(pentru că anumite lucruri trebuie să fie spuse, indiferent de consecinţe)
Domnule Ministru,
Sunteţi absolvent al UMF Carol Davila şi, deşi n-aţi practicat medicina clinică niciodată, ar trebui să vă reamintiţi că factorul care determină o bună practică medicală, chiar la nivel de sistem, este banalul parteneriat medic-pacient. Exact ca şi în afaceri, sau ca într-un cuplu, încrederea dintre cei doi membri ai parteneriatului este premisa care asigură ani buni de colaborare benefică sau, din contră, de suspiciuni şi dezgust. Marele avantaj al încrederii reciproce este că nu costă bani.
Mă tem că atitudinea dumneavoastră din ultima vreme nu a ţinut cont de acest deziderat elementar. Sper că numai din necunoştiinţă de cauză aţi accentuat actualul curent de opinie ce a transformat un parteneriat, şi aşa profund şubrezit de mulţi dintre predecesorii dumneavoastră, într-o relaţie antagonică: pacienţii şi medicii au ajuns să se privească unii pe alţii precum şoarecele şi pisica. Poate că n-aş fi ajuns să vă scriu aceste rânduri dacă n-aş fi avut recent o discuţie cu ruda unui pacient, care mi-a explicat cât de „prost” fusese tratamentul prescris de un coleg necunoscut. Din fericire pentru tagma noastră, pacientul fusese tratat corect şi, de altfel, avusese o evoluţie favorabilă, numai că prea lentă faţă de aşteptările rudei pacientului. Cu toate acestea, „diagnosticul” stabilit de ruda pacientului, fără multă vorbă, a fost următorul: acel medic necunoscut greşise tratamentul! Ţin să vă atrag atenţia, domnule ministru, că respectiva afirmaţie a fost făcută cu aerul că era de la sine înţeles că medicul trebuia să greşească, în ciuda faptului că-şi tratase corect pacientul care, la ora conversaţiei, se juca în parc, alergând cu fiică-mea de la un leagăn la altul, sănătos tun, într-o atmosferă extrem de geroasă.
Această discuţie nu este altceva decât chintesenţa a ceea ce înseamnă acum încrederea populaţiei faţă de medici. Cu tristeţe, trebuie să extrapolez de o manieră care o să vi se pară cinică: cazul extrem de la Slatina nu este, la rândul său, decât un simptom al maladiei sistemului medical din România. Numai că, această maladie este foarte bine mascată – v-aţi pus, vreodată, problema, cum de a ajuns să fie acoperită cu atâta perfecţiune?
Oare o să vă miraţi când o să vă spun că practicienii din România n-au fost luaţi prin surprindere de ceea ce s-a întâmplat la Slatina? Oare o să vi se pară bizar dacă o să vă spun că mă aştept la un deznodământ similar (cu groaza de a nu fi imputat, ca de obicei, tot corpului medical) în serviciul pe care îl coordonez?
De fapt, domnule ministru, motivul fundamental pentru care vă scriu este că mi-aş dori tare mult să faceţi o inspecţie chiar în serviciul meu. Am să vă explic de ce.
Funcţionez într-un serviciu chirurgical de urgenţă. În ţările din comunitatea cărora am ajuns şi noi să facem parte, specialitatea mea este considerată una de vârf – în consecinţă, este o specialitate faţă de care interesul decidenţilor este extrem de ridicat, concretizându-se într-o anumită politică financiară şi de personal. Ca să fiu mai specific, la acelaşi număr de paturi pe care îl are serviciul nostru, în Germania sunt angajaţi 6 medici specialişti, la care se adaugă un număr apreciabil de medici rezidenţi, toţi având drept de gardă. În cele mai bune zile ale noastre, noi am funcţionat cu 3 medici specialişti şi cu 3 rezidenţi care aveau, doar parţial, drept de gardă. Numărul asistentelor din ţările civilizate este de două ori mai mare decât la noi, asta ca să nu mai menţionez de personalul care se ocupă cu scriptologia… În alte locuri, medicii sunt medici, domnule ministru – singurul lor obiect de interes sunt pacienţii şi profesia, ceea ce le permite să aibă timpul necesar nu numai pentru practica medicală nemijlocită, ci şi pentru comunicare cu bolnavii, pentru lucrări ştiinţifice şi pentru studiu – toate acestea alcătuind medicina, după cum bine ştiţi.
Fireşte că la noi este imposibil să atingem aceste deziderate, chiar dacă funcţionăm în acelaşi an de graţie, 2009, cu Germania, Franţa, Spania, Italia, Marea Bitanie, dar şi cu Polonia, Ungaria, Croaţia şi Slovacia…. Acest lucru are loc şi din vina mea, domnule ministru, şi iată în ce fel. Dintr-o naivitate de care acum îmi pare rău, am fost de acord ca împreună cu colegii mei să asigurăm urgenţele în timpul nostru liber, neplătiţi, ba chiar dând bani din buzunar. Speram (oh, sfântă imbecilitate!) ca doi dintre mai tinerii noştri colaboratori vor fi recompensaţi pentru cei trei (3!) ani de alergătură pe benzina lor sau cu taxiul, în zile de sărbătoare sau, pur şi simplu de week-end, asta ca să nu mai amintesc de zilele săptămânii, indiferent de ora din zi sau din noapte, speram, aşadar, ca în schimbul acestui serviciu, cei doi colegi mai tineri ai noştri să obţină post în spitalul în care au muncit fără rezerve, chiar şi în tranşe de 48 de ore neîntrerupte, fără să solicite vreo clipă contravaloarea muncii lor, nici de la pacienţi şi nici de la cei care erau îndrituiţi să-i plătească.
Nu a fost să fie aşa. După ce spitalul şi-a văzut 3 ani de urgenţe acoperite fără să scoată măcar un leu vechi din buzunar cu plata salariilor, colegii mei mai tineri s-au trezit cu un post temporar pe care să-l împartă la doi. Ştiţi cu cât erau plătiţi, fiecare, ca proaspeţi medici specialişti?
Cu zece milioane de lei pe lună, domnule ministru! Primul dintre colegii care a capotat a fost cel care nu avea casă în Bucureşti. Era un ins cu reală aplicaţie chirurgicală, dar nu mai avea cum să lucreze într-o ţară în care chiria era aproape egală cu venitul său lunar de medic specialist. În consecinţă, a plecat în Belgia, domnule ministru. Să ştiţi că îi e bine acolo deşi, când vorbim la telefon, are oarece nostalgii dar, ce să-i faci – era doar un băiat simplu din Ploieşti, cu părinţi care nu erau în stare să-l rezolve nici măcar cu o amărâtă de chirie, darămite cu un post. Şi nu, nu avea decât o Solenza cumpărată la mâna a doua, domnule ministru…
Dar nu se plângea din atâta lucru.
Aşa că, am rămas doar 3 plus 2, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După o vreme, am aflat că postul temporar de pe care plecase colegul, acel post împărţit cu colega lui, nu avea şanse să se definitiveze vreodată. În consecinţă, şi colega cu pricina a plecat – n-o condamn: după trei ani de neplată, să ajungi din nou să lucrezi voluntar, rimează totuşi a blasfemie intrafamilială, dacă pricepeţi ce vreau să spun. Colega a plecat, unde credeţi, la Pristina, în Kossovo, domnule ministru. Aflu că acolo câştigă 6000 de euro pe lună şi că pune bazele unui serviciu chirurgical. Mă bucur pentru colegă şi mă bucur şi pentru specialitatea mea – măcar în Kossovo să fie pusă acolo unde-i e locul.
Aşa că, am rămas doar 3 plus 1, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După care, şi cel de-al treilea rezident a încheiat cei şase ani de pregătire, fără ca să aibă posibilitatea de a se angaja pe undeva, asta în contextul în care componenta toracică a accidentelor ridică nepermis de mult rata de mortalitate a politraumatismelor – întrebaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat, dacă aveţi nelămuriri în acest sens. Între timp, însă, şefii dumneavoastră ajunseseră la concluzia că şi în România era criză, motiv pentru care s-au hotărât să îngheţe schemele de personal şi din sănătate. În consecinţă, cel de-al treilea tânăr coleg a plecat în Marea Britanie, unde nu e într-atât de multă criză încât să nu angajeze un chirurg toracic la Bristol. Nu ştiu cât câştigă acest din urmă coleg – nu ştiu decât că, după numai două săptămâni de lucru, a reuşit să-şi închirieze un apartament de trei camere în centrul oraşului, deşi este singurul membru care lucrează din familia lui de trei inşi. Ca o paranteză, cel mai tânăr dintre medicii primari din serviciul nostru şi-a permis abia acum, după 8 ani de serviciu, să-şi închirieze un apartament de două camere în Bucureşti, deşi lucrează atât el, cât şi soţia lui.
Dar, nu v-am scris doar ca să subliniez interesul pe care alte ţări îl acordă medicilor specialişti, fie ei doar nişte amărâţi de emigranţi. Aş putea doar să fac nişte trimiteri la manualele de istorie a medicinei pentru a vedea că, din cele mai vechi timpuri şi în cele mai îndepărtate puncte de pe glob, medicii erau respectaţi şi bine plătiţi, fiind consideraţi, totuşi, o specie meritorie d.p.d.v. social, care trebuie remunerată corect. Ştiaţi că în Grecia antică, sau la Roma, medicii erau scutiţi de taxe? Fireşte, nu mi-ar da prin cap să solicit aşa ceva acum, în zilele noastre cele atât de monetizate – nu e decât un exemplu prin care îmi susţin punctul de vedere de mai sus, cum tot doar un exemplu este că şi în ţările Africii Negre (lumea a III-a, voyons…) un medic specialist este plătit cu cel puţin 50% mai mult decât omologul lui român. Să nu îndrăzniţi să mă contraziceţi pentru că am primit oferte de acolo – numai că sunt prea bătrân ca s-o iau de la început, tocmai în Africa.
Numai că, nu sunt eu cel priceput când vine vorba de bani. Cine mă cunoaşte nemijlocit ştie că aşa stau lucrurile. Păsul meu este altul. Ce fac eu acum, împreună cu ceilalţi doi colegi ai mei plus un nou rezident, în contextul în care ar trebui să funcţionăm cu o echipă de 6 specialişti plus minimum 3 rezidenţi?
Vreţi să vă spun unde o să capotăm, domnule ministru? Azi sunt într-o umoare infectă şi nu mă interesează consecinţele unei scrisori deschise, aşa că o să vă spun care sunt punctele slabe ale serviciului meu – de altfel, sunt punctele slabe ale întregului sistem pe care, cu onor, îl manageriaţi. Dacă aveţi dificultăţi în a pricepe succesiunea raţionamentelor, rugaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat să citească materialul – fiind practician, dânsul îmi va înţelege argumentele la justa lor valoare.
Aşadar, suntem 3 inşi plus 1 într-un serviciu care necesită 6 plus minimum 3. Când şi când (s-a întâmplat chiar în ultimele două săptămâni), câte unul dintre noi are dreptul la concediul de odihnă legal. Atunci, rămânem în serviciu doar 2 specialişti plus 1 rezident. Acum, indiferent cât de mândru aş fi eu de specialitatea mea, nu vreau să fac prea mult caz de ea – cu toate astea, este o specialitate care, conform normelor internaţionale de bună practică, necesită la anumite intervenţii chirurgicale echipe din minimum trei medici. Prin urmare, sunt pus în faţa următoarelor situaţii: fie aleg să fac o echipă operatorie dintr-un număr mai scăzut de medici decât sunt necesari pentru buna desfăşurare a operaţiei, astfel încât să mai am un om care să urmărească pacienţii de pe secţie şi/sau care să primească urgenţele, fie intru cu echipa completă, conform cărţilor, numai că atunci nu mai rămâne nici un om care să urmărească pacienţii de pe secţie sau care să primească urgenţele.
Eu m-am sucit în fel şi chip, domnule ministru, vă dau cuvântul meu de onoare, dar aritmetica este imbatabilă pentru mine. Prin urmare, aceasta este prima întrebare pe care v-o pun: cum să fac, domnule ministru? Să-mi asum riscuri intraoperatorii, sau să-mi asum întârzierea în ce priveşte primirea unei urgenţe la camera de gardă? Să risc viaţa pacientului de pe masă, sau să las secţia descoperită?
Oh, staţi liniştit – până acum nu ne-am făcut de baftă, dar, îmi permit să vă întreb: cât timp credeţi că vom reuşi să funcţionăm în acest regim de lucru suboptimal? Credeţi că o fi făcut cineva calcule apropo de răgazul de timp mediu înainte de a comite o greşeală ireversibilă în condiţii de personal insuficient? Dacă da, trimiteţi-mi şi mie referinţele bibliografice, ca să pot să-mi informez corect pacienţii asupra riscurilor. Nu vă sfiiţi – încercaţi acelaşi lucru şi cu alte specialităţi (de pildă cu ATI-ul!), asta ca să ştim cam la ce intervale de timp să ne aşteptăm la catastrofe pe care le vor încasa chiar pacienţii pe care susţineţi că-i reprezentaţi.
Sau, credeţi că ar fi mai bine să nu le mai permitem colaboratorilor să-şi ia concediul legal de odihnă? Poate că ar fi mai bine să le sugerăm să lucreze conform normelor unui stahanovism medical? Să le promitem ceva medalii, domnule ministru, că de prime şi de plata orelor suplimentare n-a fost vorba nici măcar când nu era criză, darămite acum?
Mă rog… Dar, staţi că n-am terminat! Mai e o chestie şi mai absurdă, domnule ministru, şi zău că vreau s-o auziţi! M-am trezit cu nişte adrese oficiale, domnule ministru, adrese conform cărora ni se pune un plafon de consum de medicamente per pacient… După ce le-am primit, am făcut şi eu nişte calcule şi ştiţi ce am constatat, fir-ar ea să fie de aritmetică?
Am constatat că plafonul de medicamente per pacient internat nu trebuie să depăşească 70 de euro… Pe cuvântul meu, atât mi-a ieşit: 70 de euro per pacient, că am făcut şi proba la împărţire, domnule ministru! Păi, zău că m-aş chinui să fac şi treaba asta, că m-am obişnuit să lucrez în condiţii suboptimale de când am intrat în sistem dar, ce să mă fac când, prescriind un medicament relativ ieftin, mă trezesc că respectivul medicament NU se află în farmacia spitalului?
Un lucru ciudat: medicamentul ieftin nu e în farmacie, în schimb, omoloagele lor (sic!) extrem de scumpe se găsesc la discreţie… Am şi eu momente când consider că un antibiotic pe cale bucală este suficient la cazul X sau Y dar, cum să-l prescriu, când spitalul îmi returnează condica de medicamente cu faimosul înscris L.F., adică lipsă farmacie, oferindu-mi în schimb, alternative care depăşesc într-o zi, la un singur pacient, 70 de euro?
Alt lucru bizar: în aceeaşi adresă cu plafonul de medicamente se aflau două paragrafe în care mi se atrăgea atenţia că mi se vor retrage sporurile de conducere dacă îndrăzneam să depăşesc respectivul plafon. M-a umflat râsul, domnule ministru! De cinci ani de când lucrez în actualul spital, n-am încasat niciodată sporurile de conducere, aşa că m-a cam durut în cot, recunosc, de ameninţarea decidenţilor. Problema apărea, însă, după încă un paragraf, în care scria negru pe alb că dacă vom depăşi plafonul de medicamente două luni succesive, sancţiunile salariale vor fi extinse şi asupra celorlalţi membri ai serviciului, nerezumându-se doar la medicul coordonator/şef de secţie.
