poe-m
mi-am cumparat o poezie
şi poezia avea cam paişpe-cinşpe tone
şi vreo trei sute de metri lungime
am dat nas în nas cu ea
plutea
zbura peste parcul iiore
ca un cuirasat
ca un elefant plin de talidomidă
ca o fleică lunecând prin fiorduri de aer
ca planeta saturn
era ţâfnoasă ca o hienă
ea mă iubea şi eu o iubeam
nu mirosea a nimic
se plictisise de atâta plutire
de atâta lungime
de asemenea greutate
cică
hai să mă cufund în lac
vreau să înfulec ciumaţi
vreau să-i înfulec pe toţi ăia
daţi cu var din balta albă
sunt plictisită
nu vezi
du-te dracului
hai mai bine să întemeiem o familie
eu te scriu
tu mă reciţi
ce tot visezi la ciumaţii ăia
nu vrei și tu copii?
ba copii am prea mulţi
toţi ai tăi cică-s ai mei
ne râde lumea
uite la tine ce pricăjit eşti
eşti din carne şi te uiţi la reclame
mai şi fumezi kent
doar ciumă nu ai
eşti din carne şi doar ciumă nu ai
doar ciumă
E bine, lumea intretine relatii pozitiv tensionate cu specii literare, in vreme ce eu nu stiu cum se doarme la comanda inainte de evenimente indelungi si la inaltimi complet nepotrivite biologic.
Azi am gasit o carte in biblioteca si nu orisice carte si deschizand-o la intamplare am gasit pe pagina din stanga asta:
“Bat clopotele absolut degeaba,
Varsand in aer mirul lor prelung,
Ca surda ca pamantul este baba
si nici la dumnezeu nu mai ajung.
In roaba, pe maidanul mohorat,
Credinta am carat-o la gunoi.
Un orator cu degete valvoi
Ne tine loc de orisice, oricat.
Mai speri ca tu, cu simpul merb a fi
Starnesti polenizari de galaxii?
Asculta bronzul traganat, plangand.
Oribecaind intre acum si-aci
Si marginile lumii dilatand,
Tot sapi in spatii si te-astupi in gand”.
Clopote, Marin Sorescu
Cea de pe pagina din dreapta am pus-o la mine… 🙂
ori becai, ori nu becai?
“orbecaind”, bien entendu… 🙂
deprivarea de somn e o arta in sine – deci, tot aia, anca.
cora, dau o fuga pana la mata, dar mai lasa-ma uMpic, ca-s buimac… a demain!