(pentru că anumite lucruri trebuie să fie spuse, indiferent de consecinţe)
Domnule Ministru,
Sunteţi absolvent al UMF Carol Davila şi, deşi n-aţi practicat medicina clinică niciodată, ar trebui să vă reamintiţi că factorul care determină o bună practică medicală, chiar la nivel de sistem, este banalul parteneriat medic-pacient. Exact ca şi în afaceri, sau ca într-un cuplu, încrederea dintre cei doi membri ai parteneriatului este premisa care asigură ani buni de colaborare benefică sau, din contră, de suspiciuni şi dezgust. Marele avantaj al încrederii reciproce este că nu costă bani.
Mă tem că atitudinea dumneavoastră din ultima vreme nu a ţinut cont de acest deziderat elementar. Sper că numai din necunoştiinţă de cauză aţi accentuat actualul curent de opinie ce a transformat un parteneriat, şi aşa profund şubrezit de mulţi dintre predecesorii dumneavoastră, într-o relaţie antagonică: pacienţii şi medicii au ajuns să se privească unii pe alţii precum şoarecele şi pisica. Poate că n-aş fi ajuns să vă scriu aceste rânduri dacă n-aş fi avut recent o discuţie cu ruda unui pacient, care mi-a explicat cât de „prost” fusese tratamentul prescris de un coleg necunoscut. Din fericire pentru tagma noastră, pacientul fusese tratat corect şi, de altfel, avusese o evoluţie favorabilă, numai că prea lentă faţă de aşteptările rudei pacientului. Cu toate acestea, „diagnosticul” stabilit de ruda pacientului, fără multă vorbă, a fost următorul: acel medic necunoscut greşise tratamentul! Ţin să vă atrag atenţia, domnule ministru, că respectiva afirmaţie a fost făcută cu aerul că era de la sine înţeles că medicul trebuia să greşească, în ciuda faptului că-şi tratase corect pacientul care, la ora conversaţiei, se juca în parc, alergând cu fiică-mea de la un leagăn la altul, sănătos tun, într-o atmosferă extrem de geroasă.
Această discuţie nu este altceva decât chintesenţa a ceea ce înseamnă acum încrederea populaţiei faţă de medici. Cu tristeţe, trebuie să extrapolez de o manieră care o să vi se pară cinică: cazul extrem de la Slatina nu este, la rândul său, decât un simptom al maladiei sistemului medical din România. Numai că, această maladie este foarte bine mascată – v-aţi pus, vreodată, problema, cum de a ajuns să fie acoperită cu atâta perfecţiune?
Oare o să vă miraţi când o să vă spun că practicienii din România n-au fost luaţi prin surprindere de ceea ce s-a întâmplat la Slatina? Oare o să vi se pară bizar dacă o să vă spun că mă aştept la un deznodământ similar (cu groaza de a nu fi imputat, ca de obicei, tot corpului medical) în serviciul pe care îl coordonez?
De fapt, domnule ministru, motivul fundamental pentru care vă scriu este că mi-aş dori tare mult să faceţi o inspecţie chiar în serviciul meu. Am să vă explic de ce.
Funcţionez într-un serviciu chirurgical de urgenţă. În ţările din comunitatea cărora am ajuns şi noi să facem parte, specialitatea mea este considerată una de vârf – în consecinţă, este o specialitate faţă de care interesul decidenţilor este extrem de ridicat, concretizându-se într-o anumită politică financiară şi de personal. Ca să fiu mai specific, la acelaşi număr de paturi pe care îl are serviciul nostru, în Germania sunt angajaţi 6 medici specialişti, la care se adaugă un număr apreciabil de medici rezidenţi, toţi având drept de gardă. În cele mai bune zile ale noastre, noi am funcţionat cu 3 medici specialişti şi cu 3 rezidenţi care aveau, doar parţial, drept de gardă. Numărul asistentelor din ţările civilizate este de două ori mai mare decât la noi, asta ca să nu mai menţionez de personalul care se ocupă cu scriptologia… În alte locuri, medicii sunt medici, domnule ministru – singurul lor obiect de interes sunt pacienţii şi profesia, ceea ce le permite să aibă timpul necesar nu numai pentru practica medicală nemijlocită, ci şi pentru comunicare cu bolnavii, pentru lucrări ştiinţifice şi pentru studiu – toate acestea alcătuind medicina, după cum bine ştiţi.
