(pentru că anumite lucruri trebuie să fie spuse, indiferent de consecinţe)
Domnule Ministru,
Sunteţi absolvent al UMF Carol Davila şi, deşi n-aţi practicat medicina clinică niciodată, ar trebui să vă reamintiţi că factorul care determină o bună practică medicală, chiar la nivel de sistem, este banalul parteneriat medic-pacient. Exact ca şi în afaceri, sau ca într-un cuplu, încrederea dintre cei doi membri ai parteneriatului este premisa care asigură ani buni de colaborare benefică sau, din contră, de suspiciuni şi dezgust. Marele avantaj al încrederii reciproce este că nu costă bani.
Mă tem că atitudinea dumneavoastră din ultima vreme nu a ţinut cont de acest deziderat elementar. Sper că numai din necunoştiinţă de cauză aţi accentuat actualul curent de opinie ce a transformat un parteneriat, şi aşa profund şubrezit de mulţi dintre predecesorii dumneavoastră, într-o relaţie antagonică: pacienţii şi medicii au ajuns să se privească unii pe alţii precum şoarecele şi pisica. Poate că n-aş fi ajuns să vă scriu aceste rânduri dacă n-aş fi avut recent o discuţie cu ruda unui pacient, care mi-a explicat cât de „prost” fusese tratamentul prescris de un coleg necunoscut. Din fericire pentru tagma noastră, pacientul fusese tratat corect şi, de altfel, avusese o evoluţie favorabilă, numai că prea lentă faţă de aşteptările rudei pacientului. Cu toate acestea, „diagnosticul” stabilit de ruda pacientului, fără multă vorbă, a fost următorul: acel medic necunoscut greşise tratamentul! Ţin să vă atrag atenţia, domnule ministru, că respectiva afirmaţie a fost făcută cu aerul că era de la sine înţeles că medicul trebuia să greşească, în ciuda faptului că-şi tratase corect pacientul care, la ora conversaţiei, se juca în parc, alergând cu fiică-mea de la un leagăn la altul, sănătos tun, într-o atmosferă extrem de geroasă.
Această discuţie nu este altceva decât chintesenţa a ceea ce înseamnă acum încrederea populaţiei faţă de medici. Cu tristeţe, trebuie să extrapolez de o manieră care o să vi se pară cinică: cazul extrem de la Slatina nu este, la rândul său, decât un simptom al maladiei sistemului medical din România. Numai că, această maladie este foarte bine mascată – v-aţi pus, vreodată, problema, cum de a ajuns să fie acoperită cu atâta perfecţiune?
Oare o să vă miraţi când o să vă spun că practicienii din România n-au fost luaţi prin surprindere de ceea ce s-a întâmplat la Slatina? Oare o să vi se pară bizar dacă o să vă spun că mă aştept la un deznodământ similar (cu groaza de a nu fi imputat, ca de obicei, tot corpului medical) în serviciul pe care îl coordonez?
De fapt, domnule ministru, motivul fundamental pentru care vă scriu este că mi-aş dori tare mult să faceţi o inspecţie chiar în serviciul meu. Am să vă explic de ce.
Funcţionez într-un serviciu chirurgical de urgenţă. În ţările din comunitatea cărora am ajuns şi noi să facem parte, specialitatea mea este considerată una de vârf – în consecinţă, este o specialitate faţă de care interesul decidenţilor este extrem de ridicat, concretizându-se într-o anumită politică financiară şi de personal. Ca să fiu mai specific, la acelaşi număr de paturi pe care îl are serviciul nostru, în Germania sunt angajaţi 6 medici specialişti, la care se adaugă un număr apreciabil de medici rezidenţi, toţi având drept de gardă. În cele mai bune zile ale noastre, noi am funcţionat cu 3 medici specialişti şi cu 3 rezidenţi care aveau, doar parţial, drept de gardă. Numărul asistentelor din ţările civilizate este de două ori mai mare decât la noi, asta ca să nu mai menţionez de personalul care se ocupă cu scriptologia… În alte locuri, medicii sunt medici, domnule ministru – singurul lor obiect de interes sunt pacienţii şi profesia, ceea ce le permite să aibă timpul necesar nu numai pentru practica medicală nemijlocită, ci şi pentru comunicare cu bolnavii, pentru lucrări ştiinţifice şi pentru studiu – toate acestea alcătuind medicina, după cum bine ştiţi.
Fireşte că la noi este imposibil să atingem aceste deziderate, chiar dacă funcţionăm în acelaşi an de graţie, 2009, cu Germania, Franţa, Spania, Italia, Marea Bitanie, dar şi cu Polonia, Ungaria, Croaţia şi Slovacia…. Acest lucru are loc şi din vina mea, domnule ministru, şi iată în ce fel. Dintr-o naivitate de care acum îmi pare rău, am fost de acord ca împreună cu colegii mei să asigurăm urgenţele în timpul nostru liber, neplătiţi, ba chiar dând bani din buzunar. Speram (oh, sfântă imbecilitate!) ca doi dintre mai tinerii noştri colaboratori vor fi recompensaţi pentru cei trei (3!) ani de alergătură pe benzina lor sau cu taxiul, în zile de sărbătoare sau, pur şi simplu de week-end, asta ca să nu mai amintesc de zilele săptămânii, indiferent de ora din zi sau din noapte, speram, aşadar, ca în schimbul acestui serviciu, cei doi colegi mai tineri ai noştri să obţină post în spitalul în care au muncit fără rezerve, chiar şi în tranşe de 48 de ore neîntrerupte, fără să solicite vreo clipă contravaloarea muncii lor, nici de la pacienţi şi nici de la cei care erau îndrituiţi să-i plătească.
Nu a fost să fie aşa. După ce spitalul şi-a văzut 3 ani de urgenţe acoperite fără să scoată măcar un leu vechi din buzunar cu plata salariilor, colegii mei mai tineri s-au trezit cu un post temporar pe care să-l împartă la doi. Ştiţi cu cât erau plătiţi, fiecare, ca proaspeţi medici specialişti?
Cu zece milioane de lei pe lună, domnule ministru! Primul dintre colegii care a capotat a fost cel care nu avea casă în Bucureşti. Era un ins cu reală aplicaţie chirurgicală, dar nu mai avea cum să lucreze într-o ţară în care chiria era aproape egală cu venitul său lunar de medic specialist. În consecinţă, a plecat în Belgia, domnule ministru. Să ştiţi că îi e bine acolo deşi, când vorbim la telefon, are oarece nostalgii dar, ce să-i faci – era doar un băiat simplu din Ploieşti, cu părinţi care nu erau în stare să-l rezolve nici măcar cu o amărâtă de chirie, darămite cu un post. Şi nu, nu avea decât o Solenza cumpărată la mâna a doua, domnule ministru…
Dar nu se plângea din atâta lucru.
Aşa că, am rămas doar 3 plus 2, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După o vreme, am aflat că postul temporar de pe care plecase colegul, acel post împărţit cu colega lui, nu avea şanse să se definitiveze vreodată. În consecinţă, şi colega cu pricina a plecat – n-o condamn: după trei ani de neplată, să ajungi din nou să lucrezi voluntar, rimează totuşi a blasfemie intrafamilială, dacă pricepeţi ce vreau să spun. Colega a plecat, unde credeţi, la Pristina, în Kossovo, domnule ministru. Aflu că acolo câştigă 6000 de euro pe lună şi că pune bazele unui serviciu chirurgical. Mă bucur pentru colegă şi mă bucur şi pentru specialitatea mea – măcar în Kossovo să fie pusă acolo unde-i e locul.
Aşa că, am rămas doar 3 plus 1, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După care, şi cel de-al treilea rezident a încheiat cei şase ani de pregătire, fără ca să aibă posibilitatea de a se angaja pe undeva, asta în contextul în care componenta toracică a accidentelor ridică nepermis de mult rata de mortalitate a politraumatismelor – întrebaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat, dacă aveţi nelămuriri în acest sens. Între timp, însă, şefii dumneavoastră ajunseseră la concluzia că şi în România era criză, motiv pentru care s-au hotărât să îngheţe schemele de personal şi din sănătate. În consecinţă, cel de-al treilea tânăr coleg a plecat în Marea Britanie, unde nu e într-atât de multă criză încât să nu angajeze un chirurg toracic la Bristol. Nu ştiu cât câştigă acest din urmă coleg – nu ştiu decât că, după numai două săptămâni de lucru, a reuşit să-şi închirieze un apartament de trei camere în centrul oraşului, deşi este singurul membru care lucrează din familia lui de trei inşi. Ca o paranteză, cel mai tânăr dintre medicii primari din serviciul nostru şi-a permis abia acum, după 8 ani de serviciu, să-şi închirieze un apartament de două camere în Bucureşti, deşi lucrează atât el, cât şi soţia lui.
Dar, nu v-am scris doar ca să subliniez interesul pe care alte ţări îl acordă medicilor specialişti, fie ei doar nişte amărâţi de emigranţi. Aş putea doar să fac nişte trimiteri la manualele de istorie a medicinei pentru a vedea că, din cele mai vechi timpuri şi în cele mai îndepărtate puncte de pe glob, medicii erau respectaţi şi bine plătiţi, fiind consideraţi, totuşi, o specie meritorie d.p.d.v. social, care trebuie remunerată corect. Ştiaţi că în Grecia antică, sau la Roma, medicii erau scutiţi de taxe? Fireşte, nu mi-ar da prin cap să solicit aşa ceva acum, în zilele noastre cele atât de monetizate – nu e decât un exemplu prin care îmi susţin punctul de vedere de mai sus, cum tot doar un exemplu este că şi în ţările Africii Negre (lumea a III-a, voyons…) un medic specialist este plătit cu cel puţin 50% mai mult decât omologul lui român. Să nu îndrăzniţi să mă contraziceţi pentru că am primit oferte de acolo – numai că sunt prea bătrân ca s-o iau de la început, tocmai în Africa.
Numai că, nu sunt eu cel priceput când vine vorba de bani. Cine mă cunoaşte nemijlocit ştie că aşa stau lucrurile. Păsul meu este altul. Ce fac eu acum, împreună cu ceilalţi doi colegi ai mei plus un nou rezident, în contextul în care ar trebui să funcţionăm cu o echipă de 6 specialişti plus minimum 3 rezidenţi?
Vreţi să vă spun unde o să capotăm, domnule ministru? Azi sunt într-o umoare infectă şi nu mă interesează consecinţele unei scrisori deschise, aşa că o să vă spun care sunt punctele slabe ale serviciului meu – de altfel, sunt punctele slabe ale întregului sistem pe care, cu onor, îl manageriaţi. Dacă aveţi dificultăţi în a pricepe succesiunea raţionamentelor, rugaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat să citească materialul – fiind practician, dânsul îmi va înţelege argumentele la justa lor valoare.
Aşadar, suntem 3 inşi plus 1 într-un serviciu care necesită 6 plus minimum 3. Când şi când (s-a întâmplat chiar în ultimele două săptămâni), câte unul dintre noi are dreptul la concediul de odihnă legal. Atunci, rămânem în serviciu doar 2 specialişti plus 1 rezident. Acum, indiferent cât de mândru aş fi eu de specialitatea mea, nu vreau să fac prea mult caz de ea – cu toate astea, este o specialitate care, conform normelor internaţionale de bună practică, necesită la anumite intervenţii chirurgicale echipe din minimum trei medici. Prin urmare, sunt pus în faţa următoarelor situaţii: fie aleg să fac o echipă operatorie dintr-un număr mai scăzut de medici decât sunt necesari pentru buna desfăşurare a operaţiei, astfel încât să mai am un om care să urmărească pacienţii de pe secţie şi/sau care să primească urgenţele, fie intru cu echipa completă, conform cărţilor, numai că atunci nu mai rămâne nici un om care să urmărească pacienţii de pe secţie sau care să primească urgenţele.
Eu m-am sucit în fel şi chip, domnule ministru, vă dau cuvântul meu de onoare, dar aritmetica este imbatabilă pentru mine. Prin urmare, aceasta este prima întrebare pe care v-o pun: cum să fac, domnule ministru? Să-mi asum riscuri intraoperatorii, sau să-mi asum întârzierea în ce priveşte primirea unei urgenţe la camera de gardă? Să risc viaţa pacientului de pe masă, sau să las secţia descoperită?
Oh, staţi liniştit – până acum nu ne-am făcut de baftă, dar, îmi permit să vă întreb: cât timp credeţi că vom reuşi să funcţionăm în acest regim de lucru suboptimal? Credeţi că o fi făcut cineva calcule apropo de răgazul de timp mediu înainte de a comite o greşeală ireversibilă în condiţii de personal insuficient? Dacă da, trimiteţi-mi şi mie referinţele bibliografice, ca să pot să-mi informez corect pacienţii asupra riscurilor. Nu vă sfiiţi – încercaţi acelaşi lucru şi cu alte specialităţi (de pildă cu ATI-ul!), asta ca să ştim cam la ce intervale de timp să ne aşteptăm la catastrofe pe care le vor încasa chiar pacienţii pe care susţineţi că-i reprezentaţi.
Sau, credeţi că ar fi mai bine să nu le mai permitem colaboratorilor să-şi ia concediul legal de odihnă? Poate că ar fi mai bine să le sugerăm să lucreze conform normelor unui stahanovism medical? Să le promitem ceva medalii, domnule ministru, că de prime şi de plata orelor suplimentare n-a fost vorba nici măcar când nu era criză, darămite acum?
Mă rog… Dar, staţi că n-am terminat! Mai e o chestie şi mai absurdă, domnule ministru, şi zău că vreau s-o auziţi! M-am trezit cu nişte adrese oficiale, domnule ministru, adrese conform cărora ni se pune un plafon de consum de medicamente per pacient… După ce le-am primit, am făcut şi eu nişte calcule şi ştiţi ce am constatat, fir-ar ea să fie de aritmetică?
Am constatat că plafonul de medicamente per pacient internat nu trebuie să depăşească 70 de euro… Pe cuvântul meu, atât mi-a ieşit: 70 de euro per pacient, că am făcut şi proba la împărţire, domnule ministru! Păi, zău că m-aş chinui să fac şi treaba asta, că m-am obişnuit să lucrez în condiţii suboptimale de când am intrat în sistem dar, ce să mă fac când, prescriind un medicament relativ ieftin, mă trezesc că respectivul medicament NU se află în farmacia spitalului?
Un lucru ciudat: medicamentul ieftin nu e în farmacie, în schimb, omoloagele lor (sic!) extrem de scumpe se găsesc la discreţie… Am şi eu momente când consider că un antibiotic pe cale bucală este suficient la cazul X sau Y dar, cum să-l prescriu, când spitalul îmi returnează condica de medicamente cu faimosul înscris L.F., adică lipsă farmacie, oferindu-mi în schimb, alternative care depăşesc într-o zi, la un singur pacient, 70 de euro?
Alt lucru bizar: în aceeaşi adresă cu plafonul de medicamente se aflau două paragrafe în care mi se atrăgea atenţia că mi se vor retrage sporurile de conducere dacă îndrăzneam să depăşesc respectivul plafon. M-a umflat râsul, domnule ministru! De cinci ani de când lucrez în actualul spital, n-am încasat niciodată sporurile de conducere, aşa că m-a cam durut în cot, recunosc, de ameninţarea decidenţilor. Problema apărea, însă, după încă un paragraf, în care scria negru pe alb că dacă vom depăşi plafonul de medicamente două luni succesive, sancţiunile salariale vor fi extinse şi asupra celorlalţi membri ai serviciului, nerezumându-se doar la medicul coordonator/şef de secţie.
