasi salarii, dar nu lucreaza in sistemul sanitar? De ce intindeti mana la cersit de la bietii oameni??? De ce nu iesiti in strada pentru a cere, mai intai incinerarea putregaiului apoi, cum sunteti buni “strategi” in a baga mana in buzunar la oameni, sa iesiti pe baricada cu un proiect revolutionar, strategic, da strategic, in sensul ca, odata implementat, nimeni sa nu mai “miste” nimic, apoi aceste sume colosale, ale oamenilor amarati de nenorocirea lor, care merg in buzunarele cadrelor medicale sa fie directionate spre sistem de asigurari de sanatate, de unde sa fie platiti fiecare dupa competenta profesionala, individuala?? Atunci sa vedeti cum dispar umpluturile!!! Am avut tangenta cu spitalele din Israel… acolo, iesirea in strada a cadrelor medicale da fiori intregii tari, au puterea sa schimbe, sa renunte la firma care gestitioneaza modul investitional pagubos al fondului, da, mod investitional pagubos, pentru ca e clar faptul ca, doar sumele colectate de la contribuabili nu acopera toate cheltuielile. Si sa va mai spun ceva: acei care au cardul galben (de asigurat, bineinteles), care stau bine cu banii, cotizeaza si la fondul de asigurari de sanatate facultativ…..sa vedeti acolo servicii!!! Au si ei “lacune” in sistemul “comun” si totusi suntem la 200 de ani departare de “lacunele” lor. INTREBARE: cum de acolo se poate?? si nu numai acolo?? Acolo nu exista plafon de salarii, mai ales in cercetare. Mai scoateti-va capul din camera medicilor, unde dormitati bine, si visati (sau va rugati la bunul Dumnezeu) sa vina la urgenta unul grav – ca de acolo “iese mult lapte” EXEMPLU: in 2007, sotul meu a cazut pe trotuarul pe care puteai f. bine sa te deplasezi cu patinele, s-a lovit la cap si… hai la urgenta!! I s-a facut radiografie… totul e in ordine, spune neurologul tanar. Insa “seful”, neurologul “mai in varsta” insista pe internare. Nu trebuie sa ai cunostinte de medicina, ca sa-ti dai seama ca “se vrea” o internare “fortata”, pentru a mai “mulge putin vaca”. Medicul tanar raspunde: “…hai mosule (chiar asa s-a exprimat) ca-i prea de tot, uita-te si tu pe radiografie…!”
Deci, ce vreau sa spun? Un lucru foarte clar: toti angajatii din sistemul medical, CU FOARTE PUTINE EXCEPTII, se complac in aceaste situatie, pentru ca “VACA E BUNA DE LAPTE”.
DAR, DACA VETI IESI IN STRADA, NOI, CEI OROPSITI DE NENOROCIRI VOM FI ALATURI DE VOI!! Dar, ce sa cereti, marire de salarii??? Si de unde sa-i scoata??? Aduceti proiectul vostru, fezabil, pentru incinerarea putregaiului , si sistem nou, care sa produca salarii in functie de serviciile oferite, pentru ca, nu-i asa: in toata lumea totul se vinde!! Dar nu uitati: cuprindeti, in proiectul revolutionar, si pe acei care sufera de foame de foame (mai nou se si moare de foame in Romania)
Tot respectul pentru domnul doctor. Eroi nationali au fost facuti multi…!!!??? Insa, aceste este, intr-adevar eroism. Pentru noi sunteti un EROU.
HELLOOO, MAI OMULE!!!
Eugenon 07 Feb 2009 at 12:04 pm
Scrisori, cereri, planuri și posibile soluții au mai fost trimise ministerului.
Nu putem schimba nimic, putem să dăm un exemplu chiar și în condiții de anarhie…
P.S. Stilul și “oful” par mai de grabă ale unui rezident decât ale unui șef de secție chirurgicală…
Stiloul si oful l-a folosit acasa. Spre rusinea ta ai postat o asemenea idiotenie!!
Caaa… adica… cu toate alea….si in final ai vrut sa spui ca acest doctor chirurg trebuie sa opereze si acasa???!!!! Postul tau este un pumn in gura, dat nu numai lui ci intregii mase de oropsiti si exploatati!!! Atunci scrie tu, ca sigur ai timp si la serviciu, o asemenea scrisoare (“cel putin” in acea maniera, a domnului doctor), Ma intreb daca esti in stare??
