Scurtă imersiune

Aş fi dorit să extind ideile acestui post (îl tot amân de o bucată de vreme) dar n-am să fiu în stare. Hm… Vroiam să zic v’o două-trei vorbe despre cine e literatura şi ce vrea iea, da’ vineri mă pândesc unii dintr-o comisie dă specialitate, având io a le expune lor o lucrare ştiinţifică pentru care am pregătirea să vorbesc neîntrebat – prin urmare, slavă Domnului, n-am cum să mă extind azi pă teme d’astelante.
 
 
O întrebare, totuşi: ceea ce se vede mai sus, este artă?
N-am să răspund, pentru că nu mai sunt sigur dă nimic. Recent, am avut mai multe discuţii pă tema asta, iar aseară am văzut un reportaj despre un pictor (n-am prins de la început, deci nu-i ştiu numele) care se străduieşte să nu picteze două tablouri care să fie încadrabile aceluiaşi stil.
Chestia, în sine, m-a bucurat şi mi-a plăcut. Când mă apuc să scriu un text, nu-mi propun să respect canoanele unui gen – consider că subiectul ajunge să genereze genul. Singurul lucru care mă preocupă este să creez plăcere unui număr de lectori – cu cât mai mulţi, cu atât mai bine, şi spun asta nefiind mânat de considerente pecuniare.
La un moment dat, am fost întrebat de editorul ultimului meu text, în ce gen se încadrează respectivul text – întrebarea era pertinentă, având în vedere conflictul estetic dintre F et SF vs. mainstream, conflict în care am fost, deseori, prins.
- Păi, io i-aş zice roman new age, am zis cu jumătate de gură, pentru că nu prea-mi plac indicativele anglo-saxone.
Numai că, new age era singurul hint care mi se părea potrivit pentru încadrarea textului (or fi necesare asemenea încadrări?). Şi mai ziceam new age pentru că ştiam ce filoane mentale uzitasem ca să scriu: puţină teorie Gaia, puţin păgânism şi, mai ales, o idee care mă bântuie de ani de zile: ipotetica limbă comună despre care vorbeşte filozofia zen, o limbă a sferelor totodată, care poartă un nume ce rezonează bizar: Koto Tama.
 
 
Dar, toată filozofia asta dindărăt a fost sacrificată cu extrem de multă nonşalanţă în favoarea unui singur scop: obţinerea unei poveşti simple şi cursive, chestie care nu e totdeauna uşor de obţinut (pentru mine, cel puţin).
Pe urmă, am aflat (am reaflat) că poveştile simple şi cursive n-au legătură cu arta. OK. Înseamnă că, scriind textul, mi-am dirijat până la deznodământ un fel de ritual, ceea ce mi se pare o chestie de bun simţ, mai ales dacă reuşesc să-i mai atrag şi pe alţii alături de mine.
Cum-necum, cei care au scris despre acest text, şi mă refer la critici (oare ar trebui să-i adăugăm în tagma "trădătorilor", alături de traducători? :) ) au scăpat trimiterile către zonele amintite mai sus. Ceea ce mă face să cred că, respectivele trimiteri n-au fost suficient de explicite, lucru care, la rândul său, îmi arată încă o dată că ceea ce am convenit să numesc ritual prin scris, nu are cum să fie explicit până la ultima consecinţă.
Vreau să spun că textul devine şeful de la un moment dat încolo. Chestie care îmi dă dependenţa dă scris, că numa’ aşa ajung io în acele locuri pe care n-o să le calc cu piciorul nicicând.
Despre asta, dar mai ales despre ce cred eu că înseamnă literatura, în interviul de aici.

17 Responses to “Scurtă imersiune”

  1. 1

    nu ploaia -- comunicarea aia-mi stă pă creier!

  2. 2
    vio says:

    Succese multiple!
    Adresa promisa: http://phoenicia.org/index.shtml
    La adresa asta:
    http://phoenicia.org/phoeleb.html
    cred ca te-ar interesa articolul asta:
    THE LEBANESE-PHOENICIANS are from Lebanon-Phoenicia and from nowhere else

  3. 3
    vio says:

    Spune-mi te rog, sa nu mor proasta, sunt astea frescele din Tasili?
    Bill Gates n-are nici un viitor cu incercarea lui de a distruge literatura scrisa pe hartie, cele mai interesante lucruri tot in carti adevarate le citesti, pe net se ofera doar momeli. Vai de civilizatie daca se va limita numai la imbucaturi si nu va vrea sa cunoasca tot meniul.

  4. 4

    multzam de adresa, vio! ambele desene rupestre sunt din Sud Africa. Prima este de pe teritoriul unei ferme de lângă graniţa cu Namibia, iar cea de-a doua din provincia Natal.

  5. 5
    Vio says:

    Ei, n-am fost departe… macar ca nu-mi amintesc exact in ce parte a Africii e Tasili.

  6. 6

    @Inah : terorista e plecată şi maică-sa aşijderea!
    @ Vio : Tasili e in Sahara. in Algeria.

  7. 7
    Vio says:

    Mersi,si pt comentariul la "Pamflet". era cat pe ce sa sar in sus, Uraaaaa, am 3 cititori.
    Fiica mea olimpica (a 4-a cititoare), in fine, una din ele, m-a certat ca folosesc prea multe invective

  8. 8
    Inah says:

    aaaaaaaa…alta viata.
    va puteti dedica scrisului….comunicarilor stiintifico-fantastice….
    superb. bidudat.

