Eugen Nicolăescu – poveste despre banii din sistemul sanitar

(ăsta e post pe bune! e mai plicticos, da’ ştiu că vă interesează rău, mai ales că-i despre banii voştri!)
 
Sunt convins că l-aţi auzit pe tov. Eugen Nicolăescu (Oigăn, pour les connaisseurs) spunând că banii din sistemul sanitar sunt suficienţi. Chestia asta i-a atras porecla de Pinocchio, spontan, chit că medicii doar simţeau că dom’ ministru umblă cu raţa prin gură – dar acum, iată că am pus mâna pe nişte hârtioare speciale care ne arată pe unde se află banii d-voastră, ca să citez pe un distins conaţional de-al nostru, iniţial prieten cu Oigăn, ulterior dujman, apoi pacient, apoi….
Mai bine să revenim la subiect, adică la banii din sistemul sanitar, după care umblă toată lumea cu limba scoasă. În primul rând, e de ştiut că "valuta" sanitară nu e reprezentată nici de dolari, nici de euroi, nici de lei, nici de yeni – unitatea monetară a sănătăţii poartă numele de ICM (adică: Indice de Case Mix). ICM-ul este unitatea care măsoară cât se cheltuieşte cu un caz. Ca să înţelegeţi despre ce e vorba, am să dau două exemple.
Să ne gândim că un tânăr de 20 de ani face apendicită. Respectivul individ va fi examinat clinic, i se vor face nişte analize (hemoleucograma, biochimie curentă, sumar urină), i se va stabili diagnosticul de certitudine, după care va fi operat, va primi ceva medicamente necesare în context şi, în trei-patru zile va fi liber să plece acasă. Toate actele medicale enunţate mai sus vor fi adunate şi, în cazul apendicitei, vor da un ICM de 0,9715. Asupra acestei valori a ICM-ului în apendicite vom reveni puţin mai jos, după ce am să vă spun cum Oigăn umblă cu raţa’n gură.
Acum, să ne gândim la un pacient de 73 de ani, să zicem, care suferă de un cancer pulmonar. Este evident că investigaţiile acestuia vor fi cu MULT mai complexe, implicând consulturi interdisciplinare, examen CT, bronhoscopie, ecografie, probe funcţionale etc. Apoi, respectivul pacient va fi operat (am un coleg care spune că plaga de toracotomie seamănă cu o lovitură de obuz – şi spun asta pentru a da ceva detalii despre amploarea intervenţiei), iar după operaţie, pacientul va necesita un sejur de o zi, minimum, în ATI, după care va fi tratat intensiv pe secţia de chirurgie, urmând să fie externat după 7-8 zile de la operaţie. Acest pacient va fi cotat cu un ICM de 3,2199, diferenţa faţă de apendicită fiind dată de complexitatea investigaţiilor şi a procedurilor terapeutice implicate. Menţionez că vârsta peste 70 de ani măreşte, automat, ICM-ul.
Cu alte cuvinte, fiecărui diagnostic îi corespunde un anumit ICM, acest ICM reprezentând o măsură a complexităţii cazului, cu trimitere directă la banii pe care spitalul îi recuperează de la Casa de Asigurări. Acest sistem de cuantificare a activităţii medicale poartă denumirea de DRG, reprezentând modalitatea tehnică prin care spitalele primesc banii de la Casa de Asigurări pentru activitatea prestată.
(Este că sună bine? – Activitatea prestată, producţia cazurilor, rentabilitatea – cam ăsta e limbajul utilizat în managementul contemporan medical când ia în discuţie pacienţii – dar nu pă tema asta mă innervez acum).
Să revenim la subiect. Banii de la Casa de Asigurări sunt, fundamental, banii dumneavoastră, ridicaţi fie direct, prin taxe, fie indirect, prin celelalte surse de venit ale Casei Naţionale, dar care tot din buzunarul public se trag, majoritar.
Nu intru acum în descrierea DRG-ului pentru că o să vă plictisesc, dacă n-am făcut-o deja. Vă rog numai să citiţi mai departe, chiar dacă textul e arid, pentru că vorbesc despre banii şi despre SUPĂRĂRILE dumneavoastră.
Problema majoră a DRG-ului este că nu poţi să-l exporţi dintr-o ţară în alta fără să-i modifici parametrii de bază, adică ICM-urile. Aşa cum nu există doi oameni identici, nu există nici două ţări identice dpdv al profilului bolilor în populaţie (morbiditate), al duratei de viaţă, al demografiei, al accesului la serviciile de sănătate care, toate, sunt de luat în considerare când stabileşti paritatea dintre ICM şi banii reali, cei cu care d-voastră cumpăraţi pâine, de pildă. Astfel, valoarea 1 a ICM este echivalentă în ţara noastră cu aproximativ 15 mega vechi şi mă opresc(u) aici cu această explicaţie, pentru a nu complica şi mai mult expunerea.
Ca să înţelegeţi ce a păţit DRG-ul în timp, am să vă spun că, după ce a fost inventat în USA, a fost exportat în Australia. La numai cinci ani după exportul sistemului, Australia a constatat că DRG-ul american nu corespundea cu realitatea de pe terenul cangurilor, motiv pentru care au adaptat DRG-ul la situaţia lor locală. De atunci, specialiştii serioşi din managementul sanitar, au introdus axioma conform căreia, fiecare ţară trebuie să-şi etaloneze DRG-ul, respectiv ICM-urile, raportat la situaţia ei particulară. Acest lucru se petrece peste tot – am citit articole despre Hong Kong, Singapore, India şi ţările Scandinave, care se luptă să-şi adapteze DRG-ul la realitatea locală.
Şi acum, bomba, stimaţi telespectatori! Acelaşi lucru l-am făcut şi noi, românii – adică, am chemat echipele de specialişti în etalonarea DRG-ului, care echipe, lucrând alături de specialiştii noştri (există şi d’ăştia, şi sunt oameni dăştepţi!), aveau ca scop adaptarea ICM-ul la realitatea românească.
Băh, şi veniră specialiştii… şi stătură ei, băh, ce mai stătură – trei ani petrecură pe meleagurile noastre, care în spitale universitare, care în spitale orăşeneşti, care în spitale judeţene, care în centre de recuperare – nah, pă unde ştiau ei că au treabă, că se ocupă de chestiile astea de aproape dooj’ dă ani.
Prin urmare, au venit şi au petrecut pe aici 3 (trei!!!!) ani de studiu. La finele studiului, au prezentat listele cu ICM-uri specifice României, adică ceea ce aş numi "paritatea" ICM – lei, astfel încât medicina să funcţioneze aşa cum trebuie dpdv economic (adică ca (sic!) în Australia, Germania etc).