Cred ca fiecare are ceva de spus despre subiectul: Sistemul Medical “Pourri” din Romania sau de ce “Profii” “Sefii” ori Sefuletii” se simt, in imensa lor majoriatate, ca pe tarlaua lu’ tacsu pe post de Mari Seniori cu drepturi ereditare (vi se pare cunoscut tabloul acesta asta nu-i asa?) Oricum, am spus-o si o mai spun: sunt medici in Ro ce dau si au dat dovada precum ca sunt canalii (procentul este f greu de estimat) si care se fac vinovati de multe magarii. Mai ales acestia nu au interesul crearii unui sistem privat, concurential de sanatate. In general acestia – care de multe ori au si pozitii decizionale nu-i asa – isi aleg colaboratorii dupa criterii/conditii clare: nepotul lui cutare sau a lui cutare…nu neparat prea multa stiinta (deh! sa nu apara in clinica concurenta chiar inainte de pensionarea Seniorului), personalitate stearsa – sa nu caraie pea mult “in front” si – de preferinta – a se adauga un comision gros inainte de angajare.
In schimb, nu cred ca putem extinde vina la toti confratii de acolo… unii dimpotriva chiar trebuie sprijiniti (este totusi foarte usor sa critici din afara: nu riscam mare lucru – pe cand “acolo”!…) Si sa nu uitam ca daca nu am fi avut sansa plecarii la timp, putere de munca si vointa, determinarea de a asuma altfel pozitia de medic, intr-o alta realitate (nefericita) ne-am fi putut regasit si noi acolo…fereasca-ne…!O zi buna tuturor,un fost medic primar(!) in Romania….
societatea romaneasca e foarte bolnava, mai rau, putreda…de la politicieni pana la doctori, popi (mi-e sila sa-I numesc preoti), bugetarii din primarii etc Poate e de vina sistemul, nu zic ba, poate ca nu sunt toti necinstiti, dar asa cum toti romanii sunt judecatii pentru faptele unuia singur, o natie intreaga este hulita pentru faptele unor bestii, asa si din cauza unor doctori care nu-si merita numele, este judecata toata tagma…doctori care iti cer bani pe masa de operatie, iti fixeaza tarife, sa stiti ca nu toti oamenii au posibilitatea financiara de a plati un proces de malpraxis, sau de a apela la colegiul medicilor (care e condus dupa acelasi principii mizere), nu toti oamenii simpii de la tara au cunostinta cuvantului malpraxis..
Nu mai traiesc de ceva vreme in Romania, dar sufletul mi-a ramas acolo, scriu aceste randuri pentru copii care nu beneficiaza de vaccin gratuit, de medicamente gratuite, pentru batranii carora nu li se acorda atentie in spitalele din Romania, o tara care se vrea in Uniunea Europeana, pentru parintii, bunicii, surorile si fratii care traiesc in Romania si sunt victime ale sistemului medical si nu numai…mult timp o sa se scurga pana sa devenim cu adevarat europeni si schimbarea sta in oameni, in mentalitatea lor…
De ce platesc oamenii taxe, unde ajung acesti bani, de ce nu exista un sistem de sanatate care sa-ti permita sa te prezinti civilizat la doctor ? De ce nu li se ofera doctorilor salarii pe masura pregatirii profesionale ? Pentru ca ei depind de stat ….Dar salariile mici nu le dau dreptul sa se joace cu vietile oamenilor, ori meseria asta te face crud, injust, inuman…Doar ei o aleg, doar stiu ce ii asteapta, doar ar trebui sa o faca din pasiune, doar depun un juramant pentru o meserie care ar trebui sa fie nobila… Doctorii se considera victime pentru ca ei studiaza mult, poate au dreptate, dar nu sunt singura categorie sociala care studiaza ani intregi ca in final sa fie bugetari pe un salariu de mizerie…
sa stiti ca marea majoritatea traiesc pe salarii mici in bucuresti, cu chirie, copii etc ti…si sunt persoane decente, oneste care nu cunosc cuvantul mita Speram toti ca societatea se va schimba intr-o zi, poate nu pentru noi, dar pentru copiii nostrii, sau copiii copiilor nostrii
TREZESTE-TE D-LE “alexaon”
alexaon 11 Feb 2009 at 12:51 am
“vad ca se tot vb de mita pe care doctorii o percep de pacienti. am si eu o intrebare.cine e de vina in toata treaba asta? nu cumva pacientii care obisnuiesc prost doctorii?daca nici un pacient nu ar mai da bani doctorului,s-ar ajunge in cele din urma ca acest prost obicei sa dispara”.