Bun! Să zicem că ne speriem şi că luăm ad litteram ameninţările decidenţilor, care ameninţări, o ştiu prea bine, nu sunt făcute din capul decidenţilor locali, că i-am mai văzut şi noi pe alde Boc et comp. cum se străduiesc să scoată ţara din marasm, săracii! Rezultatul adresei sus-menţionate ar fi că, de spaimă, ne vom apuca să scriem reţete pe care să le dăm aparţinătorilor pacienţilor, astfel încât să facem economii, numai că, pentru această situaţie, aceiaşi decidenţi au stabilit că, dacă cineva se adresează la conducerea spitalului cu o asemenea reţetă (e dreptul pacientului să-şi recupereze cheltuielile din sistem, domnule ministru – vezi legea Paveliu!), atunci spitalul va pune medicul să plătească din buzunar tratamentul pe care l-a administrat pacientului.
Aşa că, vă întreb şi eu, oarecum naiv: eu ce fac cu pacienţii mei, domnule ministru? Îi mai tratez, sau îi las baltă? Îi mai operez sau îi trimit prin alte spitale, să-i opereze alţii, deşi, când mă gândesc în ce spital lucrez, îmi dau seama că n-am unde să-i mai trimit, spitalul meu fiind ceea ce se numeşte o staţie terminus d.p.d.v. medical… Aş vrea să vă reamintesc că acest plafon de 70 de euro per pacient ar fi valabil doar dacă noi am interna cei 70 de pacienţi contractaţi lunar cu Casa de Asigurări – ce să mă fac, însă, cînd, numai în luna ianuarie, am internat aproape o sută de pacienţi?
Zău că nu ştiu, aşa că aştept instrucţiunile dumneavoastră. Şi, pentru că tot am deschis mai sus discuţia despre staţia terminus d.p.d.v medical, vă daţi seama că am ajuns să mă plâng tocmai eu, care lucrez în ceea ce se cheamă, conform sistemului de referinţă local, un spital bogat. Aţi fost vreodată, domnule ministru, să vedeţi ce se petrece în spitalele din provincie? Nu mă refer la vizitele fulger în care aţi schimbat nişte directori de spitale, şi asta în condiţiile în care ştiaţi prea bine că problemele de personal din provincie sunt cu mult mai grave decât în Bucureşti, astfel încât în anumite judeţe nu se poate constitui o linie de gardă de ATI de exemplu… Nu la asta mă refer, domnule ministru, scuzaţi că vă atrag atenţia…
Mă refer la absenţa celor mai elementare facilităţi de practică medicală serioasă, domnule ministru. Am colegi care lucrează în provincie, am colegi care-şi cunosc meseria, dar care nu au cum s-o practice… Predecesorii dumneavoastră s-au lăudat cu nenumăratele dispozitive hi-tech pe care le-au cumpărat, cu investiţiile nemaipomenite de care a beneficiat medicina: computere, laptopuri, CT-uri, RMN-uri etc. N-am văzut pe nici un ministru, însă, şi, din păcate, nici pe dumneavostră nu v-am auzit vorbind, despre politica de personal din sănătate, domnule ministru. Toate sculele alea frumoase, toate sculele alea care au costat o sumedenie de bani, trebuie operate cu personal calificat, domnule ministru. Degeaba cumpără Z din oraşul M un echo doppler dacă nu are cine să-l folosească. Degeaba cumpără acelaşi Z din acelaşi oraş M o trusă de endoscopie dacă n-are cine s-o folosească. Sau, degeaba sunt la Curtea-de-Argeş chirurgi generalişti dacă nu există suficienţi anestezişti astfel încât să-şi poată efectua operaţiile.
Acum, eu ştiu că sunt cârcotaş – dar nu ştiu de ce, îmi este imposibil să nu mă gândesc că este mult mai facil să faci achiziţii de tehnologie în valoare de milioane de dolari/euro, decât să investeşti în personal, în calificări şi în programe. Poate că recompensele după achiziţionarea de tehnologie sunt mai… vizibile? Poate că investiţiile în politica de personal nu ajung chiar acolo unde trebuie? Uite, dacă aş fi ziarist v-aş pune această întrebare, dacă aş avea prilejul…
Şi ştiţi de ce mai sunt supărat, domnule ministru? Mai sunt supărat şi pentru că, nu ştiu de unde şi până unde, s-a încetăţenit ideea că în spitale nu se mai moare. Aş vrea să fiu clar: nu pledez, n-aş avea cum, pentru exonerarea celor care se fac vinovaţi, într-adevăr, de culpă medicală. Numai că, după cum bine aţi studiat în perioada în care dumneavostră înşivă aţi fost rezident în sănătate publică, domnule ministru, ştiţi că aşa-numitul malpraxis este un concept diferenţiat în funcţie de arealul în care se practică medicina. Asta n-o spun eu – o spun inşii cei mai nervoşi în ce priveşte malpraxisul, şi anume americanii.
Cu alte cuvinte, ceea ce la New York, să spunem, este considerată culpă medicală, este privită cu mult mai multă îngăduinţă la Washoe, să spunem, unde accesul la tehnologie este mai sărăcuţ, unde numărul medicilor este mai scăzut etc. Din acest motiv, spitalelor şi celorlalte aşezăminte medicale din ţările civilizate li se atribuie un anumit grad, în funcţie de capacitatea de rezolvare a cazurilor. Acest grad se regăseşte şi în încadrarea cazurilor de malpraxis. Fireşte, a nu examina un pacient este culpă medicală şi la Tuamotu-din-Vale, pe insulele Marchize, acolo la ei, în Pacific, dar nu la asta mă refer. La noi, în schimb, nu contează că un pacient este examinat şi tratat la Jibou, să zicem – el este considerat, a priori, ca fiind culpă medicală dacă nu are o evoluţie favorabilă, deşi la Jibou nu se pune problema unor capacităţi medicale optimale. În mod similar, am avut prilejul să văd la TV câteva cazuri care nu ţineau de culpa medicală, dar care erau tratate ca atare, fără ca dumneavoastră să explicaţi vreodată (nici predecesorii dumneavoastră n-au făcut-o) că medicina are limite şi că anumite maladii nu sunt compatibile nici cu viaţa, nici cu un diagnostic în doi timpi şi trei mişcări. Această realitate ar trebui să vă fie familiară – nu există specialitate medicală în care capitolul de diagnostic diferenţial să nu ocupe pagini întregi – aţi făcut 6 ani de facultate şi trebuie să ştiţi asta! Pe de altă parte, nu este treaba pacienţilor să înţeleagă cum stau aceste lucruri fără o explicaţie – pacienţii, însă, doar văd cum trageţi concluzii din vârful condeiului, de parcă medicina ar fi un service auto în care omul intră bolnav pe o parte, ieşind pe partea cealaltă, cu necesitate, sănătos şi zâmbitor.
Dar, las’ că aici, nici cei care ar trebui să pledeze corect pentru cazurile complexe nu o fac aşa cum ar trebui – aşa că această vină o împărţiţi cu confraţii noştri care recurg (e obicei naţional!) la număratul arogant al ouălelor în loc de a furniza publicului explicaţii inteligibile. Vina dumneavostră, însă, este că în ciuda faptului că ştiţi şi aceste lucruri, nu v-am auzit niciodată punând la punct respectivele probleme – să se datoreze asta relaţiei de strânsă prietenie pe care doriţi s-o clădiţi cu presa, în detrimentul realităţii?
Nu îndrăznesc să vă bănuiesc de aşa ceva. La fel cum nu îndrăznesc să vă bănuiesc de nimic rău (honi soit qui mal y pense!) nici când afirmaţi, prin interpuşi, că preţurile la medicamente, care tocmai au crescut, vor scădea în luna aprilie. Până atunci, însă, mă întreb cu ce anume substanţe vom mai da anestezie pacienţilor fără ca spitalele să nu devină datoare vândute (ştiţi cât de mult s-au scumpit anestezicele?), dar, mai bine mă opresc, căci deschid un alt subiect.
Numai că, uite că am ajuns să vorbesc şi despre bani. Aici, chiar că nu mă bag, domnule ministru. Ştiţi, n-am pregătire financiară. Absolut deloc. Numai că, auzind atât de multă lume povestind tot soiul de lucruri stranii care au loc cu banii de la Casa de Asigurări, mai ales în anii electorali, aş dori şi eu să vă fac, în măsura în care nu vă irit prea tare, o anume propunere. Fiţi pe pace, ştiu că banii de la Casa de Asigurări nu sunt pe tarlaua dumneavoastră, dar, măcar d.p.d.v. moral, dumneavoastră sunteţi garantul sănătăţii publice din România. În context, v-aş sugera să solicitaţi un audit în ce priveşte banii de la Casă – dar nu un audit din ăsta, ca între prieteni, ci un audit cu o firmă externă, independentă, care să scobească aşa cum trebuie prin conturile Casei Naţionale de Asigurări. Sunt sigur că mulţi români ar fi dispuşi să dea încă nişte bani (s-au obişnuit, săracii, inclusiv cu onorariile cu care, nu-i aşa, ne „îmbogăţesc” nepermis de mult pe noi, medicii), sunt convins, aşadar că românii ar oferi prin subscripţie publică banii necesari auditorilor, numai ca să ştie ce căi iau cotele prelevate din salariile lor.
Se duc banii de asigurări doar în sistemul sanitar? Dacă da, ce anume se întâmplă cu ei în sistemul sanitar? De ce suntem, de 19 ani de zile, într-o criză financiară perpetuă? Cine răspunde de fondurile prost investite în sănătate? Dacă toată lumea e nemulţumită, de ce nici unul dintre şefii Casei de Asigurări nu a dat explicaţii vizavi de filiera banilor pe care îi are în administrare? Pe de altă parte, dacă noi, medicii, suntem nişte proşti în ce priveşte administrarea banilor publici, de ce nu s-au rezolvat problemele financiare din sistem după ce mulţi manageri de spitale au fost selectaţi din alte profesii? Şi dacă nici medicii, nici noii manageri non-medici nu sunt buni de nimic, de ce sunt lăsaţi pe bară colegii dumneavoastră de la Institutul de Sănătate Publică, domnule ministru? De ce n-am văzut nici un specialist în sănătate publică în funcţii de decizie vizibile, la minister? OK, predecesorii dumneavoastră aveau scuza că n-au auzit de aceşti specialişti – dar, în ce vă priveşte, vorbim despre colegii dumneavoastră de rezidenţiat, vorbim despre conferenţiarii şi profesorii dumneavoastră, domnule ministru…
Chiar aşa o părere proastă să aveţi despre cei care v-au învăţat cum să fiţi ministru, domnule ministru?
Nu mă aştept ca vreun decident să ia în seamă ce am scris eu aici, nici chiar dumneavoastră, domnule ministru. M-am obişnuit să nu primesc răspunsuri, nici chiar la adresele oficiale în care semnalez decidenţilor probleme similare cu cele enumerate aici. Unii mi-au spus (doar verbal) că bat câmpii. Alţii mi-au spus, tot verbal, să fac gura mai mică. Alţii au relatat, în absenţă, că sunt o fiinţă imprevizibilă. M-am obişnuit cu toate astea, domnule ministru.
Cu un singur lucru nu m-am obişnuit, însă, acela fiind că numai noi, practicienii, ajungem să dăm explicaţii pacienţilor şi rudelor lor. Noi, practicienii, trebuie să justificăm incapacitatea sistemului de a oferi necesarul absolut minimal pentru o medicină onestă în 2009. Pe noi se supără pacienţii şi rudele lor când cazurile nu merg bine, deşi, doamne iartă-mă, ştim ce ar trebui făcut la cazul X, dar n-avem de unde să-i oferim ceea ce ar necesita acelaşi caz X – şi nu, nu vorbesc de nanotehnologii şi de transplanturi, vorbesc de banalele antibiotice, de feşe, de perfuzoare, de numărul angajaţilor, de analgezice şi de mănuşi de unică folosinţă şi de seringi.
Pe de altă parte, vă mărturisesc, domnule ministru, că nu reuşesc să mă obişnuiesc cu ideea că, prin tăcere, devin complice cu un sistem care, în egală măsură, afectează şi starea de sănătate a populaţiei, dar şi onoarea profesiei medicale. Oh, da, ştiu că sunt patetic – dar aşa m-au educat ai mei acasă, de mic. Vreau să spun că există cuvinte în care, eu unul, continui să cred, domnule ministru, părându-mi-se chiar mai importante decât accesoriile din jur. De altfel o să vorbesc chiar acum şi despre ele, despre accesorii…
Aşadar! Să nu vă aşteptaţi, cumva, să-mi pun cenuşă în cap pentru acele aspecte sistematic evitate în discuţiile publice cu medici – mă refer, cum altfel, la onorariile aşa-zis necuvenite. Nu vreau să iniţiez o captatio benevolentiae vizavi de pacienţi, aşa că nu vă speriaţi, domnule ministru, că aş fi în stare să mă aliez acum cu pacienţii ca să ne năpustim, împreună, pe bancheta din spate a vreunui Ferrari! Din contră, am azi chef să-mi ridic toată lumea în cap – pe non-medici inclusiv. În ultima lună mi-am petrecut fiecare a cincea noapte în spital, prin urmare sunt obosit şi nu-mi mai pasă de consecinţe.
Sunt ani de zile, stimat public, de când vi se tot spune că medicina nu costă decât cei 16% despre soarta cărora nu ştim nimic, deşi, o ştiţi prea bine, realitatea este alta. Iar dumneavoastră, stimat public, vă prefaceţi că aşa ar trebui să stea lucrurile deşi auziţi foarte des, pe tot soiul de canale mediatice, de fonduri strânse pentru ca un pacient nefericit să fie operat în străinătate. Se vehiculează sume între 20.000 şi 140.000 de euro pentru o intervenţie, dar dumneavoastră vă prefaceţi că aceste cereri de ajutor pentru nişte semeni în reală suferinţă sunt acceptabile atunci când trebuie să ne tratăm în străinătate, dar că devin inacceptabile când trebuie plătite acasă.
Medicina costă mult, foarte mult, al naibii de mult costă, doamnelor şi domnilor.
De altfel, dumneavoastră înşivă aţi găsit soluţia la această problemă – adresarea la serviciile private. Acolo aţi găsit şi curăţenia care vă lipseşte în spitalele de stat şi modul de comunicare pe care vi l-aţi dorit. Cu alte cuvinte, aţi realizat că un anumit standard al serviciilor costă nişte bani pe care n-aţi ezitat să-i oferiţi. Şi acum, o să vă întreb, în ciuda vociferărilor: câţi dintre dumneavoastră aţi plătit asigurări de sănătate complementare, care v-ar fi permis să vă adresaţi unor servicii superioare, şi câţi aţi preferat să plătiţi leasinguri la maşini scumpe, bunuri electrocasnice etc?
Răspunsul, îl cunoaşteţi mai bine decât mine: vă este mai ieftin să plătiţi onorarii cenuşii la nevoie, decât o cotă parte din venituri, permanent, asta lăsând la o parte profilul comportamental de masă al românilor, care preferă să epateze cu un mobil foarte scump, decât să fie abonaţi la serviciul de sănătate X.