  9. 9
    Inah says:

    dom’doctor,
    succesuri multiple la comunicarea aia stiintifica.

    am senzatia ca astazi sunteti nistel cam filosof….poate ploaia, poate vremurile.

  10. 10
    Inah says:

    si, dom’ doctor…scuzati ca insist….cu sarea pe rana….cum se manifesta terorista cu personalitate vizavi de comunicarea stiintifica?

  11. 11

    Păi tocmai de asta îmi dă dependenţa de citit. Ajung în locuri pe care altfel nu aş avea cum să le bat cu piciorul. În vieţi pe care altfel n-aş avea cum să le trăiesc. Malraux zicea odată că, dacă Picasso ar fi sculptat Venus din Milo, ar fi fost cea mai proastă operă a lui. Dar asta e doar o glumiţă de-a lui Malraux şi un sofism pe care criticii îl folosesc ca să-şi justifice existenţa. Sigur că fiecare carte include, camuflate, toate sutele de mii de cărţi care s-au scris înaintea ei, şi dacă Picasso ar fi sculptat Venus din Milo, am fi ajuns la un fel de paradox russelian.

  12. 12

    lăsându-l pe ole’ Bertrand seul avec ses vieilles pensees (iar nu-mi bagă les accents!), dacă Picasso ar fi sculptat Venus din Milo, am fi ajuns să ne plictisim absolut major! Imaginează-ţi! Remake-uri după sequel-uri ale unor remake-uri gata sequelizate, reluate din nou şi din nou!
    Dar, cine ştie? Poate că în asemenea context am fi fost înzestraţi cu altfel de engrame mentale. Poate că am fi fost mai studioşi, mai atenţi la detalii, la micile bijuterii care operau distincţiile minimale dintre texte, filme, muzici, tablouri şi picturi.
    Poate că am fi fost nişte inşi EXTREM de discreţi, ca să fac un mic joc de cuvinte. Iar pe dumnezeul nostru l-ar fi chemat Mandelbrot.

  13. 13
    Vio says:

    Aha, ne plac fractalii. Uite pt tot neamul, arta matematica: http://www.enchgallery.com/fractals/fracthumbs.htm
    Mai vreti?
    http://www.fractal-recursions.com/
    Cred ca mai am una, intr-un pps, dar l-am scos pe un disc exterior si o sa caut altadata, la cerere.

  14. 14
    mackerelfish says:

    de cîte ori să vă tot spun că detaliile sînt cele care contează…? :)
    terminaşi cu comisia?

  15. 15
  16. 16
  17. 17

    Îmi cer scuze pentru eventuala impertinenţă de a da buzna şi a fi total off-topic dar, întrucât pe blogul acesta intră oameni care citesc cărţi şi care, deci, pot înţelege, îmi permit să postez următorul apel:

    "Dacă aveţi prin bibliotecă nişte cărţi de care v-aţi plictisit, care vă încurcă sau pe care credeţi că nu le veţi reciti, biblioteca din Beiuş are mare nevoie de ele. Aveţi ocazia, fără să vă coste mai nimic, să faceţi o faptă de două ori bună:

    -- nişte oameni dintr-un orăşel fără prea multe oferte pentru petrecerea timpului liber vor avea ce citi.

    -- nişte cărţi pe care dvs nu le iubiţi vor avea şansa să găsească cititorii care să le aprecieze.

    Este păcat să aruncaţi nişte cărţi sau să le condamnaţi să zacă pe un raft, când ele ar mai putea bucura atâţia cititori. Este păcat ca nişte oameni cărora le place să citească să fie despărţiţi de cărţi doar pentru că nu au bani să le cumpere şi nu au nici de unde să le împrumute.

    Nu este decât un pas mic înfara rutinei noastre de zi cu zi, dar poate fi un pas mare pentru beiuşeni.

    Dacă sunteţi din Bucureşti este chiar foarte simplu: puteţi lua legătura cu Gina Anghelescu (0723.568.430 sau gina_anghelescu@yahoo.com) şi, dacă îi duceţi cărţile la birou, care se află în centru, le va expedia ea.

    Dacă sunteţi din provincie, le puteţi trimite pe adresa Bibliotecii Municipiului Beiuş, Piaţa Samuil Vulcan nr.14, Beiuş, jud. Bihor, cod poştal 415200

    Dacă treceţi prin Beiuş le puteţi duce personal la Librăria Gabriela.

    Detalii suplimentare pe http://lecturi.blogspot.com sau http://criza.blogspot.com

    Nu în ultimul rând, îi veţi reda optimismul omului extraordinar care este autorul celor două bloguri de mai sus şi care a iniţiat colecta de cărţi pentru Beiuş".

    Dacă nu împing obrăznicia prea departe, aş îndrăzni să vă rog să preluaţi apelul într-o postare, pentru că pe blogul dvs vine multă lume şi poate măcar câţiva or să trimită cărţi la Beiuş. Eu am dat ce am avut de dat dar cu un singur om nu se face o bibliotecă…

Leave a Reply


+ 2 = three

Subscribe without commenting