Eh, şi ce credeţi că s-a întâmplat? Păi, spuneam că apendicita valorează 0,9715, conform studiului specialiştilor. Ei, şi? Ce dacă? Dă-i în kilu’ meu pă proştii ăştia – ce? Ne-nvaţă iei pă noi? Noooo, noi dăm apendicitei doar 0,8443, cu 13% mai puţin decât au zis proştii ăia. Canceru’ pulmonar? Cât vreţi, băh, taNpiţilor? 3,2199? Nţ! Noi dăm doar 2,1989, deci cu 32% mai puţin, băh, papagalilor, că populaţia româniei e antrenată, măh, că a trecut şi Cernobâlu’ peste iea!
Am să vă mai spicuiesc din lista pe care o am sub ochi, ca să vedeţi în ce fel ai noştri au considerat că trebuie plătiţi MAI PUŢINI bani din banii dumneavoastră pentru BOLILE care sunt tot ale DUMNEAVOASTRĂ. Ia să vedem.
Mda. Ce chestie – transplantul de cord nici măcar nu se plăteşte: specialiştii dăduseră un ICM de 35,628, ciumecii noştri au zis 0,0000, mda. Păi, au dreptate – românu’ n-are nevoie dă inimă că-l încurcă la numărat banii, aşa că, ce-i cu fiţele astea? La ce vă trebuie, băh, transplant dă cord? Da’ nu puteţi să vă albăstriţi dă unii singuri pân cuverturi, băh, mârlanilor?
Ia să mai vedem.
Cefaleea, adică durerea dă căpăţână. Specialiştii au băgat 0,4426, iar ai noştri au strâmbat dân nas: lor le-a ajuns un 0,2709, cu 48% mai puţin.Cataracta au scăzut-o de la 1,2658, la 0,8191 (subevaluare de 35% a costurilor), motiv care justifică, probabil, de ce vă costă cristalinul peste 300 de euro, ca să vă rămână, totuşi, suficientă vedere ca să-l vedeţi pă Oigăn cum se dă-n bărci pă sticla lu’ Vântu şi-a lu’ prietenu’ lui dă servicii, tov. Crescent.
Extracţia dentară au "ieftinit-o" cu 53%, că aşa trebuia – las’ că ştiţi voi să mestecaţi şi fără dinţi, iar dacă nu puteşi, scoateţi, vericilor, pagnosu’ dân buzunaree, băăăî, că noi avem treabă cu banii voştri pân alte locuri!
Şi tot aşa. Şi tot aşa. Am în faţa ochilor o listă cu 665 (şase sute şaizeci şi cinci!!!!) de proceduri medicale ale căror valori ICM au fost subevaluate drastic- uite, mai dau un exemplu: fătul născut cu o greutate mai mică de 999 de grame, dar mai mare de 750, va primi doar 15,75, faţă de 23,53, cât se propusese, deci cu 33% mai puţin. Şi, ne mai întrebăm de ce avem probleme cu recuperarea prematurilor?
Eu ştiu că noi, medicii, vă cam înfuriem. Mai ştiu şi că sunt găuri în educaţie şi în modul de comunicare dintre noi şi pacienţi. Ştiu chiar şi de anumite gafe medicale reale, care sunt mai puţine, nu vă supăraţi, decât cele expuse pe sticlă de nişte persoane neabilitate să le discute. De gafele organizatorice, nu mai vorbesc. Vreau să spun că ştiu că e nasol, pe bune, că şi medicii au nemedici în familie!
Cu toate astea… Uite, îmi amintesc de o dispută cu cineva apropiat care câştiga foarte mulţi bani şi care îmi spunea aşa: "la câţi bani am băgat io în sistem din taxe, pretind să mi se facă totul aşa cum trebuie".
I-am făcut un calcul extrem de simplu şi, deşi băga mulţi bani în sistem (persoana cu pricina lucra la o televiziune privată), i-am demonstrat că toţi banii pe care îi percepea de la ea Casa de Asigurări într-un an întreg, nu-mi acopereau decât costul firelor utilizate în două operaţii, de mare amploare, ce-i drept. Ghinionul a făcut că, după numai doi ani, respectiva persoană să dezvolte o tumoră pancreatică (benignă, slavă Domnului!). Benignă, malignă – o tumoră pancreatică necesită o intervenţie chirurgicală de o amploare cumplită: duodeno-pancreatectomie cefalică.
Şi, tot slavă Domnului, respectiva persoană a trecut cu bine peste operaţie – este bine acum,  a născut un copil şi trăieşte normal. Ce vreau să spun cu asta este că nu întreg sistemul este alcătuit din gaffeuri şi imbecili, lăsând la o parte că nici un medic nu face facultatea pentru a face rău pacienţilor, după cum din păcate se cam acreditează în zilele noastre.
Oh, scuze că m-am ambalat. Revenind, vreau să vă spun că am în faţa ochilor listele cu scăderea ICM-ului. Ele sunt un fapt. Nu ştiu dacă monsieur Oigăn a dispus, cu mâna lui (nu-l bănuiesc de creer!) să scadă "cursul" ICM-ului raportat la masa monetară disponibilă în sistem. Pe de altă parte, mi-e greu să cred că nu ştie de manevra cu pricina.
În consecinţă: de ce spune că sistemul are bani suficienţi? Doar pentru că au scăzut, artificial, preţurile? Eu nu sunt ziarist şi nici nu ştiu câţi ziarişti cu aplomb profesional mai fac anchete pe teren, aşa cum o făceau în anii ’90 (am auzit că nici nu se mai face curs de anchetă jurnalistică pe la facultăţile lor) – dar, chiar şi aşa, listele ar merita o anchetă absolut serioasă.
De ce au scăzut artificial ICM-ul?  Pe ce criterii au făcut-o? De ce nu a fost informat publicul de problema asta?
Toate acestea sunt întrebări la care DUMNEAVOASTRĂ ar trebui să căpătaţi răspuns, cei dintâi, chiar înaintea medicilor, pentru că, dacă preţul care ni se dă pentru rezolvarea unui caz NU ACOPERĂ toate cheltuielile legate de caz, vom ajunge să tratăm MAI PROST fiecare caz în parte, lăsând la o parte că nu vom mai avea cum să tratăm TOATE cazurile care necesită spitalizare.
Cât despre colegii care, eventual, citesc aceste rânduri, îi rog să-mi trimită măcar două-trei exemple de diagnostice curente din practica lor. Promit că le voi răspunde cât de repede, indicându-le cu CÂTE procente plăteşte Casa mai puţin pentru respectivele cazuri, faţă de recomandările specialiştilor.
Iar dacă vreun ziarist vrea listele, îi fac copie şi i le dau imediat. Nu ştiu, poate că sunt io totalmente naiv şi n-am înţeles nimic – dar măcar o anchetă merită listele astea din care reiese că Oigăn se crede Isus Christos, care a hrănit sute de oameni cu două pâini şi cinci peşti.
Sau, poate că aşa o trebui: să tăiem dân banii ăştia dă la medicină, numai că, fiind io chirurg, ins d’ăla cu minte mai puţină şi incapabilă de abstracţie, fiind io mai debil, aşadar, mi-aş dori nişte explicaţii… Adică: ce naiba faceţi cu banii, băh, domnule Oigăn?

