(pentru că anumite lucruri trebuie să fie spuse, indiferent de consecinţe)
Domnule Ministru,
Sunteţi absolvent al UMF Carol Davila şi, deşi n-aţi practicat medicina clinică niciodată, ar trebui să vă reamintiţi că factorul care determină o bună practică medicală, chiar la nivel de sistem, este banalul parteneriat medic-pacient. Exact ca şi în afaceri, sau ca într-un cuplu, încrederea dintre cei doi membri ai parteneriatului este premisa care asigură ani buni de colaborare benefică sau, din contră, de suspiciuni şi dezgust. Marele avantaj al încrederii reciproce este că nu costă bani.
Mă tem că atitudinea dumneavoastră din ultima vreme nu a ţinut cont de acest deziderat elementar. Sper că numai din necunoştiinţă de cauză aţi accentuat actualul curent de opinie ce a transformat un parteneriat, şi aşa profund şubrezit de mulţi dintre predecesorii dumneavoastră, într-o relaţie antagonică: pacienţii şi medicii au ajuns să se privească unii pe alţii precum şoarecele şi pisica. Poate că n-aş fi ajuns să vă scriu aceste rânduri dacă n-aş fi avut recent o discuţie cu ruda unui pacient, care mi-a explicat cât de „prost” fusese tratamentul prescris de un coleg necunoscut. Din fericire pentru tagma noastră, pacientul fusese tratat corect şi, de altfel, avusese o evoluţie favorabilă, numai că prea lentă faţă de aşteptările rudei pacientului. Cu toate acestea, „diagnosticul” stabilit de ruda pacientului, fără multă vorbă, a fost următorul: acel medic necunoscut greşise tratamentul! Ţin să vă atrag atenţia, domnule ministru, că respectiva afirmaţie a fost făcută cu aerul că era de la sine înţeles că medicul trebuia să greşească, în ciuda faptului că-şi tratase corect pacientul care, la ora conversaţiei, se juca în parc, alergând cu fiică-mea de la un leagăn la altul, sănătos tun, într-o atmosferă extrem de geroasă.
Această discuţie nu este altceva decât chintesenţa a ceea ce înseamnă acum încrederea populaţiei faţă de medici. Cu tristeţe, trebuie să extrapolez de o manieră care o să vi se pară cinică: cazul extrem de la Slatina nu este, la rândul său, decât un simptom al maladiei sistemului medical din România. Numai că, această maladie este foarte bine mascată – v-aţi pus, vreodată, problema, cum de a ajuns să fie acoperită cu atâta perfecţiune?
Oare o să vă miraţi când o să vă spun că practicienii din România n-au fost luaţi prin surprindere de ceea ce s-a întâmplat la Slatina? Oare o să vi se pară bizar dacă o să vă spun că mă aştept la un deznodământ similar (cu groaza de a nu fi imputat, ca de obicei, tot corpului medical) în serviciul pe care îl coordonez?
De fapt, domnule ministru, motivul fundamental pentru care vă scriu este că mi-aş dori tare mult să faceţi o inspecţie chiar în serviciul meu. Am să vă explic de ce.
Funcţionez într-un serviciu chirurgical de urgenţă. În ţările din comunitatea cărora am ajuns şi noi să facem parte, specialitatea mea este considerată una de vârf – în consecinţă, este o specialitate faţă de care interesul decidenţilor este extrem de ridicat, concretizându-se într-o anumită politică financiară şi de personal. Ca să fiu mai specific, la acelaşi număr de paturi pe care îl are serviciul nostru, în Germania sunt angajaţi 6 medici specialişti, la care se adaugă un număr apreciabil de medici rezidenţi, toţi având drept de gardă. În cele mai bune zile ale noastre, noi am funcţionat cu 3 medici specialişti şi cu 3 rezidenţi care aveau, doar parţial, drept de gardă. Numărul asistentelor din ţările civilizate este de două ori mai mare decât la noi, asta ca să nu mai menţionez de personalul care se ocupă cu scriptologia… În alte locuri, medicii sunt medici, domnule ministru – singurul lor obiect de interes sunt pacienţii şi profesia, ceea ce le permite să aibă timpul necesar nu numai pentru practica medicală nemijlocită, ci şi pentru comunicare cu bolnavii, pentru lucrări ştiinţifice şi pentru studiu – toate acestea alcătuind medicina, după cum bine ştiţi.
Fireşte că la noi este imposibil să atingem aceste deziderate, chiar dacă funcţionăm în acelaşi an de graţie, 2009, cu Germania, Franţa, Spania, Italia, Marea Bitanie, dar şi cu Polonia, Ungaria, Croaţia şi Slovacia…. Acest lucru are loc şi din vina mea, domnule ministru, şi iată în ce fel. Dintr-o naivitate de care acum îmi pare rău, am fost de acord ca împreună cu colegii mei să asigurăm urgenţele în timpul nostru liber, neplătiţi, ba chiar dând bani din buzunar. Speram (oh, sfântă imbecilitate!) ca doi dintre mai tinerii noştri colaboratori vor fi recompensaţi pentru cei trei (3!) ani de alergătură pe benzina lor sau cu taxiul, în zile de sărbătoare sau, pur şi simplu de week-end, asta ca să nu mai amintesc de zilele săptămânii, indiferent de ora din zi sau din noapte, speram, aşadar, ca în schimbul acestui serviciu, cei doi colegi mai tineri ai noştri să obţină post în spitalul în care au muncit fără rezerve, chiar şi în tranşe de 48 de ore neîntrerupte, fără să solicite vreo clipă contravaloarea muncii lor, nici de la pacienţi şi nici de la cei care erau îndrituiţi să-i plătească.
Nu a fost să fie aşa. După ce spitalul şi-a văzut 3 ani de urgenţe acoperite fără să scoată măcar un leu vechi din buzunar cu plata salariilor, colegii mei mai tineri s-au trezit cu un post temporar pe care să-l împartă la doi. Ştiţi cu cât erau plătiţi, fiecare, ca proaspeţi medici specialişti?
Cu zece milioane de lei pe lună, domnule ministru! Primul dintre colegii care a capotat a fost cel care nu avea casă în Bucureşti. Era un ins cu reală aplicaţie chirurgicală, dar nu mai avea cum să lucreze într-o ţară în care chiria era aproape egală cu venitul său lunar de medic specialist. În consecinţă, a plecat în Belgia, domnule ministru. Să ştiţi că îi e bine acolo deşi, când vorbim la telefon, are oarece nostalgii dar, ce să-i faci – era doar un băiat simplu din Ploieşti, cu părinţi care nu erau în stare să-l rezolve nici măcar cu o amărâtă de chirie, darămite cu un post. Şi nu, nu avea decât o Solenza cumpărată la mâna a doua, domnule ministru…
Dar nu se plângea din atâta lucru.
Aşa că, am rămas doar 3 plus 2, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După o vreme, am aflat că postul temporar de pe care plecase colegul, acel post împărţit cu colega lui, nu avea şanse să se definitiveze vreodată. În consecinţă, şi colega cu pricina a plecat – n-o condamn: după trei ani de neplată, să ajungi din nou să lucrezi voluntar, rimează totuşi a blasfemie intrafamilială, dacă pricepeţi ce vreau să spun. Colega a plecat, unde credeţi, la Pristina, în Kossovo, domnule ministru. Aflu că acolo câştigă 6000 de euro pe lună şi că pune bazele unui serviciu chirurgical. Mă bucur pentru colegă şi mă bucur şi pentru specialitatea mea – măcar în Kossovo să fie pusă acolo unde-i e locul.
Aşa că, am rămas doar 3 plus 1, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După care, şi cel de-al treilea rezident a încheiat cei şase ani de pregătire, fără ca să aibă posibilitatea de a se angaja pe undeva, asta în contextul în care componenta toracică a accidentelor ridică nepermis de mult rata de mortalitate a politraumatismelor – întrebaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat, dacă aveţi nelămuriri în acest sens. Între timp, însă, şefii dumneavoastră ajunseseră la concluzia că şi în România era criză, motiv pentru care s-au hotărât să îngheţe schemele de personal şi din sănătate. În consecinţă, cel de-al treilea tânăr coleg a plecat în Marea Britanie, unde nu e într-atât de multă criză încât să nu angajeze un chirurg toracic la Bristol. Nu ştiu cât câştigă acest din urmă coleg – nu ştiu decât că, după numai două săptămâni de lucru, a reuşit să-şi închirieze un apartament de trei camere în centrul oraşului, deşi este singurul membru care lucrează din familia lui de trei inşi. Ca o paranteză, cel mai tânăr dintre medicii primari din serviciul nostru şi-a permis abia acum, după 8 ani de serviciu, să-şi închirieze un apartament de două camere în Bucureşti, deşi lucrează atât el, cât şi soţia lui.
Dar, nu v-am scris doar ca să subliniez interesul pe care alte ţări îl acordă medicilor specialişti, fie ei doar nişte amărâţi de emigranţi. Aş putea doar să fac nişte trimiteri la manualele de istorie a medicinei pentru a vedea că, din cele mai vechi timpuri şi în cele mai îndepărtate puncte de pe glob, medicii erau respectaţi şi bine plătiţi, fiind consideraţi, totuşi, o specie meritorie d.p.d.v. social, care trebuie remunerată corect. Ştiaţi că în Grecia antică, sau la Roma, medicii erau scutiţi de taxe? Fireşte, nu mi-ar da prin cap să solicit aşa ceva acum, în zilele noastre cele atât de monetizate – nu e decât un exemplu prin care îmi susţin punctul de vedere de mai sus, cum tot doar un exemplu este că şi în ţările Africii Negre (lumea a III-a, voyons…) un medic specialist este plătit cu cel puţin 50% mai mult decât omologul lui român. Să nu îndrăzniţi să mă contraziceţi pentru că am primit oferte de acolo – numai că sunt prea bătrân ca s-o iau de la început, tocmai în Africa.
Numai că, nu sunt eu cel priceput când vine vorba de bani. Cine mă cunoaşte nemijlocit ştie că aşa stau lucrurile. Păsul meu este altul. Ce fac eu acum, împreună cu ceilalţi doi colegi ai mei plus un nou rezident, în contextul în care ar trebui să funcţionăm cu o echipă de 6 specialişti plus minimum 3 rezidenţi?
Vreţi să vă spun unde o să capotăm, domnule ministru? Azi sunt într-o umoare infectă şi nu mă interesează consecinţele unei scrisori deschise, aşa că o să vă spun care sunt punctele slabe ale serviciului meu – de altfel, sunt punctele slabe ale întregului sistem pe care, cu onor, îl manageriaţi. Dacă aveţi dificultăţi în a pricepe succesiunea raţionamentelor, rugaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat să citească materialul – fiind practician, dânsul îmi va înţelege argumentele la justa lor valoare.
Aşadar, suntem 3 inşi plus 1 într-un serviciu care necesită 6 plus minimum 3. Când şi când (s-a întâmplat chiar în ultimele două săptămâni), câte unul dintre noi are dreptul la concediul de odihnă legal. Atunci, rămânem în serviciu doar 2 specialişti plus 1 rezident. Acum, indiferent cât de mândru aş fi eu de specialitatea mea, nu vreau să fac prea mult caz de ea – cu toate astea, este o specialitate care, conform normelor internaţionale de bună practică, necesită la anumite intervenţii chirurgicale echipe din minimum trei medici. Prin urmare, sunt pus în faţa următoarelor situaţii: fie aleg să fac o echipă operatorie dintr-un număr mai scăzut de medici decât sunt necesari pentru buna desfăşurare a operaţiei, astfel încât să mai am un om care să urmărească pacienţii de pe secţie şi/sau care să primească urgenţele, fie intru cu echipa completă, conform cărţilor, numai că atunci nu mai rămâne nici un om care să urmărească pacienţii de pe secţie sau care să primească urgenţele.
Eu m-am sucit în fel şi chip, domnule ministru, vă dau cuvântul meu de onoare, dar aritmetica este imbatabilă pentru mine. Prin urmare, aceasta este prima întrebare pe care v-o pun: cum să fac, domnule ministru? Să-mi asum riscuri intraoperatorii, sau să-mi asum întârzierea în ce priveşte primirea unei urgenţe la camera de gardă? Să risc viaţa pacientului de pe masă, sau să las secţia descoperită?
Oh, staţi liniştit – până acum nu ne-am făcut de baftă, dar, îmi permit să vă întreb: cât timp credeţi că vom reuşi să funcţionăm în acest regim de lucru suboptimal? Credeţi că o fi făcut cineva calcule apropo de răgazul de timp mediu înainte de a comite o greşeală ireversibilă în condiţii de personal insuficient? Dacă da, trimiteţi-mi şi mie referinţele bibliografice, ca să pot să-mi informez corect pacienţii asupra riscurilor. Nu vă sfiiţi – încercaţi acelaşi lucru şi cu alte specialităţi (de pildă cu ATI-ul!), asta ca să ştim cam la ce intervale de timp să ne aşteptăm la catastrofe pe care le vor încasa chiar pacienţii pe care susţineţi că-i reprezentaţi.