Ştiu, mie mi-e uşor să vorbesc din acest punct de vedere – n-am cerut nicicând vreunui pacient nici un capăt de aţă şi nici n-am s-o fac, din motive absolut personale. Pe de altă parte, nici n-o să-mi scadă clientela după acest autodafé – mai bine de 50% dintre pacienţii mei nu mă caută direct: ei ajung să mă cunoască doar după ce-şi revin din şocurile care îi aduc, din nefericire, la spital.
Dar, având în vedere că n-am cerut niciodată nimic, nimănui, aş vrea ca atât eu, cât şi colegii de vârsta mea care, mulţi nu v-au cerut nici ei, nimic, niciodată, şi care şi-au petrecut în 23 de ani de practică (am făcut calcule, domnule ministru!), cam şase ani de gărzi puse cap la cap, colegi care, în plus, au stat în jur de 40% din timp peste program, fără a fi plătiţi nici oficial, nici neoficial – în numele tuturor celor care v-au făcut sănătoşi, unii venind noaptea de acasă când nu era treaba lor s-o facă, mulţi suplinind lipsa cronică de personal, în numele celor care v-au prelungit viaţa, ba chiar şi în numele celor care v-au primit onorariile pentru care nu şi-au pus doar o simplă semnătură pe un act, ci care v-au operat, v-au anesteziat, v-au tratat în timp ce majoritatea dormeaţi – în numele tuturor, vă spun să nu-i mai credeţi pe toţi miniştrii sănătăţii, mult mai interesaţi în exerciţii de imagine decât în rezolvarea problemelor din sistem. Incapacitatea politică de a administra sistemul medical, domnule ministru, este doar incapacitatea dumneavoastră – nu este dovada nici a slabei pregătiri a celei mai mari părţi a medicilor şi nici a unei imoralităţi funciare a celor în halat alb.
Şi, pentru că tot avem un ministru al sănătăţii cu dublă specialitate, o să-mi permit următoarea afirmaţie, stimat public: când ai în buzunar bani pentru un Logan la mâna a doua, e cel puţin bizar să ai pretenţia să mergi toată ziua-bunăziua într-un Ferrari! Şi, ca să închei subiectul banilor negri, nepermişi, sau cum vreţi să le spuneţi, am să vă pun problema în felul următor: problema fundamentală a practicianului este să-şi trateze toţi pacienţii în mod egal şi fără să condiţioneze actul medical – în rest, însă, sper că nu doriţi să fiţi trataţi (doamne fereşte!) de chirurgi cărora să le stea mintea la plata întreţinerii sau care să se îmbulzească pe la cozi doar pentru că am fi cu toţii egali, sau care să stea peste program doar pentru că la noi în ţară, n-au apărut încă listele de aşteptare. Pe de altă parte, dumneavoastră înşivă, chiar inconştient, aveţi anumite aşteptări de la imaginea simbolică a medicului (era să spun de la engrama medicului) dar, numai când aveţi nevoie de el, aveţi pretenţia să se ridice la respectivul nivel de aşteptare. În rest, însă, când slavă domnului, sunteţi sănătoşi, aţi dori ca medicii să facă parte din marea masă a mulţimilor, ignorând realitatea despre ceea ce înseamnă, cu adevărat, un medic.
Am să închei, discutând despre afirmaţia absolut aiuritoare că un coleg (fie el un scelerat care nu şi-a văzut pacientul la nevoie) a încasat 104 milioane de lei într-o lună.
Această afirmaţie determină o dilemă à la Nae Caţavencu – am s-o expun, pentru că domnul doctor Raed Arafat (of, cât de mult l-am admirat pentru realizările de la SMURD!) a ridicat-o la fileu. Nici eu şi nici nimeni altcineva, niciodată, n-am auzit de un salariu atât de mare în medicina românească, la stat. Dacă acel medic a primit, în mână, 104 milioane de lei la actualele tarife de plată, înseamnă că a petrecut în spital un număr de ore înfiorător de mare – un număr de ore nepermis prin codul muncii nu numai în ţara noastră, ci oriunde pe pământ. De aici, ce deducem? Sau că afirmaţia este adevărată – în consecinţă, schema de personal din acel spital era îngrozitor de subţire (nu mă mir) şi că nu era altă soluţie, decât ca respectivul medic să stea la nesfârşit în spital. Prin urmare, vina medicului care nu şi-a văzut pacientul (asta n-am să înţeleg niciodată, indiferent cât de istovit ar fi fost) trebuia împărţită cu vina sistemului supervizat de dumneavoastră, domnule ministru, sistem care permite încălcarea legii în ce priveşte numărul de ore lucrat. În context, vă întreb încă o dată: cum intenţionaţi să manageriaţi politica de personal, domnule ministru, în condiţiile în care România are cu 30% mai puţini medici decât este necesar? Nu uitaţi că şi eu vorbesc la rece – dar pot eu să ştiu cum o să reacţionez după ce o să mă ajutaţi să câştig 104 milioane de lei, petrecând o lună întreagă la serviciu? Poate că o să-mi văd pacientul, totuşi – dar credeţi că o să-l examinez corect?
Ce părere aveţi, domnule ministru?
Pe de altă parte… chiar 104 milioane?!?! Şi dacă domnul Arafat nu s-a uitat cu atenţie pe fluturaş şi a făcut o aserţiune nefondată?
Dacă se dovedeşte varianta neatenţiei, o să vă fie greu s-o justificaţi în faţa colegilor care, lucrând cu mult peste program, abia dacă reuşesc să ridice cel mult 40% din acel salariu, după o lună de lucru istovitoare. Aşa că mă întreb şi eu, cu naivitate, de ce a trebuit să vehiculaţi un lucru într-atât de neadevărat pe posturile TV, domnule ministru?
Cu stimă,
Un Împricinat de Medic
p.s. – Sincer, n-am de gând să moderez acest post, pentru că ştiu care vor fi reacţiile. Iertare pentru ce spun acum, dar, din nefericire, moderările la acest post, ca şi invectivele, nu vor avea nici un sens aici, în scris – ele vor avea loc în viaţa reală, în camerele de gardă, când dumneavoastră, pacienţii care nu mai aveţi încredere în noi, medicii dumneavoastră, veţi vedea că veţi aştepta din ce în ce mai mult pentru o consultaţie din ce în ce mai sumară, consultaţie urmată de un tratament din ce în ce mai frugal. Pentru ca realitatea să nu fie asta, o să fie nevoie de o minune: din păcate, nu văd cine o să fie în stare s-o aducă printre noi.
La fel de sincer vă spun că sunt momente când nu mai am chef să stau nici o clipă peste program (lucru de la sine înţeles în orice altă ţară), după ce văd cum profesia îmi este terfelită. Nu-i înţeleg nici pe colegii mei care, în loc de explicaţii coerente, răspund cu aroganţă – dar le găsesc circumstanţe atenuante: mi se pare cel puţin bizar ca specia denumită ziarişti să generalizeze, ricanând, o problemă tragică, azvârlind oprobiul asupra unei întregi categorii profesionale. Din experienţă proprie ştiu cum se comportă anumiţi ziarişti la spital – la fel ca şi pacienţii cu foarte mulţi bani, îşi imaginează că sănătatea poate fi dobândită prin presiune sau… prin bani. La fel ca şi pacienţii cu foarte muţi bani, consideră că se înţelege de la sine că domniile-lor merită un tratament preferenţial…
Ceea ce nu e deloc adevărat. Dar, ar fi acesta un motiv suficient pentru a considera că toţi ziariştii sunt prost crescuţi sau animaţi de parti-pris-uri?
În fine…
Acest post este dedicat tuturor medicilor care strâng din dinţi.
BRAVO,DE 2 ORI!O data pentru curajul de a scrie aceasta scrisoare adevarata despre sistemul medical.Bravo pentru premiul pentru ultima carte.
Ma bucur din tot sufletul de cele citite. Chiar daca sunt niste lucruri ingrozitoare, care te sperie. Ma bucur de o atitudine, domnule doctor. Ma bucur de curajul dvs, ma bucur de jertfele dvs (si sa nu fiti atat de naiv incat sa credeti ca acestea nu vor fi rasplatite), ma bucur ca in primul rand sunteti ‘o constiinta’, iar abia apoi un doctor extraordinar. Dumnezeu sa va ajute si sa va intareasca sa rezistati cu cel putin aceeasi atitudine.
Alex
p.s.: cred ca doctorul Nicolae Paulescu va priveste cu mandrie de undeva de sus
“Pediatru …Stiu bine ca exista medici, asistente, infirmiere, brancardieri si chiar portari care-i jecmanesc fara mila pe niste oameni bolnavi, dar astia sunt exceptiile, nu regula! De ce nu se vorbeste si despre ceilalti, care incearca sa profeseze corect in niste conditii de mizerie?”
…respect doamna doctor pentru pentru devotamentul dv. aveti mare dreptate in cele ce ati spus….mai putin in una… exceptie de la regula nu sunt cei ce jecmanesc ci personalul medical dedicat si care are o vorba buna, macar atat pentru pacient si care lucreaza indiferent de conditii. Vorbesc in cunostinta de cauza: incepand de la portari si infirmiere…asistente si medici marea majoritate, repet, marea majoritate nu misca un deget daca nu primesc partea. …E adevarat ca veniturile sunt mici….dar stiu asta dinainte de a da admitere la medicina…. Spunea cineva mai sus ca vina o poarta cei care dau bani…probabil acea persoana nu a fost in situatia in care era pe punctul sa-si piarda pe cineva drag….si nu are de unde sa stie ca in astfel de momente si in conditiile date, despre care se tot discuta…dai orice pentru ca cineva sa faca ceva…
Oricum….pe langa lipsa acuta de madicamente, materiale si personal din SANATATEA romaneasca mai lipseste ceva la fel de important: OMENIA, COMPASIUNEA, EMPATIA…si DISPONIBILITATEA … fata de fiinta in aflata in suferinta…
Felicitari Domnule Doctor, pentru puterea cu care ati sintetizat, atat de clar, in fata tuturor, probleme care ne intereseaza, deopotriva, pacienti si medici, … oameni. Indiferent de cei care va “sustin spatele”, se vede ca oboseala si durerea neputintei v-au facut sa strigati. Catre cine ? Catre semenii dumneavoastra , mai mult sau mai putin constienti, cu care va impartiti necazurile. Daca dreptatea se poate castiga doar apeland la lege, atunci fie ca legea sa faca dreptate. Sunt sigura ca multi va vor sprijini , unii poate doar moral. Sunt sigura deasemenea, ca veti apara oamenii care , cu voia Domnului, aduc o particica de divinitate atunci cand salveaza vieti, nu doar ca si chirurgi ci si punand un diagnostic corect. Pacat ca exista si medici care sfideaza orice bun simt prin atitudinea lor. Dar parca sunt mai multi cei ca si dumneavoastra. Cine sunt cei care conduc institutiile din tara asta , poate ne reaminteste Eminescu , care nu a confundat niciodata tara cu institutiile:
… “Ne-ati venit apoi, drept minte o sticluta de pomada,
Cu monoclu-n ochi, drept arma betisor de promenada,
Vestejiti fãrã de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept stiint-avind în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toata vrun papuc de curtezana…
O, te-admir, progenitura de origine romana!
Si acum priviti cu spaima fata noastra sceptic-rece,
Va mirati cum de minciuna astazi vi se mai trece?
Când vedem ca toti aceia care vorbe mari arunca
Numai banul il vaneaza si castigul fãrã munca,
Azi, când fraza lustruita nu ne poate insela,
Astazi altii sunt de vina, domnii mei, nu este-asa?
Prea v-ati aratat arama, sfasiind aceasta tara,
Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara,
Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei,
Ca sã nu s-arate-odata ce sunteti – niste misei!
Da, castigul fãrã munca, iata singura pornire,
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Dar lasati macar stramosii ca sã doarma-n colb de cronici
Din trecutul de marire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu Tepes doamne, ca punand mâna pe ei,
Sã-i imparti în doua cete: în smintiti si în misei,
Si în doua temniti large cu de-a sila sã-i aduni,
Sã dai foc la puscarie si la casa de nebuni!”
1881, 1 mai
Mihail Eminescu
Poate totusi speranta nu a murit !
Multa bafta in tot ceea ce vreti sa faceti !
P.S Pacat ca nu mai este “la moda” sa scrii si sa te exprimi corect, macar in limba materna (aviz necunoscatorilor !)
Multumim domnilor doctori.
Stim ca e nedrept dar daca plecati vom muri.
Stim ca exista multa mitocanie in presa. Sunt om de PR si stiu ca la evenimentele cu presa ne este jena pt unii ziaristi: isi lua bauturi scumpe in sticlute sau ananasul in diplomat. Dar si printre ei exista oameni exceptionali care isi asuma mari riscuri sa spuna adevaruri. Ca peste tot (in Romania) oamenii de valoare nu iau frisca de pe tort. Asta e pentru fotbalisti, vampe, manelisti si politicieni.
Sunt doar un pacient care a avut mereu experiente fericite si cu parintii si cu copii mei.
Din nefericire sabotarea se face chiar din interiorul sistemului medical.
Ce e de facut? Sa existe obligativitatea ca politicienii romani si rudele lor sa se trateze/ opereze la unul din spitalele romanesti – generat aleator de sistem (program). Si sa ajunga la Mizil nu la Viena. Poate asa, cu frica de a ajunge pacient in infern, s-ar gandi de 2 ori.
Speranta moare ultima.
Cu totii stim adevarul il simtim, il traim… Cu toate astea ne simtitm legati de maini si de picioare. Oare suntem cu adevarat incapabili sa schimbam ceva? Cine ne tine “legati”? Noi toti suntem de vina. De la cel mai mare la cel mai mic ne complacem intr-o mizerie care se agraveaza constant. Oare poporului roman i-a fost distrusa capacitatea de a lupta? Oare este atat de adevarata vorba ca “un popor isi merita conducatorii”? Aceste intrebari atat de simple in aparenta ne dau atatea batai de cap. Drama ce se intampla in sistemul de sanatate este prezenta in toate aspectele vietii noastre.
Oare avem nevoie de “Capitan” care sa ne trezeasca?
Singura solutie pe care o intrevad este ca in posturile cheie, de decizie, sa vina patrioti si nu manageri, oameni cu dragoste de tara si de neam nu de faima si de bani! Noi traim de 70 de ani o criza a neamului romanesc in absolut toate aspectele vietii! Doar noi putem face ceva! Trebuie sa facem ceva….
extras dintr-un articol din presa ialomiteana:Medicul Mugur TIMOFTE a scris cu sange juramantul lui Hipocrate
Chirurgul de la spitalul judetean de urgente din Slobozia a facut preinfract in timp ce opera. La scurt timp, medicul Timofte a intrat in stop cardiorespirator iar doua ore mai tarziu colegii lui au declarat decesul.
Tragedia s-a petrecut vineri in jurul pranzului. Dupa o garda plina, chirurgul a intrat in sala de operatie pentru un caz de urgenta. Aproape de finalul interventiei chirurgicale, medicului Mugur Timofte i s-a facut rau, a iesit si s-a clatit pe fata cu apa rece, si s-a reintors la capataiul bolnavului. Cadrele medicale din sala de operatie au observat ca este palid si l-au sfatuit sa lase pe altcineva sa incheie operatia. Doctorul Timofte a refuzat sa mearga sa se odihneasca iar la finalul interventiei chirurgicale le-a spus colegilor sa-l puna pe un carucior si sa-l duca la Unitatea de Primire Urgente. Din nefericire, a fost prea tarziu. Medicul chirurg Mugur Timofte a intrat in stop cardi respirator si nu a raspuns la niciuna din interventiile de resuscitare. Dupa doua ore de incercari disperate, medicii de la Unitatea de Primire Urgente au declarat moartea colegului lor.
