la psihiatrie in anul VI. caz. un pacient se plange ca din cauza prea multelor sedinte de felatie de care s-a bucurat, l-au cam lasat puterile. motivul? felatia energica determina aspirarea maduvei spinarii care imprumuta nebanuite cai fiziologice si anatomice pentru a se transforma in sperma, deversata copios pe orificiile naturale.
in consecinta, respectivul pacient n-a mai avut suficiente rezerve pentru a suporta asaltul vecinilor care locuiau cu un etaj mai jos. acestia au lansat un atac radioactiv asupra pacientului, iar el n-a mai putut sa se apere cu competenta de iradierea continua care traversa podeaua, urmarindu-i cele mai mici deplasari prin apartament. solutia a fost sa se refugieze in cada de baie, fiind indeobste cunoscut ca o cada de baie fabricata ante ’89 este rezistenta la atacurile radioactive.
hillary clinton. ei nu i s-au practicat felatii. de fapt, patania sexuala ptr. care este cel mai cunoscuta este cunilinctia, de care nu ea a beneficiat ci tovarasa lewinsky, oferita fiind dupa cum bine stiti de tov. clinton. a fost o cunilinctie prin interpusi – nu mi-e clar, inca, daca bill clinton a oferit aceasta placere direct, sau prin interpunerea unui trabuc (oare era un trabuc ilegal, smuggled de la amicul castro?).
acum, eu nu stiu unde poate sa te duca o asemenea patanie. ce tranformari poate sa determine in psyche-ul unei neveste o cunilinctie intr-atat de faimoasa, de care a beneficiat secretara… oare devin si femeile la fel de frustrate ca their male counterparts din politica? ma refer la povestea cu hitler impotentul care s-a apucat de mari razboaie, sau la napoleon cel prea scurtut care si-a revarsat inconsecventele performante pe terenurile de batalie ale europei…
femeile ce fac in asemenea situatii?
hillary face declaratii belicoase. din prea plinul ei estrogenic (cat l-o mai avea) si din contactul relativ strans cu un ins in preandropauza, hillary devine nervoasa. doreste sa stearga de pe fata pamantului iranul daca se va intampla, cumva, ca acesta sa atace israelul.
hillary, israelul si iranul. israelul si iranul… hmm… cele mai vechi orase de pe pamant… civilizatii care au oferit printre cele mai vechi scrieri si printre cele mai… longevive societati continue, chiar daca au avut si gradul lor de “itineranta”.
in timpul WW II, cand s-a pus problema bombardamentului atomic, statul major al US, dimpreuna cu fostul vanzator de pantofi, Harry Truman, si-au pus problema alegerii tintei cu foarte mare seriozitate. Printre altele, Kyoto a fost exclus dintre nominalizari pentru ca era un oras cu valori arhitectonice (a fost capitala Japoniei pana inainte de era Meiji, daca nu ma insel), cu traditii culturale deosebite, cu importanta in mentalul simbolic al japonezului reprezentativ statistic etc.
era razboi. japonezii facusera dezastre prin pacific si, cu toate astea, administratia de la casuta albicioasa era atenta cu mentalul si cu traditiile inamicului.
ce-i drept, pe vremea aia, nici prezidentii nu se intalneau in biroul oval cu dragutele lor sau, daca o faceau, nu se afla pentru ca nu incepuse era consumerismului care permite ABSOLUT orice. excesul a devenit religie si norma morala. ostentatia e semn de bonton. spalatul rufelor in public este trendy. prin urmare, iranul devine bombardabil.
parca era mai simpatica hillary acum 10 – 11 ani cand, venita in republica sarbatoreasca romana, a vizitat pavilionul construit de rockefeller in cadrul spitalului colentina. noi tocmai primisem peste bot usa nato dar ne pregateam cu stegulete si cu alte alea sa-i primim pe cei doi uniti printr-o teribila dangereuse liaison freudiana. cu acea ocazie, poarta spitalului colentina a fost reconstruita in timp record (5 zile!), fiind ornata cu marmura alba, termopane si ce mai stiu romanii ca da bine ca ornament.
parca era mai bine cand tovarasa hillary se ocupa de miniconstructii.
in alta ordine de idei, vreau sa va anunt ca sunt un om norocos: am calatori mult, muuuult si am facut si scoli pe meleaguri straine – chestie care imi permite sa ma dau mare. printre altele, am facut si aproape un an de scoala americana. se intampla in 1974. fireste, am devenit americanofil.
numai ca era vorba de o alta america. era acea america despre care inca mai visati. era acea america in care oamenii nu puneau capul in pamant si mana la inima cand canta star spangled banner. era o america mai putin cabotina. era america westernurilor, america intreprinzatorilor, america oamenilor normali. the land of the free…
era america acelei constitutii care incepe cu cuvintele we the people…
era acea america a carei declaratie de independenta statua ca TOTI oamenii au dreptul la viata, libertate si urmarirea fericirii, dupa cum a corectat Benjamin Franklin ciorna lui Thomas Jefferson.
iranul sters de pe fata pamantului… sa fie acea america a copilariei mele kaputt?
Tags: da