Fireşte că la noi este imposibil să atingem aceste deziderate, chiar dacă funcţionăm în acelaşi an de graţie, 2009, cu Germania, Franţa, Spania, Italia, Marea Bitanie, dar şi cu Polonia, Ungaria, Croaţia şi Slovacia…. Acest lucru are loc şi din vina mea, domnule ministru, şi iată în ce fel. Dintr-o naivitate de care acum îmi pare rău, am fost de acord ca împreună cu colegii mei să asigurăm urgenţele în timpul nostru liber, neplătiţi, ba chiar dând bani din buzunar. Speram (oh, sfântă imbecilitate!) ca doi dintre mai tinerii noştri colaboratori vor fi recompensaţi pentru cei trei (3!) ani de alergătură pe benzina lor sau cu taxiul, în zile de sărbătoare sau, pur şi simplu de week-end, asta ca să nu mai amintesc de zilele săptămânii, indiferent de ora din zi sau din noapte, speram, aşadar, ca în schimbul acestui serviciu, cei doi colegi mai tineri ai noştri să obţină post în spitalul în care au muncit fără rezerve, chiar şi în tranşe de 48 de ore neîntrerupte, fără să solicite vreo clipă contravaloarea muncii lor, nici de la pacienţi şi nici de la cei care erau îndrituiţi să-i plătească.
Nu a fost să fie aşa. După ce spitalul şi-a văzut 3 ani de urgenţe acoperite fără să scoată măcar un leu vechi din buzunar cu plata salariilor, colegii mei mai tineri s-au trezit cu un post temporar pe care să-l împartă la doi. Ştiţi cu cât erau plătiţi, fiecare, ca proaspeţi medici specialişti?
Cu zece milioane de lei pe lună, domnule ministru! Primul dintre colegii care a capotat a fost cel care nu avea casă în Bucureşti. Era un ins cu reală aplicaţie chirurgicală, dar nu mai avea cum să lucreze într-o ţară în care chiria era aproape egală cu venitul său lunar de medic specialist. În consecinţă, a plecat în Belgia, domnule ministru. Să ştiţi că îi e bine acolo deşi, când vorbim la telefon, are oarece nostalgii dar, ce să-i faci – era doar un băiat simplu din Ploieşti, cu părinţi care nu erau în stare să-l rezolve nici măcar cu o amărâtă de chirie, darămite cu un post. Şi nu, nu avea decât o Solenza cumpărată la mâna a doua, domnule ministru…
Dar nu se plângea din atâta lucru.
Aşa că, am rămas doar 3 plus 2, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După o vreme, am aflat că postul temporar de pe care plecase colegul, acel post împărţit cu colega lui, nu avea şanse să se definitiveze vreodată. În consecinţă, şi colega cu pricina a plecat – n-o condamn: după trei ani de neplată, să ajungi din nou să lucrezi voluntar, rimează totuşi a blasfemie intrafamilială, dacă pricepeţi ce vreau să spun. Colega a plecat, unde credeţi, la Pristina, în Kossovo, domnule ministru. Aflu că acolo câştigă 6000 de euro pe lună şi că pune bazele unui serviciu chirurgical. Mă bucur pentru colegă şi mă bucur şi pentru specialitatea mea – măcar în Kossovo să fie pusă acolo unde-i e locul.
Aşa că, am rămas doar 3 plus 1, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După care, şi cel de-al treilea rezident a încheiat cei şase ani de pregătire, fără ca să aibă posibilitatea de a se angaja pe undeva, asta în contextul în care componenta toracică a accidentelor ridică nepermis de mult rata de mortalitate a politraumatismelor – întrebaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat, dacă aveţi nelămuriri în acest sens. Între timp, însă, şefii dumneavoastră ajunseseră la concluzia că şi în România era criză, motiv pentru care s-au hotărât să îngheţe schemele de personal şi din sănătate. În consecinţă, cel de-al treilea tânăr coleg a plecat în Marea Britanie, unde nu e într-atât de multă criză încât să nu angajeze un chirurg toracic la Bristol. Nu ştiu cât câştigă acest din urmă coleg – nu ştiu decât că, după numai două săptămâni de lucru, a reuşit să-şi închirieze un apartament de trei camere în centrul oraşului, deşi este singurul membru care lucrează din familia lui de trei inşi. Ca o paranteză, cel mai tânăr dintre medicii primari din serviciul nostru şi-a permis abia acum, după 8 ani de serviciu, să-şi închirieze un apartament de două camere în Bucureşti, deşi lucrează atât el, cât şi soţia lui.