Mugur Timofte avea 43 de ani. Corpul neinsufletit a fost luat sambata de familie, iar duminica a fost inmormantat la Constanta. Cadrele medicale din spitalul judetean de urgente din Slobozia isi plang de trei zile colegul care i-a parasit pentru totdeauna, in prag de sarbatori.
Clementina Tudor
A murit din cauza surmenajului de la serviciu si a stresului cotidian
Intrebarile fara raspuns la decesul subit al doctorului Razvan Mugur Timofte au o singura explicatie. Garzile repetate, suprasolicitarea cadrelor medicale in lipsa unui numar suficient de medici specialisti si greutatile personale au condus la tragedia pe care spitalul judetean de urgente din Slobozia a inregistrat-o vineri cand un medic chirurg a intrat in stop cardio respirator intre doua operatii. Directorul institutiei, medicul Andrei Tron, spune ca doctorul Timofte era un om extrem de voluntar si de pasionat de meseria lui, incat aceasta l-a rapus.
Razvan Mugur Timofte avea 43 de ani si a fost inmormantat duminica la Constanta. In urma lui a ramas un baiat in varsta de 12 ani.
Clementina Tudor
Cred ca e bine sa stie si alti colegi si sa se mai gandeasca atunci cand intra in garda!
scrisoare pur si simplu SUPERBA scrisa cu durere de catre cineva care se vede ca munceste. din pacate am ajuns acum sa ne dicteze presa, sa lucram in tensiune, sub amenintari, cu dotarea….existenta; acum 3 zile cind am iesit din garda mi-am facut cruce ca nu s-a intimplat nimic – NU MA GINDEAM LA MEDICAL CI LA CIRC DE PRESA
Felicitari pentru atitudine,claritate si onestitate!!!!Sunt alaturi de dumneavoastra si alaturi de toti colegii care cred si simt la fel!!!!!Cred ca bunul simt pe care il avem a fost interpretat drept lipsa de coloana vertebrala si de ce nu poate chiar de …infantilism!!!!! Ce poti sa mai crezi dupa 20 de ani de minciuni, umilinta iar acum un intreg spectacol de cel mai prost gust!!!!!!-decit ca ne meritam soarta!!!!Cred ca romanii nu au nevoie de medici, ei sunt experti in medicina(impreuna cu mas-media) ci ei vor NEMURIREA!!!!!!! Sincer, nu mai cred in nimic!~!!!!! Ma gindesc tot mai mult, sa ma SALVEZ pe MINE!!!!!! de sistemul sanitar si de ura presei!!! Cum?????? Asa cum au facut si altii!!!PLECIND DIN TARA!!!!!!
dupa ce aproape 1 an,valorile tensionale le-am putut tine la nivel aproape bun si durerile anginoase au devenit mult mai rare,de o luna sunt si eu si sotul meu cu sanatatea si nervii la pamant.ne rugam permanent la dzeu sa trecem ziua si noaptea de garda cu bine, sa nu ne trezim doamne-fereste ,,vedete de televiziune,,
nu mai avem nici varsta,nici puterea de a pleca din tara asta care pur si simplu ne-a intors spatele.si o spun cu mare mahnire:da,tara.adica guvernanti,presa,pacienti,opinia publica si chiar unii dintre colegi.
asemenea teroare si umilinta am trait-o pe vremea impuscatului.
Sunt medic asa ca vorbesc in cunostinta de cauza. Scrisoarea e cat se poate de adevarata. Si sigur ca ne ia apararea in fata “Vanatorii de vrajitoare din ultimul timp”. Cineva trebuia sa o faca. Mai ales ca noi am ramas aici cu toate lipsurile. Sper nu doar sa stingem lumina!…
Pe de alta parte si Woland are dreptatea sa, dar generalizarea ascunde o ura imensa pe care nimeni nu i-o poate scoate din suflet. Exista multi confrati care conditioneaza direct sau indirect actul medical, dar exista si asistente care vorbesc in numele nostru si …fac preturile. si mai exista si legende. Dar sa spui ca toti suntem criminali ptr. ca nu ii demascam e exagerat! De ce dati domnilor spaga? Adica noi suntem criminali ca nu ii demascam si voi nu? De ce nu ii demascati voi? Apropo sa crezi ca nu poti ajunge pe mainile unui medic roman e o naivitate. Intr-o urgenta tot “criminalul” te poate salva. Si sunt CONVINS ca Woland va fi primul care va da “ceva” sa mearga treaba, ptr. ca ideologia e buna pentru altii! Sau poate ma insel si le va explica el criminalilor cu diploma cum e cu moralitatea, in timp ce e innebunit de groaza si frica cand vede ce e viata.
Adevarata problema o reprezinta SISTEMUL. Amestecatura asta comunisto-capitalista nu va duce la nimic bun. Avem Asigurari dar monopol de stat. Spitale de stat cu servicii medicale decontate dar cu manageri “unsi” politic. Ministrii care vorbesc mult dar nici unul nu a prezentat vreun plan economico-sanitar concret care sa aduca solutii. Medici de renume, profesori, care ajung primari si , poate , chiar presedinti. Specialitate medicala “management sanitar” dar nici unul din specialisti in functii de conducere. Si multe altele… Nu de salariile noastre e vorba ci de un sistem care e putred si nu functioneaza. Si nimeni nu vrea sa-l schimbe ptr. ca asa cum este acum aduce multi bani unora. Medici si ne-medici.
Se incearca mici schimbari. Degeaba. Va dau un singur ex. Dr.Raed a propus coduri de procedura. Situatie: Un medic examineaza un tigan ( interlop ) cu o colica renala, care urla de durere. Afara la usa stau alti 20 care se asigura ca “nu face prostii criminalul”. Vine un cod rosu de ex. accident. Doctorul, care e singur, fuge sa-l rezolve si il lasa pe bolnav, urlind, pe mana unei asistente. Ghiciti ce fac ceilalti 20 in timp ce un brancardier le explica diferenta de culori.
Si sunt enorm de multe lucruri de discutat. Dar foarte greu de schimbat. E cancer peste tot!
Exista un proverb “pestele de la cap se impute”. E foarte adevarat! Intre timp noi toti ne injuram intre noi, ne uram, ne acuzam, cum se vede si din posturile de mai sus. De aia suntem denumiti ” PULIME “de catre …DECIDENTI .Solutii? Din pacate nu le mai vad. Poate dupa ce se vor duce cateva generatii sau poate natura va face o alta selectie. Intre timp eu mai sper. Si nu plec.
domnule doctor rond aveti mare dreptate in ceea ce ziceti, s-ar putea sa vorbesc in necumnostinta de cauza, ce s-ar intampla daca un spital intreg, cu prezenta UPU ar refuza sa mai lucreze peste program,( care cred eu e stabilit prin lege, adica mai multe garzi decat cele stabilite prin lege), eu zic ca nu ar avea cine sa aiba grija de bolnavi …. nu v-ar lasa inima sa faceti asta, dar oricum ca sa se schimbe ceva e nevoie de masuri radicale…….. lasati decat 30% cat e precazut in lege si faceti greva…. e greu daca nu sunteti toti de aceeasi parere.
in japonia un ministru a fost demis, cel al transporturilor, pentru ca toate trenurile in 24 de ore au avut o intarziere de 10 minute, si acest timp a fost adunat de la un tren la altul …..
daca vorbim asa aiurea nu o sa ne ia nimeni in seama …….
Chiar in aceste momente mama mea e in spital, a doua operatie de cancer in decurs de 7 luni !
Tot ce pot sa spun sint doar cuvinte de lauda pentru medicii de la Spitalul Militar – Sectia Chirurgie II si pentru tot corpul medical de acolo ! Am avut nevoie de ceva, am spus si au si venit ! Mi s-au parut chiar speriati de episodul Slatina !
Este foarte adevarat dictonul “divide et impera” asta se intimpla din 1990 incoace si e pacat !
Medicii nostri chiar fac minuni in conditiile in care se lucreaza mai rau ca pe timpul razboiului, in afara tarii au conditii, sint platiti tocmai pentru ca sint foarte buni !
Ar fi extraordinar daca am reusi noi, romanii, sa nu mai putem fi manipulati de toti terchea berchea ! Ar fi minunat daca vom reusi sa fim uniti, sa analizam tot ce ni se prezinta cu mai putina patima si mai multa intelepciune !
Imi doresc sa vad cit mai multi romani cu capul sus, mindri de ei si de cit de extraordinari, talentati si inventivi sintem !
Haideti sa ne trezim odata si sa ne facem mari !
Sunt o absolventa de medicina si cu rezidentiatul terminat.
Nu stiu daca dl ministru se intreaba de ce multi dintre noi nu practicam medicina, dupa ce ne sacrificam ani buni din viata(si noi, si parintii nostri) pentru a studia?
Tin sa va spun ca am fost contactata si angajata inca din timpul facultatii de o companie farmaceutica- acesta fiind job-ul pe care il practic si in momentul actual.
Nu pot sa acuz sistemul ca nu imi practic meseria de baza numai din cauza remuneratiei. De fapt cel mai mare motiv pentru care multi colegi ai mei au ales aceasta cale este lipsa posturilor. Mai ales cele din spitalele universitare- clinice- care sunt foarte bine pastrate sau scoase oarecum de la “naftalina” pentru cei cu calitati deosebite: fii, nepoti, fini…etc.
Dar ar fi prea frumos sa traim intr-un sistem corect si sanatos!
Incerc sa ma opresc aici si sa nu mai fac alte comentarii.
doamna/domnisoara lidia… cum sa facem asta, inca in unele parti ale romaniei( cei care voteaza) nu stiu pe cine voteaza(deoarece unele partide nu au reprezentanti, si cei care au fac ce vor) si cine este presedinte al romaniei, cand cei care voteaza au o pensie incepand de la 1 leu pe luna, si li se promite o pensie mai mare.
nu asa se rezolva….. dca vrei ceva ceri…. eu asa stiu …. si ma vazut…. sugarul plange daca are nevoie de ceva…. daca nu are nevoie tace ,,,, si e cel mai frumos lucru din lume
Abia seara trecuta am citit scrisoarea. Este un fel de a spune. Am citit-o parţial, pentru că este prea lungă. Am convingerea că şi partea pe care nu am citit-o este la fel de bine scrisă şi la obiect ca partea pe cae am citit-o.
Am vazut în dimineaţa aceasta unul dintre colegii asistenţi printând-o şi punând-o la dspoziţia celor care nu o prea au cu calculatoarele.
Şi bine a făcut.
Scrisoarea a ceasta trebuie să circule. Ca un manifest.
Manifestul sănătăţii românilor.
Pentru că românii, din cauza proastei organizări la nivel înalt, nu mai au dreptul la sănătate.
Pentru că totate spitalele din ţară sunt pline de bonavi la limita recuperării, la limita supravieţuirii…
Şi nu în primul rînd din cauza incompetenţei medicilor, asistentelor sau infirmierelor.
Vă spun asta cu mîna pe inimă. NU.
Din cauza INCOMPETENŢEI celor din fruntea Sistemului şi din fruntea Statului.
NU este admisibil ca spitale întregi sa funcţioneze de ani de zile la limita subzistenţei, fără materiale de curăţenie, fără costume de protecţie, fără siringi, medicamente, perfuzoare, mănuşi, sonde vezicale, cîmpuri chirurgicale, materiale de sutură, personal, lifturi, cu localurile neîntreţinute, revendicate, neigenizate de zeci de ani…
Nu este admisibil ca pentru tratarea unui coleg să faci chetă să-i poţi cumpăra medicamanetele necesare din farmaciile deshise…
Nu este admisibil ca, în loc de organizare strictă şi adecvată să se jefuiască prin firmele personale ale sefilor de sus, de foarte sus… şi în loc de slarizare a personalului competent să se administreze asmuţirea masei de ignoranţi agresivi şi iresponsabili.
Nu revin asupra formulării pentru că nu m-am referit la marea masă a românilor, ci la cei obisnuiţi numai să latre, presa televiziunea, latrătorii de servicu ai diferitelor ministere şi diferiţilor miniştri.
Nu este normal să distrugi ce a fost, să nu pui NIMIC în loc de 20 de ani şi să arunci TOTUL în cîrca unor oameni, la grămadă.
Cred că mai conformă cu realitatea este afirmaţia “TOŢI politicienii sunt nişte ticăloşi” decăt afirmaţia “TOŢI medicii sunt nişte ticăloşi”.
La bună vedere !
mda..am vrut sa fac si eu meseria asta, din pacate viata m-a purtat prin alte parti…tocmai din lipsa banilor. un singur lucru vreau sa transmit: multumesc medicilor din spitalul floreasca, sectia de chirurgie cardiovasculara, care, acum aproape un an, au facut eforturi disperate pentru a-mi salva tatal. Da, erau prea putini pe tura, si DA, au mai chemat medici de acasa, la 2 dimineata, medici care au venit si au intrat in operatie. Din pacate, nu au mai putut face nimic, dar stiu cat de mult au incercat. Moartea nu poate fi mereu invinsa intr-un spital, oricat de bine pregatiti ar fi medicii.Eu am inteles asta, sper ca pana la urma sa inteleaga cat mai multi!
ei ar fi doar un exemplu, sunt convinsa ca in Romania inca mai exista medici buni si dincolo de asta, oameni adevarati!
oameni buni noi traim intr-o tara care se afla in razboi. in razboi cu ea insasi. asta este criza adevarata nu ce zic astia la tv.
Sa va povestesc eu despre ceea ce inseamna parteneriatul medic-pacient in Romania.
Astazi am fost sa-mi fac asigurarea de malpraxis la o banca (nu conteaza care), aceasta fiind necesara pentru reinnoirea certificatului de membru in Colegiul Medicilor. Era o singura doamna acolo, la vreo 30-35ani, care ce credeti ca mi-a zis cand a aflat ca sunt medic si suma pentru care ma asigur? Ca nici nu se astepta de la un medic sa se asigure pe o suma mai mare. Ca oricum medicii nu raspund in fata nimanui, ca ii este greata de toti medicii din Romania ca nu muncesc mai nimic, dar ca vor sa fie mai bine platiti. Ca mintim cand spunem ca un rezident in strainatate este mai bine platit decat un medic specialist de la noi. Ca nu a vazut un singur medic care sa-si faca meseria cum trebuie in Romania inainte de a primi bani. Ca toti medicii din Romania sunt niste criminali si de abia asteapta sa ii vada dupa gratii. Ca daca va mai avea vreodata probleme va merge tot in Austria unde a mai fost…..
Ganditi-va ca toate aceste lucruri le-a spus in decurs de 2-3 minute in fata mea (care pur si simplu ramasesem masca), le-a spus un agent de asigurari unui medic pe care nu-l cunostea, nu-l mai vazuse in viata lui.
Sa ma ierte Dumnezeu, dar dupa acele cateva minute pur si simplu am explodat, n-am mai putut rezista si i-am spus cateva cuvinte grele, dar in limita bunului simt pe care l-am mai putut avea.
Cam asa am ajuns sa se comporte lumea cu noi medicii domnule ministru!