24 Responses to “Eugen Nicolăescu – poveste despre banii din sistemul sanitar”

  1. 1
    iond says:

    INTERESANT ,DAR NU IN TOTALITATE PERTINENT.
    1 MEDICII DE azi ? HMMM….
    2 Profesionalismul lor ? Greturi si greturi (VEZI BLOGUL MEU)
    3 Banii .E si o chestiune de management intern
    4 DRG. ICM.SPECIALISTI. PARTIAL CORECT.
    5 Legatura intre Oigan si drg,itm ? Nu-l apar .Sunt o victima interna .
    Probabil ca inca n-ai priceput tainele ,sau probabil ca eu sunt orb si refuz sa vad realitatile din spitale.Eu daca m-asi numi Oigan a-si privatiza totul si totul ar fi platit din buzunar Ca sa ceri.
    Traim insa in ROMANIA

  2. 2
    dush says:

    lasa, azi Jeno -- (ungureste -- se citeste yenu) ca asa il cheama pe nicolaescu la mine in familie -- si-a luat tone de carne la frigider, din organe moi. Mi se pare idiot ca sa nu spun aberant, intr-o clinica de stat de pneumo care se ocupa de TBC-isti in principal sa nu existe nici un gram de solutii pentru depistarea acestei boli. am reusit sa primesc intzepatura cu solutia cu pricina, la cabinet particular cu tot cu deranjul asistentei si a tuturor cu doar 6 lei. atunci? care este shparla? cu ce trateaza oamenii aia oare pacientii, si m-am uitat la jena medicului care imi spune ca ei imprumuta reactantii de la cabinetele particulare…pai mama si nevasta lu’ jeno n-ar trebui sa se invarta nitel prin pled?