Chiar asa, trezeste-te, ca ai adormit bine!! Sau te faci ca nu stii de acest fenomen, da este, deja un fenomen al mortii, peste tot: in spitale, pe strada, acasa etc, din cauza faptului ca “nu am avut suma” pe care a cerut-o doctorul. Saracii pacienti, cat de “vinovati” sunt!!! E foarte adevarat si faptul ca, multi pacienti insista cu pomana si atunci cand nu li se cere. Acestia sunt in parte vinovati, pentru ca le e teama de “represalii”
Va multumesc din suflet pentru scrisoarea dumneavoastra! Felicitari pentru curaj, unii incep sa si-l piarda deja dupa doar cativa ani de practica medicala intr-un sistem demn de romanele lui Kafka! Am bucuria sa profesez specialitatea pe care mi-am dorit-o intotdeauna acolo…unde mi-am dorit. Adica in tara. Sper sa nu ajung sa-mi blestem incapatanarea! Am profesat cativa ani in “strainatate”, a fost o experienta mai mult decat folositoare din toate punctele de vedere. Am constatat cu bucurie ca medicii romani sunt foarte buni, foarte disciplinati si apreciati peste tot; dovada este ca tuturor care rezistam in sistem(cam 80%) ni se oferea prelungirea contractelor de la un an la altul si chiar se insista pentru asta. Doctori buni, clinicieni recunoscuti, chirurgi excelenti! Nu vreau sa laud pe nimeni; cei din afara ne recunosteau meritele, este un simplu adevar. Putini au intors de la inceput spatele Romaniei si au inceput sa vorbeasca urat despre romani si chiar sa “uite” sa vorbeasca romaneste si pe acestia, va spun sincer, ii dispretuiam cu totii.
Dupa o vreme, majoritatea am simtit ca tanjeam sa ne intoarcem acasa, sa avem grija si de “ai nostri”. Au incercat mai multi, dar au intampinat mari dificultati – posturi blocate, neputinta de a se intretine fara ajutorul parintilor (da, unii dintre noi mai avem si parinti pe care ne-am dori sa-i ajutam acum la batranete, dupa ce s-au sacrificat si si-au rupt spinarile muncind pentru ca noi sa studiem atatia ani). Din grupul destul de maricel din care faceam parte foarte putini au rezistat presiunilor si s-au intors; ni s-a spus de catre angajatorii din afara ca nu ne cunoastem valoarea si ca intorcandu-ne in tara “ne vindem pe nimic pielea”. Dar divaghez…
In prezent sunt unde mi-am dorit facand ceea ce doresc. Dar recunosc ca plec la munca avand in geanta Nurofen, Desitin, manusi, masti si apasatoare si inca o gramada altele…(in rucsac, nu glumesc) Pentru ca de multe ori nu am asa ceva in unitatea unde lucrez(si vorbesc de un spital destul de mare). Stiu bine ca e ceva curent; pe alte sectii medicii vin cu aspirine, antibiotice si altele dupa ei ca sa poata munci decent. Pe sectia de interne stiu medici care doneaza sange pacientilor pentru ca nu exista la centru. La infectioase veneau cu penicilina in buzunar pentru ca nu aveau asa ceva, dar aveau Meronem!…Stiti despre ce vorbesc…Nu este o imagine idilica a medicilor sau ceva de filme, este ADEVARAT! Nu e lapte pentru copii, nu sunt scutece, nu sunt medicamente pentru copilasi, sectiile sunt pline de copii abandonati care au nevoie de ceva mai mult decat medicatie si mancare! Stiu bine ca exista medici, asistente, infirmiere, brancardieri si chiar portari care-i jecmanesc fara mila pe niste oameni bolnavi, dar astia sunt exceptiile, nu regula! De ce nu se vorbeste si despre ceilalti, care incearca sa profeseze corect in niste conditii de mizerie?
Incerc sa suport situatia intr-un mod optimist si cred din inima ca in curand va fi mai bine pentru pacienti si pentru personalul medical. Dar marturisesc ca aceasta campanie de vanatoare de vrajitoare, aceasta haituiala imi consuma mult din rezerve. Vad pacientii noi(de fapt, parintii pacientilor noi), care nu ma cunosc, cum intra in cabinet, cum ma privesc; li se citeste ostilitatea in ochi, la inceput imi raspund in dusmanie, nu inteleg de ce trebuie sa-mi spuna cu ce hranesc copilul acasa si in ce conditii. Multe din intrebari si poate gesturi sunt interpretate rauvoitor. Imi trebuie mult timp si rabdare sa le castig increderea, sa-i conving sa-mi urmeze sfaturile. Pana acum au plecat multumiti, dar dupa fiecare “confruntare” sunt mai dezamagita.