Sau, credeţi că ar fi mai bine să nu le mai permitem colaboratorilor să-şi ia concediul legal de odihnă? Poate că ar fi mai bine să le sugerăm să lucreze conform normelor unui stahanovism medical? Să le promitem ceva medalii, domnule ministru, că de prime şi de plata orelor suplimentare n-a fost vorba nici măcar când nu era criză, darămite acum?
Mă rog… Dar, staţi că n-am terminat! Mai e o chestie şi mai absurdă, domnule ministru, şi zău că vreau s-o auziţi! M-am trezit cu nişte adrese oficiale, domnule ministru, adrese conform cărora ni se pune un plafon de consum de medicamente per pacient… După ce le-am primit, am făcut şi eu nişte calcule şi ştiţi ce am constatat, fir-ar ea să fie de aritmetică?
Am constatat că plafonul de medicamente per pacient internat nu trebuie să depăşească 70 de euro… Pe cuvântul meu, atât mi-a ieşit: 70 de euro per pacient, că am făcut şi proba la împărţire, domnule ministru! Păi, zău că m-aş chinui să fac şi treaba asta, că m-am obişnuit să lucrez în condiţii suboptimale de când am intrat în sistem dar, ce să mă fac când, prescriind un medicament relativ ieftin, mă trezesc că respectivul medicament NU se află în farmacia spitalului?
Un lucru ciudat: medicamentul ieftin nu e în farmacie, în schimb, omoloagele lor (sic!) extrem de scumpe se găsesc la discreţie… Am şi eu momente când consider că un antibiotic pe cale bucală este suficient la cazul X sau Y dar, cum să-l prescriu, când spitalul îmi returnează condica de medicamente cu faimosul înscris L.F., adică lipsă farmacie, oferindu-mi în schimb, alternative care depăşesc într-o zi, la un singur pacient, 70 de euro?
Alt lucru bizar: în aceeaşi adresă cu plafonul de medicamente se aflau două paragrafe în care mi se atrăgea atenţia că mi se vor retrage sporurile de conducere dacă îndrăzneam să depăşesc respectivul plafon. M-a umflat râsul, domnule ministru! De cinci ani de când lucrez în actualul spital, n-am încasat niciodată sporurile de conducere, aşa că m-a cam durut în cot, recunosc, de ameninţarea decidenţilor. Problema apărea, însă, după încă un paragraf, în care scria negru pe alb că dacă vom depăşi plafonul de medicamente două luni succesive, sancţiunile salariale vor fi extinse şi asupra celorlalţi membri ai serviciului, nerezumându-se doar la medicul coordonator/şef de secţie.
Bun! Să zicem că ne speriem şi că luăm ad litteram ameninţările decidenţilor, care ameninţări, o ştiu prea bine, nu sunt făcute din capul decidenţilor locali, că i-am mai văzut şi noi pe alde Boc et comp. cum se străduiesc să scoată ţara din marasm, săracii! Rezultatul adresei sus-menţionate ar fi că, de spaimă, ne vom apuca să scriem reţete pe care să le dăm aparţinătorilor pacienţilor, astfel încât să facem economii, numai că, pentru această situaţie, aceiaşi decidenţi au stabilit că, dacă cineva se adresează la conducerea spitalului cu o asemenea reţetă (e dreptul pacientului să-şi recupereze cheltuielile din sistem, domnule ministru – vezi legea Paveliu!), atunci spitalul va pune medicul să plătească din buzunar tratamentul pe care l-a administrat pacientului.
Aşa că, vă întreb şi eu, oarecum naiv: eu ce fac cu pacienţii mei, domnule ministru? Îi mai tratez, sau îi las baltă? Îi mai operez sau îi trimit prin alte spitale, să-i opereze alţii, deşi, când mă gândesc în ce spital lucrez, îmi dau seama că n-am unde să-i mai trimit, spitalul meu fiind ceea ce se numeşte o staţie terminus d.p.d.v. medical… Aş vrea să vă reamintesc că acest plafon de 70 de euro per pacient ar fi valabil doar dacă noi am interna cei 70 de pacienţi contractaţi lunar cu Casa de Asigurări – ce să mă fac, însă, cînd, numai în luna ianuarie, am internat aproape o sută de pacienţi?
Zău că nu ştiu, aşa că aştept instrucţiunile dumneavoastră. Şi, pentru că tot am deschis mai sus discuţia despre staţia terminus d.p.d.v medical, vă daţi seama că am ajuns să mă plâng tocmai eu, care lucrez în ceea ce se cheamă, conform sistemului de referinţă local, un spital bogat. Aţi fost vreodată, domnule ministru, să vedeţi ce se petrece în spitalele din provincie? Nu mă refer la vizitele fulger în care aţi schimbat nişte directori de spitale, şi asta în condiţiile în care ştiaţi prea bine că problemele de personal din provincie sunt cu mult mai grave decât în Bucureşti, astfel încât în anumite judeţe nu se poate constitui o linie de gardă de ATI de exemplu… Nu la asta mă refer, domnule ministru, scuzaţi că vă atrag atenţia…
Mă refer la absenţa celor mai elementare facilităţi de practică medicală serioasă, domnule ministru. Am colegi care lucrează în provincie, am colegi care-şi cunosc meseria, dar care nu au cum s-o practice… Predecesorii dumneavoastră s-au lăudat cu nenumăratele dispozitive hi-tech pe care le-au cumpărat, cu investiţiile nemaipomenite de care a beneficiat medicina: computere, laptopuri, CT-uri, RMN-uri etc. N-am văzut pe nici un ministru, însă, şi, din păcate, nici pe dumneavostră nu v-am auzit vorbind, despre politica de personal din sănătate, domnule ministru. Toate sculele alea frumoase, toate sculele alea care au costat o sumedenie de bani, trebuie operate cu personal calificat, domnule ministru. Degeaba cumpără Z din oraşul M un echo doppler dacă nu are cine să-l folosească. Degeaba cumpără acelaşi Z din acelaşi oraş M o trusă de endoscopie dacă n-are cine s-o folosească. Sau, degeaba sunt la Curtea-de-Argeş chirurgi generalişti dacă nu există suficienţi anestezişti astfel încât să-şi poată efectua operaţiile.
Acum, eu ştiu că sunt cârcotaş – dar nu ştiu de ce, îmi este imposibil să nu mă gândesc că este mult mai facil să faci achiziţii de tehnologie în valoare de milioane de dolari/euro, decât să investeşti în personal, în calificări şi în programe. Poate că recompensele după achiziţionarea de tehnologie sunt mai… vizibile? Poate că investiţiile în politica de personal nu ajung chiar acolo unde trebuie? Uite, dacă aş fi ziarist v-aş pune această întrebare, dacă aş avea prilejul…
Şi ştiţi de ce mai sunt supărat, domnule ministru? Mai sunt supărat şi pentru că, nu ştiu de unde şi până unde, s-a încetăţenit ideea că în spitale nu se mai moare. Aş vrea să fiu clar: nu pledez, n-aş avea cum, pentru exonerarea celor care se fac vinovaţi, într-adevăr, de culpă medicală. Numai că, după cum bine aţi studiat în perioada în care dumneavostră înşivă aţi fost rezident în sănătate publică, domnule ministru, ştiţi că aşa-numitul malpraxis este un concept diferenţiat în funcţie de arealul în care se practică medicina. Asta n-o spun eu – o spun inşii cei mai nervoşi în ce priveşte malpraxisul, şi anume americanii.
Cu alte cuvinte, ceea ce la New York, să spunem, este considerată culpă medicală, este privită cu mult mai multă îngăduinţă la Washoe, să spunem, unde accesul la tehnologie este mai sărăcuţ, unde numărul medicilor este mai scăzut etc. Din acest motiv, spitalelor şi celorlalte aşezăminte medicale din ţările civilizate li se atribuie un anumit grad, în funcţie de capacitatea de rezolvare a cazurilor. Acest grad se regăseşte şi în încadrarea cazurilor de malpraxis. Fireşte, a nu examina un pacient este culpă medicală şi la Tuamotu-din-Vale, pe insulele Marchize, acolo la ei, în Pacific, dar nu la asta mă refer. La noi, în schimb, nu contează că un pacient este examinat şi tratat la Jibou, să zicem – el este considerat, a priori, ca fiind culpă medicală dacă nu are o evoluţie favorabilă, deşi la Jibou nu se pune problema unor capacităţi medicale optimale. În mod similar, am avut prilejul să văd la TV câteva cazuri care nu ţineau de culpa medicală, dar care erau tratate ca atare, fără ca dumneavoastră să explicaţi vreodată (nici predecesorii dumneavoastră n-au făcut-o) că medicina are limite şi că anumite maladii nu sunt compatibile nici cu viaţa, nici cu un diagnostic în doi timpi şi trei mişcări. Această realitate ar trebui să vă fie familiară – nu există specialitate medicală în care capitolul de diagnostic diferenţial să nu ocupe pagini întregi – aţi făcut 6 ani de facultate şi trebuie să ştiţi asta! Pe de altă parte, nu este treaba pacienţilor să înţeleagă cum stau aceste lucruri fără o explicaţie – pacienţii, însă, doar văd cum trageţi concluzii din vârful condeiului, de parcă medicina ar fi un service auto în care omul intră bolnav pe o parte, ieşind pe partea cealaltă, cu necesitate, sănătos şi zâmbitor.
Dar, las’ că aici, nici cei care ar trebui să pledeze corect pentru cazurile complexe nu o fac aşa cum ar trebui – aşa că această vină o împărţiţi cu confraţii noştri care recurg (e obicei naţional!) la număratul arogant al ouălelor în loc de a furniza publicului explicaţii inteligibile. Vina dumneavostră, însă, este că în ciuda faptului că ştiţi şi aceste lucruri, nu v-am auzit niciodată punând la punct respectivele probleme – să se datoreze asta relaţiei de strânsă prietenie pe care doriţi s-o clădiţi cu presa, în detrimentul realităţii?
Nu îndrăznesc să vă bănuiesc de aşa ceva. La fel cum nu îndrăznesc să vă bănuiesc de nimic rău (honi soit qui mal y pense!) nici când afirmaţi, prin interpuşi, că preţurile la medicamente, care tocmai au crescut, vor scădea în luna aprilie. Până atunci, însă, mă întreb cu ce anume substanţe vom mai da anestezie pacienţilor fără ca spitalele să nu devină datoare vândute (ştiţi cât de mult s-au scumpit anestezicele?), dar, mai bine mă opresc, căci deschid un alt subiect.
Numai că, uite că am ajuns să vorbesc şi despre bani. Aici, chiar că nu mă bag, domnule ministru. Ştiţi, n-am pregătire financiară. Absolut deloc. Numai că, auzind atât de multă lume povestind tot soiul de lucruri stranii care au loc cu banii de la Casa de Asigurări, mai ales în anii electorali, aş dori şi eu să vă fac, în măsura în care nu vă irit prea tare, o anume propunere. Fiţi pe pace, ştiu că banii de la Casa de Asigurări nu sunt pe tarlaua dumneavoastră, dar, măcar d.p.d.v. moral, dumneavoastră sunteţi garantul sănătăţii publice din România. În context, v-aş sugera să solicitaţi un audit în ce priveşte banii de la Casă – dar nu un audit din ăsta, ca între prieteni, ci un audit cu o firmă externă, independentă, care să scobească aşa cum trebuie prin conturile Casei Naţionale de Asigurări. Sunt sigur că mulţi români ar fi dispuşi să dea încă nişte bani (s-au obişnuit, săracii, inclusiv cu onorariile cu care, nu-i aşa, ne „îmbogăţesc” nepermis de mult pe noi, medicii), sunt convins, aşadar că românii ar oferi prin subscripţie publică banii necesari auditorilor, numai ca să ştie ce căi iau cotele prelevate din salariile lor.
Se duc banii de asigurări doar în sistemul sanitar? Dacă da, ce anume se întâmplă cu ei în sistemul sanitar? De ce suntem, de 19 ani de zile, într-o criză financiară perpetuă? Cine răspunde de fondurile prost investite în sănătate? Dacă toată lumea e nemulţumită, de ce nici unul dintre şefii Casei de Asigurări nu a dat explicaţii vizavi de filiera banilor pe care îi are în administrare? Pe de altă parte, dacă noi, medicii, suntem nişte proşti în ce priveşte administrarea banilor publici, de ce nu s-au rezolvat problemele financiare din sistem după ce mulţi manageri de spitale au fost selectaţi din alte profesii? Şi dacă nici medicii, nici noii manageri non-medici nu sunt buni de nimic, de ce sunt lăsaţi pe bară colegii dumneavoastră de la Institutul de Sănătate Publică, domnule ministru? De ce n-am văzut nici un specialist în sănătate publică în funcţii de decizie vizibile, la minister? OK, predecesorii dumneavoastră aveau scuza că n-au auzit de aceşti specialişti – dar, în ce vă priveşte, vorbim despre colegii dumneavoastră de rezidenţiat, vorbim despre conferenţiarii şi profesorii dumneavoastră, domnule ministru…
Chiar aşa o părere proastă să aveţi despre cei care v-au învăţat cum să fiţi ministru, domnule ministru?