  3. 3

    @ iond : nu am ridicat decat problema plăţilor prin sistemul DRG, cu ajutorul ICM-urilor care, conform listei respective, au primit un anumit punctaj, fiind apoi subevaluate… unde? de cine?
    în ce priveşte profesionalismul unora sau altora, lucrurile sunt discutabile oriunde -- la noi, sunt mai multe tare, ce e drept, dar nu asta a fost ţinta acestui post.
    problema fundamentală pe care am ridicat-o este : de ce dacă unii au stabilit un anumit tarif, optim în condiţiile date, au venit alţii şi l-au scăzut, deşi plătiseră studiile tocmai pentru a stabili tariful corect?
    în ce priveşte privatizarea spitalelor, (totul, după cum spuneţi) s-ar ajunge la alte discuţii şi probleme, dezbătute pe larg, de pildă, în US, care, deşi au tot sistemul medical privatizat, nu acoperă decât o anumită parte a patologiei, restul obligând la coplată.
    la români, CINE să facă această coplată?
    dumneavoastră (doamne fereşte!!!!!!!!) v-aţi permite o investigaţie urmată de o procedură complexă pe care s-o plătiţi, fie şi numai 10%? -- mă refer la maladii serioase, de spital, DRG-ul măsurând DOAR această activitate. numai consumabilele dintr-o operaţie cu adevărat serioasă (fire de sutură, anestezice, comprese, cautere, câmpuri, agrafe de tantal, materialul moale de protecţie antiseptică, antibioticele profilactice, lame de bisturiu de unică folosinţă, drenuri, baterii de drenaj -- că bănuiesc că vreşi materiale de top, după cât de supărat sunteţi) v-ar dezechilibra bugetul anual mai mult decât semnificativ.

    @ dush : chiar nu ştiu dacă lista pe care o am e opera lui Jeno… :). problema e că el afirmă că SUNT bani în sistem, iar eu văd că tarifele pentru care or fi banii ăia sunt mult subevaluate. dar, oricum, Jeno trebuie să şltie de povestea asta, şi atunci? de ce spune că ajung banii?

  4. 4

    ştiu discuţia cu doctorii şi, de data asta, aş vrea să nu-i băgăm în ciorbă: unu, îmi sunt colegi şi, printre ei sunt oameni de toată isprava, iar doi, altul e scopul acestui post.
    treaba e că, exact aşa cum spui, TOATĂ lumea e furată la cântar. mai sunt multe discuţii de purtat în sensul ăsta, inclusiv cu absenţa protocoalelor de diagnostic şi terapeutice, despre care o să bag un alt post, pentru că, într-un fel, ştiu ce s-a petrecut de nici până acum nu le avem.
    problema acelor protocoale este legată, însă, de bani: dacă e să le respecţi ca la carte, îţi trebuie finanţele necesare ca să le susţii. iar finanţele: iată ce se petrece cu ele!

  5. 5

    păi, chiar am de gând să-l continui. e mai greu, că nu pot să dau numai explicaţii din astea strict tehnice, că se plictiseşte lumea. da’ o să fac altfel: o să prezint câte un caz real (protejând identitatea pacientului şi a medicilor) de la care o să dezvolt câte o idee care are legătură cu viciile sistemului.
    dar chestia asta de azi chiar m-a înfuriat: te chem să mă înveşi cât costă şi pe urmă pun tot preţurile mele de kkt?!?!
    băi, e jaf la drumul mare! pe oigăn îl doare-n cur, că nu el stă faţă în faţă cu pacienţii!

  6. 6
    DanielleS says:

    si fara sa ai listele in fata iti inchipui ca asa sta treaba, ca astea sunt motivele pentru care treburile merg din mai rau in mai rau in sanatatea romaneasca. seamana a falimentare.

  7. 7
    greenfield says:

    Tocmai citeam mai devreme ceva legat de faptul ca spitalele private nu sunt profitabile si mi-a venit in minte o intrebare fireasca: dar policlinicile private, cum sunt profitabile, cum se descurca cu banii. Multe servicii oferite sunt gratuite, se recupereaza cheltuielile de la Casa de sanatate. Atunci cum e? Stiu cum a debutat Med Life si cum s-a extins in 7-8 ani. Faptul ca nu fac internari si interventii medicale costisitoare le salveaza?