Bun! Să zicem că ne speriem şi că luăm ad litteram ameninţările decidenţilor, care ameninţări, o ştiu prea bine, nu sunt făcute din capul decidenţilor locali, că i-am mai văzut şi noi pe alde Boc et comp. cum se străduiesc să scoată ţara din marasm, săracii! Rezultatul adresei sus-menţionate ar fi că, de spaimă, ne vom apuca să scriem reţete pe care să le dăm aparţinătorilor pacienţilor, astfel încât să facem economii, numai că, pentru această situaţie, aceiaşi decidenţi au stabilit că, dacă cineva se adresează la conducerea spitalului cu o asemenea reţetă (e dreptul pacientului să-şi recupereze cheltuielile din sistem, domnule ministru – vezi legea Paveliu!), atunci spitalul va pune medicul să plătească din buzunar tratamentul pe care l-a administrat pacientului.
Aşa că, vă întreb şi eu, oarecum naiv: eu ce fac cu pacienţii mei, domnule ministru? Îi mai tratez, sau îi las baltă? Îi mai operez sau îi trimit prin alte spitale, să-i opereze alţii, deşi, când mă gândesc în ce spital lucrez, îmi dau seama că n-am unde să-i mai trimit, spitalul meu fiind ceea ce se numeşte o staţie terminus d.p.d.v. medical… Aş vrea să vă reamintesc că acest plafon de 70 de euro per pacient ar fi valabil doar dacă noi am interna cei 70 de pacienţi contractaţi lunar cu Casa de Asigurări – ce să mă fac, însă, cînd, numai în luna ianuarie, am internat aproape o sută de pacienţi?
Zău că nu ştiu, aşa că aştept instrucţiunile dumneavoastră. Şi, pentru că tot am deschis mai sus discuţia despre staţia terminus d.p.d.v medical, vă daţi seama că am ajuns să mă plâng tocmai eu, care lucrez în ceea ce se cheamă, conform sistemului de referinţă local, un spital bogat. Aţi fost vreodată, domnule ministru, să vedeţi ce se petrece în spitalele din provincie? Nu mă refer la vizitele fulger în care aţi schimbat nişte directori de spitale, şi asta în condiţiile în care ştiaţi prea bine că problemele de personal din provincie sunt cu mult mai grave decât în Bucureşti, astfel încât în anumite judeţe nu se poate constitui o linie de gardă de ATI de exemplu… Nu la asta mă refer, domnule ministru, scuzaţi că vă atrag atenţia…
Mă refer la absenţa celor mai elementare facilităţi de practică medicală serioasă, domnule ministru. Am colegi care lucrează în provincie, am colegi care-şi cunosc meseria, dar care nu au cum s-o practice… Predecesorii dumneavoastră s-au lăudat cu nenumăratele dispozitive hi-tech pe care le-au cumpărat, cu investiţiile nemaipomenite de care a beneficiat medicina: computere, laptopuri, CT-uri, RMN-uri etc. N-am văzut pe nici un ministru, însă, şi, din păcate, nici pe dumneavostră nu v-am auzit vorbind, despre politica de personal din sănătate, domnule ministru. Toate sculele alea frumoase, toate sculele alea care au costat o sumedenie de bani, trebuie operate cu personal calificat, domnule ministru. Degeaba cumpără Z din oraşul M un echo doppler dacă nu are cine să-l folosească. Degeaba cumpără acelaşi Z din acelaşi oraş M o trusă de endoscopie dacă n-are cine s-o folosească. Sau, degeaba sunt la Curtea-de-Argeş chirurgi generalişti dacă nu există suficienţi anestezişti astfel încât să-şi poată efectua operaţiile.
Acum, eu ştiu că sunt cârcotaş – dar nu ştiu de ce, îmi este imposibil să nu mă gândesc că este mult mai facil să faci achiziţii de tehnologie în valoare de milioane de dolari/euro, decât să investeşti în personal, în calificări şi în programe. Poate că recompensele după achiziţionarea de tehnologie sunt mai… vizibile? Poate că investiţiile în politica de personal nu ajung chiar acolo unde trebuie? Uite, dacă aş fi ziarist v-aş pune această întrebare, dacă aş avea prilejul…
Şi ştiţi de ce mai sunt supărat, domnule ministru? Mai sunt supărat şi pentru că, nu ştiu de unde şi până unde, s-a încetăţenit ideea că în spitale nu se mai moare. Aş vrea să fiu clar: nu pledez, n-aş avea cum, pentru exonerarea celor care se fac vinovaţi, într-adevăr, de culpă medicală. Numai că, după cum bine aţi studiat în perioada în care dumneavostră înşivă aţi fost rezident în sănătate publică, domnule ministru, ştiţi că aşa-numitul malpraxis este un concept diferenţiat în funcţie de arealul în care se practică medicina. Asta n-o spun eu – o spun inşii cei mai nervoşi în ce priveşte malpraxisul, şi anume americanii.
Cu alte cuvinte, ceea ce la New York, să spunem, este considerată culpă medicală, este privită cu mult mai multă îngăduinţă la Washoe, să spunem, unde accesul la tehnologie este mai sărăcuţ, unde numărul medicilor este mai scăzut etc. Din acest motiv, spitalelor şi celorlalte aşezăminte medicale din ţările civilizate li se atribuie un anumit grad, în funcţie de capacitatea de rezolvare a cazurilor. Acest grad se regăseşte şi în încadrarea cazurilor de malpraxis. Fireşte, a nu examina un pacient este culpă medicală şi la Tuamotu-din-Vale, pe insulele Marchize, acolo la ei, în Pacific, dar nu la asta mă refer. La noi, în schimb, nu contează că un pacient este examinat şi tratat la Jibou, să zicem – el este considerat, a priori, ca fiind culpă medicală dacă nu are o evoluţie favorabilă, deşi la Jibou nu se pune problema unor capacităţi medicale optimale. În mod similar, am avut prilejul să văd la TV câteva cazuri care nu ţineau de culpa medicală, dar care erau tratate ca atare, fără ca dumneavoastră să explicaţi vreodată (nici predecesorii dumneavoastră n-au făcut-o) că medicina are limite şi că anumite maladii nu sunt compatibile nici cu viaţa, nici cu un diagnostic în doi timpi şi trei mişcări. Această realitate ar trebui să vă fie familiară – nu există specialitate medicală în care capitolul de diagnostic diferenţial să nu ocupe pagini întregi – aţi făcut 6 ani de facultate şi trebuie să ştiţi asta! Pe de altă parte, nu este treaba pacienţilor să înţeleagă cum stau aceste lucruri fără o explicaţie – pacienţii, însă, doar văd cum trageţi concluzii din vârful condeiului, de parcă medicina ar fi un service auto în care omul intră bolnav pe o parte, ieşind pe partea cealaltă, cu necesitate, sănătos şi zâmbitor.
Dar, las’ că aici, nici cei care ar trebui să pledeze corect pentru cazurile complexe nu o fac aşa cum ar trebui – aşa că această vină o împărţiţi cu confraţii noştri care recurg (e obicei naţional!) la număratul arogant al ouălelor în loc de a furniza publicului explicaţii inteligibile. Vina dumneavostră, însă, este că în ciuda faptului că ştiţi şi aceste lucruri, nu v-am auzit niciodată punând la punct respectivele probleme – să se datoreze asta relaţiei de strânsă prietenie pe care doriţi s-o clădiţi cu presa, în detrimentul realităţii?
Nu îndrăznesc să vă bănuiesc de aşa ceva. La fel cum nu îndrăznesc să vă bănuiesc de nimic rău (honi soit qui mal y pense!) nici când afirmaţi, prin interpuşi, că preţurile la medicamente, care tocmai au crescut, vor scădea în luna aprilie. Până atunci, însă, mă întreb cu ce anume substanţe vom mai da anestezie pacienţilor fără ca spitalele să nu devină datoare vândute (ştiţi cât de mult s-au scumpit anestezicele?), dar, mai bine mă opresc, căci deschid un alt subiect.
Numai că, uite că am ajuns să vorbesc şi despre bani. Aici, chiar că nu mă bag, domnule ministru. Ştiţi, n-am pregătire financiară. Absolut deloc. Numai că, auzind atât de multă lume povestind tot soiul de lucruri stranii care au loc cu banii de la Casa de Asigurări, mai ales în anii electorali, aş dori şi eu să vă fac, în măsura în care nu vă irit prea tare, o anume propunere. Fiţi pe pace, ştiu că banii de la Casa de Asigurări nu sunt pe tarlaua dumneavoastră, dar, măcar d.p.d.v. moral, dumneavoastră sunteţi garantul sănătăţii publice din România. În context, v-aş sugera să solicitaţi un audit în ce priveşte banii de la Casă – dar nu un audit din ăsta, ca între prieteni, ci un audit cu o firmă externă, independentă, care să scobească aşa cum trebuie prin conturile Casei Naţionale de Asigurări. Sunt sigur că mulţi români ar fi dispuşi să dea încă nişte bani (s-au obişnuit, săracii, inclusiv cu onorariile cu care, nu-i aşa, ne „îmbogăţesc” nepermis de mult pe noi, medicii), sunt convins, aşadar că românii ar oferi prin subscripţie publică banii necesari auditorilor, numai ca să ştie ce căi iau cotele prelevate din salariile lor.
Se duc banii de asigurări doar în sistemul sanitar? Dacă da, ce anume se întâmplă cu ei în sistemul sanitar? De ce suntem, de 19 ani de zile, într-o criză financiară perpetuă? Cine răspunde de fondurile prost investite în sănătate? Dacă toată lumea e nemulţumită, de ce nici unul dintre şefii Casei de Asigurări nu a dat explicaţii vizavi de filiera banilor pe care îi are în administrare? Pe de altă parte, dacă noi, medicii, suntem nişte proşti în ce priveşte administrarea banilor publici, de ce nu s-au rezolvat problemele financiare din sistem după ce mulţi manageri de spitale au fost selectaţi din alte profesii? Şi dacă nici medicii, nici noii manageri non-medici nu sunt buni de nimic, de ce sunt lăsaţi pe bară colegii dumneavoastră de la Institutul de Sănătate Publică, domnule ministru? De ce n-am văzut nici un specialist în sănătate publică în funcţii de decizie vizibile, la minister? OK, predecesorii dumneavoastră aveau scuza că n-au auzit de aceşti specialişti – dar, în ce vă priveşte, vorbim despre colegii dumneavoastră de rezidenţiat, vorbim despre conferenţiarii şi profesorii dumneavoastră, domnule ministru…
Chiar aşa o părere proastă să aveţi despre cei care v-au învăţat cum să fiţi ministru, domnule ministru?
Nu mă aştept ca vreun decident să ia în seamă ce am scris eu aici, nici chiar dumneavoastră, domnule ministru. M-am obişnuit să nu primesc răspunsuri, nici chiar la adresele oficiale în care semnalez decidenţilor probleme similare cu cele enumerate aici. Unii mi-au spus (doar verbal) că bat câmpii. Alţii mi-au spus, tot verbal, să fac gura mai mică. Alţii au relatat, în absenţă, că sunt o fiinţă imprevizibilă. M-am obişnuit cu toate astea, domnule ministru.
Cu un singur lucru nu m-am obişnuit, însă, acela fiind că numai noi, practicienii, ajungem să dăm explicaţii pacienţilor şi rudelor lor. Noi, practicienii, trebuie să justificăm incapacitatea sistemului de a oferi necesarul absolut minimal pentru o medicină onestă în 2009. Pe noi se supără pacienţii şi rudele lor când cazurile nu merg bine, deşi, doamne iartă-mă, ştim ce ar trebui făcut la cazul X, dar n-avem de unde să-i oferim ceea ce ar necesita acelaşi caz X – şi nu, nu vorbesc de nanotehnologii şi de transplanturi, vorbesc de banalele antibiotice, de feşe, de perfuzoare, de numărul angajaţilor, de analgezice şi de mănuşi de unică folosinţă şi de seringi.
Pe de altă parte, vă mărturisesc, domnule ministru, că nu reuşesc să mă obişnuiesc cu ideea că, prin tăcere, devin complice cu un sistem care, în egală măsură, afectează şi starea de sănătate a populaţiei, dar şi onoarea profesiei medicale. Oh, da, ştiu că sunt patetic – dar aşa m-au educat ai mei acasă, de mic. Vreau să spun că există cuvinte în care, eu unul, continui să cred, domnule ministru, părându-mi-se chiar mai importante decât accesoriile din jur. De altfel o să vorbesc chiar acum şi despre ele, despre accesorii…
Aşadar! Să nu vă aşteptaţi, cumva, să-mi pun cenuşă în cap pentru acele aspecte sistematic evitate în discuţiile publice cu medici – mă refer, cum altfel, la onorariile aşa-zis necuvenite. Nu vreau să iniţiez o captatio benevolentiae vizavi de pacienţi, aşa că nu vă speriaţi, domnule ministru, că aş fi în stare să mă aliez acum cu pacienţii ca să ne năpustim, împreună, pe bancheta din spate a vreunui Ferrari! Din contră, am azi chef să-mi ridic toată lumea în cap – pe non-medici inclusiv. În ultima lună mi-am petrecut fiecare a cincea noapte în spital, prin urmare sunt obosit şi nu-mi mai pasă de consecinţe.
Sunt ani de zile, stimat public, de când vi se tot spune că medicina nu costă decât cei 16% despre soarta cărora nu ştim nimic, deşi, o ştiţi prea bine, realitatea este alta. Iar dumneavoastră, stimat public, vă prefaceţi că aşa ar trebui să stea lucrurile deşi auziţi foarte des, pe tot soiul de canale mediatice, de fonduri strânse pentru ca un pacient nefericit să fie operat în străinătate. Se vehiculează sume între 20.000 şi 140.000 de euro pentru o intervenţie, dar dumneavoastră vă prefaceţi că aceste cereri de ajutor pentru nişte semeni în reală suferinţă sunt acceptabile atunci când trebuie să ne tratăm în străinătate, dar că devin inacceptabile când trebuie plătite acasă.
Medicina costă mult, foarte mult, al naibii de mult costă, doamnelor şi domnilor.
De altfel, dumneavoastră înşivă aţi găsit soluţia la această problemă – adresarea la serviciile private. Acolo aţi găsit şi curăţenia care vă lipseşte în spitalele de stat şi modul de comunicare pe care vi l-aţi dorit. Cu alte cuvinte, aţi realizat că un anumit standard al serviciilor costă nişte bani pe care n-aţi ezitat să-i oferiţi. Şi acum, o să vă întreb, în ciuda vociferărilor: câţi dintre dumneavoastră aţi plătit asigurări de sănătate complementare, care v-ar fi permis să vă adresaţi unor servicii superioare, şi câţi aţi preferat să plătiţi leasinguri la maşini scumpe, bunuri electrocasnice etc?
Răspunsul, îl cunoaşteţi mai bine decât mine: vă este mai ieftin să plătiţi onorarii cenuşii la nevoie, decât o cotă parte din venituri, permanent, asta lăsând la o parte profilul comportamental de masă al românilor, care preferă să epateze cu un mobil foarte scump, decât să fie abonaţi la serviciul de sănătate X.
Ştiu, mie mi-e uşor să vorbesc din acest punct de vedere – n-am cerut nicicând vreunui pacient nici un capăt de aţă şi nici n-am s-o fac, din motive absolut personale. Pe de altă parte, nici n-o să-mi scadă clientela după acest autodafé – mai bine de 50% dintre pacienţii mei nu mă caută direct: ei ajung să mă cunoască doar după ce-şi revin din şocurile care îi aduc, din nefericire, la spital.