Dar, nu v-am scris doar ca să subliniez interesul pe care alte ţări îl acordă medicilor specialişti, fie ei doar nişte amărâţi de emigranţi. Aş putea doar să fac nişte trimiteri la manualele de istorie a medicinei pentru a vedea că, din cele mai vechi timpuri şi în cele mai îndepărtate puncte de pe glob, medicii erau respectaţi şi bine plătiţi, fiind consideraţi, totuşi, o specie meritorie d.p.d.v. social, care trebuie remunerată corect. Ştiaţi că în Grecia antică, sau la Roma, medicii erau scutiţi de taxe? Fireşte, nu mi-ar da prin cap să solicit aşa ceva acum, în zilele noastre cele atât de monetizate – nu e decât un exemplu prin care îmi susţin punctul de vedere de mai sus, cum tot doar un exemplu este că şi în ţările Africii Negre (lumea a III-a, voyons…) un medic specialist este plătit cu cel puţin 50% mai mult decât omologul lui român. Să nu îndrăzniţi să mă contraziceţi pentru că am primit oferte de acolo – numai că sunt prea bătrân ca s-o iau de la început, tocmai în Africa.
Numai că, nu sunt eu cel priceput când vine vorba de bani. Cine mă cunoaşte nemijlocit ştie că aşa stau lucrurile. Păsul meu este altul. Ce fac eu acum, împreună cu ceilalţi doi colegi ai mei plus un nou rezident, în contextul în care ar trebui să funcţionăm cu o echipă de 6 specialişti plus minimum 3 rezidenţi?
Vreţi să vă spun unde o să capotăm, domnule ministru? Azi sunt într-o umoare infectă şi nu mă interesează consecinţele unei scrisori deschise, aşa că o să vă spun care sunt punctele slabe ale serviciului meu – de altfel, sunt punctele slabe ale întregului sistem pe care, cu onor, îl manageriaţi. Dacă aveţi dificultăţi în a pricepe succesiunea raţionamentelor, rugaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat să citească materialul – fiind practician, dânsul îmi va înţelege argumentele la justa lor valoare.
Aşadar, suntem 3 inşi plus 1 într-un serviciu care necesită 6 plus minimum 3. Când şi când (s-a întâmplat chiar în ultimele două săptămâni), câte unul dintre noi are dreptul la concediul de odihnă legal. Atunci, rămânem în serviciu doar 2 specialişti plus 1 rezident. Acum, indiferent cât de mândru aş fi eu de specialitatea mea, nu vreau să fac prea mult caz de ea – cu toate astea, este o specialitate care, conform normelor internaţionale de bună practică, necesită la anumite intervenţii chirurgicale echipe din minimum trei medici. Prin urmare, sunt pus în faţa următoarelor situaţii: fie aleg să fac o echipă operatorie dintr-un număr mai scăzut de medici decât sunt necesari pentru buna desfăşurare a operaţiei, astfel încât să mai am un om care să urmărească pacienţii de pe secţie şi/sau care să primească urgenţele, fie intru cu echipa completă, conform cărţilor, numai că atunci nu mai rămâne nici un om care să urmărească pacienţii de pe secţie sau care să primească urgenţele.
Eu m-am sucit în fel şi chip, domnule ministru, vă dau cuvântul meu de onoare, dar aritmetica este imbatabilă pentru mine. Prin urmare, aceasta este prima întrebare pe care v-o pun: cum să fac, domnule ministru? Să-mi asum riscuri intraoperatorii, sau să-mi asum întârzierea în ce priveşte primirea unei urgenţe la camera de gardă? Să risc viaţa pacientului de pe masă, sau să las secţia descoperită?