  8. 8

    nu am pregătirea necesară ca să discut despre falimentare, programată (cum spun unii) sau nu. cât despre spitale private, ele sunt profitabile, la fel ca şi policlinicile, pentru că spectrul manevrelor medicale pe care le fac nu depăşeşte un anumit grad de dificultate tehnică şi, implicit, de consum material.
    dar, problema nu este a medicinii de mică anvergură -- este necesară şi aceasta, fără discuţie, numai că, întreb şi io, aşa, ca fraierul: CÂTĂ lume îşi permite servicii private?
    nu vreau să vă imaginaţi că sunt un tip de stânga, cumva, şi asta nu pentru că mi-ar fi ruşine de opţiunile mele politice, dar aici discutăm o chestie extrem de concretă, care depăşeşte interesul politic partinic. vreau să spun că, în articolele pe care le-am citit legat de sistemele de sănătate world-wide, am găsit de mai multe ori următoarea sintagmă: sistemele publice de sănătate sunt o insulă de social-democraţie într-o mare liberală. problemele ridicate de sănătatea publică au la bază următoarea întrebare: cum facem ca, din resursele limitate pe care le avem la dispoziţie, să asigurăm un cât mai mare acces public la serviciile de sănătate?
    corolarul politic al acestei întrebări este: cum facem ca să nu fim bănuiţi că risipim banii publici, când avem de-a face cu o problemă de interes naţional?
    drept pentru care, în ţările civilizate, se prezintă rapoarte transparente despre fonduri, despre unde se duc ele, despre erorile din sistem etc.
    dar n-am auzit, vreodată, ca vreunul dintre decidenţii din sănătate să comande un proiect pentru stabilirea unor tarife, pentru ca, după aceea, să ignore cu atâta dezinvoltură rezultatele proiectului, spulberându-şi din start credibilitatea.
    situaţia e cam aşa: noi am vrea să mergem măcar cu un Audi, că doar vorbim de sănătatea şi de viaţa indivizilor, dar bani nu sunt decât de o Dacie Solenza. Cu toate astea, Casa de Asigurări (cu ştirea Ministerului) nu ne dă decât nişte bani de Trabant, însă, şi aş vrea să înţeleg de ce.
    Recursul la medicina privată este accesibil doar unui număr restrâns de indivizi, pe de o parte, pentru un spectru de activităţi medicale mai degrabă simple. nu suntem noi în stare, încă, să facem performnanţă medicală grandioasă în sectorul privat.

  9. 9

    din păcate, da. numai că, rabla o poţi da ca să te bagi la un leasing. e mai greu când n-ai ce-ţi trebuie într-o urgenţă majoră, de pildă.

  10. 10
    greenfield says:

    http://www.wall-street.ro/articol/Companii/46311/Liliana-Hagic
    Aici este articolul de care ziceam mai devreme.
    Referitor la policlinicile private ma refeream cu precadere la serviciile oferite gratuit prin medicii de familie: analize, ecografii,consultatii, prescriptii medicale. Intrebarea mea este: de unde bani de investitii, salarii, substante, aparatura, etc., daca iti iei bani numai de la Casa de Sanatate? E poate o intrebare retorica si asa va ramane, nu e pentru prima data cand nu pot sa-mi raspund la intrebari. Am vrut sa ma explic numai.

  11. 11

    am priceput acum, greenfield. îmi pare rău, dar nu ştiu să vă răspund la ACEASTĂ întrebare. oricum, ceva scandaluri au fost în zona de care vorbiţi. de pildă, examenul CT nu putea fi efectuat gratuit (nici acum nu se poate) înn anumite spitale, Casa de Asigurări spunând că nu decontează investigaţia. Cu toate astea, au existat clinici private care ofereau acest serviciu gratuit, pentru că îşi recuperau banii de la Casa de Asigurări.
    Ăsta e doar un exemplu prin care ne putem da seama de ce trebuie ajustate nişte tarife determinate de specialişti, nu?

  12. 12
    Inah says:

    da’ stiu ca te ambalasi , dom’doctor:)
    faina explicatiune. am priceput si io (care-s diletanta rrrrau).
    necazul e ca se minte, se insheala la cantar (cum ne ie obiceiul)..
    nu poti schimba nimic daca nu vrei s-o faci. daca n-ai profilul adecvat. daca nu-ti pasa. daca esti un lipitor de afise electorale ajuns intr-un scaun mare.
    io de 18 ani, n-am vazut pe nimeni pus la conducerea frunui minster sa vrea sa faca ceva bun.
    iar despre medici….e discutie lunga. si fara satisfactii.

  13. 13
    Inah says:

    stii, ar trebui sa continui postul (fa-l foileton, fara gluma….ca nu gasim usor unu ca matale care sa mai si explice cum e cu trebile prin sistem….).

  14. 14
    Inah says:

    el n-are nici o vina, dom’doctor.
    nu-l ajuta materia cenusiu -- roz -- verzuie.
    politicu ma-sii bagat in toate cele ne-a adus in haul asta.
    faptul ca au preferat lipitoru’ de afise in locul profesionistului.
    nu vezi ce cucuvele decid? taie bani, fac prognoze, ies pe sticla…fac bai de multime…???
    pe mine ma apuca vertiju.
    nurnberg ar fi prea bland pentru baietii astia care se joaca cu viata noastra. si ne toaca banii aiurea.