Dar, având în vedere că n-am cerut niciodată nimic, nimănui, aş vrea ca atât eu, cât şi colegii de vârsta mea care, mulţi nu v-au cerut nici ei, nimic, niciodată, şi care şi-au petrecut în 23 de ani de practică (am făcut calcule, domnule ministru!), cam şase ani de gărzi puse cap la cap, colegi care, în plus, au stat în jur de 40% din timp peste program, fără a fi plătiţi nici oficial, nici neoficial – în numele tuturor celor care v-au făcut sănătoşi, unii venind noaptea de acasă când nu era treaba lor s-o facă, mulţi suplinind lipsa cronică de personal, în numele celor care v-au prelungit viaţa, ba chiar şi în numele celor care v-au primit onorariile pentru care nu şi-au pus doar o simplă semnătură pe un act, ci care v-au operat, v-au anesteziat, v-au tratat în timp ce majoritatea dormeaţi – în numele tuturor, vă spun să nu-i mai credeţi pe toţi miniştrii sănătăţii, mult mai interesaţi în exerciţii de imagine decât în rezolvarea problemelor din sistem. Incapacitatea politică de a administra sistemul medical, domnule ministru, este doar incapacitatea dumneavoastră – nu este dovada nici a slabei pregătiri a celei mai mari părţi a medicilor şi nici a unei imoralităţi funciare a celor în halat alb.
Şi, pentru că tot avem un ministru al sănătăţii cu dublă specialitate, o să-mi permit următoarea afirmaţie, stimat public: când ai în buzunar bani pentru un Logan la mâna a doua, e cel puţin bizar să ai pretenţia să mergi toată ziua-bunăziua într-un Ferrari! Şi, ca să închei subiectul banilor negri, nepermişi, sau cum vreţi să le spuneţi, am să vă pun problema în felul următor: problema fundamentală a practicianului este să-şi trateze toţi pacienţii în mod egal şi fără să condiţioneze actul medical – în rest, însă, sper că nu doriţi să fiţi trataţi (doamne fereşte!) de chirurgi cărora să le stea mintea la plata întreţinerii sau care să se îmbulzească pe la cozi doar pentru că am fi cu toţii egali, sau care să stea peste program doar pentru că la noi în ţară, n-au apărut încă listele de aşteptare. Pe de altă parte, dumneavoastră înşivă, chiar inconştient, aveţi anumite aşteptări de la imaginea simbolică a medicului (era să spun de la engrama medicului) dar, numai când aveţi nevoie de el, aveţi pretenţia să se ridice la respectivul nivel de aşteptare. În rest, însă, când slavă domnului, sunteţi sănătoşi, aţi dori ca medicii să facă parte din marea masă a mulţimilor, ignorând realitatea despre ceea ce înseamnă, cu adevărat, un medic.
Am să închei, discutând despre afirmaţia absolut aiuritoare că un coleg (fie el un scelerat care nu şi-a văzut pacientul la nevoie) a încasat 104 milioane de lei într-o lună.
Această afirmaţie determină o dilemă à la Nae Caţavencu – am s-o expun, pentru că domnul doctor Raed Arafat (of, cât de mult l-am admirat pentru realizările de la SMURD!) a ridicat-o la fileu. Nici eu şi nici nimeni altcineva, niciodată, n-am auzit de un salariu atât de mare în medicina românească, la stat. Dacă acel medic a primit, în mână, 104 milioane de lei la actualele tarife de plată, înseamnă că a petrecut în spital un număr de ore înfiorător de mare – un număr de ore nepermis prin codul muncii nu numai în ţara noastră, ci oriunde pe pământ. De aici, ce deducem? Sau că afirmaţia este adevărată – în consecinţă, schema de personal din acel spital era îngrozitor de subţire (nu mă mir) şi că nu era altă soluţie, decât ca respectivul medic să stea la nesfârşit în spital. Prin urmare, vina medicului care nu şi-a văzut pacientul (asta n-am să înţeleg niciodată, indiferent cât de istovit ar fi fost) trebuia împărţită cu vina sistemului supervizat de dumneavoastră, domnule ministru, sistem care permite încălcarea legii în ce priveşte numărul de ore lucrat. În context, vă întreb încă o dată: cum intenţionaţi să manageriaţi politica de personal, domnule ministru, în condiţiile în care România are cu 30% mai puţini medici decât este necesar? Nu uitaţi că şi eu vorbesc la rece – dar pot eu să ştiu cum o să reacţionez după ce o să mă ajutaţi să câştig 104 milioane de lei, petrecând o lună întreagă la serviciu? Poate că o să-mi văd pacientul, totuşi – dar credeţi că o să-l examinez corect?
Ce părere aveţi, domnule ministru?
Pe de altă parte… chiar 104 milioane?!?! Şi dacă domnul Arafat nu s-a uitat cu atenţie pe fluturaş şi a făcut o aserţiune nefondată?
Dacă se dovedeşte varianta neatenţiei, o să vă fie greu s-o justificaţi în faţa colegilor care, lucrând cu mult peste program, abia dacă reuşesc să ridice cel mult 40% din acel salariu, după o lună de lucru istovitoare. Aşa că mă întreb şi eu, cu naivitate, de ce a trebuit să vehiculaţi un lucru într-atât de neadevărat pe posturile TV, domnule ministru?
Cu stimă,
Un Împricinat de Medic
p.s. – Sincer, n-am de gând să moderez acest post, pentru că ştiu care vor fi reacţiile. Iertare pentru ce spun acum, dar, din nefericire, moderările la acest post, ca şi invectivele, nu vor avea nici un sens aici, în scris – ele vor avea loc în viaţa reală, în camerele de gardă, când dumneavoastră, pacienţii care nu mai aveţi încredere în noi, medicii dumneavoastră, veţi vedea că veţi aştepta din ce în ce mai mult pentru o consultaţie din ce în ce mai sumară, consultaţie urmată de un tratament din ce în ce mai frugal. Pentru ca realitatea să nu fie asta, o să fie nevoie de o minune: din păcate, nu văd cine o să fie în stare s-o aducă printre noi.
La fel de sincer vă spun că sunt momente când nu mai am chef să stau nici o clipă peste program (lucru de la sine înţeles în orice altă ţară), după ce văd cum profesia îmi este terfelită. Nu-i înţeleg nici pe colegii mei care, în loc de explicaţii coerente, răspund cu aroganţă – dar le găsesc circumstanţe atenuante: mi se pare cel puţin bizar ca specia denumită ziarişti să generalizeze, ricanând, o problemă tragică, azvârlind oprobiul asupra unei întregi categorii profesionale. Din experienţă proprie ştiu cum se comportă anumiţi ziarişti la spital – la fel ca şi pacienţii cu foarte mulţi bani, îşi imaginează că sănătatea poate fi dobândită prin presiune sau… prin bani. La fel ca şi pacienţii cu foarte muţi bani, consideră că se înţelege de la sine că domniile-lor merită un tratament preferenţial…
Ceea ce nu e deloc adevărat. Dar, ar fi acesta un motiv suficient pentru a considera că toţi ziariştii sunt prost crescuţi sau animaţi de parti-pris-uri?
În fine…
Acest post este dedicat tuturor medicilor care strâng din dinţi.
As fi recunoscator daca nimeni nu mi s-ar adresa cu “domnule” ci doar cu J.C. si atat.
Eu nu vorbeam de a te duce la Viena in nici o circumstanta. Nu propun o alternativa ci o REFORMA. Cu atat mai dureroasa si mai radicala cu cat e mai scurta si mai eficienta. Medicina a fost inventata de oameni pentru a le servi nevoilor lor directe. In momentul in care (asa cum este zugravit aici) ea NU mai serveste acestor nevoi CE DRACU NE RETINE DE LA A RENUNTA LA EA ? Eu sunt gata sa renunt la ea. Sa renuntam pentru o vreme in care sa vedem cum e. Poate ca la ora actuala medicina la noi e atat de handicapata incat fara ea DE TOT nu ar fi mare diferenta, inafara irosirii unor fonduri, mai stii? Lipsa reformei aici a insemnat timp de 20 de ani o BOALA LUNGA la capatul careia, aka. MOARTE SIGURA, ne aflam. Dezastrul oricum urmeaza. Putem sa traim in negare si sa ne prelungim si mai mult mizeria sau putem sa ne asumam responsabilitatea pentru el, ca platitori de taxe si sustinatori ai sistemului ce ne aflam.
Primul pas este acesta. Apoi trebuie sa aflam cat costa sanatatea. Cat costa mentinerea ei si cat costa recapatarea ei. Cat costa ASIGURAREA sanatatii proprii si a familiei. Cine spune “eu am dat bani la doctor” e inept si superfluu dintr-un simplu motiv: NU CONTEAZA CA AI DAT BANI! Poate va suna stupefiant dar, va rog concentrati-va putin si acceptati ca ASA E. De unde stiti cat valoreaza serviciul de care ati beneficiat? Nu conteaza ca serviciile trebuiesc teoretic acoperite din bugetul la care contribuim toti, asta NU discutam, sistemul acesta e viciat si ineficient, asta e alta dezbatere. Ideea e ca un serviciu COSTA si are un desfasurator cat se poate de concret, pe care noi, cei care chipurile dam bani la doctor, NU il cunoastem deloc. Incercam sa ni-l imaginam dar ne inselam amarnic, va zic io! Si inca la rata de CEL PUTIN 10x, va promit eu! Cum ar fi ca eu, care produc si comercializez balamale, frate, sa ma duc duminica in targ cu ele, sa le pun frumos pe taraba si sa chem lumea sa le ia pur si simplu “luati, frate, balamale” iar bani SA NU CER, ci sa-i las pe toti sa-mi dea clasicul “cat crede de cuviinta”. Sincer si daca duce pe cineva capul, care credeti ca ar fi rezultatul? Probabil ca va imaginati cum toti ar intra frumos pe net, al calcula tot despre materia prima, tehnologie, utilitati, toate costurile businessului, tot necesarul pentru fabricarea, transportul si comercializarea unei biete balamale, la care ar adauga si taxele si impozitele aferente si peste care ar pune frumos si un bacshis pentru incurajare ca deh, le fac mai bine decat concurenta 😀 Sigur asa ar proceda fiecare, nu ? SIIIIIIIIGUR ! io sunt convins. (unii nu se vor prinde ca sunt ushor ironic aici asa ca zic: SUNT IRONIC! NU AR FI DELOC ASA, AS DA FALIMENT IN ZIUA IN CARE AS FACE TAMPENIA ASTA! inteles?)
Asa e si cu medicina, prieteni! sanatatea e o balama cu pret si la fel este orice serviciu medical, de la un consult general sau masurarea unei tensiuni arteriale la un transplant cardiac. Sanatatea nu e ceva abstract si magic si in nici un caz inestimabil, cum ne invata principiile retro anacronice si comuniste daca vreti, la modul “viata e ceva inestimabil, sanatatea nu are pret, atunci de ce plm sa mai platim pentru ea?”, supertare, nu ? NU SE POATE! Sanatatea azi in mare masura inseamna TEHNOLOGIE iar tehnologia inseamna bani, asta e tot.
Va rog, aflati cat costa! chiar puteti! eu am aflat si am dedus ca nu imi permit sa ma imbolnavesc si sa imi platesc din buzunar NIMIC pe bune. Si putina lume poate, foarte putina. Nu discutam de procente sau de cate unu la mie ci mai putina lume, mult mai putina.
AFLATI! succes!
doctore, ma inchin adanc in fata ta. si eu, citind ce e woland, m-am gandit la acelasi lucru: hai c-am castigat un avocat!
challenge: woland, vino fata-n fata cu noi, care il sustinem pe doctor intru normalitate( e ce imi doresc cel mai mult in tara asta, normalitate), si, daca nu te convingem, ne dam batuti cu totul. esti minunat pentru a ne testa calitatea retoricii. ai obisnuinta argumentarii riguroase, si esti impotriva. let’s contend!ridici manusa?
o mica observatie, totusi, woland: “un anestezist de la spitalul Floreasca i-a zis mamei mele sa nu se zgarceasca pentru ca viata ei e in mainile lui.”. daca domnia ta mergi sa te tratezi ( numai)in strainatate , de ce nu ai dus-o si pe mama domniei tale tot acolo?
BANC:
Cum poti sa fii un doctor, profesor universitar, decan al facultatii, infiintator al facultatii de medicina, deputat si in acelasi timp secretar de stat la ministerul sanatatii??
Raspuns simplu: PSD sau orice partid (tagma golanilor)
Se intampla la galati
nu mai spune, dobitoc de doctor! dar cand prezinti toate datele clinice si medicul se uita la ele ca si cum ar fi stropie cu vitriol, desi sunt CLAR ADEVARATE, CUM TE SIMTI CA PACIENT? un rahat fara nici o sansa la VIATA!
domnule doctor,
pana a citi scrisoarea dumneavoastra (la care am si unele mici obiectii), am fost tentat sa-i injur pe medici. asa, pur si simplu! acum, am sa ma gandesc de doua ori inainte de a judeca un medic. asta nu inseamna ca am sa fiu ingaduitor si cu uscaturile, dar, repet, mi-ati deschis o fereastra prin care privesc altfel decat pana acum actul medical.
ganduri bune!
Ex abrupto:
Din punct de vedere avocatesc, mi se pare absurd sa ceri sa depuna marturie pentru ticalosia unei persoane cuiva care nu a fost de fata. Adica, daca unui pacient i s-au cerut bani pentru actul medical, in mod sigur nu a fost de fata cu alti doctori. Si nici macar nu pretind ca pacientul acela sau ruda sa sa mearga pe loc la politie. Cred ca daca face plangere cand se simte dumnealui in siguranta ar fi de ajuns.
Dar sa ceri unui doctor sa spuna despre un coleg ca “ar conditiona actul medical”, pe ce dovezi se va baza aceasta marturie? Credeti ca o marturie indirecta poate fi acceptata ca dovada? Dumneavoastra, oricaruia dintre pacienti, v-ar conveni sa fiti concediati pentru ca un coleg a spus ca ar fi auzit ca ati primit spaga sau ca ati fost agresiv cu clientii?
Si atunci raspunderea pentru fiecare astfel de “ilegalitate” tolerata este a dumneavoastra, a pacientilor. Caci in loc sa va resemnati ca “toata tagma” e murdara ar trebui sa faceti plangeri la politie, sa tipati in gura mare, sa dati nume. Nici macar Woland nu a spus cum se numeste doctorul care i-a cerut bani mamei sale, anestezistul. Aveti curaj! Numiti-i! Scrieti mare pe pereti numele lor, ca sa stim ca nu vom gasi in ochii lor bunavointa si profesionalism! Daca e sa alegem uscaturile de padurea sanatoasa, cum credeti ca o sa reusim? Propun sa facem lista neagra a doctorilor care nu sunt oameni. Si sa dam dreptul pacientilor sa depuna marturie, chiar si sub protectia anonimatului. Sa vedem cate pareri negative si cate pozitive pot sa mai adune doctorii care au mai ramas in Romania. Sa aiba fiecare dosarul sau cu bile albe si bile negre.
As putea sa incep prin a pune pe lista neagra, pentru superficialitate: Dr. Valentin Munteanu, Neurochirurg la Bagdasar. Se gaseste cineva sa ii ia apararea?
Nu as vrea sa vorbesc despre felul in care am luat decizia de a pleca din medicina, dar mi se pare emblematic pentru ce se intampla in tara asta. Nu as vrea dar o sa vorbesc, desi imi face rau sa imi expun public aceasta asa zisa ratare. Sunt medic specialist. Am descoperit cu stupoare ca daca vreau sa profesez in tara asta trebuie sa dau bani ca sa capat un post. Si pentru ca nu aveam banii aceia am preferat sa imi schimb cariera. Nu am dorit sa ma transform in datornic si sa platesc toata viata pentru un post in sistem. Nu am dorit sa incep sa astept de la pacienti obolul pe care nu am dorit niciodata sa il cer. Si am plecat din medicina, pentru ca s-a rezolvat mai rapid decat demersurile mele de a pleca din tara. Asa a vrut destinul, sa mi se ofere o sansa inaintea celeilalte.