Nu mă aştept ca vreun decident să ia în seamă ce am scris eu aici, nici chiar dumneavoastră, domnule ministru. M-am obişnuit să nu primesc răspunsuri, nici chiar la adresele oficiale în care semnalez decidenţilor probleme similare cu cele enumerate aici. Unii mi-au spus (doar verbal) că bat câmpii. Alţii mi-au spus, tot verbal, să fac gura mai mică. Alţii au relatat, în absenţă, că sunt o fiinţă imprevizibilă. M-am obişnuit cu toate astea, domnule ministru.
Cu un singur lucru nu m-am obişnuit, însă, acela fiind că numai noi, practicienii, ajungem să dăm explicaţii pacienţilor şi rudelor lor. Noi, practicienii, trebuie să justificăm incapacitatea sistemului de a oferi necesarul absolut minimal pentru o medicină onestă în 2009. Pe noi se supără pacienţii şi rudele lor când cazurile nu merg bine, deşi, doamne iartă-mă, ştim ce ar trebui făcut la cazul X, dar n-avem de unde să-i oferim ceea ce ar necesita acelaşi caz X – şi nu, nu vorbesc de nanotehnologii şi de transplanturi, vorbesc de banalele antibiotice, de feşe, de perfuzoare, de numărul angajaţilor, de analgezice şi de mănuşi de unică folosinţă şi de seringi.
Pe de altă parte, vă mărturisesc, domnule ministru, că nu reuşesc să mă obişnuiesc cu ideea că, prin tăcere, devin complice cu un sistem care, în egală măsură, afectează şi starea de sănătate a populaţiei, dar şi onoarea profesiei medicale. Oh, da, ştiu că sunt patetic – dar aşa m-au educat ai mei acasă, de mic. Vreau să spun că există cuvinte în care, eu unul, continui să cred, domnule ministru, părându-mi-se chiar mai importante decât accesoriile din jur. De altfel o să vorbesc chiar acum şi despre ele, despre accesorii…
Aşadar! Să nu vă aşteptaţi, cumva, să-mi pun cenuşă în cap pentru acele aspecte sistematic evitate în discuţiile publice cu medici – mă refer, cum altfel, la onorariile aşa-zis necuvenite. Nu vreau să iniţiez o captatio benevolentiae vizavi de pacienţi, aşa că nu vă speriaţi, domnule ministru, că aş fi în stare să mă aliez acum cu pacienţii ca să ne năpustim, împreună, pe bancheta din spate a vreunui Ferrari! Din contră, am azi chef să-mi ridic toată lumea în cap – pe non-medici inclusiv. În ultima lună mi-am petrecut fiecare a cincea noapte în spital, prin urmare sunt obosit şi nu-mi mai pasă de consecinţe.
Sunt ani de zile, stimat public, de când vi se tot spune că medicina nu costă decât cei 16% despre soarta cărora nu ştim nimic, deşi, o ştiţi prea bine, realitatea este alta. Iar dumneavoastră, stimat public, vă prefaceţi că aşa ar trebui să stea lucrurile deşi auziţi foarte des, pe tot soiul de canale mediatice, de fonduri strânse pentru ca un pacient nefericit să fie operat în străinătate. Se vehiculează sume între 20.000 şi 140.000 de euro pentru o intervenţie, dar dumneavoastră vă prefaceţi că aceste cereri de ajutor pentru nişte semeni în reală suferinţă sunt acceptabile atunci când trebuie să ne tratăm în străinătate, dar că devin inacceptabile când trebuie plătite acasă.
Medicina costă mult, foarte mult, al naibii de mult costă, doamnelor şi domnilor.
De altfel, dumneavoastră înşivă aţi găsit soluţia la această problemă – adresarea la serviciile private. Acolo aţi găsit şi curăţenia care vă lipseşte în spitalele de stat şi modul de comunicare pe care vi l-aţi dorit. Cu alte cuvinte, aţi realizat că un anumit standard al serviciilor costă nişte bani pe care n-aţi ezitat să-i oferiţi. Şi acum, o să vă întreb, în ciuda vociferărilor: câţi dintre dumneavoastră aţi plătit asigurări de sănătate complementare, care v-ar fi permis să vă adresaţi unor servicii superioare, şi câţi aţi preferat să plătiţi leasinguri la maşini scumpe, bunuri electrocasnice etc?
Răspunsul, îl cunoaşteţi mai bine decât mine: vă este mai ieftin să plătiţi onorarii cenuşii la nevoie, decât o cotă parte din venituri, permanent, asta lăsând la o parte profilul comportamental de masă al românilor, care preferă să epateze cu un mobil foarte scump, decât să fie abonaţi la serviciul de sănătate X.
Ştiu, mie mi-e uşor să vorbesc din acest punct de vedere – n-am cerut nicicând vreunui pacient nici un capăt de aţă şi nici n-am s-o fac, din motive absolut personale. Pe de altă parte, nici n-o să-mi scadă clientela după acest autodafé – mai bine de 50% dintre pacienţii mei nu mă caută direct: ei ajung să mă cunoască doar după ce-şi revin din şocurile care îi aduc, din nefericire, la spital.
Dar, având în vedere că n-am cerut niciodată nimic, nimănui, aş vrea ca atât eu, cât şi colegii de vârsta mea care, mulţi nu v-au cerut nici ei, nimic, niciodată, şi care şi-au petrecut în 23 de ani de practică (am făcut calcule, domnule ministru!), cam şase ani de gărzi puse cap la cap, colegi care, în plus, au stat în jur de 40% din timp peste program, fără a fi plătiţi nici oficial, nici neoficial – în numele tuturor celor care v-au făcut sănătoşi, unii venind noaptea de acasă când nu era treaba lor s-o facă, mulţi suplinind lipsa cronică de personal, în numele celor care v-au prelungit viaţa, ba chiar şi în numele celor care v-au primit onorariile pentru care nu şi-au pus doar o simplă semnătură pe un act, ci care v-au operat, v-au anesteziat, v-au tratat în timp ce majoritatea dormeaţi – în numele tuturor, vă spun să nu-i mai credeţi pe toţi miniştrii sănătăţii, mult mai interesaţi în exerciţii de imagine decât în rezolvarea problemelor din sistem. Incapacitatea politică de a administra sistemul medical, domnule ministru, este doar incapacitatea dumneavoastră – nu este dovada nici a slabei pregătiri a celei mai mari părţi a medicilor şi nici a unei imoralităţi funciare a celor în halat alb.
Şi, pentru că tot avem un ministru al sănătăţii cu dublă specialitate, o să-mi permit următoarea afirmaţie, stimat public: când ai în buzunar bani pentru un Logan la mâna a doua, e cel puţin bizar să ai pretenţia să mergi toată ziua-bunăziua într-un Ferrari! Şi, ca să închei subiectul banilor negri, nepermişi, sau cum vreţi să le spuneţi, am să vă pun problema în felul următor: problema fundamentală a practicianului este să-şi trateze toţi pacienţii în mod egal şi fără să condiţioneze actul medical – în rest, însă, sper că nu doriţi să fiţi trataţi (doamne fereşte!) de chirurgi cărora să le stea mintea la plata întreţinerii sau care să se îmbulzească pe la cozi doar pentru că am fi cu toţii egali, sau care să stea peste program doar pentru că la noi în ţară, n-au apărut încă listele de aşteptare. Pe de altă parte, dumneavoastră înşivă, chiar inconştient, aveţi anumite aşteptări de la imaginea simbolică a medicului (era să spun de la engrama medicului) dar, numai când aveţi nevoie de el, aveţi pretenţia să se ridice la respectivul nivel de aşteptare. În rest, însă, când slavă domnului, sunteţi sănătoşi, aţi dori ca medicii să facă parte din marea masă a mulţimilor, ignorând realitatea despre ceea ce înseamnă, cu adevărat, un medic.
Am să închei, discutând despre afirmaţia absolut aiuritoare că un coleg (fie el un scelerat care nu şi-a văzut pacientul la nevoie) a încasat 104 milioane de lei într-o lună.
Această afirmaţie determină o dilemă à la Nae Caţavencu – am s-o expun, pentru că domnul doctor Raed Arafat (of, cât de mult l-am admirat pentru realizările de la SMURD!) a ridicat-o la fileu. Nici eu şi nici nimeni altcineva, niciodată, n-am auzit de un salariu atât de mare în medicina românească, la stat. Dacă acel medic a primit, în mână, 104 milioane de lei la actualele tarife de plată, înseamnă că a petrecut în spital un număr de ore înfiorător de mare – un număr de ore nepermis prin codul muncii nu numai în ţara noastră, ci oriunde pe pământ. De aici, ce deducem? Sau că afirmaţia este adevărată – în consecinţă, schema de personal din acel spital era îngrozitor de subţire (nu mă mir) şi că nu era altă soluţie, decât ca respectivul medic să stea la nesfârşit în spital. Prin urmare, vina medicului care nu şi-a văzut pacientul (asta n-am să înţeleg niciodată, indiferent cât de istovit ar fi fost) trebuia împărţită cu vina sistemului supervizat de dumneavoastră, domnule ministru, sistem care permite încălcarea legii în ce priveşte numărul de ore lucrat. În context, vă întreb încă o dată: cum intenţionaţi să manageriaţi politica de personal, domnule ministru, în condiţiile în care România are cu 30% mai puţini medici decât este necesar? Nu uitaţi că şi eu vorbesc la rece – dar pot eu să ştiu cum o să reacţionez după ce o să mă ajutaţi să câştig 104 milioane de lei, petrecând o lună întreagă la serviciu? Poate că o să-mi văd pacientul, totuşi – dar credeţi că o să-l examinez corect?
Ce părere aveţi, domnule ministru?
Pe de altă parte… chiar 104 milioane?!?! Şi dacă domnul Arafat nu s-a uitat cu atenţie pe fluturaş şi a făcut o aserţiune nefondată?
Dacă se dovedeşte varianta neatenţiei, o să vă fie greu s-o justificaţi în faţa colegilor care, lucrând cu mult peste program, abia dacă reuşesc să ridice cel mult 40% din acel salariu, după o lună de lucru istovitoare. Aşa că mă întreb şi eu, cu naivitate, de ce a trebuit să vehiculaţi un lucru într-atât de neadevărat pe posturile TV, domnule ministru?
Cu stimă,
Un Împricinat de Medic
p.s. – Sincer, n-am de gând să moderez acest post, pentru că ştiu care vor fi reacţiile. Iertare pentru ce spun acum, dar, din nefericire, moderările la acest post, ca şi invectivele, nu vor avea nici un sens aici, în scris – ele vor avea loc în viaţa reală, în camerele de gardă, când dumneavoastră, pacienţii care nu mai aveţi încredere în noi, medicii dumneavoastră, veţi vedea că veţi aştepta din ce în ce mai mult pentru o consultaţie din ce în ce mai sumară, consultaţie urmată de un tratament din ce în ce mai frugal. Pentru ca realitatea să nu fie asta, o să fie nevoie de o minune: din păcate, nu văd cine o să fie în stare s-o aducă printre noi.
La fel de sincer vă spun că sunt momente când nu mai am chef să stau nici o clipă peste program (lucru de la sine înţeles în orice altă ţară), după ce văd cum profesia îmi este terfelită. Nu-i înţeleg nici pe colegii mei care, în loc de explicaţii coerente, răspund cu aroganţă – dar le găsesc circumstanţe atenuante: mi se pare cel puţin bizar ca specia denumită ziarişti să generalizeze, ricanând, o problemă tragică, azvârlind oprobiul asupra unei întregi categorii profesionale. Din experienţă proprie ştiu cum se comportă anumiţi ziarişti la spital – la fel ca şi pacienţii cu foarte mulţi bani, îşi imaginează că sănătatea poate fi dobândită prin presiune sau… prin bani. La fel ca şi pacienţii cu foarte muţi bani, consideră că se înţelege de la sine că domniile-lor merită un tratament preferenţial…
Ceea ce nu e deloc adevărat. Dar, ar fi acesta un motiv suficient pentru a considera că toţi ziariştii sunt prost crescuţi sau animaţi de parti-pris-uri?
În fine…
Acest post este dedicat tuturor medicilor care strâng din dinţi.
Ministru’ o sa va ajute doar atunci cand asta va fi ultima posibilitate de a se ajuta (de a-si creste profitul) pe termen scurt; asta pentru ca se cred si ce comporta ca niste zei.
Starea in care e sistemul e foarte stabila, 19 ani de tranzitie si nicio perspectiva mirobolanta pentru viitor stau dovezi. Pentru a-l schimba e nevoie de un grup de dereglari asemanatoare si suficient de mare.