Oh, staţi liniştit – până acum nu ne-am făcut de baftă, dar, îmi permit să vă întreb: cât timp credeţi că vom reuşi să funcţionăm în acest regim de lucru suboptimal? Credeţi că o fi făcut cineva calcule apropo de răgazul de timp mediu înainte de a comite o greşeală ireversibilă în condiţii de personal insuficient? Dacă da, trimiteţi-mi şi mie referinţele bibliografice, ca să pot să-mi informez corect pacienţii asupra riscurilor. Nu vă sfiiţi – încercaţi acelaşi lucru şi cu alte specialităţi (de pildă cu ATI-ul!), asta ca să ştim cam la ce intervale de timp să ne aşteptăm la catastrofe pe care le vor încasa chiar pacienţii pe care susţineţi că-i reprezentaţi.
Sau, credeţi că ar fi mai bine să nu le mai permitem colaboratorilor să-şi ia concediul legal de odihnă? Poate că ar fi mai bine să le sugerăm să lucreze conform normelor unui stahanovism medical? Să le promitem ceva medalii, domnule ministru, că de prime şi de plata orelor suplimentare n-a fost vorba nici măcar când nu era criză, darămite acum?
Mă rog… Dar, staţi că n-am terminat! Mai e o chestie şi mai absurdă, domnule ministru, şi zău că vreau s-o auziţi! M-am trezit cu nişte adrese oficiale, domnule ministru, adrese conform cărora ni se pune un plafon de consum de medicamente per pacient… După ce le-am primit, am făcut şi eu nişte calcule şi ştiţi ce am constatat, fir-ar ea să fie de aritmetică?
Am constatat că plafonul de medicamente per pacient internat nu trebuie să depăşească 70 de euro… Pe cuvântul meu, atât mi-a ieşit: 70 de euro per pacient, că am făcut şi proba la împărţire, domnule ministru! Păi, zău că m-aş chinui să fac şi treaba asta, că m-am obişnuit să lucrez în condiţii suboptimale de când am intrat în sistem dar, ce să mă fac când, prescriind un medicament relativ ieftin, mă trezesc că respectivul medicament NU se află în farmacia spitalului?
Un lucru ciudat: medicamentul ieftin nu e în farmacie, în schimb, omoloagele lor (sic!) extrem de scumpe se găsesc la discreţie… Am şi eu momente când consider că un antibiotic pe cale bucală este suficient la cazul X sau Y dar, cum să-l prescriu, când spitalul îmi returnează condica de medicamente cu faimosul înscris L.F., adică lipsă farmacie, oferindu-mi în schimb, alternative care depăşesc într-o zi, la un singur pacient, 70 de euro?
Alt lucru bizar: în aceeaşi adresă cu plafonul de medicamente se aflau două paragrafe în care mi se atrăgea atenţia că mi se vor retrage sporurile de conducere dacă îndrăzneam să depăşesc respectivul plafon. M-a umflat râsul, domnule ministru! De cinci ani de când lucrez în actualul spital, n-am încasat niciodată sporurile de conducere, aşa că m-a cam durut în cot, recunosc, de ameninţarea decidenţilor. Problema apărea, însă, după încă un paragraf, în care scria negru pe alb că dacă vom depăşi plafonul de medicamente două luni succesive, sancţiunile salariale vor fi extinse şi asupra celorlalţi membri ai serviciului, nerezumându-se doar la medicul coordonator/şef de secţie.
Bun! Să zicem că ne speriem şi că luăm ad litteram ameninţările decidenţilor, care ameninţări, o ştiu prea bine, nu sunt făcute din capul decidenţilor locali, că i-am mai văzut şi noi pe alde Boc et comp. cum se străduiesc să scoată ţara din marasm, săracii! Rezultatul adresei sus-menţionate ar fi că, de spaimă, ne vom apuca să scriem reţete pe care să le dăm aparţinătorilor pacienţilor, astfel încât să facem economii, numai că, pentru această situaţie, aceiaşi decidenţi au stabilit că, dacă cineva se adresează la conducerea spitalului cu o asemenea reţetă (e dreptul pacientului să-şi recupereze cheltuielile din sistem, domnule ministru – vezi legea Paveliu!), atunci spitalul va pune medicul să plătească din buzunar tratamentul pe care l-a administrat pacientului.