Intre timp posturile stau neocupate si nescoase la concurs pentru ca directorii de spitale si de directii sanitare vor si ei felia lor, pentru ca prefera sa faca economii decat sa angajeze doctori tineri.
Si acum mai pot vorbi doar din postura pacientului. Si sa ma intreb: cand eu si ai mei vom avea nevoie de doctori peste cine vom da? Pentru ca atunci cand nu iti convine atitudinea vanzatoarei te duci si cumperi de la alt magazin. Dar in medicina asta nu se poate. Da, pot sa schimb doctorul, pot sa irosesc timp si bani tot cautand un om care sa fie dispus si competent, dar ma tem ca in Romania totul e consumat, oamenii sunt fumatzi. Daca soferul de autobuz e satul de trafic si medicul e satul de pacienti in Romania.
Asa ca va urez noroc, sa nimeriti peste cine va poate ajuta. Iar daca nu nimeriti va urez curaj sa il dati in gat. Dar nu mai generalizati! Omul asta care v-a dat prilejul sa va manifestati atat de violent, impricinatul, este un om extraordinar de echilibrat daca a rezistat pana acum. Dar medicii nu dau examen psihologic cand intra la facultate. Nu se face test de stres ca sa vedeti cine poate sa ramana uman in orice conditii.
Si as mai vrea ceva. Domnilor pacienti, cand un doctor se comporta inuman, bateti-i obrazul! Faceti apel la ce i-a mai ramas din spiritul uman, si asta nu inseamna sa amenintati cu televiziunea. Intrebati direct daca un om sarac merita sa moara in fata lui, a medicului? Poate asta va functiona.
Si inca ceva: daca un medic nu va zambeste, ca o stewardesa, asta nu inseamna ca vrea bani ca sa zambeasca. Un medic poate sa fie bun profesionist si fara sa faca exces de amabilitate. E greu sa distingi, dar nu mai presupuneti ca exista conditionare acolo unde e doar oboseala sau timiditate, sau seriozitate.
Sunt putin furioasa pentru ca am incercat sa imi dau seama cum as fi putut eu sa imi dau un coleg in gat pentru comportament inadecvat sau neprofesionalism si am descoperit ca nu am dovezi. Nu, pentru prima parte nu am fost niciodata de fata iar pentru partea a doua, asa cum zicea si Dl Dr Chirculescu (cu alte vorbe), in Romania medicina nu este standardizata. Nu scrie nicaieri ca pentru boala cutare trebuie urmat neaparat protocolul cutare, si daca nu faci asa atunci ai gresit si trebuie sa platesti. Asa ca medicina e discutabila si interpretabila in tara asta (cu mici exceptii), la fel ca si legile tarii asteia.
Nu cred ca e o solutie sa radem de pe fata pamantului medicii din Romania. Asa ar vrea dl Woland dar dl Woland gandeste distructiv si furios. Dl Woland ar trebui sa gandeasca avocateste si sa faca plangere la politie impotriva doctorului care i-a cerut bani pentru actul medical. Si daca dumnealui face pasul acesta poate s-ar mai gasi si altii, ca sa nu fie doar cuvantul unui pacient impotriva cuvantului unui doctor. Dar toata lumea este ocupata cu propriul job si e mai greu sa ajungi la politie. Daca e mai usor, poate dl Woland si nu numai ar putea sa scrie undeva la vedere numele doctorilor care i-au gresit, si sa insire toate faptele, sa faca un mic/mare rechizitoriu.
Asa ca, desi imi lipseste medicina, desi am fost un medic bun, ma bucur ca am plecat inainte sa ajung sa ma scuipe in fata oameni pe care nu ii cunosc si carora nu le-am gresit cu nimic.
O seara buna tuturor!
Of,unde e solutia?Discutii multe si lungi,ambitii personale,adevaruri dar totul vireaza spre steril.E extraordianr totusi cum o scrisoare realista,sincera a unui medic care pare devotat meseriei si pacientilor face inconjurul netului si starneste pasiuni.Dupa parerea mea din asta se inteleg cateva lucruri.Cel dintai ar fi ca sistemul romanesc (medical in cazul asta) e corupt,ca si cel juridic,functionaresc,universitar,al marilor afaceri,ce sa mai vorbim de imobilarul de tip mafiot si de gunernele de pana acum!De aici rezulta un alt fapt simplu:sistemul e creat de oameni.Coruptia,nedreptatea,hotia,smecheria etc.etc.sunt atat de mari si de bine structurate incat presa care zbiara de peste tot e ca si cum ar fi muta.EI isi vad nestingheriti de treaba impotriva noastra.Medicii sunt la fel ca sistemul:corupti,lacomi,hulpavi,imorali si inumani.Sunt exceptii,dar inca nu am vazut medic salariat de stat pe la 50 de ani sa zicem sa plateasca chirie,sa vorbeasca la ceva mai putin decat un iPhone,sa conduca o masina modesta,sa aiba haine ponosite sau sa fie modest.Or fi,dar eu nu cunosc.De ce sa
Unde e solutia?Discutii multe si lungi,ambitii personale,adevaruri.E extraordinar totusi cum o scrisoare realista,sincera a unui medic care pare devotat meseriei si pacientilor face inconjurul netului si starneste atatea pasiuni.Dupa parerea mea din asta se inteleg cateva lucruri.Cel dintai ar fi ca sistemul romanesc (medical in cazul asta) e corupt,ca si cel juridic,functionaresc,universitar,al marilor afaceri,ce sa mai vorbim de imobilarul de tip mafiot si de guvernele de pana acum!Sistemul totusi e creat de oameni.Coruptia,nedreptatea,hotia,smecheria,agresiune morala la care suntem supusi permanent sunt atat de mari si de bine structurate incat presa care zbiara de peste tot e ca si cum n-ar exista pentru EI.Isi vad nestingheriti de treaba impotriva noastra.Medicii sunt la fel ca sistemul:corupti,lacomi,hulpavi,imorali si inumani.Sunt exceptii,dar inca nu am vazut medic salariat de stat, pe la 40 si de ani sa zicem sa plateasca chirie,sa vorbeasca la ceva mai putin decat un iPhone,sa conduca o masina modesta,sa aiba haine ponosite sau sa fie modest.Or fi,dar eu nu cunosc.De ce sa le dam bani in plus?Noua cine ne da?Unii dintre noi sunt salariati tot la stat si muncesc la fel de mult ca un medic,altceva desigur,poate mai putin important.Poate ca medicii care vor citi posturile de pe acest blog sa inteleaga ceva,sa lupte sa schimbe sistemul corupt,sa incerce macar.Poate ca acest blog ar trebui trimis cu tot ce contine catre diretorii de spitale,ministru si secretarii de stat din sistem,catre CAS,guvern.Poate ca toate gandurile negative ale pacientilor rau tratati sau pur si simplu jefuiti prin rapt moral de catre unii dintre medici ar trebui citite de doctorii romani.Oricum ar fi noi latram aici,dar in fata cabinetului unui doctor ne vom gudura speriati ca ceva rau s-ar putea intampla cu sanatatea noastra sau a celor dragi noua daca nu lasam spaga.Poate ca ar fi bun un network in care sa dam nume de medici care ne-au facut viata amara atunci cand eram disperati.Sunt sigura ca parte dintre nume se vor repeta,pe cand altele vor fi laudate.Un exercitiu care poate le-ar fi de folos si medicilor.
intrebare (ma rog, intrebari): de ce de fiecare data cind intru intr-un spital am impresia ca am gresit cu ceva, ca port o vina… de ce mi se vorbeste mereu (nu doar mie, dar si celor in virsta apelati de obicei cam asa “ia da-ti camasa jos tataie”) la pers a 2-a singular? de ce e folosit un limbaj care te face mic si cuminte? de ce ma simt deci vinovat??
atentie: nu am intilnit medic sau asistenta in sistemul public care sa vorbeasca altfel. in schimb acelasi medic in sistemul privat are o cu totul alta atitudine… aveti o explicatie pt asta domnule doctor? tot ministerul si schema de personal?
Raspunsul corect, domnule Bogdan Coman, este: din lipsa unei educatii elementare.
Dar, ceea ce tocmai ati relatat ne arata ca nu ati intrat in legatura cu foarte multi medici (tineti-o tot asa!). Spun asta pentru ca prin jurul meu (la stat, ca specialitatea mea doar la stat se desfasoara) se afla si medici care stiu sa vorbeasca civilizat.
Dar, ce parere aveti de pacientii care (mi s-a intamplat destul de frecvent), in timpul consultatiei raspund la telefonul mobil si lasa balta consultatia? Sau de cei (pardon, n-a fost decat unul singur), sau de acel pacient, asadar, care in timp ce ii prezentam elementele consimtamantului informat si de prognoza a starii lui (era o urgenta, pe masa de operatie), a procedat in mod similar: a sunat telefonul si a vorbit, chinuit, ce-i drept, dar m-a lasat cu ochii in soare si cu seringa cu anestezic in mana, pentru ca-si cauta o pozitie optima ca sa vorbeasca la telefon.
Dati-va seama ca acest din urma pacient a avut tot soiul de reprosuri dupa aceea, inclusiv unul referitor la faptul ca nu i s-a comunicat ceea ce i s-a facut si de ce…
Domnule Poe,
Nu va cer sa fiti ingaduitor cu uscaturile, nu cer asta nimanui. Ceea ce doresc in aceste clipe este sa fortam scoaterea la iveala a acelor solutii care ar transforma sistemul medical intr-un sistem de securitate crescuta pentru pacienti.
Fără cuvinte! Magnific, aţi reuşit să surprindeţi în cuvinte cam tot ce ne înveninează activitatea medicală zilnică şi ne împiedică a ne exercita în condiţii de bun simţ meseria pe care cu sacrificii am ajuns să o practicăm… Sunt convins că sunteţi în asentimentul tuturor medicilor din România, şi cred că probabil această scrisoare ar avea un impact cu atât mai mare, cu cât ar fi semnată de cât mai multe persoane.
Vai de poporul care nu-si respecta medicii .
Din toate “of-urile” scrise pana acum reies doua aspecte esentiale:
1. lipsa materialelor si conditiilor necesare desfasurarii actului medical in conditii decente si
2. groaza si nesiguranta pacientilor fata de tot ceea ce inseamna asistenta medicala (medici, asistente, infirmiere care conditioneaza actul medical, genul de limbaj care “te face mic si cuminte”…lipsa bunului simt elementar din partea unor, subliniez unor persoane din acest domeniu…si ma refer aici desigur la lipsirea pacientului de ceea ce se numeste intimitate si demnitate umana).
Poate domnii guvernanti, plimbati prin cele strainatati, ar trebui sa stie ca orice spital de afara acopera si partea care tine de asistenta psiho-sociala a pacientilor, adica oameni instruiti sa vorbeasca, sa explice in detaliu ce interventii urmeaza sa i se faca si ce scop/risc/beneficiu au acestea. Este vorba despre asistenti sociali si psihologi…dar la noi cum spitalele nu pot plati suficienti medici… vorbim de lucruri sfinte nu-i asa?!…
Urmaresc cu interes obsesiv aproape ceea ce se intampla aici…desi comunicarea in maniera electronica mi se pare rece si fara efect…dar aceasta e o problema care ne priveste pe toti si sper ca pana la urma va iesi ceva bun de aici….Ceva bun pentru medicii dedicati, adevarati …si pentru romanul de rand care mai devreme sau mai tarziu poate deveni pacient… E un precedent..nu?…..Asta poate insemna mult. Respect pentru initiativa.
Domnule Doctor,
Pana acum am crezut ca Sebastian Corn e doar un foarte bun scriitor de SF. Am aflat ca e un doctor cu o viziune extrem de clara.
Pana acum am crezut ca medicii din Romania sunt niste profitori nerusinati la fel ca toti bugetarii. Scrisoarea dvs. m-a facut sa imi schimb partial parerea.
Sunt de acord ca medicii ar trebui sa fie mai amabili, mai buni, mai putin spagari, dar medicii ar trebui in acelasi timp sa fie extrem de bine platiti, la fel ca si Judecatorii. Nu imi doresc ca viata mea, asa cum bine spuneati, sa fie in mainile unui om care se gandeste daca are bani sa cumpere niste carne din piata….
E un caz clar al geamurilor sparte. http://en.wikipedia.org/wiki/Fixing_Broken_Windows. E o teorie simpla care spune ca oamenii vor deveni mai buni, mai civilizati daca mediul in care traiesc devine mai bun, mai civilizat.
In acest sens concluzia ar fi ca daca spitalele ar fi un mediu decent, cu toate conditiile, cu medicamente pentru toata lumea, cu rezerve civilizate, cu personalul necesar desfasurarii activitaitii, cu medici bine platiti, etc.etc.etc. in mod cert si medicii ar fi altfel. E incorect sa ceri unor oameni sa fie zei dar tu le oferi conditii de sclavi.
Cu tot respectul,
Un cetatean
Era sa pling. Cui nu ii place meseria de medic in Bucuresti, cui ii trebuie Logan, etc. i se explica pe larg ca poate sa plece. Numai autorul nu vrea, pentru un motiv care imi scapa. Daca are motivele lui si se complace in situatia asta, nu e vina mea, a ministrului sau mai stiu eu a cui. Stie cineva, l-au legat cu lantzul de postul ala, i-au luat copiii ostatici? Sau asa se face acum – daca vrei sa ajungi ca Lazarus sau Prigoana, te erijezi in lider al nemultumirii nationale pina ajungi la caldurica?
Domnule Doctor,
Salut din toata inima protestul dumneavoastra. Ati rupt un cerc vicios care ne sufoca pe toti de foarte mult timp. Sper ca exemplul dumneavoastra sa fie urmat si de alti profesionisti. Trebuie sa stim ce se intampla cu adevarat si din toate unghiurile. Cu cat stim mai exact cu atat o sa devenim mai exigenti cu politicienii, mai prevenitori intre noi si mai putin permeabili la politica “divide et impera” aplicata cu atata succes de 60 de ani incoace.
Sunt jurnalist. De multi ani am incercat, in limita organizarii editoriale si a “resurselor umane”, sa aduc in discutie probleme precum cele pe care le semnalati dumneavoastra. Cu mult inainte de Slatina si chiar inainte de “Moartea domnului Lazarescu”. Numai ca de cele mai multe ori oamenii nu vor sa vorbeasca despre asta. Nici medici si nici pacienti. Oamenii se tem sa vorbeasca si atunci cand o fac insista sa o faca sub protectia anonimatului, iar situatia se repeta si in alte domenii (desi este evident ca nici unul nu este atat de important ca sistemul medical).
Nu spun ca asta ar scuza superficialitatea relatarilor mass-media in materie. Spun doar ca din cauza tacerii cu care victimele sistemului acopera aceste nesfarsite abuzuri, relatari simple despre lucruri cunoscute se transforma in adevarate investigatii. Iar mass-media romaneasca se afla in acelasi stadiu de dezvoltare ca si societatea. Stiti ca multi jurnalisti parasesc presa in jur de 30-35 de ani, adica exact cand au suficienta experienta si putere profesionala? Adica repeta in alt fel povestea colegilor dumneavoastra plecati la Bristol, Pristina sau in Belgia.