Multi din colegi mi-au povestit acelasi lucru. Stim cu totii ca pacientii sunt de toate felurile, mai mult sau mai putin educati medical, avem nevoie sa vorbim mai mult cu ei, sa ne educam reciproc si sa cladim o relatie medic-pacient fara de care nu putem profesa. Dar in conditiile sistemului romanesc nu avem timp cat e nevoie pentru fiecare pacient(fiecare minut in plus cu unul e un minut in minus pentru alti 10 care asteapta).
Toate acestea fiind spuse, e nevoie sa fim supusi umilintei si oprobiului public, adusi la taietor fara sa ni se ofere nici o posibilitate sa ne aparam? Se incearca in mod oficial sa fim facuti responsabili pentru dezastrul din sistem, cei care ar trebui sa rezolve deficientele isi dau mana cu niste jurnalisti fara pic de constiinta aflati in goana dupa senzational. Si ma tem ca nu vor fi sacrificati vinovatii ci vor suferi tot inocentii, ma gandesc in fiecare zi ca voi vedea numele meu sau al colegilor apropiati in “calup de stiri” cu Magda lui Tolea si cu Iliuta, nu pentru o adevarata culpa medicala ci pentru ca un jurnalist corigent la romana n-are ce manca in seara respectiva. Nu incriminez toti jurnalistii, ar insemna ca sunt la fel ca ei, dar exista o specie abominabila printre ei, specie creata postrevolutie de foame si lipsa de educatie. Cine greseste trebuie sa plateasca, dar atentie, sa fie cu adevarat vinovat si sa aiba posibilitatea de a se apara si de a fi judecat de cei competenti.
Inca o data multumesc pentru scrisoarea dumneavoastra si pentru exemplul pe care mi-l oferiti! Imi cer scuze daca m-am “intins” prea mult. Raman pe “baricade” alaturi de colegi si de pacientii nostri!
Buna ziua, domnule Doctor
Nu fac parte din sistemul asta bolnav din Romania noastra, la fel de bolnava. Sunt doar un om, fost pacient si viitor pacient. Va inteleg si va sustin. Si ca mine, va inteleg si va sustin mii de oameni din tara asta. NU va ganditi ca, daca presa incrimineaza la general toti medicii, noi, oamenii simpli, chiar va punem la zid pe toti. De-a lungul timpului am avut nesansa sa am nevoie de serviciile dumneavoastra, atat eu cat si persoane dragi mie. Am intalnit oameni de mare caracter, cu dragoste si daruire pentru profesia pe care si-au ales-o si pentru pacienti. Peste tot in tara, nu numai in Bucuresti. Am putut sa vad din interior cum functioneaza sistemul si sa judec la rece totul. Am toata stima pentru oameni ca dumneavoastra. Tot respectul, toata viata mea. Sunt de parere ca medicii sunt jenant de prost platiti. E vorba de sanatatea noastra, a parintilor si a copiilor nostrii, deci ar trebui sa avem grija de ei, ca si ei sa aiba grija la nevoie de noi. Nu se intampla in tara asta niciodata ce trebuie. Din pacate… Ma numar printre persoanele care a oferit diverse atentii medicilor de care a avut nevoie. Si nu mi-e deloc rusine pentru asta, asa cum nici medicilor care m-au tratat nu trebuie sa le fie rusine ca au primit. Stim, domnule Doctor, cu cat va plateste statul din banii nostrii, ca sa aveti grija de noi. E jenant si pentru noi, pacientii dumneavoastra. De aceea, drept multumire pentru grija pe care ne-ati purtat-o in spital, pentru viata pe care ati redat-o celor dragi noua, meritati mult mai mult decat micile atentii pe care suntem in stare sa le dam. Daca salariile v-ar fi decente, nu am mai face astfel de gesturi, nu ar mai fi nevoie. Celor care spun ca noi, pacientii invatam prost medicii, pot sa le spun ca sunt medici care MERITA atentiile primite!! Si nu pot fi condamnati nici unii nici altii.
Sunt insa si uscaturi printre oameni ca dumneavoastra, din pacate… Sunt medici care nu te privesc macar, daca nu ii “onorezi”, sunt oameni care au facut din profesia lor o afacere si atat. Au uitat de juramantul depus si de Dumnezeu. Dar care padure nu are uscaturi?