  15. 15
    Inah says:

    deci, dom’doctor….suntem bagati in programul "rabla" serios.

  16. 16
    hellen says:

    sebastian: pe cat de cinic suna pe atat de adevarat este ceea ce relatati . situatia in spitale pare a fi alta fata de cea din praxis-urile ginecologice spre exemplu -- care au totusi o conjunctura "excelenta" .
    fac abstractie de cancer -- si iau exemplul dat de dvs. in occident . realitatea este ca tot mai multi oameni traiesc in exces respectiv extrem de nesanatos . o serie de maladii sunt urmare a unui mod de trai lipsit de responsabilitate -- cum ar fi obezitatea; care este deja masiv raspandita si in randurile tineretului . de aici paleta larga de boli cum sunt: diabetul , colesterolul , tensiunea arteriala , probleme de ordin ortopedic generate de supragreutate (lipsa de miscare , spot), etc . toate acestea sunt legate de costuri exorbitante pentru ca necesita terapia de lunga durata .
    pe de alta parte longevitatea este iar un factor important ( cel putin in occident ) in germania spre exemplu sunt 20 milioane pensionari si acestia sigur ca au platit o viata intreaga in asigurarile de boala . de aceea este firesc sa li se acorde si asistenta medicala pe masura .si totusi …?!
    dar daca sumam si raportam ceea ce intra in buget si costurile netto -- rezultatul poate fi unul deplorabil . sigur ca nu trebuie sa ai uitam mai ales pe cei de la "etajul superior" aparatul de functionari/birocrati care sunt platiti generos si pe nedrept prin prestarile "aduse" sistemului de sanatate .

  17. 17

    aveţi absolută dreptate! în ce priveşte praxisurile, ele merg bine pentru că problemele pe care le acoperă nu au amploarea celor din spitalele foarte mari. de altfel, câte intervenţii chirurgicale majore au loc în praxisuri?
    iar ceea ce aţi relatat despre bătrâni şi obezi -- toate acestea sunt preţul pe care îl plătim pentru consumerismul exacerbat al zilelor noastre. dar, consumerism sau nu, şi pensionarii, şi obezii, au dreptul la asistenţă medicală, de unde costurile crescătoare ale serviciilor medicale, oriunde.
    să nu vorbim rău de Germania, însă: acolo, funcţionarii publici ţin cont de opiniile experţilor pe care îi cheamă în ajutor.

  18. 18
    hellen says:

    aveti dreptate ! eu necunoscundu-ma on detaliu -- speculez pe marginea celor publicate .
    insa -- sa nu uitam dezastruosul efect pre -- programat -- care are de-a face direct cu ceea ce scriam mai sus . efectele negative se regasec directamente in spitale -- si anume : transplantele de organe : ficat -- rinichi -- pulmon , micsorarea stomacului , dialize , aparate respitatorii ( apnoee -- insuficienta -- astma -- tbc…doar in tarile est-europene ).
    cat priveste ortopedia -- suedezilor si norvegienilor -- le este mai ieftin nordul germaniei pentru terapiile balneo-climaterice ( reuma ,etc.).
    adevarat este ca in cadrul unui sistem de sanatate relativ acceptablil toate acestea ar trebui sa fie acoperite fara dificultate .
    si da ! expertii … acestia fiind intotdeauna medicii practicanti -- fara exceptie !
    suparatori sunt aceia care privesc sanatatea drept biznis. paradox …este un biznis ! din pacate !
    p.s. cineva …intr-o tara capitalista -- spunea ca jesus christus a vindecat chiar pe gratis :) uluitor nu-i asa ? oare ce ar spune hypocrate ?

    p.s. scuze pentru masiva divagatie de la tema initiala a articolului privitoare la sistemul romanesc de sanatate !

  19. 19
    Malkovich says:

    pacat ca lucrurile astea nu sunt facute publice si nu sunt pe larg analizate de mass-media care prefera doar sa arate cu degetul spre medici.
    scaderea ICM-ului mi se pare un fel de furt al propriei caciuli, mai ales ca nici "adaptarea" ICM-ului si DRG-ului nu functioneaza intotdeauna..
    nu cred ca "BigPharma" adapteaza preturile in functie de piata de desfacere.. asa ca un tratament citostatic de exemplu nu prea are cum sa fie mai ieftin in RO decit in restul UE sau US.
    deci un caz complex pentru a fi tratat modern si eficient automat costa scump, iar prin adaptarea DRG si ICM la realitatile locale cred ca anumite cazuri sunt, din pacate, automat excluse..

    nu zic ca sistemul din US este perfect..nici pe departe.. dar cred ca reflecta destul de bine costul real al asistentei medicale.
    cei care spun ca si-ar dori in RO un sistem asemanator, privat.. nu prea stiu ce vorbesc. in US o asigurare de sanatate buna porneste cam de la 600$/pers/luna si chiar si atunci in caz de spitalizare platesti si din buzunar.

    in concluzie, tinind cont ca adaptarea la piata locala (stiu, suna stupid)oricum afecteaza calitatea asistentei medicale, sa mai si reduci ICM-ul dupa ureche mi se pare inconstienta pura.