Prin urmare, singurele momente cand opinia publica are sansa de a arunca o privire dincolo de cortina sunt cele cand se intampla ceva grav (Slatina, Satu Mare) pentru ca atunci se rupe tacerea. Dezavantajul e ca aceasta abordare sincopata si foarte emotionala nu aduna suficienta presiune din partea publicului (apropos, cine stie ca exista o Asociatie a Pacientilor) pentru ca autoritatile sa fie fortate sa faca intr-adevar ceva cu cap care sa rezolve lucrurile. E nevoie de perseverenta. Asa ca imi doresc sa nu plecati si dvs din tara. Eu ma gandesc sa raman.
Elena
@Woland:
Am vrut să răspund de dimineață, dar trebuia să plec la muncă. Și între timp drrond a spus cam tot ce voiam să spun și eu. E adevărat, pe un ton mult mai civilizat decât ați fi meritat. Eu sunt mai tânăr, și am mai puțină răbdare pentru a căuta formulări civilizate.
Foarte pe scurt:
1. M-am săturat până peste cap de șmecherași care nu știu decât să arunce cu noroi în alții. Care sunt plini de critici referitoare la ce fac (sau ce ar trebui să facă) alții, dar nu sunt în stare să și facă vreun lucru din cele pe care le predică.
În caz că nu este evident deja, mă refer la atitudinea de „tu dă-i în gât pe colegi, că altfel ești un criminal la fel ca toți ceilalți (sic!)”, urmată de „Ce? Eu? Eu sunt șmecher – am dat bani și m-am descurcat, care-i problema?”.
2. Bazat pe primele post-uri ale dv, ghicisem deja că sunteți avocat (sau o specie înrudită). Sunt de-a dreptul curios:
a) Dacă ați aplicat vreodată sfaturile pe care le dați altora (mai exact, dacă ați dat vreodată în gât vreunul din colegi pentru neregulile săvârșite). Și nu îmi spuneți că toți colegii avocați pe care i-ați avut vreodată au fost sfinți, că râd și curcile!
b) Dacă v-ar plăcea să vi se spună că sunteți un nenorocit de șpăgar/mafiot/etc, doar pentru că practicați aceeași profesie cu niște indivizi care nu merită să fie numiți oameni (e un exemplu și în comentariile de mai sus – căutați în pagină cuvântul „avocat”).
Nu, nu mă interesează dacă sunteți avocat de litigii, retrocedări, consultanță, sau cine știe ce altceva – cât timp dv. nu ați fost în stare să diferențiați între medici (medic primar, specialist, rezident, medic în clinică universitară, medic de țară, etc), și i-ați băgat pe toți în aceeași oală, nu văd de ce pe mine m-ar interesa ce specie de avocat sunteți.
Nu, nu sunt medic (sau, mai exact, am renunțat să fiu). Asta nu mă împiedică să am un respect deosebit față de cei care practică această meserie în condiții extrem de dificile. Și să mă enervez atunci când sunt împroșcați cu noroi la grămadă, de niște indivizi ca dv.
Eu vă susțin, dar este nevoie de mai mult …
Apropo , eu sunt sigur 100% ca banii de la Sănătate nu ajung unde trebuie! Să nu mai zic ca nu sunt administrati cum trebuie.
Ei si-au facut vile , si-au luat masini , etc . (ei = “de la conducere” – ministerul).
Meseria de medic este foarte grea , nu am avut prea multe tangențe cu spitalele , dar am pierdut de curand vreo 8 ore pentru anumite chestii (am asteptat in spital) ,si acolo am constatat ca “medicii” sunt niște “roboți” .
Respect medicii (mai putin pe aia care iau bani de la pacient) – dar si pe aia ca trebuie sa scoata si ei de undeva banii daca de la stat nu ii scoate. (dar daca pacientul nu are bani sau a dat prea putin , sa “il omori” este de neiertat)
Am postat Scrisoarea pe portalul Retelei Info-Sanatate
http://www.info-sanatate.ro/articol,84,608,Scrisoare_deschisa_Ministrului_Sanatatii_un_autodaf.html
e fff adevarat ca toata lumea calculeaza ff corect pretul pe acre il da pt orice. in urma cu catev azile mi-a venit un pacient de la bucuresti, operat pt o sinovita. discutand cu asistenta i s-a plans ca operatia l-a costat 3500 lei. pt ca suntem curiosi, asistenta l-a intrebat pe ce a dat acesti bani: rmn ( copiii il sfatuisera sa faca si rmn pt ca e mai bine) pe care l-a platit si 1000 pe taxi, pt ca nu voia sa-i deranjeze pe copii cat a stat in bucuresti…………………nu cred ca mai e nevoie de comentarii!
de asemenea e ff adevarat ca uneori vorbim cu pacientii la persoana a 2-a singular, dar e vreo problema cand pacientii imi vorbesc cu “ba” sau “fetisoara aia din cabinet” sau” mai fetita”? de asta nu s-a plans nimeni, nu?
*** Woland
Domnule, te informez ca, cu bani, nu poţi cumpara DETOATE. Nu poţi cumpăra dragostea şi stima nimanui, nu poţi cumpara recunoştinţă şi … şi sănătate. Văd că, nu se poate cumpăra nici o ortografie adecvată Limbii Române. (A se revedea postîrile anterioare ale domniei tale)
Revenind asupra afirmaţiei “nu poţi cumpăra sănătatea…”
În ciuda a ceea ce se crede, sănatatea nu se poate cumpăra. Norocul de a ajunge la o echipă medicală bine închegată condusă de un doctor bun este, pur şi simplu, NOROC.
Se pot arunca banii cu ghitura pe cele mai sofisticate dotări, CT-uti, RMN-uri, angi-CT-uri, cele mai sofisticate investigatţii ca determinari imune de milioane de lei una… dăcă nu ţi-a scos în cale Dumnezeu (că altul nu-i) un OM cu capul pe umeri şi mintea acasă, crăpi cu fast în grămada matale de bani.
Domnule avocat, medicna nu-i ca la tribunal, cine latră mai tare are şi dreptate.
Cel mai bun medic nu-i ăla cu faima cea mai mare şi cu PREŢUL cel mai mare.
Du-te mata în linişte la toţi PRIVAŢII acestei ţari şi trateaz-te. Succesul estre asigurat. Când vei ajunge la cine trebuie, poate un obscur doctoraş de provincie de la STAT, dar care are morbul scotocirii, poate fi prea târziu. În lumea asta şi în medicină, lucrurile trebuie făcute la TIMPUL lor. Şi, uneori, timpul acesta trece atât de repede…
Acela dintre doctori care-şi consumă timpul pentru promovarea propriei imagini, nu mai are timp şi dispoziţie pentru altceva. Ştie trage sfori, impresiona fiinţe sensibile precvum avocaţii şi oamenii de presă, babele cu relaţii şi moşii cu pretenţie de virilitate… dar nu va şti să te descurce dintr-o complicată situaţie clinică.
La bună vedere şi numai bine !
Sper să nu ni se încrucişeze vreodată căile.
*** Luci Sandor
Iţi răspund în locul doctorului.
Sunt unii, nişte ciudaţi, cum a fost, de exemplu Carol Davila, care vor să lase ceva în urma lor. Unii pot, alţii nu.
Se pare că, domnul doctor de mai sus POATE. E vorba de un nume în medicina românească. Şi nu de o sumă de valori materiale.
*** Bogdan Coman
Du-te dumneata şi tratează-te în privat. Nu te opreşte nimeni.
Numai că, dacă domnii ta beneficiază de o boală ADEVĂRATĂ şi nu numai de orgoliu rănit, NU te va primi nimeni dintre privaţi. Asta-i regula. Orice complicaţie, fuga cu ea la spitalul de stat din vecinătate să o rezolvăm…
Orice boală grea, consumatoare de resurse şi care necesită personal CALIFICAT, invetigaţii, … NU se rezolvă la dânşii… ci la proşrii, inculţii, necivilizaţii, şpăgarii, asasinii… de alături…
Buna seara.
Recunosc ca n-am citit comentariile si imi cer scuze daca ma repet, dar:
Apropos de cele 104 milioane, e foarte posibil ca domnul Arafat sa fi vazut foarte bine ce scria pe fluturas. Va spun asta pentru ca am vazut un fluturas de genul acesta. Medicul respectiv facea garzi pe sistemul 24/72 sau 24/48. Nu-i cunosc motivatia, dar am o vaga impresie ca garzile acestea se datorau faptului ca alor sai colegi nu le facea o deosebita placere sa-si petreaca noptile prin spital. Eh, la salariul obtinut dupa aceste garzi se aplica un procent de 25% spor de vechime, 75% spor de periclitate, 10% spor de sef de sectie si 15% salariu de merit. Medicul respectiv castiga lunar (doar de la spital) undeva intre 80 si 90 si ceva de milioane. Nu erau 104 dar aproape. Ce ar trebui sa stiti este ca, respectivul medic a decedat din motive de cancer (la pancreas parca) pentru ca pur si simplu nu a avut timp sa fie pacient.
Apropos de medicamentele din farmaciile spitalului, in fiecare decembrie, cand se face planul de achizitii pentru anul urmator, sfatul meu pentru colega care il face (partea de medicamente) suna cam asa: “centralizeaza referatele medicilor, verifica-le cu consumul de anul trecut si dubleaza cantitatile”. Asta pentru simplul motiv ca, fiecare persoana care semneaza palnul de achizitii mai taie cate ceva. Pentru ca nu sunt bani. Si stiu ca nu sunt bani in spitale. Dumeavoastra vorbiti strict de personalul medical si de medicamente. Eu vorbesc la modul general. Pentru ca, cel putin in orasul meu cladirile folosite pe post de spitale sunt vechi si n-au fost renovate (in adevaratul sens al cuvantului) de ani buni. Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca foarte multe din aceste cladiri sunt in litigiu sau sunt castigate de fostii proprietari. Hrana pentru pacienti este mult sub normele stabilite de lege. Si toate astea pentru ca trebuie sa se faca economie la ceva, pentru ca bugetul stabilit prin contractul cu casa ar acoperi in cele mai bune cazuri cheltuielile pentru 8-9 luni din 12 in cazul in care toate ar fi facute ca la carte.
Personalul din sanatate e prost platit. Incepand cu oamenii de curte si terminand cu medicii sefi de sectie. E adevarat ca foarte multi iau spaga. E adevarat ca exista spitale in care esti tratat ca un animal daca nu “dai”. DAR, gandind la rece, tot noi, pacientii suntem de vina. Ne-am si i-am (pe ei, personal medical) invatat sa dam. Am vazut medici care nu vor sa primeasca nici o floare si am vazut pacienti (sau rude) care insista sa dea. E adevarat si ca anumite persoane/categorii sociale au parte de tratament privilegiat in unele unitati sanitare. E adevarat si faptul ca personal ma numar printre aceste persoane, dar asta e alta poveste.
Umila mea parere este ca, daca vrem sa avem un sistem sanitar bine pus la punct ministrul sanatatii ar trebui ales din randul medicilor care PRACTICA medicina si s-a lovit de problemele din spitale.
O seara buna va doresc.
*** Doamna Carmen
Habar nu am care este meseria duneavoastra de bază şi în ce domeniu lucraţi.
Spuneţi-mi, însă, CUM poate să trăiască DECNT un medic de 55 de ani , cu aproape 30 de ani de activitate, care are baza de 1 800 RON şi care face 3 (trei) garzi, dintre care 1 şi jumătate este trecută la norma de bază (aşa a hotarat RUS de acolo) care mai are şi copii de dus la capăt (poate unu face chiar medicina si abia pe la 35 de ani sa se poata întreţine singur: rezidentul ia 800 RON- trăiţi domiia voastră din ei, numai) şi parinţi bătrâni in grijă…
Cum puteţi avansa asemenea salarizări…
Sau o asistentă care, la aceeaşi vârstă, cu acelelaşi probleme dar cu cel puţin 35 de ani de muncă ia 7-800 RON sau o infirmieră de aceeaşi vârstă şi cu aceleaşi probleme care ia 5-600.
Încă o dată, cum puteţi vehicula asemenea cifre lasând să se înţeleagă că aceste sunt valabile pentru marea masă a salariaţilor ?!
Treziţi-vă decidenţi…
Hotărâţi-vă o dată să NU mai ASASINAŢIi poporul român şi să nu-l mai asmuţiţi împotriva lucrătorilor din sănătate !!!
@vgeorgicas
Am scris ca am vazut UN fluturas de genul acela si vorbeam de UN medic. Credeti-ma, stiu prea bine care-s salariile in spitale. Ma uit pe fluturas in fiecare luna si ma apuca plansu’. Cat despre meseria mea, sunt contabil.
Am vazut undeva un comentariu care mentioneaza moartea unui pacient in Japonia. Comentariul m-a facut curios, si am cautat mai multe informatii.
Ei bine, cititi aici:
http://www.msnbc.msn.com/id/29013386/
http://www.foxnews.com/story/0,2933,487747,00.html
http://wtop.com/?nid=105&sid=1592573
Veti afla ca in Japonia, in 2007, peste 14000 de cazuri de urgenta au fost refuzate de cel putin trei ori inainte de internare. Si a existat un caz refuzat de 49 de ori.
Diferența dintre japonezi și noi?
Ei spun deschis că problema este cauzată (citez!) de „lipsa de specialiști, de dotare și personal”. Și guvernul anunță planuri de creștere a numărului de doctori, precum și de îmbunătățire a coordonării dintre salvări, dispecerate de urgență și spitale.
Noi? Propunem desfacerea contractului de muncă al medicului, că și așa sunt prea mulți doctori prin spitale. Fix ca în celebrul banc cu vaslasul (surprinzator, bancul e tot cu japonezi: http://www.ugb.ro/modules/news/article.php?storyid=31 )
Vă las pe voi să trageți concluziile…
“Decat cu un prost la castig, mai bine cu un destept la paguba!” Asa zice un bun proverb pentru vremuri normale. Azi , insa, noi traim vremuri anormale , asa ca am ajuns cu prostii la paguba!
Paguba este aceasta ” criza economica mondiala” in timpul careia ne-am trezit condusi de prosti!
Nu mai poate fi vorba de sanatatea poporului roman, de modernizarea sistemului sanitar din Romania, de motivarea personalului sanitar prin salarii incurajatoare. “Criza” este un paravan perfect pentru prostia si incompetenta celor ce ne conduc. Bugetul pentru sanatate a trecut deja de comisiile parlamentare, in plen nu se mai discuta amendamente, asa ca ne vom trezi cu reduceri de fonduri si de personal , noi care aveam nevoie de dublarea fondurilor si a personalului!
Prostia guvernantilor se vede in aceea ca , desi afirma o crestere economica modesta, dar crestere, ” sanctioneaza ” tot sistemul sanitar cu reduceri de venituri ce nu se admit prin Codul muncii decat in caz de culpa.
Daca nici macar veniturile ” inghetate” la nivelul anului trecut nu se mai admit, inseamna ca suntem “penalizati” si va trebui sa aflam in instanta “De ce?”, iar sistemul politic romanesc nu s-a pus inca sub protectia judecatorilor pe motiv de “impreviziune”.Ministrul Bazac afirma deja pe situl M.S. ca va compensa diminuarile salariale ale medicilor de familie prin programe….! Am ajuns sa il regretam pe ministrul Nicolaescu , datorita caruia incepusera medicii sa castige mai bine, chiar daca erau departe de nivelul care le-ar fi permis sa nu se mai uite la platile informale.
Pentru ca nici justitia nu se simte prea bine azi in Romania, sper ca macar de ochii U.E. ne va da dreptate cand vom intra in instate cu statul roman!
Nici un medic nu vrea, in mod deliberat, constient, cu sange rece, sa omoare un pacient.