Pe post variante vad:
– ‘directive externe’, putin probabil sa-i pese neamtului de tanti maricica;
– o constientizare a romanului referitoare la soarta lu’ 16%, si astfel o presiune pe zei; un audit ar da o dimensiune reala a cacatului; insa asta e un soi de tamaie, deci nu;
– o miscare in interiorul breslei; 10 astfel de scrisori sunt mai greu de ignorat decat una, 100 decat 10 …
– mai multi morti; sa fie doldora stirile de morti; mortii de la micul dejun, mortii de la amiaza, mortii de dupa-masa si bineinteles mortii de peste zi in jurnalul de noapte.
Prima e aproape imposibila. A doua e prea scumpa sau e “prea multa bataie de cap” … gasim noi o explicatie. A treia e putin probabila pentru ca romanii vor sa fie superman-i; in loc sa ne punem crucile in caruta si sa ni le tragem impreuna noi citim biblia livresc si o amestecam cu hollywood.
Avand in vedere ca urmeaza un vot undeva in viitoru’ apropiat si ca trebuie sa ramanem in ceaţa senzationalului distractiv (“Dă taxa şi taci în ###@ mea”), eu imi pun toti banii pe ultima varianta. Si zic: “da-i sa vina! ca televizoru’ mi-e in garantie”.
Sa plec..? Sa nu plec..? Sa plec..? Sa nu plec..? Sa plec..? Sa nu plec..? Sa plec..? Sa nu plec..?
Voi pleca probabil dupa 1 sau 2 ani de rezidentiat, daca nu voi reusi sa castig destul. Mi se pare de neacceptat un salariu de 1000 lei (+/-) pentru un medic. Romania este o tara a minerilor si a Iliestilor. Sa se serveasca pana la ultima firimitura.
Si totusi… nici o greva in sistemul medical nu a fost facuta asa cum trebuie. Poate s-ar fi trezit “decidentii” din amortire dupa 1-2 saptamani in care nu s-ar fi rezolvat decat urgentele Majore.
Nu asteptati nimic de la Bazac. Nu va poate da decat vorbe goale, semnaturi si praf in ochi ocazional, la ingrosarile glumei. Ca e o gluma…
cred ca tot mai multi dintre noi isi doresc, cind ajung intr-un spital, sa se nimereasca acolo in preajma unor controale. eu am avut noroc, recent, la maternitate, ca fericitul eveniment s-a produs la citeva zile dupa un control de pomina al ministrului la un spital din bucuresti – care s-a lasat cu demiterea directorului spitalului. asa ca am avut parte de cele mai bune ingrijiri.
cit despre relatia medic-pacient, cred ca e atit de complexa si determinata de atit de multi factori, incit un tratat n-ar fi de ajuns pentru descrierea/analizarea ei.
oricum, interesant demers (auto-dafe-ul)!
Bravo!!!! Si ce daca? Nu ne asculta nimeni, nu ne crede nimeni. Ne lamentam intre noi si atat. Suntem profund scarbiti si dezamagiti, si, unde mai pui, vom fi probabil din ce in ce mai culpabili deoarece, mai nou, lucram nu numai fara tehnica si remunerarea adecvate ci si ,,cu pistolul la tampla ,, si zbierete si amenintari zilnice.Strigatele noastre de dezgust nu le aude nimeni pentru ca nu vrea nimeni si nici nu fac ,,audienta,,. Propun o demisie in masa sau internarea TUTUROR pacientilor care se prezinta in urgenta pentru orice fleac si blocarea complete a sistemului. Ce ziceti?
Nu sunt medic, contactele mele cu domeniul se limitează strict la cele ale unui român de vârstă medie, dar urmăresc fenomenul de pe margine, tot ca orice bun român. Subscriu la multe din punctele de vedere din scrisoarea dumneavoastră deschisă. În plus, campania pe care nu o pot califica decât “isterică” purtată de televiziunile lui peşte în ultima perioadă, (“CNN”-urile şi “BBC”-urile de doi bani) pe mine unul m-a umplut de silă, ca om căruia îi place să creadă în bunul simţ. Aerul de suficienţă arogantă şi atotcunoaştere, cuplate cu atitudinea de înfierare cu “sfăntă mânie proletară” a sistemului medical în ansamblul său în nici un caz nu vor aduce ceva bun. O tuşă foarte bine prinsă este cea a medicamentelor ieftine vs. medicamente scumpe. Per total, un demers util şi interesant. Ar fi bine ca la el să subscrie cât mai mulţi medici, şi nu numai.
sunt infioratoare conditiile de lucru ale medicilor
e infioratoare situatia medicului ce-si calculeaza banii de intretinere
e infiorator faptul ca medicul se bucura la atentiile materiale ale pacientului
e de neconceput ca medicul sa nu aiba loc de munca dupa cel putin 12 ani de munca si pregatire
e jenant faptul ca iese din bloc cu capul plecat dupa toate mizeriile spuse la tv de niste fetite de 25 de ani jurnaliste care n-au vazut niciodata suferinta, boala, moartea..
e penibil ca atunci cand iese totusi din scara blocului observa cum diverse categorii sociale sau din campul muncii(politisti,instalatori,taximetristi,etc) sunt mai multumiti de viata lor decat el..
..astfel..medicul..cel ce se apropie cel mai mult de creatia lui D-zeu (sa ne amintim ca reda vederea orbului, vindeca de boala,salveaza de la moarte,pune degete amputate la locul lor) devine un paria..al timpului nostru..
ma intreb atunci, cum ne rabda pamantul atat de pacatosi si inconstienti..?
Perfect de acord cu toate spuse. Cred ca sindromul”burned out” a ajuns sa afecteze peste 80% din medici…dintre cei care au constiinta.
Am 40 de ani, dar tot ce imi doresc este sa ies cat mai repede la pensie. M-am saturat sa scriu medicamente care nu vin de la farmacie desi ar trebui sa intre in schema unei aprovizionari minimale, sa scriu investigatii care nu se fac pt ca nu sunt rectivi s.a.m. Si..in plus sa si raspund pentru consecintele ce decurg din aceste anomalii care nu mi se datoreaza mie ca medic.
M-am saturat sa stau peste program, zilnic, sa suplinesc lipsa uneor categorii de personal care nu exista in spitalele romanesti (un medic in tara asta este si infirmiera – nu odata am tinut plosca, am plimbat pacienti cu caruciorul, si registrator medical si codificator, si asistent social si psiholog… omul orchestra..).
Si dupa toate …sa vin acasa franta, sa ma apuc de treburile casei, pt ca din salariul cinstit de doctor nu-ti poti permite menajera, nu, si sa fiu trasa la raspundere ca nu am lucrari stiintifice, proiecte de cercetare, ca nu merg la congrese care costa cat salariul meu pe 4 luni etc.
Sa nu credeti ca nu am spus toate acestea sefului direct si managerului de spital. Sa nu credeti ca ei nu stiu toate acestea, si fara sa le spun eu. Se pare insa ca exista alte criterii pt care ei sunt sefi, nu asigurarea functionarii optime a sectiei sau spitalului. Asta ne priveste numai pe noi, pe medicii simpli… noi tragem ponoasele cand apare un incident…
daca aceasta scrisoare reclama urgentza unor reforme in domeniul de sanatate romanesc – atunci o mare parte din comentarii reflecta starea precara de sanatate a romaniei . ceea ce nu poate fi doar o aparentza. nu, ea pare sa fie pe cat de elocventa – pe atat de ingrijoratoare.
altfel pusa problema – nu cred ca politicianul roman ( un ministru de sanatate spre exemplu se intelege inainte de toate a fi o unelta politica ) deci, nu cred sa fie interesat la schimbari daca nu radicale atunci significante – deoarece in acest fel el isi asigura indirect clientela fidela pentru urmatoarea campanie electorala .
nimic nu poate fi mai bine venit pentru un om politic ( roman cu precadere ) decat simplitatea de a oferi un ventil pentru refulari ca mai apoi sa poata manipula cu usurinta ceea ce este atat de evident . lipsa exercitiului de gandire .
prin aceasta scrisoare nu numai ca ai reusit sa eliberezi in mod public o cauza alarmanta. dimpotriva . tocmai relatezi fara sa-ti fi dorit in prealabil presupun eu ( doar cu simplul ajutor al unor comentatori ) de ce o noua generatie nu are capacitatea sa initieze transformarile atat de necesare .
acest lucru este de-a dreptul dramatic .
Ca sa reusiti sa schimbati ceva trebuie sa fiti uniti, sa iesiti in strada, sa se faca anchete, sa-i puneti in incurcatura.
Trebuie presiuni asupra celor care detin puterea.
IESITI IN STRADA!
Bafta!
Daca multi romani ar fi capabili sa vina cu solutii in privinta redresarii sistemului sanitar pentru gasirea de fonduri si modernizarea spitalelor (cladiri,aparatura moderna etc),atunci nu mai au ce sa comenteze unii din presa de scandal .
Eu vin cu o solutie :In primul rand ,mentalitatea trebuie schimbata la romani,al doilea ar fi crearea unui fond privat si de stat pentru sistemul sanitar ,cum?. Atragerea de catre Ministerul Sanatatii a unor privati care sa investeasaca in sitemul de sanatate ,apoi folosirea rationala a baniilor publici de catre M.S.
Studentii de la medicina sa fie ajutati de catre MS in realizarea de proiecte pe specializarea lor si cu sprijin privat .
Cred ca cu toti ne meritam soarta pentru situatia din sistemul nostru sanitar.Nimeni din tara noastra nu ii intereseaza problemele din sistemul nostru sanitar.Unii romanii mai i-au atitudine ,dar fara rezultat.
Am observat un lucru la romanii,nu sunt solidari ,nu-i interesaza ce se intampla in tara lor .Cand am fost in Elvetia ,m-am intalnit cu un elvetian si mi-a spus un lucru:”pacat de tara voastra ,este frumoasa ,dar nu stiti sa beneficiati de bogatiile tarii voastre ,nu sunteti uniti,fiecare umbla dupa interesul personal”.
Nici tineretul din Romania nu cauta sa vina cu idei ,solutii la redresarea tarii noastre ,este un lucru trist ce se intampla in Romania .Eu am incercat sa atrag atentia la problemele din sistemul nostru sanitar ,dar vad ca este pasivitate din partea romaniilor.
Dumnezeu sa ne lumineze mintiile si sa trecem cu bine de criza care a venit .Prin intelepciune si solidaritate putem sa redresam tara noastra.
Multumesc.
Respectele mele domnule doctor !
Teoretic aveti multa dreptate. Practic, eu personal, am doi copii si de la nasterea lor
a trebuit la fiecare problema medicala pe care am avut-o sa ,,contribui” la bunastarea
colegilor pe care-i aveti in sistemul pe care-l blamati. De aceea cred ca mai curand ar trebui sa avem solutii pentru pacientii care nu pot pleca la Viena, nici la New York, nici macar in Kosovo.
Ati auzit Domnule Doctor ca se scot la concurs posturile disponibile in spitale si vi se reduc orele de garda in spitale? Asa a declarat la Radio Ministrul Sanatatii in persoana, eu cred ca a citit scrisoarea:D
O zi buna in continuare!
ai dreptate in ceea ce sustii, din pacate acest sistem ca si multe altele (educational de ex.) este atat de putred incat trebuie o strategie complexa + o vointa de fier + timp pentru a schimba ceva… si atata timp cat ne-am invatat sa ne furam singuri caciula, nici macar Arafat nu mai are rezultate. m-a deprimat total postarea ta 🙁
domnu’ ministru’ pe langa functia sa mai vinde si Ferrari, asa ca ce te face sa crezi ca o sa aiba timp sa citeasca scrisoarea . . . in rest sunt total de acord cu opiniile tale
Dragă Domnule Doctor,
Întâmplător am dat peste blogul dv., peste această scrisoare extraordinară, tocmai prin normalitatea ei imperativă, în ţara noastră în care anormalitatea a devenit regulă. Nu vă pot mulţumi suficient pentru demersul dv. Nu doar pentru că sunt fiică de medic – mama mea e medic primar A.T.I. şi ştiu de foarte mică tot ce poate şti un nemedic despre viaţa unui medic român în spital. Vă mulţumesc pentru că, sincer, nu mă aşteptam ca vreun medic să manifeste deschis această atitudine şi tare îmi doream să existe o asemenea luare de poziţie la care să fac trimitere când tratez şi eu problema – contra psihozei instrumentate de o loază de ministru, dintr-un guvern de neisprăviţi.
De ce nu mă aşteptam ca vreun medic să iasă public? Pentru că în mod sigur le e greu să-şi depăşească dezgustul faţă de această guvernare şi faţă de acest ministru, care nu ezită să recurgă la cele mai imbecile şi abjecte diversiuni pentru a-şi masca incompetenţa. Pe Raed Arafat îl admir în mod deosebit, cum spuneţi şi dv., şi nu mă îndoiesc de faptul că e în continuare bine intenţionat. Dar e păcat şi dezamăgitor că participă la această mascaradă. Sper să se delimiteze.