Medici buni sunt peste tot. Sunt oameni care isi iau in serios meseria si o fac fara sa primeasca bani. Toata stima si fff. multe laude pt ei. Dar din pacate…. cei mai multi fac treaba asta pt bani. Se joaca cu viata oamenilor. Am cunostinte – medici – care si-au trimis copilul la medicina si ala mic ia examenele cu bani, iar meserie nu invata. Pai cum m-as putea lasa eu pe mana unui astfel de medic? Sau am vazut cu ochii mei cum o doctorita a luat 50ron pt ca a pansat un copil la degetul la care se taiase. Ce-i drept era o taietura serioasa, dar sa iei bani pt asta? Pai te mai numesti medic?
Pt medicii din Spitalele Militare, pt cei din Floreasca, TgMures, Cluj si altii care isi fac meseria cu adevarat trebuie sa le aratam toata stima. Cum orice padure are uscaciunile ei, asa si sistemul medical. Din pacate acest sistem are prea multe uscaciuni…….
Domnule Doctor Sebastian Corn,
Doresc sa-mi exprim consideratia pentru curajul -as putea spune martiric- cu care ati radiografiat starea deplorabila a sistemului sanitar din Romania, aparand in acelasi timp onoarea intregului corp medical-colegii dvoastra de breasla. Ati evidentiat astfel ,cu vocatie si demnitate profesionala motivatiile obiective care genereaza criza profunda a sistemului sanitar romanesc. Dar este oare criza sistemului sanitar o criza izolata in sistemul mai larg al societatii romanesti contemporane? Cu siguranta ca nu! Si daca nu este, credeti ca rezolvarea fundamentala a crizei sanitare ( deci,a subsistemului) poate fi una izolata de cea a sistemului ,in intregul lui? Intrebarea este retorica ,raspunsul fiind unul de bun simt elementar: evident ca societatea romaneasca este bolnava in ansamblul ei. Dar cine este,fratilor, elementul constitutiv indivizibil, atomul acestei societati bolnave , daca nu insusi individul de la baza ei.Si acest individ suntem fiecare dintre noi. Adica aici trebuie sa actionam. Trebuie sa reconstituim chipul si asemanarea Lui Dumnezeu din noi .Este chipul pe care l-au pastrat pentru noi, in perioada “ateismului stiintific” martirii neamului romanesc ucisi in inchisorile comuniste.Doar un nume printre sutele si miile de marturisitori crestini: Valeriu Gafencu supranumit Sfantul inchisorilor.Mai sunt si supravietuitori :marii duhovnici ortodocsi care vegheaza in rugaciune pentru noi: pr.Iustin Parvu, Arsenie Papacioc , A.Fageteanu ….Sincer va intreb,domnule doctor,chiar nu stiu pentru ca nu fac parte din breasla medicala-se mai preda inca teoria evolutionismului la medicina? Prin licee inca mai vezi planse cu “evolutia de la maimuta la om”.Spunea Petre Tutea: “cine crede ca se trage din maimuta, cu adevarat din maimuta se trage”. Si inca o intrebare,domnule doctor:de ce colegii dvoastra medici ginecologi intrerup vietile pruncilor nenascuti situandu-se pe pozitia de ” vrasmasi ” ai lui Dumnezeu ? Desigur ca nu de la dvoastra se asteapta un raspuns.Este doar un argument ca regenerarea trebuie facuta la nivelul fundamentului, al persoanei.Impartirea in clase ,grupuri,”tagme” -fie ca sunt ele de medici,pacienti,profesori sau plugari este contraproductiva. Nici macar schimbarea unui ministru nu este folositoare. Daca ati fi ministru credeti ca ati rezolva ceva? Nu , pentru ca sunteti prea vertical si ati demisiona imediat ! SISTEMUL ,domnule! Deci INDIVIDUL. Si din fericire,domnule doctor exista un freamat tainic al Duhului Sfant care a inceput regenerarea la acest nivel FUNDAMENTAL-cel al credintei si marturisirii.Sa ne facem fiecare lucrarea noastra “ca si cand am lucra pentru Dumnezeu ci nu pentru oameni . Daca as fi imbratisat frumoasa meserie de medic as fi avut ca model uman pe marele cercetator,savant si traitor crestin Dr.Nicolae Paulescu. Imi permit sa recomand cu caldura volumul ” Notiunea de suflet si Dumnezeu in fiziologie” oricarui medic care doreste sa faca din vocatie profesionala si crestina aceasta lucrare de iubire a aproapelui care este tamaduirea celui aflat in suferinta. Ce poate fi mai frumos? Va invidiez,domnule Doctor!
CLAN DE CRIMINALI LA CONDUCEREA TARII
VA PLACE DOMNILOR GUVERNANTI SI DOMNULE MINISTRU AL SANATATII, CUM MOR MEDICII NOSTRI????????
CITEZ:
doctoron 11 Feb 2009 at 8:58 am
extras dintr-un articol din presa ialomiteana:Medicul Mugur TIMOFTE a scris cu sange juramantul lui Hipocrate
Chirurgul de la spitalul judetean de urgente din Slobozia a facut preinfract in timp ce opera. La scurt timp, medicul Timofte a intrat in stop cardiorespirator iar doua ore mai tarziu colegii lui au declarat decesul.
Tragedia s-a petrecut vineri in jurul pranzului. Dupa o garda plina, chirurgul a intrat in sala de operatie pentru un caz de urgenta. Aproape de finalul interventiei chirurgicale, medicului Mugur Timofte i s-a facut rau, a iesit si s-a clatit pe fata cu apa rece, si s-a reintors la capataiul bolnavului. Cadrele medicale din sala de operatie au observat ca este palid si l-au sfatuit sa lase pe altcineva sa incheie operatia. Doctorul Timofte a refuzat sa mearga sa se odihneasca iar la finalul interventiei chirurgicale le-a spus colegilor sa-l puna pe un carucior si sa-l duca la Unitatea de Primire Urgente. Din nefericire, a fost prea tarziu. Medicul chirurg Mugur Timofte a intrat in stop cardi respirator si nu a raspuns la niciuna din interventiile de resuscitare. Dupa doua ore de incercari disperate, medicii de la Unitatea de Primire Urgente au declarat moartea colegului lor.
Mugur Timofte avea 43 de ani. Corpul neinsufletit a fost luat sambata de familie, iar duminica a fost inmormantat la Constanta. Cadrele medicale din spitalul judetean de urgente din Slobozia isi plang de trei zile colegul care i-a parasit pentru totdeauna, in prag de sarbatori.
Clementina Tudor
A murit din cauza surmenajului de la serviciu si a stresului cotidian
Intrebarile fara raspuns la decesul subit al doctorului Razvan Mugur Timofte au o singura explicatie. Garzile repetate, suprasolicitarea cadrelor medicale in lipsa unui numar suficient de medici specialisti si greutatile personale au condus la tragedia pe care spitalul judetean de urgente din Slobozia a inregistrat-o vineri cand un medic chirurg a intrat in stop cardio respirator intre doua operatii. Directorul institutiei, medicul Andrei Tron, spune ca doctorul Timofte era un om extrem de voluntar si de pasionat de meseria lui, incat aceasta l-a rapus.
Razvan Mugur Timofte avea 43 de ani si a fost inmormantat duminica la Constanta. In urma lui a ramas un baiat in varsta de 12 ani.
Clementina Tudor
Cred ca e bine sa stie si alti colegi si sa se mai gandeasca atunci cand intra in garda!
NE TREBUIE UN TEPES PENNTRU A CONDUCE TARA ASTA.
FARA CUVINTE!! CE MAI POTI SA SPUI: S-A PIERDUT O VALOARE SI A RAMAS DURERE
S-A ANUNTAT RECOMPENSA PENTRU FAMILIA VICTIMEI CURAJOASE, DE LA BRASOV, CARE A INCERCAT SA-L PRINDA PE ATACATORUL DE LA CASA DE SCHIMB VALUTAR, SI A FOST IMPUSCAT.
DAR ACEST MEDIC!!!!!!!!NU ESTE O VICTIMA!!!!!!!!!!NU MERITA SA FIE FACUT EROU, POST MORTEM, SI SA FIE RASPLATITA FAMILIA ACESTUIA????? A RAMAS UN COPIL DE 12 ANI!!!!!!!!CUM VETI FI PRIVITI DE ACEST COPIL, TOATA VIATA LUI? ACEST “STAT CLAN ” TREBUIE TRAS LA RASPUNDERE IN INSTANTA PENTRU TRAUME PSIHICE.
DAR CE TOT VORBESC DE INSTANTA!!!!!LA CARE INSTANTA DIN TARA ASTA ?? JUSTITIA ROMANA TREBUIE PUSA LA ZID SI SUNT CARE CHIAR TREBUIE IMPUSCATI. CINE TREBUIE SA PLATEASCA DESPAGUBIRI FAMILIILOR ACELORA CARE AU FACUT INFART IN INSTANTA, CAND AU PRIMIT SENTINTA CARE I-A FURAT, DEPOSEDAT… SI O MULTIME DE ATROCITATI DICTATE DE JUSTITIARI. MA APUCA FIORI DE… NICI NU STIU CU SA DEFINESC ACEASTA STARE INTERIOARA CARE MI-O PROVOACA, ATUNCI CAND IMI AMINTESC FAPTUL CA, PENTRU UN TEREN DE 516MP, IN VALOARE DE 10360 EURO AM PLATIT, PANA ACUM ( si povestea inca nu s-a terminat) 7000 LEI PENTRU INTABULARE, CARE DUREAZA DE 2 ANI. LUCRU REZOLVABIL IN MAXIM 6 LUNI. TOTUL DIN CAUZA UNEI AVOCATE CARE ARE TENTACULE PESTE TOT SI NIMENI NU-I POATE FACE NIMIC PENTRU MINCIUNI, FRAUDA, FALS IN ACTE SI INCOMPETENTA ( am vrut sa va redau si expresiile ei, mahalagiste, dar nu se poate pe post, din respect pentru domn ul doctor). TOATA NEDREPTATEA DIN TARA ASTA IMI CREEAZA O PRESIUNE INTRACRANIANA, SI MI-E TEAMA SA NU FAC O “FRUMOASA” DE COMOTIE.
DOMNUL DOCTOR A ARUNCAT CARLIGUL PE CARACATITA DAR, CINE STIE PANA UNDE I SE INTIND TENTACULELE!!?
CAND SE VOR ORGANIZA IESIRI IN STRADA, SA FIE IN ACEEASI ZI, ACEEASI ORA IN TOATA TARA. DACA VOR FI NUMAI LA BUCURESTI, ATUNCI CARACATITA ISI VA RIDICA UN TENTACUL SI VA SPUNE “STATI CUMINTEI”.
Daca nu as fi lucrat in sectia vecina cu a dvs(CCV), D-LE DOCTOR, daca nu as fi si eu cadru medical, dar doar asistenta medicala, daca nu as stii cum se desfasoara activitatea in acel spital… poate nu as crede in totalitate ceea ce ati scris. Dar eu as fi fost mai aspra. Cred ca stiti foarte bine ca si sectia mea a functionat o foarte mare perioada fara medic de garda!!!!! Buna crestere si anii de scoala isi spun cuvantul in politetea dvs, cand ati prezentat crudul adevar.
Am fost inspirata cand am emigrat. Acum ma chinui cu examenul de limba engleza, pt ca apoi sa ma inscriu la echivalari pt studii, dar stiu ca voi fi respectata, imi voi face meseria cu demnitate si voi fi si foarte bine platita pt munca mea.
De ce sa stau in Romania pe nimic, cand pot profesa intr-o tara civilizata?
Am o deosebita consideratie pt domnul doctor care a facut acest memoriu adresat ministrului Sanatatii din Romania dar in acelasi timp am ramas profund dezamagita cum o functie iti poate anestezia/ anihila ( daca mai sunt bani in Romania pentru asa ceva) dedicatia si motivatia jurata cu sfintenie prin Juramantul lui Hippocrate la finalul celor 6 ani de facultate . Sunt plecata din tara pentru acelasi motive descrise in scrisoarea de mai sus si nu pot decat sa va spun ca un doctor stagiar in Marea Britanie castiga cu mult mai mult decat un medic primar in tara iar profesia de medic este apreciata moral si material ca fiind intr-o categorie de top in ierarhia sociala. \”Domunule ministru ! \” ati putea sa luati 1 luna stetoscopul dupa umeri si sa va faceti meseria cu salariul unei femei de serviciu din Occident ( sau poate chiar al celei din Min Sanatatii) , costurile lunare fiind aproximativ similare ? Considerati aceasta incercare si poate asa o sa va dati seama de valoarea colegilor dumneavoastra.
D-le doctori,
vin de la o conferinta a unei organizatii echivalente cu sa zicem ‘Organizatia Medicala Romana’ – un fel de sindicat al medicilor dintr-o tara europeana.
Motivul in care s-au strans peste 1,000 de medici din toate specialitatile din capitala acestei tari la ora 20:00 pt 2h 30 exact a fost lupta impotriva Ministerului Sanatatii si a reducerii salariilor medicilor in aceste momente de criza.
Am fost uimit de unitatea medicilor de aici si de felul simplu, civic si concret pun problema.
Pur si simplu nu se lasa condusi de un minister / ministru etc
Medicii au fost , sunt si vor fi o profesiune liberala. Ei , oriunde ar fi se bucura derespectul societatii in care traiesc.
Cine incearca sa dovedeasca ca e altfel in Romania o face t a induce dezbinare si a putea conduce aceasta breasla cu foarte mare influenta in societate.
Va implor , cineva … cei tineri organizati “Organizatia Medicala din Romania” si nu va lasati calcati in picioare de niste oameni cu o biata diploma in economie….
watch this space
nu scriu pe bloguri dar poate cineva aude si face ceva pt restul breslei care doarme
m
Domnule doctor, aveti tot respectul meu pentru ca ati facut o analiza extrem de riguroasa a sistemului medical, fara sa ascundeti nici culpa unora dintre medici (nu exista padure fara uscaturi), nici culpa statului, a proastei conduceri.
Din pacate, presa transforma o profesie nobila in gunoi pe baza unor cazuri pe care le generalizeaza; iar pe unele le interpreteaza malitios, fara sa analizeze cu ajutorul unor specialisti.
Mi-e teama insa ca aceasta scrisoare deschisa va fi inutila; bunul simt nu mai muta de mult muntii din loc.
@drrond
nu vorbesc cu ura, nu consum sentimente pe asa ceva. vorbesc cu o scarba infinita. am spus-o si o repet, toti doctorii sunt in aceeasi galeata pentru ca toti stiu cum arata lucrurile de fapt, insa tac din gura si se complac in aceasta murdarie de frica, din comoditate, pentru ca nu le place eticheta de “paracios” sau din sentimente de asa-zisa colegialitate.
dumneata astepti sa ma duc eu sa-l dau in gat pe doctorul care cere spaga? poti sa astepti mult si bine, pentru ca eu sunt pragmatic, dau, rezolv problema si a doua oara nici nu va mai vad. asta, bineinteles, daca o sa ajung vreodata in genunchi la usa unui doctor roman, ceea ce, sincer, nu cred ca se va intampla in urmatorii 20 de ani.
problema mea e cu doctorii care “conditioneaza actul medical” (ce limba de lemn, nu?) de banii primiti de la pacient, nu cu pacientii care dau bani. pacientul aflat la limita rezistentei fizice si psihice, dupa ore de asteptare, dureri, suferinte, umilinte si batjocuri din partea personalului medical, va da orice, oricat si oricui numai sa fie ajutat. p-asta vrei dumneata sa-l condamni? p-asta care da spaga ca sa-si salveze viata?
daca dumneata vrei sa castigi mai bine, vrei un trai decent, vrei respectul pacientului si al presei, atunci nu-l mai acoperi pe colegul care cere spaga. nu-i mai lua apararea criminalului care a lasat oameni sa moara pentru ca n-au avut suficienti bani. nu mai accepta cu umilinta ca macelarul de langa tine sa fie sanctionat cu reduceri de 3 lei din salariu. revolta-te, ridica-te, arata ca lucrurile astea nu sunt normale, fa scandal, da-i la gioale colegului ciubucar, baga-l in puscarie. daca vrei sa fii onest, fii pana la capat, nu te multumi sa-ti exprimi adeziunea la o scrisoare oarecare pentru ca apoi, inapoi la spital, sa strangi din dinti in aceeasi mocirla ca pana acum.