Nici un medic nu va omori un pacient in mod deliberat, constient, cu sange rece pentru ca pacientul nu i-a dat bani.
Medicii nu sunt niste fiinte superioare, perfecte, lipsite de defectele oricarui om de pe strada. Ar fi de dorit sa fie asa, ar fi frumos ca toti medicii sa fie niste ingeri, debordand de moralitate, plutind deasupra tuturor – in sensul bun – dar realitatea, peste tot, nu doar in Romania, este ca si medicii sunt oameni, imperfecti.
Din acest motiv unii cer bani de la pacienti si conditioneaza actul medical. Sau se poarta urat cu pacientii. Sau sunt iresponsabili si nu recunosc cand sunt depasiti de situatie. Dar nici macar acestia nu vor omori in mod deliberat, constient, un pacient.
M-am saturat, nu mai suport sa citesc inca un mesaj de tipul “am dat bani medicului si mi-a omorat tatal”. Ca sa omori un om in mod deliberat trebuie sa fii un psihopat. Credeti intr-adevar ca medicii sunt psihopati ? Traim in vremuri in care ne-am pierdut busola, in care valorile nu mai exista, totul este cu susul in jos. Oare asta nu contribuie la judecarea atat de rapida si de facila a medicilor ? Pentru ca intr-o societate normala, este peste capacitatea mea de intelegere cum cineva poate sa creada ca un medic poate gandi ca un criminal. Ati innebunit cu totii.
Din pacate medicina lucreaza cu evenimente ireversibile. Nu putem da reverse sa vedem ce s-ar fi intamplat daca nu ai fi dat bani sau daca te-ai fi dus la un alt medic care nu ti-ar fi cerut bani. Dar experienta imi spune ca sunt mari sanse ca pacientul sa fi murit in orice situatie. In timp ce studiezi pentru a deveni doctor intelegi ca organismul uman este intr-un echilibru foarte fragil si este o minune ca acest echilibru se pastreaza si asa multa lume supravietuieste.
Toti suntem vulnerabili si speriati cand ne confruntam cu boala, proprie sau a celor dragi. Unii se resemneaza, altii se enerveaza, unii sunt optimisti, altii neaga, unii cauta vinovati, altii zic ca asa fost sa fie. Cand finalul este nefericit unii simt nevoia sa gaseasca un vinovat – ma tem ca in ultima vreme tapul ispasitor gasit este din ce in ce mai des medicul si doar medicul. Fara cinism o spun – nu toti pacientii supravietuiesc. Toti avem o ruda, un prieten, o cunostinta care a murit stupid, brusc, fara “ajutorul” medicilor, poate in floarea varstei. In cazurile astea pe cine am dat vina ? Sunt statistici care spun clar ca “in spital se mai si moare” dar chiar si cand aceste statistici suntem noi sau cei dragi noua asta nu inseamna ca de vina este medicul si ca trebuie sa ne ridicam impotriva lui.
Este foarte bine ca Romania a inceput, in sfarsit, sa se trezeasca din amorteala. Este foarte bine ca lumea protesteaza. Dar acum ar trebui sa invatam si sa discriminam intre un protest rational, bazat pe argumente, si unul sentimental, bazat pe emotii. Daca un medic va cere bani duceti-va la altul care nu va cere si solicitati ajutorul Politiei si faceti un flagrant cu primul medic. Daca o asistenta sau orice alt angajat al spitalului va cere bani solicitati Politia si faceti un flagrant in ultima zi inaintea externarii. Daca vi se pare ca un medic greseste faceti o plangere la Colegiul Medicilor dar acceptati decizia Colegiului sau daca nu aveti incredere in Colegiu cereti infiintarea unei alte institutii de experti in domeniul medical care sa analizeze cazurile. Acelasi lucru trebuie sa-l faca si medicii, daca observa niste greseli grave la un coleg trebuie sa-l reclame la Colegiu!
Daca doar indurati, taceti, tineti in voi si toata frustrarea asta adunata explodeaza din cand in cand cum se intampla acum nu rezolvam nimic, nu se schimba nimic, lucrurile chiar se agraveaza. Este vina tuturor !
ps: Din cand in cand mai spuneti-le si “multumesc, doctore!” celor care v-au ajutat si v-au tratat asa cum va doriti.
Un idealist de profesie…
Traim vremuri in care mercantilismul ominiprezent da impresia ca totul este de vanzare, totul se poate transforma intr-o afacere personala sau macar intr-un mic SRL-u.
Si totusi in viata cea adevarata CU O FLOARE SE POATE FACE PRIMAVARA.
Am intrat intr-un cabinet si dentistul m-a lasat sa inteleg ca-l depaseste situatia, dar a facut gestul omenesc sa-mi administreze un calmant fara sa accepte plata cuvenita. Unii dintre noi n-au uitat sa fie umani.
Cred ca exista profesii in lumea aceasta care cer vocatie; cea de invatator, cea de medic, cea de pastor de suflete…
Doamnelor si domnilor doctori, ceeace asteapta cel mai mult pacientii de la voi nu este sa fiti dumnezeu ci sa fiti oameni; de aceea cred ca relatia doctor – pacient, despre care aminteste doctorul in manifestul lui, este fundamentala. Cred ca atitudinea unui medic care il incurajeaza pe un pacient sa spere ca-i poate prelungi viata cu cat da mai multi bani, ei bine socotesc ca aceasta atitudine este de-a dreptul criminala, si prin urmare degradanta si absolut condamnabila.
O citez pe domnisoara doctor Dora Manea: “Continui sa raman o idealista si nu abandonez lupta din pricina minunatilor mei pacienti.”
Ma bucur enorm si repet ce-am scris mai sus: In lumea care conteaza, CU O FLOARE SE POATE FACE PRIMAVARA. Orice om care-si face treaba bine, si-i iubeste si-i respecta pe semeni, este o oaza de viata si lumina intr-un pustiu de egoism si intuneric. Trebuie foarte putin ca sa faci bine unui om: conditia este sa fii tu insuti un om bun. Asta ma incurajeaza sa cred ca exista multi medici anonimi, in capitala dar si pe undeva pe la niste spitale de provincie sau dispensare de tara, care asemenea Domnului Trandafir al lui Sadoveanu, isi fac meseria cu constiinciozitate si frica de Dumnezeu, unii poate chiar cu credinta intr-o rasplata altcandva…
Inchei cu mentiunea unui mare om, care a facut enorm pentru vindecarea sufletelor multor oameni, de pe tot cuprinsul Imperiului Roman, sfantul apostol Pavel. El era insotit in calatoriile lui de un om de o mare cultura si devotament, “doctorul prea iubit Luca…” Noul Testament, cartea Coloseni capitolul 4 verset 14. Sunt sigur ca si pentru unii dintre d-voastra un astfel de apelativ ar pretui mai mult decat orice altceva…
Cu mult respect, pentru toti medicii care se pot recunoaste intr-un doctor prea iubit Luca…
Probleme cu care se confrunta medicii[pentru pacienti,medicii stiu]:
PACIENTI CITITI CU ATENTIE CA SA STITI DE CE SISTEMUL MEDICAL MERGE PROST!
– Lipsa medicamentelor din spitale: uneori doresti un antibiotic[asa cum scrie in antibiograma] sau orice alt medicament de care pacientul are nevoie,de la farmacie ti se spune ca nu este si esti nevoit sa dai altul ,iar cind nu exista esti nevoit sa ceri familiei sa cumpere ,iar de aici apar tot felul de probleme.
_Aparatura uzata cu care esti nevoit sa lucrezi si care de multe ori se defecteaza in timpul operatiei.Numai medicul si cei din jur stiu prin ce dificultati si emotii trec sa ajunga la liman
_Lipsa sau uzura instumentarului medical
_Spatiile medicale improprii
_spitale supraaglomerate
_sali de operatii inadecvate si neacreditate[risc major de iinfectii]
_saloane mizere cu mai multi bolnavi in pat,cu geamuri care nu se inchid iarna,
cu chiuvete defecte ,cu lenjerie rupta -lipsa circuitelor medicale acreditete [risc de infestii] _lipsa igienizarilor sau renovarilor periodice _tevi care se sparg mereu,igrasie
_lipsa materialelor de dezinfectie
_lipsa de consumabile:vata,fesi ,alcool,etc . _impunerea de catre conducerea spitalelor de a face economii:ni se dau plafoane la medicamente,consumabile,etc,cu amenintarea ca ni se imputa depasirile[de parca poti sa prevezi citi bolnavi se interneaza intr-o luna sau un an];daca insa un bolnav nu merge bine ,ei se spala pe miini,spunind ca trebuia sa dai ce trebuie,nu ti-au interzis.
_cadre medicale prost pregatite [pile] care ti se impun fara sa fi consultat _lipsa de personal medical[medici ,asistenti,infirmiere],cel mai mic numar pe pacient din Europa.
_numar de ore peste program:citi medici nu vin de acasa noapte chemati sa oprereze pentru ca nu sunt specialisti?citi nu vin in fiecare simbata sau duminica stiind ca unii bolnavi nu se simt bine?
_garzi efectuate de alti specialisti pentru ca lipesc cei care trebuie;lipsa de medici in garzi,cu efect suprasolicitarea celor existenti.
_sistemul pilelor impus de pacienti{prin intermediul politicienilor si altor notabilitati] care pune o presiune continua pe medici
_presiunea continua a presei de bunacredinta sau nu,care generalizeaza cazuri izolate si care vorbeste tot timpul de medici criminali si care a alterat profund relatia de incredere a pacientilor in medici.
_pacienti care vor sa fie tratati totdeauna in spital si evita constient medicul de familie sau il trateaza cu indulgenta
_pacienti sau apartinatori agresivi de la primul contact cu medicul ,aici am in vedere pe cei prost educati,pe tigani,pe cei bolnavi psihic si care au o placere sadica sa urle pe holuri[aici ii sfatuiesc pe medici sa-i inregistreze cu telefonul sau reportofonul sau
sa-i dea in judecata,sa faca plingere penala,etc]
_mincare proasta in spitale[economii]
_salarizare mizerabila,printre ultimii pe grila,cind in toate tarile din lume personalul medical este pus in fruntea grilei;reprosati mecicilor ca au case, masini;au pentru ca in spatele lor sunt acumulari ale familiei in generatii, sau au zeci de ani de munca;cei tineri care nu indeplinesc aceste conditii pleaca pentru ca nu pot rezista;
_dupa 6ani de facultate,5-7 de rezidentiat,5-10ani de capatare a experientei la locul de munca[daca ajungi specialist nu inseamna ca esti,gata, bun specialist,mai trebuie sa profesezi multi ani ca sa ajungi bun specialist],3 ani de doctorat,cursuri de perfectionare ,congrese,etc, te uzezi si nu mai poti fi zimbitor tot timpul cu pacientii si nu mai permiti sa fi tratat ca prestator de servicii de catre pacient;vrei respect,nu-l ai
reactionezi fara sa vrei.
_naveta,despartiri de familie,unul lucreaza intr-un oras sau sat, celalalt in altul, lipsa de acasa,divorturi
_mortalitate inalta[cea mai mica medie de viata dintre toate categoriile de populatie],noi nu beneficiem de gratuitate la medicamente ca alte categorii,pe care le stiti.
-Invatamint medical degradat,ca toate aspectele vietii in Romania
_matrialul uman depreciat,numarul mare de bolnavi cronici
_lipsa de aparatura performanta inspitale[uneori si in cele universitare]
ACESTEA SUNT DOAR O PARTE DIN PROBLEMELE DIN SPITALE.MAI SUNT POLICLINICILE,CABINETELE DE MEDICINA GENERALA,FARMACIILE,SERVICIILE SOCIALE CU PROBLEMELE LOR,ETC.
PACIENTULE ! MEDICUL NU SE CONFRUNTA CU 1-2 DIN ACESTE NEAJUNSURI CIND TE
TRATEAZA ,CI CU APROAPE TOATE ODATA. ATUNCI CUM SA TRATEZI BINE SI TU SA FII MULTUMIT?
_CU TOATE DIFICULTATILE PE CARE LE INTIMPINA, MEDICII ROMANI OBTIN REZULTATE DEOSEBITE[ALTFEL ATI MURI TOTI]. MEDICII DIN VEST CARE AU FOST IN ROMANIA ,RECUNOSC CA EI NU POT LUCRA IN ACESTE CONDITII.
Pentru pacienti[medicii stiu]
SALARIUL UNUI MEDIC SPECIALIST[fara garzi,garzile se fac peste program in timpul liber]
Salariul de baza: 14.000.000 si un pic [pe luna]
Sporuri de vechime[daca ai] :pina la 3.000.000[pe luna]
Pe an:aprox. 200.000.000
ATENTIE!!!!
Ati auzit de puncte EMC? nu?
Sunt puncte de perfectionare medicala obligatorii,altfel nu poti sa profesezi.Pe an fiecare medic specialist este obligat sa faca minimum 40.
Punctele se fac in principal ,pentru marea majoritate din congrese,pentru cei mai multi medici.
UN CONGRES ACORDA 15-18 PUNCTE EMC. Un medic specialist trebuie sa participe la cel putin 3 congrese pe an.
Cheltuieli congres:
_taxa de participare : 300 Eur
_hotel,5zile [unul de 2 stele]: 60/zi, deci 300Eur
_masa: 1.000.000/zi ,deci 5.000.000, aprox 150 Eur
_Trasport[departe de casa,Iasi-Arad,Constanta-Cluj,etc] 4 rezervoare dus-intors,8.000.000, deci 200Eur
_bani de buzunar,cheltuieli neprevazute :100 Eur
_TOTAL cheltuieli congres; 900 Eur
3CONGRESE/AN : 2700 Eur = 108.000.000 lei/an
VENIT PE AN[200.000.000]- 3CONGRESE/AN [108.000.000.] = 92.000.000 lei/AN
VENIT REAL/LUNA : aprox. 8.000.000 lei / medic specialist
CONCLUZII: Sa le traga pacientii
Sa fie alaturi de medici si asistenti pentru a face o reforma reala in sistemul sanitar si sa nu-i mai injure
P.S. Dragi pacienti[nu vorbesc de pensionari sau tarani] ati luat vreodata mita?