Faptul că Bazac este – îmi pare rău că jignesc animalul – un bou se demonstrează din simplul mod în care a debutat ca ministru, anume, prin “inspecţii” în spitale, deşi sau tocmai pentru că se vedea clar că habar n-are cu ce se mănâncă medicina. Inspecţii soldate cu demiteri politice, cum a fost înlăturarea ilegală a lui Cristian Banu din funcţia de manager al unui spital pe care, tocmai prin măsuri administrative de genul celor ce lipsesc în ţara noastră, aşa cum aţi semnalat şi dv., reuşise să asigure un climat performant personalului medical. Şi tocmai asta lipseşte: climatul performant. Iar medicii sunt obligaţi să performeze într-un climat ostil (pe vremea lui Ceauşescu au venit nişte medici americani în spitalul central în care era de gardă mama la A.T.I.-, spital foarte performant pentru nivelul României – şi s-au minunat de ce pot realiza medicii români în acele condiţii precare – situaţia nu s-a schimbat prea mult).
Felicitări încă o dată pentru faptul că aţi pus degetul pe rană, promit să fac trimitere la blogul dv.! Şi menţionez că această scrisoare am găsit-o via evergreen, blog pe care l-am accesat pentru o frumuseşte de fotografie cu magnolii. O întâmplare binecuvântată. Scrisoarea dv. extraodrinară are o singură problemă, după părerea mea: litera inconfortabilă. Poate îi daţi alt format, pentru că acrualul este obositor pentru ochi şi scrisoarea fiind lungă, riscă să fie abandonată regretabil, din cauza aspectului mai puţin stimulativ. În încheiere spun că 104 de milioane vechi e zero pentru ceea ce ar merita un medic. Care de regulă în România are un salariu de mizerie. Şi ne mirăm că ultimele promoţii de medici cam pleacă din ţară şi rămân cei mai slab pregătiţi, ca să-i dea la o parte pe profesionişti – din cauza ordonanţei imbecile care interezice cumulul pensiei cu veniturile – şi să confirme acuzele nedrepte asupra medicilor.
Încă o dată: mulţumesc, domnule doctor! Toate cele bune dv. şi tuturor celor dragi!
P.S. Dar asta nu scuză sub nici o formă anomaliile precum condiţionarea actului medical, pe care ştiţi foarte bine că unii medici o practică şi incalificabila corupţie, în primul rând morală, a personalului auxiliar din spitale. Nu generalizez, deşi la acel nivel corupţia e aproape generală.
ce sa stie ministrul omameni buni…a facut facultatea doar pentru “statutul de doctor” care in vremurile bune conferea un aer superior si respect! acum omul s-a reprofilat,e ministru,nu sta el in jeg si in miros altul decat parfurmuri scumpe,nu sta sa ia 10 mil de lei pe luna si astia patati de ura si de nemultumire din cauza pacientului “foarte educat care isi permite pe zi ce trece sa faca el statistici despre pregatirea unui medic”,e mai bine la la Guvern,e mai bine la Tv cand isi expune “toata experienta lui” in cateva minute,lasand la sfarsit un aer de prietenie intre EL(MININISTRU) si doctori (“d” mic) !
Tot student la medicina sunt…si tot asa fericit sunt ca si voi! Haideti sa invatam si mai mult poate intr-o zi unul ca mine ne va scrie cu litera mare acest faimos nume: “D”octor!
şi amărâţii de studenţi ce ar trebui să facă acum? din 500 de absolvenţi doar din bucureşti… cel puţin 3 sferturi vor pleca. de ce să rămână aici, merită? şi evident când ceva nu merge bine vina ajunge tot asupra doctorilor…. anul trecut când au făcut grevă cei care dădeau rezidenţiatul că vor ore mai puţine de gardă şi salarii mai bune, li s-a râs în nas şi s-au dat subiecte atât de grele la examen încât majoritatea nu au avut şanse. şi acum când intră presa deja se simt lezaţi conducătorii şi declară că muncesc prea multe doctorii… aiurea tot sistemul. vrei viaţă mai bună? emigrează!
Salut!
Sunt anul II la UMF Carol Davila Bucuresti. Pe masura ce trece timpul si am contacte cu tot mai multi oameni si citesc mai mult tind sa cred ca nu o sa imi gasesc locul in Romania ca doctor. Am avut o discutie cu prof. dr. Dan Gheorghe, secretarul nostru stiintific, care ne-a spus sa plecam din tara daca vrem sa ne valorificam potentialul. Foarte serios iau in calcul un rezidentiat in America de Nord(SUA/Canada). Nu sunt singurul care gandeste-te asa. Am colegi care vor sa plece de pe acum in alte tari sa continue ceilalti 4 ani de medicina. E trist intrutotul si total dezolant. Am facut practica in spitale si am vazut cat de crud poate sa fie. Mama imi spune ca poate o sa se schimbe ceva pana termin. Imi pare rau, dar sunt foarte sceptic in ceea ce priveste *schimbarea* in Romania. Nu cred ca sunt singurul care e gata sa faca o serie de sacrifcii ca sa evite mizeria din tara noastra.
Domnule doctor, citeam undeva ca nu ati vrut sa plecati din Romania, desi, evident ati fi putut; citeam in alta parte ca v-ati cam saturat de acest establishment, si ati vrea sa schimbati ceva. Si, iata, lucru rar la noi, reactionati, sunteti alive and kicking, cum spun englezii. Dar tinerii care comenteaza scrisoarea dumneavoastra ma sperie. Mai citeam deunazi si revolta unui profesor foarte iubit de la medicina, cam de varsta dumneavoastra, dar reactiile studentilor lui erau aceleasi. Dau din umeri, se lamenteaza, se intreaba ce sa faca, si nu fac nimic. Sau, mai rau, se intreaba cui o avea asta de platit polite, spun : asta nu-i razboiul meu, etc. Fug. E reactia celui care s-a saturat de mizeria din propria casa, si, in loc sa se apuce de curatenie, pleaca la altii unde e curat. Stiu foarte bine ca educatia romaneasca e facuta sa creeze oameni care nu reactioneaza, care ori intra in ” sistemul ticalosit” ( ce ironie sa o spuna chiar unul din constructorii lui), ori fug unde vad cu ochii. Dar chiar le-au amortit mintile tinerilor nostri, si nu-si dau seama ce se intampla cu ei si in jurul lor? E mai bine sa mergi unde vei fi intotdeauna, in mod firesc, un intrus, un neinvitat, un strain, chiar daca bine platit, in loc sa lupti sa te simti bine la tine acasa? Lumea asta e de un absurd care pe mine, una, ma infurie. Suntem mult mai multi cei carora nu ne e bine in tara asta asa cum e, si tara, in definitiv, e a noastra. Decat sa scriem pe bloguri, sa vorbim intre noi, sau pe la diverse colturi, asteptand ca nesimtitii si profitorii sa reactioneze cum vrem noi- ce naivitate!- nu ar fi mai usor sa ne intalnim toti- si ce multi suntem!!- si sa-i dam jos? Nu ar fi mai normal sa reactionam fiecare, acolo unde suntem,imediat, deschis si hotarat la tot ce nu e normal in tara asta? Stiu ca suna a revolutie, dar nu e. Ar fi reactia -inca o data- normala, a unor oameni care mai au un dram de libertate. Stiti ce spun prietenii mei americani despre noi? Ca nu ne facem curat in propria tara, dar ne plangem de murdarie. Poate ca tinerii nostri ar trebui sa se trezeasca si sa inteleaga ce noi, cei cu mai multi ani si, pana una alta, mai mult curaj, am inteles. Nu poate sa-ti fie bine intr-o lume stramba si urata, decat daca tu esti stramb si urat.
Cat de adevarat e tot ce s-a scris, dar din pacate doar cei care lucreaza efectiv in sistem pot sa inteleaga. M-am regasit in fiecare rand scris acolo, dar in acelasi timp imi dau seama ca nici un ziarist, nici un om politic nu ar inteleg la fel. Si sincer nici nu stiu daca imi pasa asa de mult de parerea lor, inteleg ca pt ei medicii sunt doar un bun subiect de stiri si poate unii chiar cred ca defaimarea sistemului medical e un lucru minunat si de fapt asta era ceea ce ne lipsea noua medicilor ca sa fim ” medici buni”. Insa ceea ce regret sincer e faptul ca pacientii si-au pierdut total increderea in medici. eu sunt medic rezident, abia in anul3, dar am vazut cum in ultimul timp oamenii s-au schimbat f mult. Chiar pacienti vechi, pe care ii stiu de 2 ani, de cand am inceput rezidentiatul , ne privesc cu dispret si orice ai face tot nu e suficient. Ba chiar sunt foarte nemultumiti ca nu putem sa ii facem de 20 ani si atunci cand li se fac externarea comenteaza ca de ce sa plece, ca doar nu s-au vindecat(repet, cazuri cronice care dupa cateva zile se amelioreaza dar care nu s-ar putea vindeca nici in cea mai buna clinica din america). O alta idee implementat de mass-media care m-a revoltat f mult e cea conform careia in minunata U.E. pacientii sunt tratati pe loc indiferent de asigurare si nimeni nu are nici o problema, si ca daca medicii vor continuua asa atunci pacientii vor pleca in franta sau germania sa se trateze, ca doar asigurarea noastra de aici e valabila si acolo, ca suntem si noi in UE!!!(am auzit cu urechile mele la un post de radio!!!). Nu am auzit in schimb de nici unul din cazurile pe care le vad in spitale cum oameni care au mers la Viena sau Germania sau etc etc si unde pt un tratament de leucemie li s-a cerut 150.000 de euro sau pt o operatie de cancer vezical 25000 de euro asa ca au preferat sa se intoarca aici, in infectul nostru sistem unde s-a facut ce s-a putut mai bine si mai repede….Si nici pt cei care traiesc si lucreaza in tari civilizate si au drepturi depline prin asigurari private care ii costa o groaza de bani lunar, nici pt acestia lucrurile nu sunt tocmai roz!!!Am cunostinte care traiesc in Franta si care au dintre cele mai bune asigurari si care tot au trebuit sa astepte si 6 luni pt o operatie daca nu era urgenta, pt ca acolo nu exista conceptul ca medicul trebuie sa te”repare”ca pe o masina in doi timp si trei miscari si daca nu poate atunci doar el e de vina si nimic altceva!!!
Adevarul ca nici un sistem sanitar nu e perfect, si in anglia si in franta si in america sunt nemultumiri de ambele parti, dar nu am auzit de ”haituirea” medicilor in mass-media in nici una dintre tari, mai ales ca intr-adevar un medic din romania castiga de zeci de ori mai putin decat in orice alta tara. Am colege care s-au inscris la cursuri in strainatate si li s-a trimis raspuns(desi nu au solicitat ele) ca ar fi mai bine sa plateasca taxa de inscriere la jumatate pt ca provin dintr-o tara asa de saraca;-).
Chiar nu stiu sincer ce voi face cand voi termina rezidentiatul, dar daca lucrurile nu se vor schimba , daca oamenii vor continuua sa ne priveasca ca pe niste ”criminali”‘, sa ne vorbeasca urat si sa ne umileasca, daca politicienii vor bloca posturile in sistem ,nu vad de as sta intr-o tara in care chiria e la fel cat salariul meu, ca sa nu mai vb de carti, congrese si alte lucruri pe care nici gand sa mi le pot permite(noroc ca exista site-uri unde unii isi scaneaza cartile si le dau si altora gratis)!!!
D-na Iulia, noi tinerii nu vrem sa”fugim” din tara cum spuneti d-voastra ci am vrea sa schimbam lucrurile aici in romania, dar cum am putea face acest lucru cand s-ar putea sa ne trezim ca nu avem nici macar unde sa lucram pt ca posturile sunt blocate?? Pana la urma si noi suntem oameni si cu aer nu putem sa ne hranim, unii poate ca au si copii(la cel putin 30 de ani cand termini rezidentiatul) , si nici ei nu se hranesc cu idei si concepte!!!
noi, oamenii de rand care am trecut prin chinurile spitalelor si am trait drame, va sustinem pe voi cei care chiar vreti sa faceti lucruri bune. sunt oameni care mor in spitale, sau sunt lasati sa moara acasa, desi au sanse de supravieture. si sistemul sanitar este lafel, lasat sa moara acasa DESI MAI POATE SUPRAVIETUI prin oameni precum voi, care credeti in menirea voastra. va sustin si va respect !
Tinerii sa faca ce?
Revolte,revolutii?
Ei fac ce i-am invatat noi, maturii ! Ce am facut noi bun pentru tinerii de azi?Au ce le-am dat noi:un sistem ticalosit si acuma vrem sa ne scape ei de el.Dar nu le spunem cum pentru ca nici noi nu stim.Acolo sus,unde se mai poate face ceva avem tot “fosti”care fac tot ce e bine pentru ei.Mai accepta cate un tanar, dar pe care nu-l sprijinasa faca ceva. Am crezut in 1990 ca in 2009 va fi mai rau decat atunci?Acuma mai avem sperante?!Eu una nu mai am……..
