sebastian-corn on Oct 21 2008
2 Mai – Vama Veche (foileton mainstream – 0.5)
(scuze, e un fragment cam lung…)
4.
- Hai să pregătim masa! Repede, repede, repede! – se ridică deodată Andrei de pe scaun. Hai, hai, hai, băgaţi cărbuni! – îi îndemnă, râzând, pe Nina şi pe Filip, în timp ce se repezea în grădină. Tată, zi-i lu’ Fevronia că vreau să facem o masă ca lumea.
- Hai că-i spun, zise domnul Vasilescu, luând-o agale spre bucătăria de vară.
Între timp, Andrei, Filip şi Nina se apucară de săpat o groapă la capătul rândurilor
sebastian-corn on Oct 19 2008
2 Mai – Vama Veche (foileton mainstream – 0.4)
Mda. Imaginaţia e televiziunea omului deştept, ah, îşi zise Nina şi zâmbi de una singură.
În larg, la orizont, marea părea că urcă pe cer, discret, conform unei iluzii optice descrise pentru prima oară de Arhimede. Pe de altă parte, ierburile şi bălăriile care creşteau în spatele Ninei şi a lui Filip, pe faleză extrăgeau apa din pământ cu mult sârg. Prin urmare, marea, decantată, distilată şi suptă de săruri, era şi acolo, în spatele lor, căţărându-se prin rădăcinile subţiri şi urcând până în vârfurile ciulinilor cei mai înalţi, prelingându-se în fuioare, precum un hamac acvatic, pe sub cei doi posibil îndrăgostiţi.
Aşa. După
sebastian-corn on Oct 18 2008
2 Mai – Vama Veche (foileton mainstream – 0.3)
3.
Era cam cald. Filip şi Nina ieşiră din curte, trecând pe lângă cabina din tablă verde a duşului ridicat de clujeni. Deodată, dintr-o grădină, ieşi în mare viteză o căruţă descleiată, huruind şi scârţâind – stând în picioare pe capră, slăbănog şi tuciuriu, fiul Fevroniei zâmbea cu toată gura şi împungea cu furie prefăcută în măgăruşul care trăgea căruţa.
- Hiii, boală! – răcni el când îi văzu pe cei doi şi lovi măgăruşul şi mai abitir.
- Ce-ai, mă, cu măgarul? – îi strigă Nina.
- I-al meu! – chiui
sebastian-corn on Oct 14 2008
2 Mai – Vama Veche (foileton mainstream – 0.2)
Şi aşa se face că, a doua zi, pe la ora 11.00, Dan cobora din maşina 24 la Vama Veche, în faţa cantinei clujenilor. Satul era gol. „Sunt cu toţii la plajă,” îşi spuse Dan. „Şi eu, ca o brânză, în mă-sa…”
Oh, dar imediat după aceea nu se mai gândi la nimic: simţea, în sfârşit, ceea ce pândise şi aşteptase încă de la plecarea din Bucureşti – deîndată ce ajungeai la Vama Veche, aveai impresia că te apucă cineva de cap şi că-ţi vâră, pe nesimţite, vată în urechi. În rest, din sunete nu mai rămânea decât zumzăitul care se târa la rasul solului, venind vag, dinspre ţărm. Aşa era mereu pe la ora 11.00 a.m
sebastian-corn on Oct 13 2008
2 Mai – Vama Veche (foileton mainstream – episodul numero Uno)
Una dintre cele mai bine plasate case din Bucureşti se află pe bulevardul Dorobanţi, imediat la dreapta Televiziunii Române – face parte dintre casele de la începutul secolului XX, cu influenţe Art Deco, pe care e pusă ştanţa antreprenorului Prager. Prin anii 90, lângă acea casă s-a ridicat un bloc din sticlă şi bare nichelate – sediul unei bănci anonime care nu va face parte, cred, din povestea asta.
În 1983 însă, casa cu pricina ocupa de una singură triunghiul cuprins între bulevard, strada Pangratti şi aleea care ducea la intrarea de protocol a Televiziunii Române. Pe vremea aceea, dacă intrai prin poarta joasă din fier forjat a casei, erai întâmpinat de un câine lup pe nume