[Sunt total impotriva medicilor,putini, care cer bani]
–
sanatatea nu este un privilegiu este o necesitate ……. lucrez in sistem de 15 ani…… fac parte din vechea scoala si pentru ca am refuzat sa fac buzunarele groase diversilor care au infiintat fel de fel de scoli pentru asistentele medicale azi am salariu de femeie de servici si fac munca de asistenta medicala cu asa numita facultate de medicina de scurta durata ….. nu asta este problema orice padure are uscaturi ……. asa cum se spune si in scrisoare cei de bani gata si formatorii de opinie arunca cu pietre in cine nu trebuie …… minunatul Boc ne spune ca orele suplimentare nu vor mai fi platite decat cu zile libere…… avem 3 posturi libere la sala de operatie in care lucrez am fi fost dispuse ca macar un post sa incercam sa il acoperim in conditiile in care serviciul functioneaza non stop si adresabilitatea catre sala noastra de operatii este de ~ 1000 de prezentari in 2 luni….. lucram cate 2 tura de zi in conditiile in care exista 3 sali de operatii…… in una din sali asistent este infirmiera de servici si in cazul in care rezidentii care nu sunt platiti cad lati pe cate un scaun asistenta intra mana 2 sau 3 si celelalte 2 (asistenta si infirmiera )penduleaza intre cele 3 sali…… atunci cand este totul bine nimeni nu te lauda …… daca cineva are curaj sa vorbeasca te linseaza colegii….. medicii nostri sunt bine pregatiti stiu si ce trebuie sa faca dar cu ce sa faca????? chiar nimeni nu intelege ca sanatatea nu produce bani???? sistemul sanitar este consumator de bani….. toate celelalte sisteme produc bani si mai ales afectiuni pe care noi trebuie sa le vindecam fara a cheltui bani???? oare de ce toti cred ca mai marii nostri conducatori nu cunosc mizeria si lipsurile in care se zbate sistemul nostru sanitar???? cat de naivi suntem sa credem asta??? cati mari demnitari romani ati auzit ca si-au cautat sanatatea prin romania?????? pentru un menisc care se poate face si la spitalele din provincie un ex prim ministru s-a dus peste hotare …. un altul si-a operat hernia de disc tot in strainataturi si acum un proaspat ministru ajuns in acel post doar ca sa roada un ciolan ,vreti sa ne apere????? si pana la urma stimati colegi nu ei sunt vinovati….. noi suntem vinovati ca am acceptat mizeria in care lucram ,noi suntem vinovati ca ne este mila de pacientii care ne vin muribunzi pe targile ale caror roti stau sa cada ,sau pe brancardele purtate pe scari ptr ca lifturile nu mai sunt in garantia reviziei si nu mai functioneaza ca acceptam ajutam o mama sa aduca pe lume un prunc intr-o maternitate ale carei incaperi se naruie pe noi si pe ei, noi suntem vinovati ca am acceptat si votat o lege care ne obliga sa muncim indiferent de conditii ………. si poate ca am fi facut-o in continuare si am fi strans din dinti ,asa cum am facut-o cand o minunata ministra a taiat cu creionul pe hartie paturile si asa insuficiente alocate sectiilor ,sau cand cu ochii plecati de parca ar fi fost vina noastra, am dat hartia cu cele trebuincioase oparatiei de maine apartinatorilor sa se duca sa le cumpere ca spitalul nu le are in farmacie ,daca macar ar fi avut bunul simt sa nu improaste cu noroi in cine nu merita ……. dintotdeauna in tara romaneasca dascalul si medicul nu au fost platiti …… inca din istoria acestei tarisoare cu care unii inca se mai mandresc dascalul si medicul au fost platiti din cheta obsteasca… si suntem invinovatiti ca suntem nebuni ca nimeni nu ne obliga sa facem asta …….. rusinos…… noi facem ceea ce facem ptr ca am avut un vis cand am fost copii si ne-am dorit sa ne facem doctori sau doctorite …….. am tratat papusile,pisicile bunicilor si apoi am invatat…… astia sunt cei ce inca mai rezista in sistem ……. cei ce au facut medicina ptr ca se dau spagi grase nu lucreaza in sistem vand medicamente ale diferitelor firme sau au patiserii fornetti ……. deaceea suntem putini in sistem si vom fi din ce in ce mai putini ptr ca toti neavenitii isi permit sa emita ipoteze asupra unor chestiuni pe care nu le cunosc …….. noi nu lucram cu masini unelte lucram cu oameni si nu vindecam boli spunand abracadabra si bouhouhou si fara o minte odihnita si limpede cum am putea sa va ajutam oameni buni cand un nenorocit de bani gata drogat si beat a dat peste voi pe trotuar si veniti la noi sa va resuscitam sa va reanimam sa va stabilizam ……
ptr visad
daca ai fi fost un om banal cu viata banala intr-o lume reala nu te-ai fi dus la un profesor la policlinica cu plata……… stii oamenii banali se adreseaza serviciului de urgenta cu afectiuni vechi si spun: pai nu am stiut ca e deschisa urgenta sau am asteptat sa deschida la urgenta ca nu am bani ……. astia sunt oamenii banali…… oamenii banali nu umfla buzunarele si asa pline ale profilor …… si eu nu cunosc nici un prof care sa nu aiva cabinetul lui si care sa mai faca policlinica cu plata……. era cu plata dar cred ca era particulara……. si inca ceva domnule banal nu minunatii studenti te-au tratat …… multi fac medicina putini o practica stii nici macar unul din acei minunati studenti cu telefoane de 20 de milioane (despre care un om banal nu ar fi stiut) nu ti-ar fi operat copilul de apendicita cand nu avea decat niste dureri de cap ……. cred ca ai confundat simptomele si rezultatele intre copil si soacra……. asa ca domnule banal daca ai comentat in umbra anonimatului doar ca sa fii interesant te rog insoara-te fa copii si vino la noi cu incredere iti garantam ca nu o sa iti dam ochelari cand o sa te doara in epigastru doar o sa iti scoatem trompele uterine
am incercat sa citesc pe cat posibil intr-o noapte comentariile de mai sus
multi rezidenti copilasi care se plang ca au facut munca de sclavi si ca nu au ajuns sa fi facut vreo operatie in timpul rezidentiatului
rusinos vai ce rusinos dar ca sa ajungeti sa operati dragilor trebuie sa stiti sa faceti o anamneza ati facut prea multe foi si nu ati mai apucat sa intrati in sala? asta inseamna ca ati fost ineficienti ati fost trimisi sa cititi cand ati pus intrebari pai daca intrebarile au fost tampe si isi aveau raspunsul in carte …..
dragilor daca nu stiti cum se ingrijeste un bolnav cum vreti sa stiti sa operati? toti va visati chirurgi ….. luati aminte la colegii vostri care invata si se remarca macar de rusinea parintilor ca le cheltuiti banii de pomana pe cursuri haine si mancare sa puneti burta pe carte din cauza voastra a celor cu pretentii puturosi si plini de bani adevaratele valori se pierd din cauza unora ca voi sufera adevaratii medici vreti posturi in orase asfaltate ca nu puteti sa mergeti in zone defavorizate … De ce nu puteti merge???? experienta capatata acolo este de mare pret sau v-ati facut medici ca sa faceti bani si nu puteti fi medici de tara… daca ati fi facut aceasta facultate pe bune ori ati fi luat rezidentiatul ori v-ati fi dus la tara ati fi facut ceea ce ati invatat in scoala sau e prea rusinos sa fii medic la tara intre toate babele si mosnegii care au fost tineri candva si va dadeau in leaganul din nucul din spatele casei……. nu nu la tara nu ca doar romania este o tara super dezvoltata si medicii de la tara nu mai au pacienti ….. e adevarat ca nu mai au pacienti dar nu pentru ca nu se mai inbolnavesc ci ptr ca mor asteptand cate un medic in satul lor de departe de lumea civilizata rusine voua celor care terminati medicina si nu sunteti capabili sa va promovati examenele dar aveti plangeri de adresat si cinste celor care practica aceasta meserie nu dedicata pacientului ci inchinata vietii acestuia respect tuturor celor ce lucreaza in acest sistem si putere de lupta impotriva bolii indiferent de etiologia ei
Din pacate acum doua luni am avut de-a face cu spitalul din Romania.
Este foarte adevarat ce se scrie aici despre sistem: vina apartine atit personalului medical cit si pacientilor.
Vina pacientilor: In saloanele in care am stat, erau paciente care nu stiau nici macar la ce clinica sint, cui trebuie sa se adreseze daca au ceva…Apoi, tot pacientii astia, urla pe la presa de tratamentul care l-au avut in spital…
Vina personalului medical: lipsa comunicarii cu pacientul. Nimeni nu-ti spune nimic, iar daca intrebi, esti aburit cu tot felul de termeni de specialitate ca sa nu mai intelegi nimic. Cind am cerut sa vad si eu fisa mea mi s-a spus ca nu e voie…
Cu toate astea, stiu ca am fost tratata bine, medicul meu a tinut permanent legatura cu cei din spital.
Nimeni nu te poate face sanatos daca tu nu te ingrijesti de asta.
Sint medic la rindul meu si desi sint stomatolog si am propriul meu cabinet ,deci nu depind de stat decit in masura in care colaborez cu Casa de Asigurari de Sanatate,mi-am petrecut destul de mult timp in spital,in facultate in timpul stagiilor,apoi dupa facultate in timpul stagiaturii in cadrul unei sectii de B.M.F. dintr-un oras mic,de provincie.Stiu cu ce se confrunta medicii din spitalele romanesti,stiu ce inseamna sa rezolvi 12 urgente intr-o zi ajutindu-te de 6 truse,stiu ce inseamna sa ajungi sa-i faci extractie unui om cu un decolator,pentru ca nu mai ai elevatoare sterile,iar extractia se impune.Stiu cu alte cuvinte ce inseamna sa lucrezi ca-n Mash.In Romania inca se intimpla in cel mai pur si mai incredibil mod.
Duceti-va o singura zi in cabinetul de ambulatoriu al sectiei de care va vorbeam,aveti de-a face cu 10-12 pacienti beti,batuti,agresivi,care cara dupa ei mirosuri pestinentiale,cele mai autentice scursuri ale societatii,dezinfectati-le plagile prin jegul care-i acopera,incizati-le abcesele sau imobilizati-le mandibulele dupa cite-o incaierare,stati o zi intreaga in puroaie,mirosuri si singe si as vrea ca dupa acea zi si dupa ce va imagineti ca la asta se reduce 3 sferturi din viata unui medic chirurg buco-maxilofacial(asta ca sa nu mai punem la socoteala tumorile,oooo,tumorileeee!!!!),sa vedem cine are curajul sa se inhame la asta?
Iata, scrisoarea dvs. a ajuns chiar si pe meleaguri indepartate.
Dat fiind faptul ca sant medic dar ca, din pricini nu foarte indepartate de problemele scrisorii dvs, am inceput un Master in Economie Sanitara ( la Lausanne, unde studiem nefericirile si problemele sistemelor sanitare precum cel elvetian, francez, german, britanic, USA, etc.) m-as bucura sa va pot cunoaste si sa putem vorbi pe indelete.
Daca solicitarea mea nu ma deranjeaza, va multumesc de o confirmare de principiu, prin mail. ( oricum, nu va amenint cu prezenta mea prea curand: nu stiu inca daca in urmatoarele luni voi veni in Romania)
Oricat ar putea parea de aberant, problemele sanitare romanesti nu sant structural diferite de cele cu care se confrunta toate sistemele sanitare in lume. Lipsa de bani, mult mai mare decat in alte tari europene, nu le face decat sa iasa la iveala mult mai rapid, mai violent si mai caricatural. Ceea ce, pe termen mediu si lung, ar putea fi chiar un “bine”: e posibil ca, in Romania, din aceasta pricina, sa aiba loc o dezbatere de fond mult mai rapid si in termeni mult mai clari decat in alte parti. Cel putin teoretic, Romania nu-si poate permite luxul de a “scalda” problema in debateri marginale sau in solutii partiale.
Din experienta altor tari: solutia cea mai curenta – de facilitate intelectuala – este sa se dea vina pe rautatea vreunuia: a medicului care nu si-a examinat pacientul, etc. Intrucat cazurile de “rautate” ( sau “nevolnicie” ?) devin tot mai frecvente, se ajunge rapid la masuri coercitive si punitive la adresa intregii bresle. Nu cunosc tara in care, in ultimul timp, sa nu fi fost luate masuri – legislative – pentru a preintimpina comportamentul potential fraudulos al medicilor. Ceea ce este cat se poate de curios: oare practica medicinei impinge, prin cine stie ce mecanisme obscure, la comportamente delictuale ? Sau poate medicina atrage numai potentiali delicventi ? Facultatile de medicina sa fie asadar o pepiniera de infractori ? Dupa impartirea omenirii in “evrei” si “ceilalti”, in “capitalisti-exploatatori” si “ceilalti”, sa fi venit vremea rasismului anti-medical ? “Medicii” si “ceilalti” ?
Intrucat asemenea consideratii sant evident absurde, inseamna ca ipoteza de baza – aceea ca problemele sant generate de “nevolnicia medicilor” – este falsa. A admite insa prostia acestei viziuni ar obliga, intai pe conducatori si, mai apoi pe “ceilalti” sa-si puna intrebari mult mai complicate. Din pacate, nevoia de explicatii simple nu indeamna pe nimeni sa-si puna prea multe intrebari…
Domnul Doctor…
Cine nu il stia pe doctorul nostru..Domnu Doctor..nici nu mai avea nume.parca era acolo dintotdeauna..odata cu satul…
Nu lasa nimic nevindecat..cine se putea pune cu Domnul Doctor..nu se nascuse boala care sa nu isi incline capul in fata lui si sa nu se plece vinovata..
Femeile isi luau copii fierbinti in brate..si le spuneau..numai putin copilul meu..mergem acum la Domnu Doctor..si din cuprinsul bolii care il stapinea..copilul reusea sa zimbeasca..si boala pleca clatinnindu-se cind il intilnea pe Domnu Doctor..
Cind vreo boala era mai indaratnica si nu vroia sa plece..Domnu Doctor zimbea ..si scria un bilet..il dadea omului ..si ii spunea..mergi la Bucuresti la doctorul..prietenul meu.. si da-i acest bilet de la mine…omul pleca ametit..cind venea..povestea pe uliti cit de bolnav a fost..cum Domnu Doctor i-a dat un bilet si acum era sanatos.
Cind Domnu Doctor trecea pe ulitile desfundate..pe care paMINTUL ITI PUTEA ATINGE USOR GENUNCHII..NU SE MURDAREA..DOMNU DOCTOR ..PLUTEA.
Hei cite putea face Domnu Doctor..acesta era semizeu si era singurul care putea vorbi cu dumnezeu..
Si acum din cer Domnu Doctor are grija de noi..cind suntem bolnavi ii rostim numele..si ca prin minune ne vindecam..pentru ca Domnu Doctor..este linga Dumnezeu..
Pe pamint Domnu Doctor avea un nume.. Domnu Doctor Ionescu Marin..
Copii frumosi..tinerei si destepti..si voi puteti fi Domnul Doctor..
Multe si marunte pe aici. Medici, doctori, doctozauri, pacienti, etc.,.. oameni.
Am avut parte si de oameni buni, si de oameni rai in sistemul sanitar. Cei rai tipa cel mai tare. Si tot ei, aduc si argumentul suprem. Banii. Lipsa lor.
Multi tac, dar tot la bani se gandesc. Nu am numarat toate comentariile de aici si nici nu le-am citit pe toate. Dar multe incep, continua, se refera la bani.
I-as imbraca pe toti in bani si apoi as vedea: ar fi mai bine şi pentru voi, si pentru pacienti??? Voi ce spuneti? Probabil, o sa spuneti 100% da. Eu va spun ca nu va fi 100% mai bine, nici pt pacienti si nici pt voi.
Dle doctor, daca eliminam aceasta lipsa a banilor, care este raul ce ar mai ramane???
Lipsa banilor scoate in evidenta acest rau cel mai bine. Banii multi l-ar ascunde si mai bine.
Acel colegiu al medicilor ce scoate pe banda rulanta nevinovati e cea mai buna dovada. Ei sunt cei plini de bani, pentru ei nu banul conteaza, ci imaginea. I-am numit doctozauri.
Sunt un tip care ar trebui sa ridice statuie unor medici ce m-au salvat si m-au ajutat. Le-am multumit sincer si le pastrez amintirea.
Dar, in acelasi timp, sunt un tip care detesta o gramada de medici si astistente ce isi bat joc de munca si meseria ce au ales-o, implicit de oamenii ce apeleaza la ajutorul lor.
Chiar azi, o draguta medic de familie imi spunea ca se duce la colegiul medicilor pentru a protesta impotriva reducierii bugetului. Pierde jumate de salariu. (eu credeam ca vor sa rezolve vreo neregula in sistemul sanitar, iluzii)
Chiar ieri, am fost in vizita la dragutul meu de medic de familie, prima oara dupa 2 ani, si desigur era de negasit. Asistenta raspundea invariabil (in timp ce vorbea la telefon un timp infinit, traiasca minutele nationale), trebe sa vina, nu stiu unde este. Avea vreo 3 ore intarziere. PS: nici acum 2 ani nu il gasisem. Lipsa banilor sa fie de vina???
pentru B.F.
