LEAPŞĂ TARDIVĂ CU CIREŞARI (de la tapiru’)

N-am ce să fac. Trebuie s-o zic p’a dreaptă. Am să mărturisesc.

Cărţile pe care le-am citit de cele mai multe ori n-au fost nici Un veac de singurătate, nici Ulysses, nici Casa Buddenbrook, nici Zgomotul şi Furia… N-am dat pagină după pagină, febril şi cu ochii scoşi de somn, nici la lectura lui Borges, nici la Andrei Makine, nici la Tolstoi şi nici la Dostoievski. Nu m-au trecut frisoane de plăcere sau de teamă nici în veghea din lan, nici urmărind călătoria pe mare pe urmele balenei, nici stând cu ochii aţintiţi la păţaniile unui cavaler nebun…

Pe aceştia toţi, ca să zic aşa, i-am ţinut minte din prima. Şi i-am citit pe îndelete. Aşezat. Cogitând. De parcă aş fi trăit o dragoste din aceea, matură, călduţă, la limita căderii în reluări perpetue.

Dar… Ah, ce să fac, o să recunosc că detractorii cititorilor de net au dreptate fir-ar să fie, dar nu mai pot să ţin chestia asta în mine şi mărturisesc: aaaah, am citit Winnetou de vreo opt – nouă ori, am parcurs, iuhuuu, După douăzeci de ani cam de tot atâtea ori (mai mult decât Cei trei muşchetari), iar Ultimul mohican mi-a stors lacrimi din ochi la ultimele paragrafe de vreo cinci-şase ori, fir-ar să fie…. Iar personajul care mi-a cerut să-i parcurg aventurile de cele mai multe ori este Corto Maltese, care nici măcar nu apare în paginile unei cărţi fără poze! Corto Maltese îmi cere şi acum, de fiecare Crăciun, să-mi rezerv câteva ore pentru a-l citi şi a-l vedea, prefăcându-mă că nu ştiu ce se petrece în paginile următoare…

Cât despre Cireşari – dumnezeule, cred că aveam vreo 43 sau 44 de ani când i-am citit pentru ultima oară. A câta oară să fi fost? A zecea? A unsprezecea?

Habar n-am şi nici nu contează.

Nu ştiu de ce dar am senzaţia că I ended by failing my parents and teachers…  Ei s-au străduit să-mi dea o educaţie, să mă atragă pe panta marii culturi, iar eu? Iar eu… eu ce mama dreacului am făcut?

Eu am ajuns să mă bucur cel mai mult de nişte lecturi… hmmm, de nişte lecturi care mă făceau cel mai mult şi mai mult să transpir, să le citesc cu ochii înroşiţi şi să dau paginile, fără măsură, una după cealaltă. Mie îmi plăceau personajele-şablon, cele pe care le iubeam de o mie de ori mai mult decât pe oricare alt personaj descris magistral şi care a făcut istorie în critică. Mă cutremurau păţaniile previzibile, dar care mă făceau să trepidez, eram agăţat de settinguri la limita kitsch-ului, dar care mă făceau să-mi imaginez lucruri şi mai şi, şi mai mari, şi mai teribile, şi mai mirobolante.

Eh, iar în galeria asta pe care nu ştiu de ce nimeni n-o s-o accepte vreodată ca făcând parte din cultură, ci, cel mult, dintr-un acquis mental publique, alături de reguli de circulaţie, amintiri urbane şi bancuri, ei bine, în galeria asta se află la loc de cinste Cireşarii. Încă îi iubesc. Încă mă emoţionează. Încă ţin cu ei şi, vai de cel care o să mă acuze de pasiunea pentru un gen telenovelistic revolut!

Cred chiar că încă îmi vor aduce lacrimi în ochi la finele celor cinci volume, pentru că, fiţi siguri că acum, după ce Tapirul mi i-a reamintit, o să le mai parcurg o dată aventurile. Oare de ce o s-o fac? Să fie doar din cauza a ceea ce Chiriţă însuşi a denumit “ograda copilăriei” şi pe care, dorind s-o regăsesc, pornesc din nou la drumul acestei lecturi cu speranţa că voi simţi din nou acea emoţie imbatabilă?

Sau Cireşarii, alături de toate celelalte page turners din anii ’60 – ’70 reprezintă altceva? Poate o poartă spre o lume simplă, corectă, controlabilă, où l’honneur est encore vertu?  De ce am citit toate aceste cărţi de atâtea ori, cu senzaţia că aş păcătui faţă de marea valoare pe care am citit-o, admit, în cu totul şi cu totul alt fel, adică lipsit de adrenalină şi de eliberarea masivă a endorfinelor… 

Habar n-am de ce sunt aşa. Habar n-am, dar ăsta mi-e păcatul şi iată că mi-am făcut curaj şi vi l-am recunoscut în faţă.  Cum ar fi făcut Corto, cum ar fi făcut d’Artagnan, cum ar fi făcut orice Cireşar care se respectă!

61 Responses to “LEAPŞĂ TARDIVĂ CU CIREŞARI (de la tapiru’)”

  1. 51
    VidalSamsoo:) says:

    Bine ! am citit pe wiki ca a dat coltzu in Bonn ! dac-e tradus in doici poate am sa-l citesc ! ( prima data cartarescu :lol: stiu ca pe el l-au publicat in germana :) )

  2. 52
    abe says:

    buna seara
    am nimerit intimplator pe blog si am vazut mentiunea despre Ciresarii -- placuti si mie, foarte, la tinerete, caci recent n-am incercat. De citiva ani ma intreb daca inspiratia pentru volume a venit cumva de la Enid Blyton?
    http://www.amazon.co.uk/Famous-Five-Adventures-Collection-Blyton/dp/0340893621

  3. 53
    impricinatul says:

    n-o stiam pe enid blyton. m-am uitat pe sinospsisul unui roman de-al ei si nu stiu ce sa zic. dar, indiferent ca l-o fi inspirat pe chirita d-na blyton au ba, “ciresarii” rocks!