Am urmarit toata dezbaterea asta,desi nu prea stau pe bloguri.E totusi o problema care ne priveste pe toti,macar pentru faptul ca e si datoria noastra sa ajutam la schimbarea atat de necesara.Cred cu toata convingerea ca dl Corn are dreptate.Organizarea sistemului sanitar din Romania e stramba rau de tot.
In acelasi timp insa stau sa ma gandesc daca stiu vreun medic modest,daruit si jur ca nu-mi vine in cap niciunul si am avut de-a face cu foarte foarte multi in ultimii ani.La cabinetele private macar stii clar cum stau lucrurile.Si esti in largul tau pentru ca e alegerea ta sa platesti.
Care dintre dumneavoastra cei care cititi acest blog,ati mers insa la vreun doctor din sistemul public fara sa dati bani?As vrea sa aud o data macar pe cineva care sa spuna:doctorul a refuzat banii.Gresim si noi ca le dam bani,dar in acelasi timp,stim ca daca nu dam,niciun medic nu va fi cu adevarat responsabil si altruist.Nu aveti bani de la stat domnilor doctori?Nici noi.Eu sunt artist si nu primesc nimic,nici un capat de ata.Un profesor din invatamnatul public,un actor salariat la un teatru de stat,un functionar etc.etc.sunt retribuiti tot ca si dv domnilor medici:prost.De ce atunci,doar pentru ca dumneavoastra ne sunteti indispensabili in momentele nenorocite ale vietii noastre trebuie sa castigati mai mult?Va spun eu de ce.Pentru ca vi se pare ca sunteti superiori noua,si intr-un fel chiar ne sunteti.Dar tot nu e cinstit.Si altii muncesc mult,la fel de mult.Un cercetator in biologie,chimie sau fizica in vreun amarat d institut sarac romanesc,ce salariu are?De ce am fost toi tulburati de filmul “Moarte dlui Lazarescu”?Pentru ca toti am experimentat macar o data,daca nu personal macar din auzite intamplari asemanatoare.Asa ca domnilor doctori,o data cu incercarea de a indrepta sistemul romanesc de organizare a sanatatii schimbati-va pe voi insiva.Deveniti umani si modesti,cu riscul sa nu aveti bani de chirie.Si cel care se trateaza la dv poate ca renunta la a-si plati chiria.
Interesante rândurile scrisorii deschise şi emoţionante, cu toate greşelile gramaticale sau de ortografie cuprinse. Nu sunt adeptul învrăjbirii, sunt un om banal care tăiesc o viaţă banală, dar reală. Iar viaţa reală trăită de mine ştiţi ce-mi spune? Că tatăl meu a fost tratat de reumatism în timp ce el avea cancer la colon. Că unui prieten i-au fost prescrişi ochelari de vedere în timp ce el acuza junghiuri la plămâni. Că una din fiicele mele a fost operată de apendicită pentru că acuza dureri de cap, iar în realitate era vorba de o nevralgie. Că eu am intrat în cabinetul unui medic profesor (în cadrul unei policlinici cu plată) cu nişte valori uriaşe la trigliceride şi colesterol total şi am ieşit fără să mi se prescrie niciun regim alimentar şi niciun tratament. Iar bomboana pe tort a pus-o o stimată doamnă într-un interviu la televizor cu afirmaţia sentenţioasă că “vai de poporul care nu îşi iubeşte medicii”. Dar de afirmaţia care spune că “vai de medicii care nu îşi iubesc poporul” a auzit? Măcar pe noi, poporul, nu ne leagă niciun jurământ faţă de medici… Dincolo de conducerea dezastruoasă sau nu a unui ministru sau a unui director de spital, eu ştiu un singur lucru real şi de necontestat: omul sfinţeşte locul. Dacă îţi iubeşti meseria o faci pur şi simplu din dragoste faţă de ea şi nu gândindu-te la cine ştie ce scheme de personal sau recompense. Aşteptând să intru la o radiografie într-unul din spitalele din Bucureşti, am avut ocazia să văd o grupă destul de numeroasă de studenţi medicinişti aflaţi în practică (probabil). Ştiţi prin ce se făceau remarcaţi? Prin telefoanele lor senzoriale de 20 de milioane bucata şi prin zornăitul cheilor de Mercedes sau BMW. Vorbim de bani? Soţia lucrează într-o firmă care comercializează autoturisme de lux. Aflându-ne la o consultaţie cu una din fiicele noastre, auzind unde lucrează soţia, medicul şi-a exprimat faţă de ea dorinţa de a-l înştiinţa când apare ultimul model. Vorbim de bani? Pot enumera oricâte exemple de medici care, atunci când îi întrebam unde îşi vor petrece sfârşitul de săptămână, îmi răspundeau simplu, ca în popor: am şi eu o căsuţă la Câmpina (de exemplu) şi vreau să mă relaxez puţin. Vorbim de bani? Ce bani a avut medicul Sorin Oprescu pe când era directorul Spitalului Universitar? Şi l-a refăcut din temelii. Sau directorul Sitalului Filantropia? Rămâne cum am mai vorbit: omul sfinţeşte locul!
aceasta scrisoare mi-a deschis ochii mie studenta la 20 de ani care si lucrez ca sa reusesc sa primesc ceva experienta in contabilitate si stiu ce inseamna sa fii intr-o continua oboseala ce greu e in sesiune apoi sa fii responsabil de declaratiile actele care le faci pt stat si dak eu lucrez cu cifre intr-o continua oboseala ma cutremur ce fac bietii medici pt k ei lucreaza cu oameni nu-i de mirare k sunt irascibili,suparati,stresatii si dezamagiti,
oare noi na-m fii?
sincer nu sunt genul care sa condamn.
dar toate astea difera de la caz.
stiiti ma gandeam k ar fii altfel daca s-ar crea in loc da marea si impunatoarea Casa de Asigurari de Sanatate.Societati mai mici care sa fie cele care incaseaza bani de la contribuabil si sa fie mereu bani la vedere stiti pe de alta parte nu mi se pare corect eu muncesc pe un salar brut de 1200 ron si nam avut parte de nici un serviciu medical,si medicamentele nurofen sau diclofenac mi le-am luat necompesate ce mi-am facut la stomatolog am platit vb aia “k popa“ si un nenea care nu munceste se tine de furat si smecheri merge la spital si isi face o operatie nu stiu de care dar care potrivit articolului costa.Eu ma imbolnavesc si cum mai poate avea spitalul fond pt mine dak nenea ala a cheltuit da el na pus nimica pt cand va fii bolnav?
de ce nu poate fii si la noi k in tarile civilizate?
stiti ce usor se da o adeverinta k nenea W si-a platit contributiile?
si stiti de ce CASS nu face niciodata verificari pt k totul e un talmes balmes.
SUNT MEDIC SI ACCEPT “MILA/BANII SI CADOURILE/ATENTIILE” PACIENTILOR MEI SI NU IMI E RUSINE CA VREAU SA SUPRAVIETUIESC …SI ASTA PENTRU CA TOTI DIN JURUL NOSTRU AU UITAT CE INSEAMNA SA FII MEDIC= OM DE STIINTA DRAGII MEI ,ADICA UN OM CARE TREBUIE SA INVETE TOATA VIATZA, SA SE PERFECTIONEZE TOATA VIATZA,SA FACA CURSURI TOATA VIATZA, SA FIE IN PAS CU TEHNOLOGIA TOATA VIATZA, SA TRAIASCA CU CONSTIINTZA CA POATE “A PIERDUT” UN PACIENT TOATA VIATZA, CA NU E CU FAMILA/SOTIA/COPILUL IN PAT MULTE NOPTI DEA LUNGUL VIETZII …ETC…FACETZI ASTA CU/PENTRU UN SALARIU DE MEDIC DRAGII MEI CA DEA “CRUCEA ROSIE” NE JUCAM DE MULT DEJA!
Tot ce pot sa zic este in momentul cand va trebui sa ajung intr-un spital, sper sa dau peste un medic ca Dumneavoastra.
Pt. DR. BOB
Nu numai medicii invata si trebuie sa se perfectioneze toata viata domnule…doctor…si mai mult de atat, exista si alte domenii unde daca nu actionezi cand trebuie si cum trebuie poti pierde sau schimba in rau destinul unui om si mai mult de atat nu numai a fi medic=a fi om de stiinta. Exista si alte categorii de profesii in care trebuie sa te perfectionezi pana la pensie…si in care nu reusesti sa iti vezi copii decat noaptea dupa ce ai au adormit demult….si in care iti risti viata si sanatatea psihica in fiecare zi pentru a salva pe a altcuiva….
Bila alba pentru ca ati avut curajul sa recunoasteti chiar si sub protectia anonimatului si bile negre …multe ca ca acceptati aceasta modalitate de “plata ??!!” .
Spunea cineva mai sus…”Deveniti umani si modesti,cu riscul sa nu aveti bani de chirie.Si cel care se trateaza la dv poate ca renunta la a-si plati chiria.”…e demn de tinut minte acest aspect.
Nu simt decat o mare dezamagire…
Ce vreau sa mai adaug e faptul ca am avut destule experiente neplacute…jenante…umilitoare (de exemplu acum ceva timp cand a trebuit sa alerg dupa taxi impreuna cu o ruda care trebuia sa intre in operatie pe creier…si inainte a fost nevoie sa pendulam pa la doua spitale pentru investigatii care nu se puteau realiza in unitatea medicala in care era intarnata)..iar asistenta insotitoare de pe salvare nu a mai avut rabdare sa astepte (a nu se interpreta = aparuse o urgenta medicala)……in fine ideea e ca impreuna cu un pacient in pijama si slabit am bantuit prin statii de taxi pana am gasit o masina pentru a ajunge inapoi. Povestea asta s-a terminat bine pana la urma…iar personalul medical (de toate categoriile si specializarile)….a fost multumit cu varf si indesat….
Din fericire am intalnit si medici (putini) de o calitate umana iesita din comun..tot respectul si admiratia pentru ei. Pacat ca sunt pe cale de disparitie…si asta nu pentru ca ii “schimba sistemul”….si se dezumanizeaza in timp….si pentru ca oricat de mult si-ar dori sa reziste nu pot …PLEACA…pur si simplu.
P.s.
Subscriu # Stefan…
Daca tot e sa ne dam cu parerea… Cred ca medicii se descurca, deocamdata, cu ce pot. Sunt total deacord cu ceea ce s-a scris in aceasta scrisoare, exista cazuri exceptionale, medici care se dedica cu devotament si cinste profesiei lor, exsita insa de asemenea si nepotisme, ciudatenii, oameni incapabili da a fi medic. Insa cel mai probabil… majoritatea medicilor sunt mediocri. Fac bine, in general… dar iau cate ceva, cand li se ofera, in general. Sunt aproape convins ca majoritatea medicilor nu conditioneaza, insa iau dupa tratamentul bolnavului(ori dupa consult, etc…), o forma de recompensa ori multumire, in caz ca li se ofera. Din fericire nu sunt abontat la spital, si desi am fost de cateva(zeci) de ori la medic, nu mi s-au cerut niciodata bani. Am dat, e adevarat in spiritul civic ca sa zic asa… Dar au fost si cazuri in care NU am dat, si cred ca am fost tratat cel putin satisfacator.
Cunosc stradania de care e nevoie pentru a ajunge medic. O cunosc si o inteleg. Insa nu sunt de acord cand aud “medici : invatare toata viata, cercetare, nopti nedormite, garzi => super oameni”. Acestea nu sunt calitati pentru care ar trebui ca ei sa aiba un statut preferential.
Daca e sa fim sinceri, cercetare nu face mai nimeni (nici intre medici nici intre alte categorii care se mandresc cu asta, doar pentru ca intr-un mediu ideal asa s-ar presupune). Putem porni o dezbatere pe aceasta tema, dar, sa fim serios…
De invatat permanent, e nevoie in multe alte meserii: profesor, informatician, inginer, avocat, etc. la fel de mult sau mai mult chiar ca un medic.
In general, toti cercetatorii (cercetatorii sunt de obicei oameni pasionati, care pun suflet in ceea ce fac, care muncesc intens si aproape neintrerupt pentru cauza lor) se dedica pana la epuizare. Muncesc neintrerupt, sunt platiti prost, nu dorm suficient,
etc.. deci…
Cat despre “iau ca sa supravetiuesc” deja esti ipocrit. Daca ar fi asa ai lua numai de la cei mai avuti ca tine, si doar cat sa iti ajunga. Nu sa iti faci casa, sa-ti iei masina, sa mergi prin Paris sau mai stiu eu (si acum sa imi sara in cap 100 de medici sa imi zica “eu n-am fost in viata mea la Paris”, de parca de asta ar fi vorba. Paris e doar o ilustrare generala.). Aa, vrei si confort pentru ca tu consideri ca meriti asta, bine dar si profesorii merita 50% in plus, spre exemplu… Daca nu e de unde, de ce sa ceri?
Sunt de acord ca medici au o raspundere foarte mare. Cam aceeasi raspundere pe care o are un sofer de autobuz, nu? Sau pilot de avion, ori poate un arhitect, ori inginer de poduri? A, sau nu… ca daca ei gresesc moare mai mult de un om.
Dupa cum spuneam, majoriatea medicilor se descurda, deocamdata.
Problema nu sta in remuneratia lor proasta. In spiritul Pristanda, “daca nu curge pica”. Mai bine am avea grija ca noi medicii sa ne facem treaba CUM TREBUIE, noi pacientii sa dam CUM SE CUVINE, iar noi toti, sa ii extirpam, punctual pe nenorocitii care omoara oameni din nestiinta ori malpraxis. Nu mai generalizam nici ca medicii sunt asa nici ca sunt altfel, sunt individual si asa, si asa.
Tot ptr. Woland
Am inteles. Sunteti pragmatic, va rezolvati treburile ( cu bani ) si apoi totul e curat si uscat. Nu vreti sa luati atitudine? Uite de aceea nu iau nici eu. SUNT PRAGMATIC!
De fapt in tara asta toata lumea asteapta de la altii. Ca si dvs. Apoi improasca cu noroi peste tot.
Cineva a scris despre studentii cu bani si BMW. De ce nu se intreaba mai bine de ce nu mai este concurenta de alta data. Eu am intrat cu 9 pe loc. Acum sunt ani cu omul si locul. Asta ptr. ca generatia actuala vrea eficienta. Cine e nebun sa invete 15 ani fara perspective, apoi sa munceasca pe branci, pe nimic, ca sa vina cineva sa-i reproseze ca desi isi face treaba e criminal ptr. ca nu ii da in gat pe colegii de nimic. De asta nu mai e concurenta la medicina, intra doar cei cu posibilitati, ca dupa aceea sa-si faca o firma de masini si sa ajunga ministru de resort.