  20. 20
    hellen says:

    sa inteleg ca un pacient care a fost operat de apendice este externat dupa 3-4 zile si unul operat la pulmoni dupa 7-8 zile ? dar cum este posibil ? cu terapia intensiva post-operativa cum ramane ?
    vai…ce jalnic pana la sinistru este acest sistem de sanatate . nu doresc sa mai spun cat pare a fi de nedrept !

  21. 21

    @ hellen : despre nedreptatea fundamentală din TOATE sistemele sanitare actuale -- nu vorbesc acum pe larg. sintetizând la extrem, senzaţia mea este că a avut loc o schimbare majoră a relaţiei pacient-medic, şi asta nu doar în România. am vorbit cu colegi din Germania, UK, Canada şi Franţa -- iar concluzia tuturor a fost că medicina merge într-o direcţie greşită datorită condiţionărilor economice, care, au ajuns să altereze profund relaţia cu pacienţii. pacienţii nu mai sunt pacienţi, sunt doar cazuri care aduc bani, duratele de spitalizare sunt reduse substanţial peste tot etc.
    o să relatez discuţia dintre un medic şef de sceţie din Germania şi directorul său de spital. medicul respectiv, ginecolog, efectua în jur de 150 de avorturi pe an, avorturile nefiind cazuri avantajoase dpdv economic, fiind cotate cu in ICM sub 1. pe de altă parte, directorul spitalului (un economist) făcea observaţia că neoplasmul de ovar este mult mai rentabil: aduce un ICM de peste 2. prin urmare, îl întreba pe ginecolog dacă, în loc să facă 150 de avorturi anual, n-ar fi mai bine să facă 150 de cancere de ovar. discuţia s-a purtat chiar în aceşti termeni.
    medicul i-a replicat că există o adresabilitate istorică, cu o anume distribuţie pe patologii, chestii d’astea, dar directorul său a continuat să fie frustrat pentru că ginecologul nu "producea" (sic!) 150 de cancere de ovar anual.
    pe de altă parte, imixtiunea economicului în medicină ESTE necesară, altminteri scăzând şi mai mult distribuţia relativ echitabilă a serviciilor de sănătate. este mai mult necesar de sănătate, ca să folosesc terminologia consacrată, decât o permit resursele.
    la noi, chestia merge MAI rău, din cauză că decidenţii, iată, operează DIRECT la tarife, falsificând ceea ce, cu adevărat, reprezintă costurile unui caz. Numai că, dacă nu ar face asta, ar fi obligaţi să recunoască faptul că nu SUNT bani suficienţi, lucru pe care, de altfel, toţi omologii lor de pe pământ îl recunosc în gura mare.
    dar, ce să-i ceri unui Nicolăescu, sau oricăruia dintre predecesorii lui?

  22. 22

    @ hellen : transformarea medicinei în biznis este, într-un fel, catastrofică în ce priveşte evoluţia relaţiei dintre medic şi pacient. sper să mă înşel, dar nu cred că acest demers va fi de "înghiţit" pe termen lung, datorită formalizării excesive a relaţiei medic-pacient. acrtualmente, cei care pledează pentru acest tip de relaţie, sunt de regulă managerii tineri, care judecă totul cartezian şi care, de regulă, nu cunosc ce înseamnă, cu adevărat, boala. este semnificativ faptul că personalităţi medicale de prestigiu (din Europa, mai ales) au găsit soluţii prin care să părăsească acest sistem, considerând că alterarea relaţiei medic-pacient este malefică pentru practica medicală.
    nu e mai puţin adevărat că, determinismul economic în medicină este necesar, altminteri, survenind discrepanţe în ce priveşte accesul la serviciile medicale.

    @ malko : tratamentele în RO, şi nu mă refer doar la chimioterapice, sunt mai scumpe decât în europa occidentală, de pildă, datorită adaosurilor comerciale practicate de firmele de medicamente. buba este că reglementarea preţurilor nu se face controlat, controlul venind doar din partea Ministerului, care Minister are intenţiile şi necesităţile sale finaciare care ne fac să ne "scumpim la tărâţe". probabil că o manieră mai eficientă de control ar fi apariţia unor case de asigurări complementare, astfel încât să survină competiţia între case. actualmente, în RO, există furnizorii (firmele de medicamente), mai există ministerul (pe funcţie de arbitru) şi o singură casă de asigurăr (casa naţională). cum fluxul serviciilor şi al materialelor este liniar între aceşti trei jucători, ei pot să ajungă la o politică de tip cartel care să-i avantajeze pe toţi, în detrimentul plătitorului. fireşte, acest fapt este posibil pentru că jucătorul care ar trebui să fie avocatul pacienţilor (ministerul în acest context) este, de fapt, un jucător în folosul propriilor decidenţi, care au biznisuri şi necesităţi acoperibile de firme, adică de furnizori.
    cu alte cuvinte, nu există o concurenţă reală de-a lungul acestui flux. nu am informaţii documentate, dar se discută mult prea des despre "căderi la pace" în spatele uşilor închise, astfel încât adevbărata problemă a ministerului rămâne doar să prezinte o realitate cosmetizată, plătită din banii plătitorilor de taxe. probabil că altfel ar sta lucrurile dacă ar fi şi în RO, ca în Israel, de pildă, patru case de asigurări concurente, între care pacienţii sunt liberi să migreze ori de câte ori simt nevoia s-o facă. aceste case s-ar bate între ele pentru a menţine preţurile serviciilor şi al medicamentelor şi consumabilelor în limte rezonabile.