Aşa că, vă întreb şi eu, oarecum naiv: eu ce fac cu pacienţii mei, domnule ministru? Îi mai tratez, sau îi las baltă? Îi mai operez sau îi trimit prin alte spitale, să-i opereze alţii, deşi, când mă gândesc în ce spital lucrez, îmi dau seama că n-am unde să-i mai trimit, spitalul meu fiind ceea ce se numeşte o staţie terminus d.p.d.v. medical… Aş vrea să vă reamintesc că acest plafon de 70 de euro per pacient ar fi valabil doar dacă noi am interna cei 70 de pacienţi contractaţi lunar cu Casa de Asigurări – ce să mă fac, însă, cînd, numai în luna ianuarie, am internat aproape o sută de pacienţi?
Zău că nu ştiu, aşa că aştept instrucţiunile dumneavoastră. Şi, pentru că tot am deschis mai sus discuţia despre staţia terminus d.p.d.v medical, vă daţi seama că am ajuns să mă plâng tocmai eu, care lucrez în ceea ce se cheamă, conform sistemului de referinţă local, un spital bogat. Aţi fost vreodată, domnule ministru, să vedeţi ce se petrece în spitalele din provincie? Nu mă refer la vizitele fulger în care aţi schimbat nişte directori de spitale, şi asta în condiţiile în care ştiaţi prea bine că problemele de personal din provincie sunt cu mult mai grave decât în Bucureşti, astfel încât în anumite judeţe nu se poate constitui o linie de gardă de ATI de exemplu… Nu la asta mă refer, domnule ministru, scuzaţi că vă atrag atenţia…
Mă refer la absenţa celor mai elementare facilităţi de practică medicală serioasă, domnule ministru. Am colegi care lucrează în provincie, am colegi care-şi cunosc meseria, dar care nu au cum s-o practice… Predecesorii dumneavoastră s-au lăudat cu nenumăratele dispozitive hi-tech pe care le-au cumpărat, cu investiţiile nemaipomenite de care a beneficiat medicina: computere, laptopuri, CT-uri, RMN-uri etc. N-am văzut pe nici un ministru, însă, şi, din păcate, nici pe dumneavostră nu v-am auzit vorbind, despre politica de personal din sănătate, domnule ministru. Toate sculele alea frumoase, toate sculele alea care au costat o sumedenie de bani, trebuie operate cu personal calificat, domnule ministru. Degeaba cumpără Z din oraşul M un echo doppler dacă nu are cine să-l folosească. Degeaba cumpără acelaşi Z din acelaşi oraş M o trusă de endoscopie dacă n-are cine s-o folosească. Sau, degeaba sunt la Curtea-de-Argeş chirurgi generalişti dacă nu există suficienţi anestezişti astfel încât să-şi poată efectua operaţiile.
Acum, eu ştiu că sunt cârcotaş – dar nu ştiu de ce, îmi este imposibil să nu mă gândesc că este mult mai facil să faci achiziţii de tehnologie în valoare de milioane de dolari/euro, decât să investeşti în personal, în calificări şi în programe. Poate că recompensele după achiziţionarea de tehnologie sunt mai… vizibile? Poate că investiţiile în politica de personal nu ajung chiar acolo unde trebuie? Uite, dacă aş fi ziarist v-aş pune această întrebare, dacă aş avea prilejul…
Şi ştiţi de ce mai sunt supărat, domnule ministru? Mai sunt supărat şi pentru că, nu ştiu de unde şi până unde, s-a încetăţenit ideea că în spitale nu se mai moare. Aş vrea să fiu clar: nu pledez, n-aş avea cum, pentru exonerarea celor care se fac vinovaţi, într-adevăr, de culpă medicală. Numai că, după cum bine aţi studiat în perioada în care dumneavostră înşivă aţi fost rezident în sănătate publică, domnule ministru, ştiţi că aşa-numitul malpraxis este un concept diferenţiat în funcţie de arealul în care se practică medicina. Asta n-o spun eu – o spun inşii cei mai nervoşi în ce priveşte malpraxisul, şi anume americanii.