Subscriu in totalitate spuselor dumneavoastra. Si vreau sa completez: s-a ajuns aici deoarece in Romania, de mult timp nu se mai stie ce inseamna RESPECTUL pentru om! Iar asta se vede in toate domeniile de activitate si din pacate aceasta mentalitate se perpetueaza si vedem cum, de la zi la zi este mai rau si mai greu. Revenind la subiect, poate ca, daca Ministerul Finantelor ar da Ministerului Sanatatii ceva mai mult decat “de-un buchet de flori” s-ar schimba ceva, desi ma indoiesc ca “doctorul” care mi-a spus – cand tatal meu bolnav de cancer in faza terminala suferea ca un caine si ne ruga sa-i facem ceva sa nu-l mai doara – sa nu-l mai ducem la spital si sa nu-i mai dam nimic, ca oricum moare!!! Intreb si eu, oare la fel s-ar fi purtat daca era vorba de tatal lui? Cred ca sunt medici care au uitat de mult juramantul lui Hipocrat, care nu mai stiu ce inseamna compasiunea sau empatia si care nu mai dau dovada nici macar de cel mai elementar BUN SIMT! Nu neg conditiile din spitale, dar consider ca MEDICUL CARE CONDITIONEAZA ACTUL MEDICAL DE GROSIMEA PLICULUI PRIMIT NU POATE FI NUMIT OM! Ar fi multe de spus, dar inchei aci cu o vorba din batrani “Pestele de la cap se strica”. Idealista cum sunt, inca mai sper ca “pestele” nostru mai poate fi curatat.
Acest termen „autodafe” (lb. portugheză: auto da fe) care apare in completarea titlului acestei scrisori extraordinare mi se pare nepotrivit. Dacă mă înşel, cer scuzele de rigoare. El are un cu totul alt sens decit traducea mor a mot, recte „act de credinţă”, aşa cum l-aţi folosit dvs., dle doctor, fiindcă el face parte strict din vocabularul Inchiziţiei care a fost teroarea creştinilor în Evul Mediu. Acest „act de credinţă”, cum îl numeau discipolii lui Torquemada, era smuls prin tortură şi avea „avantajul” pentru nefericitul eretic de a fi executat prin strangulare, şi nu ars pe rug…
erata
mot à mot, NU mor a mot:))
Nu va mai plangeti atata ! Medicii fac o groaza de bani din operatii si alte chestii ! Daca la o rezidenta trebuia sa ii dau 100 000 lei ca sa imi aduca analizele de la laborator ce sa mai zic ? Zice lumea ca timisoara e oras scump dar eu zic ca timisorenii sunt nesimtiti si hoti ca fac bani si din necazul omului …
Is deacord ca sunt putini medici si e stres mare, dar nu vad de ce ar trebui eu ca si pacient sa dau spaga pentru orice in spitalul judetean timisoara !!!
sunt student in anul 6 si urmeaza sa dau un examen de rezidentiat care imi va permite o viitoare practica medicala in sistemul sanitar. nu am pariniti medici, nici unchi sau matuse in domeniu, doar o verisoara primara rezidenta in anul 1. nu am o super situatie financiara (parintii mei sunt niste oamenii normali), deci in concluzie nu sunt “full” de bani. din start nu indeplinesc doua din criteriile de baza pentru a putea practica medicina in eterna si fascinanta Romanie, dar totusi intentionez sa o fac dupa multe lupte interioare legate de viitoarea mea practica medicala. nu am stiut de la inceput ce inseamana a lucra in sistemul medical (neavand pe nimeni din familie in domeniu) dar o data ajuns la facultate dupa primii 2 ani de preclinic (cea mai aberanta structurare a celor 6 ani in care invatam de toate, si ajungem la final sa nu stim noi studentii a prinde o linie venoasa, a face o banala injectie, sau a sutura o micro plaga….asta ca sa nu zic de multe alte lucruri pe care teoretic ar trebuii sa stim sa le facem dupa 6 ani de medicina in eterna si fascinanta noastra tara) am inceput sa patrund si eu prin spitale si sa ma lovesc de realitatea cruda numita Medicina in Romania. si stiti ceva, aveau dreptate poetii astia nationali pe ritmuri de hip hop: “la noi si in spitale e mai murdar ca la altii pe strazi!”. am ramas total horifiat de ceea ce am vazut cand am intrat pentru prima data in viata mea intr-o sala de operatie, intr-un spital bucurestean situat in buricul targului (stiti toti la cere ma refer)……nu stiam de ce sa ma feresc mai intai de medicii care incercau sa lucreze cat mai steril posibil sau de tencuiala care cadea din tavanul salii de operatie!!! in fine, am prezentat si eu pe scurt din perspectiva unui student la un prim contact cu viitoarea lui meserie, realitatea descrisa atat de dureros de simplu de domnul doctor coordonator al respectivului serviciu medical. dar nu e asta buba mea!
intr-adevar in eterna si fascinanta noastra tara este e o lipsa cronica de personal si o hemoragie continuua de personal catre alte meleaguri. recunosc ca inclusiv eu am stat si m-am gandit sa contribuii la aceasta hemoragie (ca si multi, foarte multi din actualii mei colegi de altfel), fie entuziasmat de remuneratzia de pe alte meleaguri, fie dintr-o pasiune la un moment dat de a practica nobila mea meserie, fie pur si simplu scarbit de tara in care traiesc. dar nu am s-o fac, si sititi de ce, pt ca nu sunt pregatit pentru sistemul lor medical, pentru tehnica si aparatura altor popoare. nu sunt pregatit si imi e frica sa clachez, imi e frica de “malpraxis-ul” americanilor, imi e frica de avocatul englezului, etc, si prin urmare voi ramane in tara (poate intre timp nu imi va mai fi frica si ma voi simti cu adevarat pregatit in viitoarea mea specializare incat sa pot face si eu ca aceea colega care castiga 6000 de euro in Kosovo), voi ramane in tara pentru ca pentru asta s-au chinuit sa ma pregateasca 6 ani de facultate.
intr-adevar sistemul nostru medical e la pamant, e lipsa de personal, de aparatura si de fonduri, etc…….dar problema stiti de unde pleaca? de pe bancile facultati!!toti cei 6 ani de medicina sunt structurati total aiurea, suntem pusi in situatia a invata despre tot, ca in final sa nu stim nimic, cel mult sa avem o vaga idee despre respectiva boala sau afectiune sau mai stiu eu ce, si nimic, ZERO lucruri practice (iar medicina, cel putin din punctul meu de vedere, este cea mai practica meserie care exista!!!). respect fata de colegii mei ai caror parinti medici au avut bunavointa sa-i invete cate ceva practic. dar eu si restul care nu avem asemenea oportunitate, ce facem, pe noi cine ne invata? ……..practica de vara =))……cea mai mare tampenie. siti ca studentii si chiar medici rezidenti de ani mici, fara pile si bani, stiti ca sunt ciuca bataii de joc a asistentelor, brancardierilor si mai stiu eu ce liftierese frustrate ca am indrazint sa o chem cu liftul sa ma ia de la parter sa ma duc la etajul 9 unde aveam examen?????si cum adica sa fac practica de vara, pentru ce sa fac practica de vara? sa car cafeaua unui medic batran si “realizat” ca doar, doar s-o indupleca sa ma invete si pe mine cum sa fac un nod chirurgical? de ce? de ce, nu ne respectati ca pe viitori colegi, ca pe cei care ar trebuii sa duca mai departe meseria dumneavoastra, de ce nu ne invatati din timpul facultatii domnule doctor coordonator al acum, celebrului serviciu de urgenta din celebrul spital bucurestean??? de ce sa ma umilieasca o asistenta cu clar mai putina pregaterie teoretica decat a mea? stiti de ce? pentru ca are de 1000 de ori mai multa pregatire practica decat a mea, de aia isi permite sa faca lucrurile astea, si tot de aia nu ma va lasa decat in cazuri relativ rare sa invat si eu sa punctionez o vena. daca tot a-ti ridicat aceste probleme domnului ministru, am sa ridic si eu cateva….desi replay-ul meu la scrisoarea dumneavoastra deschisa nu se va bucura de aceeasi circulatie pe net ca textul dumneavoastra.
1. Daca tot vreti sa facem o revolutie in sitemul medical, atunci haideti sa o facem incepand de la baza: de la cei 6 ani de facultate. de ce studentilor nu li se ofera posibilitatea de a lucra part-time in spital pe post de asistente si asistenti medicali, ca tot e asa de mare lipsa de personal, pentru ca teoretic ar trebuii sa fim mai pregatiti ca ei/ele si ne-ar prinde bine pentru viitoarea practica.
2. Medicina se invata din carti (asa imi spunea un venerabil domn profesor/doctor o data la un stagiu), de accord cu dansul, se invata din carti partea teoretica, dar partea practica din ce se mai invata?, sau mai bine zis, cine ma mai invatza, ca la partea teoretic pot fii auto-didact, dar la partea practica oricat de mult mi-as dorii, nu pot fi, fara a ma compara cu un eventual doctor Menghele!
3. Daca o data ajunsi in rezidentiat, si stiti si dumneavoastra dupa cat chin si invatatura ajungi sa treci “examenul vietii”, nu va mai bateti joc de noi rezidentii, domnilor doctori cu posturi de pe vremea raposatului si masini de pe vremea Tariceanului…..lasati-ne si pe noi sa invatam ceva, aratati-ne ceva, ca nu impartim “remuneratia cenusie” cu dumneavoastra, dar in schimb facem toata scriptologia pentru dumneavoastra, si incercam a ne fii auto-didacti din pacate…
Daca e sa fie revolutie, atunci sa fie REVOLUTIE!!!!
Romania este tara in care NIMIC nu se va termina NICIODATA!!!!
Fir-ar sa fie, sunt aceleasi probleme ca acum 23 de ani, cand am terminat facultatea…
@sebastian corn: am citit scrisoarea din prima zi, am trimis-o si eu altora din prima zi, apoi am urmarit comentariile, etc.
Problemele sistemului sunt multe si complexe, asta e sigur. Am citit toate comentariile, pe masura ce apareau postarile.
Parerea mea este ca pe langa scrisoarea deschisa, se pot scoate cateva “idei” de “reforma” de aici. Sistemul este putred incepand de pe bancile scolii de medicina. Din pacate, medicul trebuie sa fie “un exemplu”, pt ca numai astfel “pacientul nu are ce sa mai reproseze” si poate “sa mai invete ceva”, in materie de comportament.
Ma tem insa ca toata societatea romaneasca o ia pe o panta…cum sa zic eu, agresiva, manelizata, etc. Mai in gluma, mai in serios: “democratia nu se potriveste profilului sociolgic al poporului roman”.
Asa cum imi spunea un amic matematician, cu doctorat prin Franta, intors dupa vreo 7 ani in Romania, cand l-am intrebat “cum ai defini situatia?”(am fost recent in vacanta in Ro) mi-a zis: “haos si mediocritate!”
Nu exista “protocoale”, organizarea este la pamant; ani intregi de zile, PSD-ul a furat “legal” din banii sanatatii ca sa dea diverselor uzine falimentare. Mai recent, nu e clar nici acum ce se fac cu banii. Sunt convins ca se fura din bani, de la Casa de asigurari; sunt “oamenii” cei care fura, nu altii. E necesar un audit. Iar daca NU SUNT BANI de ajuns pt toata lumea, guvernul sa puna problema f clar: nu se poate sa fie MEDICINA PT TOTI SUBVENTIONATA. ca de fapt, acolo e BUBA CEA MAI MARE…
Este aberant ce se intampla cu medicii de familie. Se iau niste sume uriase(uneori) de catre medicul de familie. In conditiile in care, in orice tara civilizata, medicul de familie are salarizarea cea mai slaba. de ex, pt cine are curiozitatea http://www.salary.com pt a vedea cum este privita chestiunea in US. Medicul de familie este la capatul minim al “spectrului”, iar “chirurgul” la celalat capat. Si e normal sa fie asa, pt ca “au raspunderi diferite”.
Este aberant sa nu platesti un medic cu cel putin de 3 ori salariul mediu din tara respectiva(fara garzi).
Este aberant sa existe chirugi macelari, cum este cel de la Timisoara; a gresit si a mai vrut sa-si si acopere greseala. d-l respectiv trebuie dat in judecata pt malpraxis, sa plateasca daune pe viata familiei pacientei care a murit. Si, eventual sa i se retraga dreptul de libera practica.
Adevarul este ca in spitalele mici, de provincie, este cate un “dinozaur” din asta, chirurg, ginecolog, etc, care “tine toate locurile blocate”, pt ca “sa ia numai el”. Daca tot sunt spitalele “statului”, sa faca bine sa sparga aceasta buba si sa scoata locurile din spitale, posturile. Dar, statul este “PORK”. Ii convine situatia, pt ca de fapt plateste mai putin pt pacienti, iar pacientul se descurca cum poate.
Sa existe ODATA PT TOTDEAUNA o discutie serioasa pe marginea sanatatii si a unei reforme. Pt asta ar trebui sa existe “INTELIGENTA si buna vointa…hm, tough…
D-le dr Chirculescu, daca tot ati scris aceasta scrisoare, cred ca ar trebui sa NU o lasati numai in stadiul de “strigat” pe internet.
Tocmai pt ca sunteti chirurg, pt o boala cronica “supurativa”, nu prea mai merge cu tratament paleative 🙂 .
succes!
Nu ststul este pork. OAMENII care ilo reprezinta si au facut legile in asa fel incat sa paota fi usor incalcate.
NU privatizarea va salva sanaatatea romaneasc, ci din potriva, o foarte solida retea de stat care NU va fi CAPUSATA de una privata. Si, extrem de mult control al banilor dati catre sanatate.
DAR, cind se vede ca NUMAI HPTII o duc bine in Romania, cum poti pretinde sa nu funre si capii cei importanti dintre DECIDENTII din sanatate ?!
Dragi pacienti, acolo trebuie sa va duceti. La decidentii pentru sanatate. La unul de-i zsice NICOLAESCU 9pentru anii din urma) si unul de-i zice Bazac pentru aberatiile actuale.
Dac s-ar spanzura la fiecare rascruce de drumuri unul dintre primii 1 000 de decidenti din sanatate, pentru cel putin 6 luni, nu si-ar mai bara labele lungi in bugetul statului pentru sanatate si bani ar ajunge atati cit trebuie acolo nude trebuie.
Stimate Domnule Medic,
E prima data in cei 20 de ani care au trecut de la revolutie cand constat ca noi toti, cetatenii Romaniei, am votat si probabil vom mai vota in continuare, ca…nu indraznesc sa ma exprim dar se subintelege. Poate ar fi bine ca aceasta scrisoare sa apara pe toate gardurile, pe toate panourile din tara, pe toate usile cabinetelor si spitalelor unde se practica medicina, prin tot acel intepenit minister al sanatatii si oriunde se mai poate pentru ca toata lumea sa inteleaga, la justa valoare, profesia de medic. Si poate ar fi bine daca dumneavoastra ati fi ministru al sanatatii. Desi, daca stau bine si ma gandesc, pacientii ar pierde un chirurg valoros si tara poate n-ar castiga decat o …imagine fiindca realizati si dumneavoastra ca s-ar putea sa fiti un perdant sigur in lupta cu structurile “birocrat-mafiote”incetatenite in orice minister din Romania.