  23. 23
    Laur says:

    Dom’ doctor, daca am priceput eu bine din articolul asta, nea Oigan a venit cu hartia asta in mana si a zis ca sunt bani in sistemul sanitar. Ceea ce ma face sa cred ca el (sau vreun cumatru, nas, ceva de prin minister) stie EXACT cati bani is in sistemul sanitar, si a ajustat ICM-urile ca sa ajunga banii aia.

    Acu (tot ce pricep io) noile ICM-uri iti ajung doar sa deschizi pacientul, si dupa aia il trimiti acasa sa se coasa el singur. Pe de alta parte, contributiile la casa de asigurari is fix alea pe care le vede inaintea ochilor dom ministru. Is de acord ca in conditiile astea ministerul a facut-o de turma (ca de oaie nici nu mai poate fi vorba, la asa un tun). Dar care ar fi fost alternativele?

    Sa zicem a1) crestem contributiile la asigurarea de sanatate. Caz in care toata lumea sare de posterior in sus ca e scump, ca de ce dam atatia bani, ca si-asa dam spaga etc. etc. Cei mai loviti is fix cei mai saraci, unde o suta de lei conteaza. Care is multi. Si is mai bine cunoscuti sub numele de "electorat".

    a2) Mere tov. ministru si face gura sa i se mai dea de la buget. Dupa care vine ministrul transporturilor si zice: pai autostrazi. Ala al industriilor e minister strategic, pai de-aici taiati frate bani? Nu, taiem de la sanatate si invatamant, ca daca-s prosti cred ca i-a tras curentu’ si nu mai merg la spital sa cheltuiasca banu public pa investigatii.

    Alte variante? Bani de la coana Europa vin cu conditii, si pe proiecte, nu pe "da si mie ca n-am". Co-finantare de la bugetul local? Donatii? Se construiesc in Romania SUTE de biserici, a facut vreunul vreun spital? Ca pe stilul SUA, la spital ii punem numele donatorului -- sa mor daca as avea vreo problema sa ma tratez in aripa Becali a spitalului Vantu.

    Cat despre afara, ca om avand contact direct cu sistemul olandez, pot sa spun ca merge mai bine, dar costa. Eu platesc pe an in jur de 2000 de euro la asigurare, in conditiile in care nici aspirina n-am mai luat de vreo 2 ani. Plus banii de la buget, plus donatii etc. Si aici sunt probleme, pentru ca de exemplu casele de asigurari sponsorizeaza direct educatia medicilor, si influenteaza implicit ce invata un doctor la scoala (e.g. ce medicamente sa dea, de pe la ce firme producatoare, cum sa-ti prescrie ceai si repaus la pat pentru gripa etc.). Si doctori sunt si aici putini, pentru ca este scoala grea si meseria dura, iar realizarile profesionale nu contrabalanseaza intotdeauna loviturile incasate. Ce sa mai zic de Romania, unde nu-s bani, realizari mai pe sponci si lovituri mult mai dese?

    E bun articolul, o sa-l popularizez si eu pe unde pot. Mi-e sila de acest tov. ministru care a ales solutia electorala in locul solutiei medicale.

  24. 24

    @ Laur : în primul rând, ar trebui să accepte evidenţa şi s-o afirme -- ok, ok!!! n-o s-o facă, ştiu! avantajul lui în acest context este că aruncă pisica în curtea medicilor, care cică n-ar vrea să facă şi să dreagă, că el a dat bani etc.
    pe de altă parte, chiar nu sunt sigur că procentajul din PIB destinat sănătăţii este chiar atât de ridicat încât să nu poată să negocieze cu restul guvernului. spuneai de autostrăzi: CÂTE autostrăzi a construit vreunul dintre guvernele care s-au perindat pe la Palatul Victoriei? În 20 de ani am construit 200 de kilometri de autostradă, mari şi laţi.
    Un alt lucru pe care ar putea să-l facă, ar fi să dea liber la Casele de Asigurări complementare, care ar mai aduce ceva bani în sistem, dar asta nu-i convine pentru că ar mai fi un ochi (privat!) care să scotocească în banii de care acum dispune doar el şi cu prietenii lui :)

Leave a Reply


6 − two =

Subscribe without commenting