De ce de ex. o comuna de la noi nu poate sustine pregatirea unui medic din localnici, ptr. ca apoi cu un contract sa-si aigure serviciul medical 10 ani. Sau alte solutii. A pus cineva problema unor schimbari profunde. Nu ptr. ca, repet, sunt oameni care fac bani grei asa cum sunt lucrurile acum. De aceea nu se va schimba nimic.
As fi curios domnule Woland sa stiu cu ce va ocupati. Ce profesie nobila ( practicata in Romania ) va face asa de scarbit de noi ( toti ). Ptr. dvs. va spun ca prin natura specialitatii mele am “lovit” de multe ori in colegii mei. Nu m-am simtit bine de loc, dar asa a fost corect si deontologic. Dvs. de cate ori ati facut-o? Si va mai spun ceva din interiorul sistemului nu de la TV. Eu unul sunt ptr. desfiintarea Colegiului Medicilor si a Camerei Federative a Medicilor. Motivele nu vi le voi spune dvs. sa nu va creasca ura. Dar indiferent ce decizie ar lua Colegiul medicilor cu doctorii aflati in culpa, in final tot Justitia are ultimul cuvant. Putei verifica pe site-ul Ministerului Justitiei la “Sentinte”. Dar asta nu spune nimeni. E mai bine sa nu se stie si “sa le dea lumea in cap nenorocitilor de medici”.
PS Azi am auzit noi episoade cu medici criminali. Campania continua.
Stimati domni si doamne,
Sunt de acord ca sunt medici care nu stiu ce fac, si care nu ar trebui sa practice medicina. Dar nu despre asta vorbeste d-nul Corn.
Am impresia ca s-a pierdut complet din vedere adevaratul of al domnului Corn.
Daca am inteles eu bine, dansul zice ca personalul redus si conditiile proaste din spital duc la mal-praxis chiar si in cazul unui doctor foarte bine pregatit si dedicat. Ca un doctor oricat de bun isi poate pierde concentrarea, din motive fizice si psihice, si nu doar medicii incompetenti fac greseli.
Ca atunci cand iti atarna greu pe umeri problemele de acasa, poti sa iti pierzi concentrarea, cred e clar tuturor. Ca dupa 12-20-48 de ore de muncit continuu in sala de operatie, nu mai stii nici cum te cheama e la fel de clar. Si atunci cum Doamne iarta-ma sa nu faci greseli, chiar neintentionate, chiar nedorite, chiar nejustificate? Organismul nostru nu e facut sa opereze la maxim in conditii de extenuare fixica sau psihica. Nu suntem masini.
Nu e vorba ca medicii merita mai mult pentru ca sunt medici, pentru ca muncesc din greu, pentru ca e o meserie nobila, pentru ca avem nevoie de ei samd. Nu e vorba ca medicii merita mai mult punct. E vorba ca MERITAM NOI sa avem parte de medici odihniti si linistiti, ca sa iesim cu bine din probleme.
Cineva mentiona ca soferii au si ei responsabilitatea unor vieti. Foarte adevarat! Din cauza asta, legea spune ca nu au voie sa conduca mai mult de 4 ore in sir, dupa care conduce alt sofer, ca primul sa se odihneasca, si nu au voie sa conduca mai mult de X ore pe zi.
Nu ar trebui sa aiba si chirurgii si anestezistii parte de asa ceva? Cel putin cei care opereaza? Vi se pare normal sa acuzati de mal-praxis un om care a facut o greseala dupa 20 de ore in sala de operatii??
@drrond
eu imi rezolv problemele cu bani, da. nu e din cale-afara de etic, dar e cel mai rapid mod de a ma proteja de mizeria (umana sau nu) din sistem. am dat, am scapat, sper sa nu va mai vad niciodata.
sunt de profesie avocat. inainte sa lasati ranjetul sarcastic sa vi se lungeasca pe fata, aflati ca nu am un cabinet particular care serveste drept fatada pentru fel de fel de afaceri obscure, ci lucrez in biroul local al uneia dintre cele mai mari firme din lume. inainte sa ma suspectati de complicitate la un alt sistem extrem de murdar si bolnav, aflati ca ma ocup exclusiv de consultanta de business pentru clienti straini, iar nu de litigii, nu de retrocedari dubioase sau evacuari nerusinate. nu fac astfel de precizari decat ca sa anticipez eventualele inflamari revansarde pentru ca, asa cum fiecare dintre noi se simte jignit de murdaria din sistemul sanitar, la fel probabil ca fiecare dintre noi a avut parte si de intalnirea amara cu organele de justitie romanesti.
nu iau atitudine pentru ca nu pacientul trebuie sa lupte impotriva spagii. pacientul a dat, da si va da intotdeauna pentru ca oricine prefera sa renunte la cateva milioane in loc sa-si dea viata pe mana unui macelar. nu trebuie sa asteptati ca pacientii sa refuze sa “contribuie”, asta nu se va intampla niciodata, in primul rand de frica. si e normal sa fie asa, abia astept sa vad si eu cum arata un curajos care se lasa anesteziat de un anestezist ciubucar fara sa dea nimic, doar pentru ca “asa e moral”. exemplul nu e intamplator, un anestezist de la spitalul Floreasca i-a zis mamei mele sa nu se zgarceasca pentru ca viata ei e in mainile lui.
reactia trebuie sa vina din interiorul sistemului pentru a fi credibila si eficienta. trebuie sa vina din partea medicilor care corespund tuturor exigentelor umane si profesionale si trebuie indreptata impotriva criminalilor cu diploma. pentru simplul fapt ca medicii onesti din sistem sunt infinit mai independenti fata de un coleg medic decat va fi vreodata un simplu pacient aflat la mila doctorilor si asistentelor. pentru ca, daca nu v-ati dat seama pana acum, asta este raportul dintre pacient si medic – nu de parteneriat sau de colaborare, ci de vasalitate. pacientul cerseste mila medicului sau, in cazurile fericite, o cumpara.
si tot @drrond
acum am observat precizarea dumneavoastra legata de sistemul de justitie. o s-o pun pe seama lipsei de informatii. presupun ca nu va imaginati ce cheltuieli implica pentru reclamant un proces de malpraxis si, mai ales, cat de dificil este sa te lupti cu un sistem corupt in interiorul unui alt sistem corupt, mai ales cand partea adversa are la dispozitie resurse financiare semnificativ mai importante. asta ca sa nu mai zic ca, fara o recunoastere univoca a culpei medicale facuta de catre organele sanitare competente (din cate stiu eu, Colegiul Medicilor stabileste daca un act medical a fost savarsit cu sau fara culpa din partea cadrului medical, dar s-ar putea sa ma insel), o cerere de chemare in judecata nu ar putea fi admisa niciodata.
or, ne intoarcem de unde am plecat. cea mai mare parte din scarba mea fata de aceasta tagma a medicilor provine exact din aceea ca, similar clanurilor mafiote, aplica legea tacerii si isi acopera greselile unii altora, pentru ca nimeni din exterior sa nu poate atinge pe nimeni din interior.
@woland: deci nu sunt singurul care am patit-o!
Macar daca imi spunea dinainte ca ii dadeam anestezistului cat vroia…
Colegiul Medicilor e un veritabil ghetou unde se opresc si sunt incarcerate toate reclamatiile, plangerile, rapoartele , dovezile graitoare etc, a oamenilor nenorociti de unii medici. Colegiul Medicilor e un ZID peste care nu se trece.
Haideti sa va explic ceva. Imi cer scuze, dar acesta scrisoare deschisa nu vrea sa legifereze sau sa justifice atitudini pe care, alaturi de multi colegi, le consider sub demnitatea umana, in general – cu atat mai mult mi se par a fi condamnabile cand vin din partea corpului medical.
Scopul meu este, in primul rand, sa-i gasesc printre colegi pe aceia care considera ca trebuie reinventata decenta in practica medicala. Ca aceasta decenta, prin natura lucrurilor, este dependenta de un anumit nivel al resurselor (umane, financiare si organizatorice), este doar un aspect al problemei. Dorinta mea este sa sensibilizez opinia publica asupra unui fapt extrem de simplu – ceea ce este bine pentru pacienti, este bine si pentru medici, si viceversa, iar asta nu inseamna NUMAI venituri decente pentru medici – de altfel, am discutat foarte putin despre acest aspect in scrisoare. Vreau sa spun ca, in context, veniturile practicienilor sunt numai un aspect al problemei. Pana la venituri, avem de discutat despre mediul in care lucreaza medicii – respectivul mediu este nociv atat pentru pacienti, cat si pentru doctori, din TOATE punctele de vedere.
Poate ca nu am fost suficient de clar, dar parerea mea foarte sincera este ca sistemul medical romanesc nu asigura premizele unei securitati optime in ceea ce priveste viata bolnavului. Credeti ca am facut facultatea de medicina ca sa omoram oameni? – Nicidecum! Pe de alta parte, credeti ca am facut facultatea de medicina pentru a asista la deteriorarea continua a standardelor profesionale recunoscute?
Despre aceste standarde vorbesc – personal, nu oboseala ma infurie cel mai tare, iar stresssul chiar ma motiveaza, dar nu ce ma motiveaza pe mine este important: a lucra intr-un sistem medical presupune un set de reguli extrem de precis formulate care asigura supravietuirea unui numar cat mai mare de pacienti. Acest aspect nu este oferit de medicina romaneasca in clipa de fata, dpdv sistemic, iar autoritatile prefera sa dea vina pe medici pentru incapacitatea lor organizatorica.
Domnule avocat… Dumneavoastra ati mai putea sa rezolvati numarul zilnic de cazuri pentru care sunteti solicitat (imi cer scuze, poate nu am folosit o exprimare corecta) daca v-ati tine corespondenta, de unul singur, batand la o masina de scris mecanica aflata pe un birou care se clatina? Ma bucur sa aud ca lucrati zi de zi pana noaptea tarziu – va primim in club cu draga inima. Atentie, insa: dupa cativa ani de munca nocturna, sa diseci o artera pulmonara dupa o noapte de nesomn prezinta niste riscuri sensibil mai mari decat daca ai formula o rezolutie eronata pe care, apoi, o corectezi, dictand secretarei. Nu vreau sa credeti ca desconsider alte profesii – specificul profesiei mele este insa ca n-am timp sa mai corectez ceea ce am gresit.
Corect, am ales asta cu buna stiinta, asa ca de ce ma mai plang? Vi se pare anormal, insa, sa pledez pentru o abordare care sa va puna viata la adapost ? (btw, sper sa nu aveti nevoie de medic niciodata…).
Acesta este fondul problemei. Las la o parte ca vorbim despre o populatie care nu este alcatuita numai din avocati care-si pot permite onorarii albe, sau negre. Poate ca pe dumneavoastra va intereseaza doar acele lucruri care pot fi cumparate cu bani – sunt anumite lucruri in medicina, insa, care nu pot fi cumparate cu bani, nicaieri pe pamant.
Dar, nu despre acest segment de pacienti vreau sa discut. La cum arata populatia Romaniei, acestia sunt mai degraba putini. Sistemele de sanatate, oriunde pe pamant, isi pun altfel de probleme, referitoare la capacitatea de absorbtie optima a unui numar maxim de pacienti, in conditii care sa tinda spre un optim local.
Despre aceste probleme doresc sa vorbesc, aceste probleme fiind ignorate in mod constant de autoritati.
In final, o intrebare: ati fi dispus, domnule avocat, sa ne reprezentati in fata statului roman in ceea ce priveste o parte a problemelor pe care le voi supune atentiei, cat de curand? Ati fi dispus sa faceti acest lucru pe baza de voluntariat?
Daca da, astept un semn de la dumneavoastra.
Va multumesc.
M-a mâncat pielea să mă fac medic. Rămân medic doar pentru că aşa o să pot să măsor (aşa cum trebuie) o TA părinţilor când vor fi bătrâni. …
in sfarsit vad ca discutiile de pe acest topic vireaza in directia adevarului, in directia corecta. din ce in ce mai multi oameni recunosc ca au suferit din pricina MEDICILOR DIRECT, nu din pricina “sistemului”. ce naiba e aia, sistemul? statul? pffffffff ce tampenii. il mai stiti pe Ludovic, prietenu meu, zis si al XVI-lea? statul sunt EU. statul esti tu, statul e ma-ta ! nu exista asa ceva, suferinta este pricinuita de ALTI OAMENI in mod direct. e atat de simplu!
oameni ca Raluca Ilaria Demetrescu, Woland, Bogdan Radu, celalalt Radu, Dorin, Sorina si cati altii s-au lovit de niste probleme cauzate de NISTE OAMENI si pentru care sunt vinovati NISTE OAMENI ANUME, care au fetze, nume, vieti, meserii, responsabilitati. acestia sunt, fara indoiala doctorii care nu isi fac treaba. sigur ca exista cativa care par niste eroi, exista niste cazuri care nu s-au finalizat cu dezastru, exista doctori care apar la televizor si toata lumea se uita la ei si zice “uite, domne’, se poate” si tampenii din astea dar sunt oameni care au calcat tot pe capete pentru a-si consolida pozitia si sunt la fel de lipsiti de morala ca oricare altii. adevarul este insa ca nimeni nu-i iubeste pe oameni, nimeni nu vrea sa se puna in slujba lor fara a spera sa primeasca nimic in schimb (in mare masura ca si noi ceilalti, sunt sigur) iar noi (sau mai bine zis voi) trebuie sa fiti extrem de naivi ca sa va bizuiti pe o notiune asa stupida cum e, generic zis, “JURAMANTUL MEDICILOR”. ce juramant frate, ati luat-o razna? nu exista asa ceva. nu exista compasiune, nu exista morala. sau daca exista, sunt de departe secundare si nu sunt ceea ce ii animeaza pe oameni (pe toti oamenii, nu doar pe romani)! ceea ce o face este dorinta de confort de toate felurile, ambitia, lacomia chiar. mai e si frica, dar va asigur ca nu se poate ajunge prea departe mizand pe cat de mult pot fi oamenii intimidati si constransi. nu o sa aiba nimeni grija de alt om DE FRICA. o sa aiba IN PRIMUL RAND daca astfel isi poate satisface nevoile mai sus mentionate. si o va face cu atat mai bine cu cat si le poate satisface mai “abitir”, ca sa zic asa.
desfiintati cu totul sistemul, aruncati toti medicii afara din spitale si daramati-le, desfiintati odata cu medicina si birocratia inerenta! dupa asta sa invatam sa ne LIPSIM cu totul si cu totul de asistenta medicala, sa ne pregatim sa murim cu zile, sa ne pregatim sa ne temem, sa suferim, sa urlam de durere, sa ne balacim in urina, voma, puroi si sange, caci lucrurile astea sunt inevitabile. apoi sa cautam ajutor la cine consideram potrivit, sa aflam in ce poate el sa constea, practic si teoretic, apoi sa aflam in detaliu CAT COSTA EL in mod real si in conditii de “economie de piata”, sau de lege a junglei economice, daca doriti, si daca putem sa ni-l permitem.
asta e ce propun eu, in linii mari, fara sa intru in detalii. asta e pentru cine crede in libertate, pentru cine intelege democratia sau ideea de economie de piata, pentru cine crede in “dupa fapta si rasplata”. pentru cine nu….. lansez o intrebare: CE ALTERNATIVA PROPUNETI?