Cu alte cuvinte, ceea ce la New York, să spunem, este considerată culpă medicală, este privită cu mult mai multă îngăduinţă la Washoe, să spunem, unde accesul la tehnologie este mai sărăcuţ, unde numărul medicilor este mai scăzut etc. Din acest motiv, spitalelor şi celorlalte aşezăminte medicale din ţările civilizate li se atribuie un anumit grad, în funcţie de capacitatea de rezolvare a cazurilor. Acest grad se regăseşte şi în încadrarea cazurilor de malpraxis. Fireşte, a nu examina un pacient este culpă medicală şi la Tuamotu-din-Vale, pe insulele Marchize, acolo la ei, în Pacific, dar nu la asta mă refer. La noi, în schimb, nu contează că un pacient este examinat şi tratat la Jibou, să zicem – el este considerat, a priori, ca fiind culpă medicală dacă nu are o evoluţie favorabilă, deşi la Jibou nu se pune problema unor capacităţi medicale optimale. În mod similar, am avut prilejul să văd la TV câteva cazuri care nu ţineau de culpa medicală, dar care erau tratate ca atare, fără ca dumneavoastră să explicaţi vreodată (nici predecesorii dumneavoastră n-au făcut-o) că medicina are limite şi că anumite maladii nu sunt compatibile nici cu viaţa, nici cu un diagnostic în doi timpi şi trei mişcări. Această realitate ar trebui să vă fie familiară – nu există specialitate medicală în care capitolul de diagnostic diferenţial să nu ocupe pagini întregi – aţi făcut 6 ani de facultate şi trebuie să ştiţi asta! Pe de altă parte, nu este treaba pacienţilor să înţeleagă cum stau aceste lucruri fără o explicaţie – pacienţii, însă, doar văd cum trageţi concluzii din vârful condeiului, de parcă medicina ar fi un service auto în care omul intră bolnav pe o parte, ieşind pe partea cealaltă, cu necesitate, sănătos şi zâmbitor.
Dar, las’ că aici, nici cei care ar trebui să pledeze corect pentru cazurile complexe nu o fac aşa cum ar trebui – aşa că această vină o împărţiţi cu confraţii noştri care recurg (e obicei naţional!) la număratul arogant al ouălelor în loc de a furniza publicului explicaţii inteligibile. Vina dumneavostră, însă, este că în ciuda faptului că ştiţi şi aceste lucruri, nu v-am auzit niciodată punând la punct respectivele probleme – să se datoreze asta relaţiei de strânsă prietenie pe care doriţi s-o clădiţi cu presa, în detrimentul realităţii?
Nu îndrăznesc să vă bănuiesc de aşa ceva. La fel cum nu îndrăznesc să vă bănuiesc de nimic rău (honi soit qui mal y pense!) nici când afirmaţi, prin interpuşi, că preţurile la medicamente, care tocmai au crescut, vor scădea în luna aprilie. Până atunci, însă, mă întreb cu ce anume substanţe vom mai da anestezie pacienţilor fără ca spitalele să nu devină datoare vândute (ştiţi cât de mult s-au scumpit anestezicele?), dar, mai bine mă opresc, căci deschid un alt subiect.
Numai că, uite că am ajuns să vorbesc şi despre bani. Aici, chiar că nu mă bag, domnule ministru. Ştiţi, n-am pregătire financiară. Absolut deloc. Numai că, auzind atât de multă lume povestind tot soiul de lucruri stranii care au loc cu banii de la Casa de Asigurări, mai ales în anii electorali, aş dori şi eu să vă fac, în măsura în care nu vă irit prea tare, o anume propunere. Fiţi pe pace, ştiu că banii de la Casa de Asigurări nu sunt pe tarlaua dumneavoastră, dar, măcar d.p.d.v. moral, dumneavoastră sunteţi garantul sănătăţii publice din România. În context, v-aş sugera să solicitaţi un audit în ce priveşte banii de la Casă – dar nu un audit din ăsta, ca între prieteni, ci un audit cu o firmă externă, independentă, care să scobească aşa cum trebuie prin conturile Casei Naţionale de Asigurări. Sunt sigur că mulţi români ar fi dispuşi să dea încă nişte bani (s-au obişnuit, săracii, inclusiv cu onorariile cu care, nu-i aşa, ne „îmbogăţesc” nepermis de mult pe noi, medicii), sunt convins, aşadar că românii ar oferi prin subscripţie publică banii necesari auditorilor, numai ca să ştie ce căi iau cotele prelevate din salariile lor.