  4. 54
    tapirul says:

    @MuchToMyRegret, VidalSamsoo:)
    dacă puteţi citi pe ecranu’ calculatorului, le am io la mine pe site (la lincul dat de împricinat) în format .doc, pă toate. da’ să ştii că dă insomnii (am recitit câte un volum în câte o seara, până pe la orele mici ale dimineţii)

  5. 55
    SindarelaInFlicFlac says:

    Cristi : upz ! :roll:

    asta mi-a scapat din “combinatie” .. valeu! ce mai imprudenta !
    Merci ! Acum trebuie sa-mi amintesc minciuna mea preferata din copilarie care “justifica” ca nu pot sa citesc ..
    aaa.. am rosu-n-git ?! :lol:

    p.s. realitatea este ca ma oboseste enorm cititul pe monitor . si rareori cand se intimpla sa citesc o carte .. o prefer totusi varianta clasica. adica .. pagina dupa pagina -- fara sa-mi ling degetu la rasfoit -- dar totusi in speranta ca ..daca nu e o obligatie trebuie sa-ti faca placere :)

  6. 56
    hanna says:

    inca mai regret ca linia norocului in palma si nu mi-o pot trasa singura precum corto.
    si sub camasa mea corporatista se ascunde deseori un ceas cu corto maltese care sa-mi aminteasca de marile sudului, in care sper sa ma pierd la un moment dat, caci suna mai bine decat raiul.

  7. 57
    impricinatul says:

    hanna, stiu ca intelegi… n-ai cum sa nu intelegi ce simt cand citesc ce ai scris!

  8. 58
    Viorica says:

    Nepotica mea, reticenta la Dickens si mare amatoare de Harry Potter, bampiri si Inele cu Stapani a acceptat sa-i citeasca fi-mea din Ciresarii si le-a prins gustul, chit ca ea citeste mai greu in romana (deh, a facut scoala numai in engleza).
    Acu, daca as avea mai mult timp, i-as reciti si io…
    Da parca tot Arthur C Clarke ar fi preferatul meu, pe langa muuuulti altii.
    Si-mi mai plac si cartile politiste (Ruth Rendell) nah…
    Asa sunt eu, minora (la gusturi literare).

  9. 59
    ionutz says:

    Mai sunt Popcornule si altii care merita amintiti: Pardaillanii lui Zevaco, Cocosatul lui Feval, Rocambole al lui du Terraille… Si sa nu-mi spui ca n-ai citit “Timur si baietii lui” sau “Stiletul de otel: de la “prietenii” de la est?

  10. 60
    impricinatul says:

    am mari carente de lectura, ionutz. nu, nu i-am citit pe amicii de la est.

  11. 61
    dragos b says:

    https://www.facebook.com/photo.php?fbid=969708369770918&set=a.107731929301904.13369.100001952913511&type=3&theater

    Mati Botezatu debuteaza cu o carte despre Hugo Pratt, parintele lui Corto Maltese…

    Cind sintem copiii si adolescenti, cred ca toti iubim BD-ul. Mai ales cei din generatia mea, care au crescut cu Pif-ul la chioscurile de ziare. Unii dintre noi raminem pasionati de gen si cind ne maturizam, cum mi s-a intimplat mie sau, de pilda, istoricului Adrian Cioroianu.Eu, daca nu cumva si Adrian, am facut un pas mai departe si am scris scenarii pentru BD -- plecind de la clasici, precum Creanga, Caragiale si Jules Verne. Altii insa au mai facut un pas si s-au specializat in BD. Dintre acestia face parte Mati -- autor de BD, critic al genului in articole excelente risipite in presa utimelor vreo trei decenii, animator al unei publicatii la inceputul anilor 90 care, in mod ciudat, n-a prins la publicul eliberat de revolutie, unul din cei mai mari colectionari de albume de BD, cu peste 1000 de exemplare. Intre acestea, toate cele 12 albume ale seriei Corto Maltese, dar si alte albume ale celui mai important autor al BD-ului european din a doua jumatate a secolului XX. Caruia acum ii dedica o pasionanta monografie, in fapt un adevarat album, aparut in conditii grafice si tipografice exceptionale -- „Hugo Pratt nomad in Corto. Viata ca o banda desenată”, Editura StudIS, Iasi, 2015, cu o coperta de Puiu Manu si numeroase ilustratii din opera autorului tratat. Mati reface biografia lui Pratt -- nu mai putin aventuroasa decit cea a personajului sau favorit, dar o reface si pe cea personajului, exploreaza formarea si sursele marelui venetian, contextul activitatii sale in domeniul celei de-a noua arte. Exploreaza totul si asta intr-un spatiu de 140 de pagini. Am primit cartea ieri la prinz, am citit-o aseara fara s-o las din mina. Acum astept cu nerabdare aparitia celei de-a doua carti a lui Mati -- „abc…BD (benzile desenate: vocație educativa si inutiere in arte)”, aflată, după cîte știu, sub tipar! Bun venit, Mati, in lumea cartilor…

Leave a Reply


nine − 7 =

Subscribe without commenting