Stimate D-le Doctor,
Va multumesc pentru adevaruri. Ar fi bine sa le auda cineva, dar cine? Sunt medic specialist psihiatru si traiesc din plin toate aceste realitati. Am garzi in care sunt amenintata cu moartea si eu si rezidentul neplatit si nehranit-pt ca nici mancare nu i se da- care ma dubleaza, dar nu pot si nu vreau sa renunt la aceste garzi deoarece imi iubesc foarte mult meseria. Nu pot renunta si din motive financiare. Am nevoie de acesti bani. Spitalul ma plateste cu jumatate de norma, deoarece sunt cadru didactic universitar pe o suma de nimic. Nu ma plang, macar sunt in sistem. Oamenii care ma cunosc stiu ca am muncit foarte mult pentru asta. Nu am avut parinti profesori universitari. Si totusi am reusit dar cu foarte multa munca. Multumesc celor care mi-au dat ocazia. Mentionez ca in urma cu 2 ani am suferit o interventie chirurgicala. Un organ mi-a fost indepartat.Stresul a avut un cuvant de spus.Ce sa va mai spun? Ca am 33 de ani si ca nu am o familie. Din simplul motiv ca nu am avut timp. Ce sa va mai spun? Ca lucrez cu jumatate de norma in spital si ca ar trebui sa plec la 11:30 zilnic daca nu am ore cu studentii, dar ca niciodata nu plec mai devreme de 2-3 si asta pentru ca nu-mi pot permite sa las pacientii de izbeliste. Sau ca dupa ce plec mai merg sa consult in cabinet privat cu contract de colaborare. Si ca seara cand ajung acasa, dupa spital, cursuri cu studentii, cabinet privat, consultatii benevole intr-o policlinica caritabila trebuie sa corectez sute de examene, sute de referate, sa scriu articole etc…Oare inteleg cei care ne improasca cu noroi drama medicilor din Romania. Si cu toate acestea nu am plecat si nici nu o sa o fac decat cu burse …Nu plec deoarece ma motiveaza acel multumesc pe care pacientii mei mi-l spun zilnic pe culoarele clinicii universitare.O,da pe culoare,auziti bine, sunt medic specialist psihiatru si nu am cabinet in clinica, nu am unde sa-mi consult pacientii. Nu este loc. Dar nu ma plang. Asemeni domnului doctor semnalez deficientele din sistem. Continui sa raman o idealista si nu abandonez lupta din pricina minunatilor mei pacienti.
Domnule Woland
Eu, spre deosebire de dvs., nu v-am pus la indoiala onestitatea. Poate sunteti un om corect. Sper, si va urez, sa nu fiti pus in calitate de angajat al firmei, sa faceti vreodata un compromis contrar valorilor dvs. morale. Dar, ca avocat, sunteti parte dintr-o tagma ( nu “clan mafiot” cum va place sa-i numiti pe altii ) f. controversata. Eu eram curios daca ati avea taria de a critica din interiorul sistemului dvs. toate mizeriile. Poate chiar ale unor colegi. Ceva in genul Jerry Maguire. E f. usor sa te uiti in curtea altora dar in momentul in care esti pus in situatie, e greu credeti-ma! Va repet eu am fost pus si a fost cumplit. Dar am facut-o. Daca va aduceti aminte eu v-am dat dreptate in primul meu post. M-a revoltat insa generalizarea. Inteleg ca ati suferit umilinte medicale dar nu este corect si moral sa generalizati. Iar ceea ce propuneti referitor la denunturi este imposibil intr-o lume reala. Colegii ne-ar uri, altii ne-ar dezaproba si nici macar nu s-ar schimba nimic. Raman la parerea mea despre sistem.
Imi pare rau ca nu va pot demonstra, desi as avea cum, cel putin un caz de culpa medicala demonstrata de…”clanul mafiot”, care s-a rezolvat pozitiv ptr. medic in instanta. As vrea, doar ca sa vedeti ce se intampla in lumea reala. Nu va mai spun de urmari. Dar poate ca vorbesc deja prea mult.
Domnule J.C.
Solutia dvs. e imposibila. Daca dupa ce radeti tot sistemul sanitar de pe fata pamantului suferiti un accident rutier mai grav, credeti ca aveti timp sa ajungeti la Viena sau macar Budapesta pe soselele romanesti? Eu am o alta sugestie. Inchipuiti-va un oras ca Slatina, ca tot s-a vorbit atat, cu Spit. Jud., si inca 2 particulare sau chiar de stat. 4-5 Case de Asigurari de Sanatate. Ia ghiciti ce vor face managerii de spital in momentul concursurilor pe post si ulterior in diverse situatii conflictuale, dupa 2-3 ani de internari la 10-20% capacitate? Adica in faliment. Atat timp cat va exista 1 spital cu un manager pus POLITIC, adica cel care da mai mult, cel care la randul sau trebuie sa scoata banii din angajari si profit propriu, ca de aceea e manager, din alte afaceri ( cu bisturie de 5 E la pret de 50 E ) etc., anagjati care la randul lor trebuie sa scoata ce au dat + profit de la bolnavi si din diverse furtisaguri de gen “ca pe vremea lui nea Nicu” etc, etc, etc!! Bolnavii saracii isi platesc contributia. Sunt revoltati. Pe cina sa injure? Pe Basescu? Nu, mai bine pe “criminali” ca asa au vazut ei la tv. Asta a vrut sa spuna colegu lmeu printre altele. Dar degeaba! Nu se v-a rezolva nimic. Ptr. ca NU SE DORESTE! Inca o data va spun ca sunt indivizi care castiga enorm din sanatate. Iar daca dvs si Woland si altii nu ati vazut medici saraci, inseamna ca va invartiti in cercuri inalte. De acolo nu se vede tot!
Banii in medicina nu se fac din conditionari. Lista e lunga si nu o voi discuta. Poate totusi am noroc in viata asta si vad schimbarea. Veti vedea cati medici isi fac treaba corect si cate “uscaturi” raman.
In ceea ce priveste demersul Dr. sebastian eu il admir dar nu va avea efect. Poate ca ministrul, din Ferrari-ul sau, ar vrea sa faca o schimbare in amintirea facultatii si al colegilor sai. Deasupra insa stau prea multi si prea contra. Eu unul nu cred ca v-a face ceva. Daca un om ca dr. sebastian ar ajunge mai e o sansa. “Noroc” ca toate sunt bine puse la punct si nu v-a ajunge. Asa ca va ramane un Don Quijote modern. Macar a incercat.
Sunt medic rezident in cluj si as vrea sa spun ca uneori suntem nevoiti sa facem munca de secretara si infirmiera, nu suntem pregatiti corespunzator, indrumatorii de rezidentiat nu au timp sau disponibilitate sa ne invete. Totul e un mister , auzim doar ca “meseria se fura” si dupa 5 sau 6 ani de rezidentiat pe specialitate chirurgicala unii dintre noi nu stiu daca au facut vreo operatie, Pe langa faptul ca venim voluntar in garzi, unde nici mancare nu ni se da, mai auzim de la pacieni si ca “pe banii lor stam acolo”, scriem foi , redactam la computer, si suntem tratati ca niste sclavi de superiorii nostrii si ca cei mai mari dusmani de catre pacienti. Nu stiu ce o sa fac cand o sa fiu specialist…in conditiile in care in loc de pregatire in timpul rezidentiatului am suplinit lipsa personalului auxiliar plecat in Italia si de cate ori am avut intrebari am fost repezita si mi s a sugerat ironic ” sa mai citesc”. Daca trebuia sa citesc cumparam 2 carti si eram specialist nu mai trebuia atata chin si bani cu facultatea si rezidentiatul.
SA VA DEA BUNUL DUMNEZEU PUTERE SI MIJLOACE, DOMNULE DOCTOR, SA DUCETI PANA LA CAPAT ACEASTA NOBILA LUPTA PE CARE ATI INCEPUT-O
Va citez:
“Scopul meu este, in primul rand, sa-i gasesc printre colegi pe aceia care considera ca trebuie reinventata decenta in practica medicala.”
Oare o sa-i gasiti, domnule doctor??!!
Daca au aparut victime in randul medicilor, care au fost rapusi de oboseala, din cauza acestui diabolic sistem, condus de avari, ar trebui sa gasiti. Din pacate, sunt prea multi care “se simt bine”, le merge bine in acest sistem.
Planul de atac pentru starpirea caracatitei trebuie sa fie de o strategie neiertatoare, dar trebuiesc mijloace, domnule doctor, la fel de strategice pentru aplicarea lui. Cei pe care i-am ales ca sa ne reprezinte interesele, chiar din momentul preluarii scaunului “si-au ridicat baricade”, si-au “intins tentaculele” ( am treaba cu tentaculele acestei caracatite – scuze pentru repetari).
Urmaresc evolutia acestei nobile actiuni pe care ati inceput-o, si astept momentul cand veti da semnalul de iesire instrada (daca va fi necesar) a tuturor romanilor.
Cu respect si consideratie
p.s. Pentru avocatul WOLAND: un avocat, nu-i asa, trebuie “sa vada” toate fatetele unei probleme (si cele albe precum si cele negre), altfel este un ipocrit: pledeaza/sau nu, cauza in necunostinta de “toate fatetele” ei, doar pentru a incasa comisionul care… cum este la avocati???infiorator. Da, stiu, nu profesati, dar m-am referit doar la nivelul de analiza pe care l-ati expus mai sus.
Domnule Doctor
Aveti dreptate in totalitate.Dar sa nu ne asteptam la o schimbare rapida de mentalitate din partea pacientilor.Dupa 50 de ani de comunism si 20 de ani de haos valorile in societate au fost complet pervertite.Medicii si alti intelectuali autentici au fost complet marginalizati.Nu mai exista o scara a valorilor.Nu mai exista o recunoastere a valorilor.Ceeace este mai grav este faptul ca fenomenul a devenit de masa.Incompetentii si-au facut rost de diplome de la tot felul de facultati dubioase.Apoi prin politica s-au cocotat in toate posturile de conducere.Cum sa mearga bine tara? Cum sa mearga bine sistemul medical.Grav este ca populatia este manipulata cu ajutorul unor ziare si televiziuni.Grav este ca tot felul de incompetenti
[in sensul bun al cuvintului ]cred ca au dreptate si isi dau cu parerea in domenii de care habar nu au.Cam lunga introducerea! Revenind la sistemul medical,populatia nu-si cunoaste interesul.Ar trebui sa fie alaturi de medici in incercarea de a reforma sistemul.Ca si mine stiti, ca desi ati atins multe probleme mai sunt multe altele.Sistemul medical impus medicilor cu forta de toate guvernele este profund eronat.Desi mai sunt probabil unele greseli medicale ,care au fost sanctionate de Colegiul Medicilor[nu as vrea sa ajung sa fiu judecat de Colegiu ,care este mult mai sever decit cred pacientii,deoarece cunosc problemele din interior] cele mai multe probleme apar datorita proastei functionari a sistemului medical introdus de politicieni: a alterat relatia de incredere medic-pacient,a subfinantat permanent sanatatea,a marginalizat profesia de medic [care totdeauna in istorie a fost respectata, pentru ca necesita o munca uriasa de instruire],a introdus o legislatie ambiguua, pe care o folosea dupa cum avea interesul,etc. Populatia nu stie, sau nu vrea sa stie toate deficientele din sistem,pentru tot da vina pe medici.Cel mai delicat punct al relatiei medic -pacient este mita.Toate guvernele au incurajat fenomenul,deoarece nu au fost nevoite sa plateasca medicii la adevarata lor valoare .Medicii au fost umiliti fiind nevoiti sa accepte mita .Cred ca toti ar fi preferat sa primeasca un salariu conform valorii lor,renuntind bucurosi la mita.Sunt total impotriva celor care cer bani.Acestia ar trebui eliminati din sistem.Ei sunt foarte putini.Cei care stabilesc tariful intr-un spital sunt pacientii care doresc tot felul de ilegalitati: internari preferentile,adeverinte pentru pensionari ilegale, concedii medicale ilegale,sarirea peste rind la operatii,investigatii costisitoare nenecesare,
etc,etc. Pacientii ar trebui sa stie ca doctorii nu sunt zei.Ei ajuta organismul bolnav sa se refaca.Daca organismul nu mai are mijloace de refacere ,medicul este neputincios.Ca sa poata ajuta un pacient medicul trebuie sa aiba cele mai bune conditii de lucru.Cum sa lucrezi cu eficienta maxima in aceste conditii,cind sistemul este subfinantat? Ar mai fi multe de spus.Solutia este fortarea sistemului din interior de catre cadrele medicale.Formarea unei confederatii sindicale alcatuita din sindicatul asistentilor,sindicatul medicilor de medicina generala si sindicatul medicilor specialisti din policlinici si spitale.Fiecare are revendicari specifice dar si comune.Ele trebuie sa actioneze unitar si sa se sprijine reciproc.Confederatia sindicala medicala trebuie sa actioneze impreuna cu Colegiul Medicilor si Colegiul Asistentilor.De asemenea pacientii trebuie sa se organizeze intr-un ONG si impreuna cu oranizatiile medicale sa forteze reforma. Cu multa stima Dr.Ion Albu ,medic primar ortoped ,doctor in stiinte medicale,medic sef sectie.
Stimate Doamne si stimati Domni, Distinse Domnule Doctor…
Simt nevoia sa va scriu ceva. Aveti dreptate. Cu totii. Si mai ales ca trebuie schimbat ceva. Personal sunt de acord sa dau bani. Sunt de acord sa dau bani chiar unui anumit medic pentru ca il simt ca merita ca maine sa se duca acasa si sa se relaxeze cum vrea el. DAR!
Sistemul nostru prin care statul ne ia o carca de bani si ii da aiuristic catre Sanatate este o prostie. Sistemul de control si de selectie pare o tampenie (o zic si medicii, si rezidentii, si studentii).
Imi cer scuze daca am lasat macar un pic impresia ca ma iau de toate cadrele medicale. Am incercat chiar sa mai subliniez de cateva ori acest lucru: Toata stima pentru asistenta care s-a plimbat cu batranul care a murit acum cateva saptamani… Este o metafora pentru toti cei care angrenati in sistemul medical fac ceva pentru sistem, pentru oameni, pentru sanatate.
Cunosc foarte multi medici si doctori care sunt …”jos palaria”! <<<<chiar zilele trecute un doctor mi-a refuzat ceea ce am vrut sa ii dau pentru ca ma primise cu copilul…
Atat mai spun(sunt cam obosit): Vracii mereu au fost alaturi de Capeteniile de Trib si de Preoti foarte importanti in societatile umane. Si acum acesti vraci sunt cei care ne fac pe noi sa mergem mai departe si sa visam ca ne vom cunoaste stranepotii. Faceti ceva sa se simta respectati… Dumneavoastra Domnilor Doctori… dati-i in gat atunci cand auziti de colegi de ai Dvs ca fac fapte marsave… Nu le mai vorbiti. Pastrati Tacerea cu ei. Si vor intelege.
Si da… oraganizati-va cumva ca opinia publica sa stie despre ce este vorba si sa sprijine Reforma…
Altfel… am pierdut fiecare degeaba minute si ore ca sa scriem aici:))
Respect!