Ce cauta acest Raed Arafat sa conduca medicina de urgenta in ROmania???
Bună ziua,
De ce nu mă miră spusele dlui doctor? Pentru că spusele sunt adevărate. Scrisoarea ar trebui printată şi dl. ministru, dl. prim ministru să o citească în fiecare dimineaţă în loc de un mic dejun copios şi astfel să le dispară pofta de mâncare până ce vor lua măsuri în favoarea sănătăţii poporului şi sistemului sanitar românesc.
Avem nevoie de o gândire pentru binele oamenilor, copiilor, tinerilor, aduţilor, femeilor şi nu de măsuri împotriva lor.
Avem nevoie de medicii României, avem nevoie de relaţii normale între guvern şi cetăţenii ţării, între guvern şi profesori, între guvern şi pensionari, între guvern şi studenţi, avem nevoie de omenie din partea guvernanâilor şi preşedintelui ţării…..
Domnule doctor nu este nevoie de curaj să scrieţi ce se întâmplă în realitate în sistemul sanitar, de curaj are nevoie ministrul, miniştrii, primul ministru, preşedintele ţării să citească ceea ce aţi scris şi mai ales să înceapă să repare ce este stricat…..
Să aveţi baftă în demersul dvs, dle doctor, şi sănătate!
b
HAI ROMANE SA REDRESAM TARA NOASTRA !
FIECARE SA PUNA UMARUL LA REDRESAREA TARII NOASTRE !
TINERI MEDICINISTI PUNETI UMARUL, NU SA FUGITI IN STRAINATATE .
CREDETI CA ACOLO ESTE MAI BINE ?
NU VEDETI CA NATALITATEA IN PARTEA DE VEST ESTE IN SCADERE ,IAR SISTEMUL LOR DE SANATAE ESTE IN PERICOL.
VA PLATESC CU 1100-1200 EURO. DAR CU CAT RAMANETI DIN SALARUL ACELA ?
CONSUMATI EURI (E102 -CANCERIGEN) ,NU TRAITI MAI MULT DE 70 DE ANI IN VEST.
IN EUROPA SI AMERICA CCA 89% DIN OAMENI AU CANCER ,FARA SA STIE .
MAI GANDITI-VA FRATIILOR !
PUTIN STIU DINTRE TINERI CEI ASTEAPTA IN PARTEA DE VEST.
TRAIASCA ROMANIA !.
UN ROMAN CARE IUBESTE TARA.
da, intr-adevar, bine punctat…dar ne oprim aici? ne felicitam initiativa si nu mai facem nimic in acest sens? poate ar trebui sa o citeasca si madam cretulescu de pe la (i)realitatea tv, sa mai afle si romanul de rand cum se descurca nesimtitii astia de doctori…poate ar trebui sa iesim si noi in fata guvernului intr-o zi ploioasa ca sa paralizam un pic activitatea de prin spitale, ca vorba aia, o zi taiata din salariu nici nu se mai observa pe fluturas, asa-i? ca doar, ca rezident, garzile sunt neplatite, asa-i? si poate atunci, cand mama sau sora sau copilul vreunui mare mahar de prin minister ar avea nevoie de parerea (ne)avizata si de ajutorul unui amarat de doctor, sa stea sa-si astepte randul si sa-si cumpere fiolele de analgezic pe care spitalul nu le mai are de ceva vreme…
inca ceva: domnului ministru nu trebuie sa-i cerem prea multe… este absolvent medicinist de prin 2003, asa ca nu a apucat sa dea piept cu realitatea medicala, ca nu prea l-a interesat… a avut grija de sute de cai putere de pe la ferrari in ultimul timp, dar probabil ca s-a plictisit, si-a sters praful de pe diploma de absolvire si se joaca un pic de-a doctorul, pardon, de-a ministrul…
si inca ceva… ca daca nu ma opresc aici, continui pana maine dimineata… de ce presa nu pare la fel de interesata sa ofere publicului si o parte din micile miracole care se petrec zi de zi in spitalele astea jegoase din romania?!? si nu folosesc cuvinte marete, ca e intr-adevar un miracol sa reusesti sa adaptezi o sonda de intubatie pt adult si sa salvezi un nou-nascut, sa ventilezi la balon o noapte intreaga si inca o zi , pentru ca a fost o pana de curent si generatorul n-a pornit, si multe alte acte de curaj nebun pentru care nici un medic nu a devenit celebru… din pacate, celebritatea noastra se rezuma la acte de coruptie si la medici care, la fel ca domnu ministru, se joaca de-a doctorul…
cu respect, un alt medic
dana, ane, nu-mi pot permite sa intru in polemici pe blogul lui sebastian. revolutia in noi trebuie sa se intample.sa zicem doar ca un prim pas in materializarea vorbelor ar fi ca toti cei care au aparut pe blogul asta sa semneze cu numele lor real -ca sustinatori ai aceluiasi punct de vedere- scrisoarea, care trebuie sa devina suficient de oficiala pentru a nu putea fi ignorata. un ministru poate pretinde ca nu se coboara la citirea blogurilor, dar la o scrisoare cu numar de ordine chiar trebuie sa raspunda. iar cand va sti ca sunt atat de multi care o cunosc, nu va putea sa o paseze unui consilier care sa dea un raspuns in doi peri. iar dupa scrisoarea asta trebuie sa apara alta si alta, pana cand se va si face ceva. si apoi, avem toti un vot in mana.
Buna dimineata.
Incerc sa intrevad o luminita la capatul tunelului.
Salar de mizerie, munca cat incape, responsabilitati si mai mari, si pe deasupra….pacientul, stapanul nostru…si dupa ani de zile de tratament in acelasi spital, de discutii interminabile pe aceeasi tema, tot te surpind cand solicita din nou si din nou aceleasi lucruri….ei stiu medicina mai mult decat tine…un medic specialist sau rezident …dupa ani de practica…dupa studii inteminabile (am fost surpinsa cand o pacienta a solicitat exact tipul de medicament de care nu avea nevoie)…sa nu mai vorbim de cazurile cronice …care sunt externati astazi la ora 12 si la ora 7 se intorc cu salvarea si cu mare tam-tam….si tu ca linie de garda ….pui in balanta…nu locul pe care l-ai putea folosi cu un pacient care intradevar ar avea nevoie urgenta de spitalizare…ci scandalul cu presa…si linistea unei garzi in care pe locul unic care-l ai la garda sta un pacient pe care deja in stiii…
asta e realitatea….
Acum 10 ani cand alegeam facultatea pe care sa o urmez, parintii m-au sfatuit sa fac medicina…nu ca as fi avut o inclinatie catre aceasta meserie nobila…dar, “medicul va fi privit bine in societate” (mama)…cat de fals acest lucru….
Am invatat din ce in ce mai mult…sa iau acea specialitatea care sa-mi permita sa ajut cat mai multi oameni….dar in ultimii ani…dupa ce stau in fiecare zi pana la 6-7 in spital…mare parte din timp facand hartogaraia ceruta de minunatul nostru sistem de sanatate…dupa ce ma lupt cu birocratia….sa nu mai vorbesc de pacientii care nu apreciaza faptul ca le dau reteta simpla sa cumpere din farmacii medicamentele care li se par scumpe (nici unul dintre ei nu se uita pe decontul dat la externare)…dupa ce ascult plangerile venite din partea personalului mediu si auxiliar care sunt agresate verbal si nu numai de pacienti violenti….vin acasa….unde centrala imi este oprita din cauza facturii prea mari …fac un dus frugal sa nu consum prea multa apa….mananc ceva rapid …si …vreau sa citesc ceva inainte de a ma odihni…ma uit prin biblioteca…si vad carti vechi..prafuite…cumparate din ceva anticariat…care-mi ofera informatii invechite….(ca cele nou costa bani pe care nu-i am)…ma enervez si ma bag in pat…
Si totusi imi fac meseria…nu am cerut niciodata bani in schimbul serviciilor…si daca mi s-a oferit am zambit frumos si am acceptat (pentru ca stiu ca banii aceia adunati cu salarul de nimic mai acopera o rata la banca)…cine mai vb de concedii…anul trecut mi-am luat doar 7 zile din 21 pentru ca nu doream sa pierd bonurile atat de necesare….
Ma uit la colegii din liceu care au ales un alt drum…nici o meserie nu e platita cum trebuie in romania…dar ei isi permit ca macar o data pe an …o saptamana …nu mai mult ..sa plece undeva…fie si aici in romania…eu in cele 7 zile de concediu am fost acasa…banii care-i stransesem se duceau la plata unui congres….nu te intreaba nimeni daca ai bani sa platesc cursurile postuniversitare dar iti cer credite anuale….
sa nu mai vorbim de competente…te duci sa te inscrii si-ti cer chitanta….bani pe care tu ca medic rezident …daca nu ai nici o alta sursa de venit…nu reusesti sa-i strangi niciodata …si culmea….cu credit facut pe 10 ani reusesti cumva sa-l platesti si atunci iti spune ca nu mai sunt locuri, ca de fapt se accepta numai medici specailisti (care platesc de 3 ori mai multi bani)..
Si se mai miri mai marii nostri conducatori ca medicii tineri pleaca…pentru ce sa stea in Romania unde si un maturator de strada e mai respectat decat noi…aseara vorbeam cu o colega care pleca in mai in Franta si am intrebat-o …de ce pleci…si mi-a spus…pentru ca acolo imi dau 1300 euro…din care raman cu macar 1000 in mana …imi asigura masa si casa in curtea spitalului contra unei sume modice din salar….am cu ce lucra…personalul e suficient si materialele sanitare sunt la discretie….in 6 luni ma intorc cu bani sa termin rezidentiatul si dupa plec definitiv…astfel inca o persoana pregatita din banii statului roman ajunge sa presteze servicii pentru alte tari…in romania salarul de rezident iti ajunge sa nu mori de foame…sa nu mai vorbim de concedii, incalzire….sau haine….
Va mirati dragi parlamentari si dragi ziaristi ca luam “mita”…dati-ne salar ….nu mare…suficient sa ducem un trai decent…si atunci nu o sa mai luam…si nu ne mai terfeliti in ziare si in televiziuni….facem ce putem cu ce avem la dispozitie…
Mai am doar un lucru de spus: nimeni nu se uita atunci cand se obtine un succes terapeutic cu resurse minime…nimeni nu apreciaza medicul care limitat de plafonul de medicamente…de personalul insuficient (o asistenta si o infirmiera la 40 paturi)…de lipsa materialelor sanitare (manusi…ce-s alea?)…obtine doar el stie cum amelioararea unui caz care parea fara sansa de reusita….acestea sunt cazuri care ar trebui mediatizate….
Si da…eu sunt unul dintre medicii care vor ramane in tara…nu ma intrebati de ce…pentru ca nici eu nu stiu exact…
Pt.AAD:Raed Arafat este fiul unei familii bogate din Liban,a studiat medicina in Romania pt.ca i s-a parut ca facultatile romanesti in domeniu sunt f.serioase(daca isi dorea doar un titlu,putea studia la orice facultate din lume).A avut un vis,de a pune bazele medicinei de urgenta dupa modele straine care si-au dovedit eficienta.Este creatorul SMURD-ului in Romania,lucru f.greu de realizat ,cu piedici puse de Min.Sanatatii si de autoritatile locale,Mures-ul a fost cel care l-a ajutat l-a sfarsitul anilor ’90(datorita unor autoritati deschise la nou),apoi a reusit incet,incet sa implementeze aceste unitati in multe judete,unitati care si-au dovedit eficienta(din pacate,in unele judete i se pun piedici in continuare).Ganditi-va ca aceste lucruri le-a facut UN STRAIN in Romania-intre timp a dobandit cetatenia romana.
POLITICENI ROMANI NU VA MAI BATETI JOC DE TINERETUL DIN ROMANIA !
DE CE II ALUNGATI DIN TARA?
DE CE NU AJUTATI TINERII DIN ROMANIA SA TRAIASCA DECENT IN TARA UNDE S-AU NASCUT SI INVATAT?
DE CE TINERI ROMANI NU LUATI ATITUDINE LA PROBLEMELE TARII?
DE CE VOI CEI BOGATI NU VENITI IN SPRIJINUL TINERIILOR DIN TARA?
DE CE ROMANI NU SUNTETI UNITI?
UN ROMAN CARE IUBESTE TARA.
Ma ingrozeste faptul ca medicii se razbuna e pacienti sau pe eventualii pacienti.Din moment ce toate mizeriile vin din politic de ce nu facem o coalitie medic -pacient si sa ne cerem dre[pturile .Noi ,pacientii pe ale noastre ,dvs medicii pe ale dvs insa impreuna .Pe de alta parta ,asa cum sunt ,putini ,banii nu vin din buzunarele politicienilor ci din ale noastre ,ale fiecarui asigurat.As mai rea sa va spun ca sistemul cu medicul de familie este cat se poae de prost .Nici macar nu trebuia inventat.Cun ostintele mele si eu personal nu pot sa apelez la medicul de familie pentru ca e practic de negasitVine cand doreste si pleaca exact atunci cand vrea .Nu are program iar la telefon cand am incercat sa dau de el si sa il intreb cand il gasesc mi-a spus ca e in trafic si e ocupat si ca oricum saptamana asta nu vine la cabinet pentru ca are teren.ce teren habar nu am .Am in trebat o gramada de oameni daca au beneficiat de prezenta medicului de familie la domiciliu.Parca i-as fi injurat.Asadar si putinii bani care sunt pentru sectorul saitar si pe care dragi medici ,noi ii dam ,ajung in cu totul alte parti.Pe de alta parte aveti reprezentare in Parlament,sunt colegi de-ai dvs su fost colegi de-ai dvs ,cum se face ca nicicunul nu a schimbat macar putin fata sistemului?????Eu,om care am o alta meserie respectabila ca orice alta meserie pe care o faci cu dra si devotament,ce vina am ?De ce trebuie sa fiu pusa la stalpul infamiei?De ce trebuie sa-i vorbesc frumoas unui medic absolut isterizat (pentru ca am dat si peste astfel de cazuri) de ce sa ma uit cu indulgenta la un medic care nu are niciun pic de moralitate.Sora mea a murit in 2006 la 45 de ani .Asa cum sta bine unei cauze a decesului a fost stop cardio respirator.Produs de ce???nimeni nu a stiut.Toti medicii au luat spaga ,absolut toti.Toate infirmierele ,toate asistentele.Ultimii bani pe care i-a dat tatal meu ,un om de 73 de ani aflat la capataiul ficei lui au fost dati cu cateva ore inainte de deces .De ce au mai fost luati acesti bani???De ce nu au mai asteptat macar .Sigur ca toti am da bani din recunostinta.Sigur ca toti ne-am trata medicii cu respect daca si ei la randul lor ne-ar trata la fel.Nu inteleg razboiul medic paciet .Nu generalizez deloc .Am intalnit medicii care efectiv mi-au dat speranta si mi-au pus la picioare meseria lor .Pe acesti medici ii respect si pentru acesti medicii mi-as dori ca taxa pentru sanatate sa fie de trei ori ma mare .Si nu inteleg de ce este mizerie in spitale???Cat le trebuie femeilor de serviciu ca sa intretina curatenia???Sigur ca sistemul e absolut odios insa nu uitati ca sistemul nu este o formula abstracta ci este imaginea noastra,a fiecaruia dintre noi.Sistemul suntem noi de fapt:medici,pacienti,politicieni.
e cam jenanant sa te gandesti in timpu operatiei cu ce dreq platesti chiria pe luna in curs…doftorii ar cam trebui sa fie in vf lantului trofic al castigului….da se pare ca suntem la baza lui…noi suntem prosti ca nu iesim in strada…ca atunci n-ar muri numai babele de la tara ar muri si ale din capitala!
Exact aici doream sa ajung, Sorina!
Ceea ce trebuie facut acum este de a restabili legatura dintre medic si pacient. Un medic care lucreaza decent are sanse mult mai mari sa-si rezolve cazurile, care, la noi, isi gasesc rezolvarea pe baza extrem de romanescului – se poate si asa.
Pana cand pacientii nu vor constientiza ca medicii nu au facut facultatea ca sa-i omoare, ca sa-i schilodeasca sau sa-i macelareasca, nu va fi nimic de facut. Autoritatile intra in priza doar atunci cand esecurile sistemului (am motive foarte serioase ca sa fac aceasta afirmatie) devin de neacoperit, iar atunci, dau vina pe spagarii si incompetentii de serviciu, adica pe corpul medical. Intre timp, insa, isi freaca mainile de bucurie ca au facut economii la buget pe seama salarizarii din medicina si pe seama banilor care NU ajung in sistemul medical, ci care le slujesc drept tampon pentru politicile lor, ale caror rezultate le vedem cu totii, zi de zi.
Am citit mai sus mesaje ale anumitor persoane care imbratiseaza emigrarea ca pe salvarea cea mai de pret. Ii inteleg si subscriu doar partial la demersul lor. De ce spun asta? Pentru ca familia, prietenii sunt aici, in tara asta. Poate ca intr-o zi, si nu poate, sigur, vor avea nevoie de un doctor. Si poate nu vor avea puterea financiara sau fizica de a ajunge peste ocean sau in tara unde eu am renascut ca medic, unde poate eu m-am realizat pe plan profesional. Si atunci sa vedem cum o sa ma descurc… Voi face eforturi sa ii aduc pe toti la mine? Sau voi incerca sa le pun “o pila”, sa le fac rost de “o intrare” la unul dintre colegii mei care a ramas in tara? O sa ii compatimesc pe toti ca traiesc inca aici si o sa le povestesc cum e viata in afara?
Doar o minune ar putea schimba ceva in sistemul asta si m-ar face pe deplin impacat cu ideea ca ii las pe ai mei pe maini bune.Pentru ca nu doctorii sunt problema, ci sistemul. Si nu stiu de ce, dar nu prea vad cine ar putea infaptui asemenea minune. Si sa nu imi spuneti inca o data ca Dumnezeu…
pt. andi
imi pare rau ca nu ai vazut in viata ta niciun medic care sa se comporte cum trebuie cu pacientii. nu stiu cati ani ai, dar nu prea cred ca ai avut de-a face cu prea multi medici pana acum. cunosc medici care se comporta extraordinar cu pacientii indiferent cat de obositi sau nervosi ar fi. cunosc medici care se comporta urat cu pacientul, dar fac tot ce pot pt ai salva viata si fara sa-i ceara nimic in schimb. fiecare medic este un simplu OM si fiecare are firea lui. depinde ce vrei de la un medic. sa te trateze cat mai bine cu posibilitatile care le are desi nu te intreaba ce-ti mai face familia, sau sa stea langa tine si sa te tina mana uitandu-se cum te stingi usor dar sigur. nu toti medicii pot fi buni psihologi. si chiar daca ar trebui, atunci cu noi cine isi asuma aceasta responsabilitate de a ne asculta cand nu mai suportam?
cat despre nepotism, iar nu prea stii despre ce vorbesti. nu-i vorba de nepotismul unui simplu medic dintr-un spital mic. e vorba despre nepotismul celor care au ajuns in niste posturi de unde au puterea de a lua decizii. si ‘nepotism’ nu inseamna neaparat relatii de rudenie. inseamna si sa le platesti taxele la banci, sa le aduci mancare de acasa in garzi, sa le duci masina la spalat si multe altele…si nimeni nu spune nimic.
examenul de rezidentiat nu inseamna nimic daca nu ai ce face cu el dupa ce termini. si intereseaza-te: daca ‘intri’ pe un post de cercetare atunci sari direct in rezidentiat foarte usor…
Stimate domnule Doctor,
Subsciu la cele semnalate si in plus doresc sa adaug o serie de alte aspecte deosebit de grave care macina sistemul sanitar romanesc:
1. Absenta unei baze materiale si umane corespunzatoare, pe intreg teritoriul Romaniei.
2. Un sistem sanitar incoerent, cu legislatie neadaptata conditiilor reale, de fond:
a) autorizari ale serviciilor UPU si CPU menite sa atenteze la viata romanilor: priviti cazul SATU-MARE in care UPU nu beneficia in acelasi corp de cladire e sectie de cardiologie, neurologie etc, un pacient trimis cu o fisa UPU intr-o sectie de cardiologie unde nici macar nu era medic cardiolog de garda!
b) Medici care asigura un serviciu de garda de urmatoarea maniera (caz concret, asa lucrez eu intr-un spital municipal, clinica universitara, in sistem pavilionar, cu sectii situate la 200-500 m, inclusiv cu traversarea unui drum european, artera de circulatie extrem de aglomerata: medicul internist monitorizeaza si raspunde la toate solicitarile din sectiile Interne, Cardiologie, Hematologie (centru interjudetean!!!), Oncologie solicitari la toate problemele medicale si cardiologice din doua sectii de Obstetrica si Ginecologie, plus asa zisele intersectii pt. toate pacientele care necesita consult cardiologic preoperator din Sectia de Ginecologie si in plus primeste si urgente care vin fie aduse de apartinatori, fie de Ambulanta, fie trimise din Ambulator. Toate aceste lucruri se intampla pe aceeasi unitate de timp, adica frecvent sunt solicitata concomitent in toate sectiile pentru pacientii cu problema in timp ce Ambulanta aduce cate 2-3 pacienti simultan!!! In plus, salarizarea este ca si cum am lucra intr-o sectie de cronici….nici macar nu figuram legal in actele contabile ca primim urgente!!! Pentru a ajunge cu explorarile la laborator, se parpurge o distanta de 0,5 Km, traversand o artera extrem de circulata!! Ambulatorul spitalului functioneaza la o distanta de 0,7 km, consulturile interdisciplinare!!! Serviciul Radiologie functioneaza tot de partea cealalta a corpului in care figureaza asa-/zisul CPU, deservit de o singura tura (pana la ora 15)….Cum poate sa figureze un asemenea CPU, fara o baza materiala si personal de specialitate …nu am inteles….Masa bolnavilor este adusa de la km distanta si carata efectiv cu spinarea de personal…..Bucataria fiind la mare distanta…..Explorarile de laborator sunt transportate intr-un corp de cladire, prin traversarea arterei de circulatie mentionate, drum european…Si asta este intr-un spital dintr-un centru universitar ….Nu exista serviciu de garda pentru Oncologie, Cardiologie, Hematologie acelasi medic internist fiind obligat sa isi depaseasca in mod real competentele…Sistemul sanitar al mileniului III in cladiri din secolul al XVIII-lea….cu dotari interbelice…Acesta este sistemul sanitar romanesc in multe locuri din tara si chiar in Bucuresti!
3. Protocoale inadecvate conditiilor reale din Romania, implementabile numai in anumite sisteme de sanatate bine dezvoltate: cititi cu atentie ord. 1091 si studiati cum poate fi implementat real si in beneficiul romanilor in Romania zilelor noastre…
4. Observati incoerenta si problematica cu care se confrunta serviciile UPU, supraaglomerate datorita vesnicului populism al decidentilor, arbitrar constituite, fara respectarea celor mai elementare norme de constituire….in cele mai multe cazuri! In majoritatea resedintelor de judet unde figureaza asemenea UPU autorizate si constituite in absenta celor mai elementare norme de constituire sunt permanent probleme: Slatina numar de medici insuficient cu calificarea aferenta, Rm Valcea (UPU sara ORL), Satu Mare (UPU fara cardiologie, neurologie etc)….Cine a autorizat asemenea servicii??? cu persona aferent insuficient, obligat sa isi depaseasca adeseori competentele materiale si profesionale…..Este halucinant ce se intampla si nimeni nu se sesizeaza….dimpotriva, asistam la un linsaj mediatic fara precedent. Nimeni nu doreste sa spuna adevarul, nimeni nu a luat masuri reale si pertinente pentru restructurarea sistemului sanitar. Dimpotriva, prin masuri arbitrare si decizii incoerente, au fost create servicii care nu isi dovedesc utilitatea intr-o Romanie saraca, cu populate care nu a auzit niciodata de obligatii, ci numai de drepturi….
Sunt multe de spus, dar cred ca nimeni nu ne va asculta asa…ca voi renunta…
si inca ceva. Domnul dr. Arafat este un adevarat specialist, care a realizat ceva extraordinar la Tg. Mures si apoi in toata tara. si pentru asta merita toata admiratia si respectul nostru. dar sa nu cadem totusi in cealalta extrema. nu este un ZEU al medicilor responsabil pentru toate vietile salvate in ultima vreme. nu vreau sa spun nimic despre oamenii de la SMURD care devin din ce in ce mai obraznici cu medicii, chiar daca 80% din ei nu au facut o facultate. in cazul tragic de la Slatina, sa dai afara niste oameni care nici nu erau in spital si nici nu trebuiau sa fie……….iar acum la Satu Mare sa spui ca trebuie dat afara un medic cardiolog care a considerat ca pacienta nu trebuia trimisa acasa ci tinuta sub observatie. si ca al doilea cardiolog care a trimis-o acasa nu are vina…..mai oameni buni unde ajungem! nu stiu daca saraca femeie era chiar de internat sau nu. faptul ca a murit acasa dupa 12 ore nu inseamna ca in momentul in care a vazut-o medicul era neaparat o urgenta. nu stiu daca a urmat vreun tratament acasa dupa ce a plecat din spital. sunt multe intrebari la care nu s-a raspuns. nu stiu daca cele 4 locuri care le mai avea erau si de barbati si de femei. nu stiu care era ora la care a ajuns batrana acolo. daca era in miezul zilei isi lua d.nul dr. Arafat responsabilitatea daca mai apareau inca 4 urgente adevarate pana a doua zi dimineata? cei care sunt medici si citesc stiu ce spun. la camerele de garda, mai ales la cardiologie si boli interne s-a ajuns sa fie o lupta continua cu unii pacienti care vor internarea cu orice pret. la scolile de medicina e adevarat ca nu ne invata cum sa ne comportam cu pacientii (asta ar fi trebuit sa invatam de la parinti), dar nu ne invata nici cum sa ne certam cu ei, cum sa raspundem la injurii si nici cum sa ne dam seama daca pacientul se preface sau nu. asta tine doar de experienta. daca ne apucam sa dam medicii afara fara sa cercetam toate aspectele, doar ca sa ne vorbeasca lumea de bine la TV…
Asa este!!! Total adevarat
Speram ca domnul ministru sa ia in calcul si cei 5000 de candidati anual la “concursul ” comunist “de rezidentiat carora le sunt oferite 1800 de locuri din care 1500 prin cine stie ce zone dezafectate ale tarii iar restul de 3500 de absolventi de medicina si o buna parte din cei care refuza sa ocupe “posturile” de “pregatire” pe specializari cu care nu au nici o legatura sunt SOMERI CU DIPLOMA DE MEDICI-DOCTORI ” FARA DREPT DE A PRACTICA NICI MACAR MEDICINA GENERALA PENTRU CARE S-AU PREGATIT 6 ANI DIN VIATA !!!
NU SUNT MEDICI AVEM DEFICIT DE 30% PERSONAL MEDICAL DAR 3500 DE MEDICI ANUAL STAU SOMERI DUPA CE AU ABSOLVIT 6 ANI DE MEDICINA FARA POSIBILITATEA DE A SE angaja NICI MACAR DE A FI MEDICI DE FAMILIE DREPT PE CARE INAINTE DE 2005 IL AVEAU TOTI CEI TERMINAU MEDICINA IAR AMARATII CARE TERMINA DUPA ANII RESPECTIVI STAU SI SE REPROFILEAZA SAU FUG PRIN ALTE TARI CARE II PRIMESC CU BRATELE DESCHISE SI SE BUCURA CA AU LUAT UN MEDIC GATA PREGATITI PE BANII STATULUI ROMAN MAI BAGA 3 ANI DE PREGATIRE IN EL SI IL FOLOSESC EI !!!!
GANDITI-VA BINE SI REINTRODUCETI DREPTUL DE LIBERA PRACTICA DUPA TERMINAREA FACULTATII DE MEDICINA CACI E O INCALCARE A DREPTURILOR OMULUI SA NU LASATI OMUL SA ISI EXERCITE PROFESIA PENTRU CARE S-A PREGATIT 6 ANI!!!!
Am fost medic specialist in Bucuresti si azi, voi deveni in curand praticien hospitalier in Franta.
Este revoltator tot ceea ce se intampla in sistemul sanitar din Romania. Chiar daca azi sunt medic in Franta, va sustin in demersurile voastre de a face un sistem de sanatate corect, in care medici si asistente medicale sa primeasca respectul cuvenit meseriei noastre.
In familia din care provin aveam rude medici si asistente medicale si cel pe care-l respect cel mai mult e cel ce m-a invatat, de cand eram copil, ca facand aceasta meserie “tratam la fel si pe cel bogat si pe cel sarac.” Am crescut educata fiind sa respect acesta profesie si poate acesta a fost unul din motivele pentru care am si ales-o.
Cunosc modul de lucru din Romania si dupa numeroase concursuri si insinuari venite pe diferite cai de cum ar trebui sa fac ca sa obtin aceste concursuri (bani, relatii, cunostinte la nivelul ministerului sanatatii sau in partidul la conducere) am decis sa-mi castig existenta de o maniera corecta in alta tara. Si totusi terminasem facultatea de Medicina printre primii, si pe banii parintilor mei, amandoi bugetari, nemedici si ne-membri de partid, facusem cursuri in strainatate.
Si am vazut si colegi, fii sau fiice de bancheri, copii sau nepoti de profesori universitari sau simple cunostinte ale unui membru al comisiei de concurs, care au suntat rezidentiatul sau au trecut concursuri cu rezultatul final cunoscut deja. Cu toate ca performantele universitare nu erau cele care sa-i legitimeze sa devina ceea ce sunt astazi, totusi ei sunt medici specialisti in clinici universitare, prin intermediul preparatoriatelor sau doctoratelor ce au sfarsit prin a fi asimilate cu un concurs de rezidentiat.
Este umilitor sa accepti bani de la pacienti, insa atunci cand aceastia vin la sfarsitul actului medical, si in special cand nu exista conditionarea actului medical, ei bine, din punctul meu de vedere, ii priveam ca o sansa in plus sa-mi pot cumpara cartile necesare pentru medicina sau cultura mea generala.
Si daca am decis sa plec era, ca multi alti colegi, pentru a nu mai face aceste compromisuri.
Regret profund tot ceea ce colegii mei din Romania sunt nevoiti sa indure ca sa continue sa-si faca meseria de medici si asistente si in acelasi timp ii apreciez deoarece continua sa reziste!
Si in Franta am trecut concursuri, nu a fost usor, insa niciodata, nimeni nu m-a intrebat cine-i mama sau tata. Tot ceea ce conteaza sunt cunostintele acumulate si ceea ce fiecare a facut in mod efectiv de-a lungul carierei de medic.
Stiu, este deplorabil ca tinerii medici sunt nevoiti sa plece din tara ca sa reuseasca sa traiasca din meseria lor si nu in ultimul rand sa ajunga sa-si faca meseria lor. Colegii ce raman sa continue sa lucreze in Romania si pacientii nu au decat de suferit in urma acestui exod.
Azi, privind retrospectiv, sunt mandra sa spun ca asa, cu mijloacele reduse pe care le avem la dispozitie, chiar intr-un spital mare din capitala, obtineam deseori rezultatele pe care aici, in Occident, le obtinem in conditii cu mult superioare sistemului de sanatate romanesc.
Pacat ca mass-media, in cautare de senzational, mediatizeaza doar scandalurile si ceea ce nu merge. Pacat ca nu se iau interviuri si medicilor, care asemeni colegului ce a scris scrisoarea de mai sus, ingrijesc pacientii cu mijloace putine, obosesc, spera, se imbolnavesc si totusi continua sa-si faca meseria deoarece datoria lor de salvatori de vieti umane ramane deasupra mizeriilor cotidiene ale vietii din Romania.
Si totusi, exista multi medici in diaspora care mai spera intr-o schimbare in bine in societatea romaneasca, care doresc sa revina acasa …
credeti ca ii pasa cuiva de noi dle doctor? va inselati. traim intro societate infecta si asta numai datorita lacomiei celor care ajung la putere. stiti care o sa fie reactia celor responsabili in momentu in care citesc,daca citesc, scrisoarea dumneavoastra? ” uite si pe prostu asta, el chiar crede ca am timp de prostiile lui, mai sunt 5 ani in care trebuie sa strang, sa adun, ca nu se stie daca o sa mai fiu dupa aia ”. traim intro tara in care ajungi sa ai ceva doar daca furi, inseli si iti bati joc de cei cinstiti. ati vazut anul trecut reportajul in care era prezentata o masina din parcarea guvernului plina cu droguri? nu le mai ajunge domnule ce fura prin contractele incheiate in interese personale, comisioane s a m d. degeaba, daca vrem sa traim decent trebuie sa plecam din tara asta. oriunde in alta parte e mai bn decat aici. nu are nici un rost sa speram ca vreodata, candva se va schimba ceva in bine in tara asta. traim cu speranta si murim cu regretul. trist dar adevarat
isi permit unii sa judece ,sa-si bata joc de o meserie nobila,respectata…fie la comanda politica de diversiune, de distragere a atentiei opiniei publice de la adevarata realitate, fie din dorinta de afirmare , fie din lipsa de subiecte sau alte motive care nu au nici o legatura cu actul medical.
si uite asa ajung medicii criminali de rand,scursura societatii!
impuscatii domnilor ,condamnatii in masa,umpleti puscariile cu ei,ce asteptati?
cine mai are nevoie de medici?
cine mai urmeaza astazi cursurile unei facultati de medicina,ati analizat?
de ce credeti ca a scazut sub un candidat pe loc ,numarul celor ce isi doresc sa urmeze asa o facultate grea?
de ce medicii tineri pleaca in alte tari ?
mascati adevarata realitate cu reportaje total desprinse din contextul socio-economic ,tendentioase ,umilitoare si jignitoare la adresa corpului medical ,lasand prada furiei opiniei publice o categorie profesionala care cu eforturi supraomenesti incearca sa sustina cel mai de pret capital social:sanatatea!
oare de ce la aproape 40 de ani inca am nevoie de ajutorul parintilor ca sa pot merge la conferinte, sa pot sa-mi cu mpar o masina? de ce nu reusesc sa ajung la swerbarile copiilor mei si mi se reproseaza ca nu-i iubesc si de-aia nu plec de la spital! am facut si eu un afs in franta, dar m-am intors pt ca familia mea era aici. imi place ce fac dar ma revolta toata campania asta impotriva medicilor, mai ales ca dl ministru mi-a fost coleg de facultate. cand noi ne dadeam de ceasul mortii sa invartam pt rezidentiat, dl ministru se angaja la ministerul sanatatii. nu pot crede ca stie cam ce se intampla prin sistem. si de ce ar sti? de ce nu povesteste nimeni ca o consultatie inseamna mai intai anamneza iar daca pacientul nu te intelege ( din varii motive) sau nu-ti raspunde clar la intrebari consultatia este compromisa. am vazut ca un medic primeste “spaga”, 2-3 salarii/luna, atunci de ce ma chinui cu ratele la banca si mi se face rau cand vad cat a crescut euro? poate daca am reactiona toti la aceasta campanie am reusi sa schimbam ceva!
Am citit cu atentie ceea ce ati scris in aceasta scrisoare deschisa si sper din tot sufletul ca nu va ramane fara ecou. Ceea ce se intampla in sistemul sanitar se intampla si in alte domenii, dar acestea ne afecteaza mai mult buzunarul in calitate de contribuabili si mai putin fiinta si probabil ca acest fapt ne face sa fim mai indiferenti.
Revin insa la sanatate si la lipsa acuta de medici si personal calificat si imi aduc aminte ca precedentul guvern promisese construirea a nu stiu cate zeci de spitale noi judetene si regionale si pentru proiectele carora s-au platit milioane de euro. Cum de s-au gasit bani pentru asemenea investitii daca tot nu ar avea cine lucra in spitalele astea? Decidentii nu stiu de ce resurse dispune sistemul? Poate se gandesc numai la numarul de bolnavi, insa si acestia trebuie sa fie tratati si ingrijiti de cineva nu doar sa zaca in numarul de paturi fizice alocate. Cred ca in ultimul timp tot sistemul sanitar a fost redus la cifre fara nici un inteles si continut si fara cea mai mica logica. Acum suntem cu totii fata in fata cu dezastrul si ne intrebam cum de s-a ajuns aici. Probabil mediocritatea vadita a decidentilor ne-a tarat in situatia asta. Am constatat lucrul asta in domeniul in care lucrez si care in anumite momente a avut cateva puncte de interferenta cu cel al sanatatii. Sper din suflet ca sa se schimbe ceva in urma demersului dumneavoastra. Va urez mult succes.
din postari inteleg ca esti chirurg toracic. unde?
un coleg
CATI BANI S-AU CHELTUIT PT ACEL VACCIN ANTI HPV, PT CA FIRMA DE MEDICAMENTE DIN S.U.A. SA FOLOSEASCA DREPT COBAI FETITELE NOASTRE? CATE VIETI OMENESTI AR FI PUTUT FI SALVATE CU ACELE MILIOANE DE EURO? CATI MEDICI PLATITI? CATE TRATAMENTE? CATE INVESTIGATII? SI, MAI ALES, CINE VA RASPUNDE PENTRU ASTA?
Am primit astazi acest link de la prietena mea.
M-am speriat ca am vazut cat de lung e textul, dar am reusit in final sa il citesc pe tot.
Poate ca fiind departe de casa mi se pare interesant sa aflu ce se mai intampla si cum o mai duc oamenii. E trist ce se intampla in Romania. Deja nu trebuie sa ne mai mire ca elvetienii fac referendum pentru a nu da cale libera romanilor sa munceasca la ei.
De fapt eu vroiam sa spun altceva. As vrea ca acesta scrisoare sa fie citita de cat mai multi. Insa lungimea ei impresionanta este un impediment considerabil. Stiu ca aveti multe de spus si ca probabil ati putea scrie o carte cu toate cele pe care le-ati vazut sau aflat. Dar scopul acestei scrisori este sa fie citita. Puteti face o varianta mai scurta, care sa ii dea omului o idee generala despre ce se vorbeste , si eventual sa il faca curios sa caute amanunte in varianta completa? Poate un cuprins , o separare pe paragrafe. V-ar ajuta mult in a transmite parerile la cat mai multi.
@un coleg – lucrez la SUUB (acum ar trebui sa bag emoticonul acela care se uita dintr-o parte in alta, iscoditor…)