Se duc banii de asigurări doar în sistemul sanitar? Dacă da, ce anume se întâmplă cu ei în sistemul sanitar? De ce suntem, de 19 ani de zile, într-o criză financiară perpetuă? Cine răspunde de fondurile prost investite în sănătate? Dacă toată lumea e nemulţumită, de ce nici unul dintre şefii Casei de Asigurări nu a dat explicaţii vizavi de filiera banilor pe care îi are în administrare? Pe de altă parte, dacă noi, medicii, suntem nişte proşti în ce priveşte administrarea banilor publici, de ce nu s-au rezolvat problemele financiare din sistem după ce mulţi manageri de spitale au fost selectaţi din alte profesii? Şi dacă nici medicii, nici noii manageri non-medici nu sunt buni de nimic, de ce sunt lăsaţi pe bară colegii dumneavoastră de la Institutul de Sănătate Publică, domnule ministru? De ce n-am văzut nici un specialist în sănătate publică în funcţii de decizie vizibile, la minister? OK, predecesorii dumneavoastră aveau scuza că n-au auzit de aceşti specialişti – dar, în ce vă priveşte, vorbim despre colegii dumneavoastră de rezidenţiat, vorbim despre conferenţiarii şi profesorii dumneavoastră, domnule ministru…
Chiar aşa o părere proastă să aveţi despre cei care v-au învăţat cum să fiţi ministru, domnule ministru?
Nu mă aştept ca vreun decident să ia în seamă ce am scris eu aici, nici chiar dumneavoastră, domnule ministru. M-am obişnuit să nu primesc răspunsuri, nici chiar la adresele oficiale în care semnalez decidenţilor probleme similare cu cele enumerate aici. Unii mi-au spus (doar verbal) că bat câmpii. Alţii mi-au spus, tot verbal, să fac gura mai mică. Alţii au relatat, în absenţă, că sunt o fiinţă imprevizibilă. M-am obişnuit cu toate astea, domnule ministru.
Cu un singur lucru nu m-am obişnuit, însă, acela fiind că numai noi, practicienii, ajungem să dăm explicaţii pacienţilor şi rudelor lor. Noi, practicienii, trebuie să justificăm incapacitatea sistemului de a oferi necesarul absolut minimal pentru o medicină onestă în 2009. Pe noi se supără pacienţii şi rudele lor când cazurile nu merg bine, deşi, doamne iartă-mă, ştim ce ar trebui făcut la cazul X, dar n-avem de unde să-i oferim ceea ce ar necesita acelaşi caz X – şi nu, nu vorbesc de nanotehnologii şi de transplanturi, vorbesc de banalele antibiotice, de feşe, de perfuzoare, de numărul angajaţilor, de analgezice şi de mănuşi de unică folosinţă şi de seringi.
Pe de altă parte, vă mărturisesc, domnule ministru, că nu reuşesc să mă obişnuiesc cu ideea că, prin tăcere, devin complice cu un sistem care, în egală măsură, afectează şi starea de sănătate a populaţiei, dar şi onoarea profesiei medicale. Oh, da, ştiu că sunt patetic – dar aşa m-au educat ai mei acasă, de mic. Vreau să spun că există cuvinte în care, eu unul, continui să cred, domnule ministru, părându-mi-se chiar mai importante decât accesoriile din jur. De altfel o să vorbesc chiar acum şi despre ele, despre accesorii…
Aşadar! Să nu vă aşteptaţi, cumva, să-mi pun cenuşă în cap pentru acele aspecte sistematic evitate în discuţiile publice cu medici – mă refer, cum altfel, la onorariile aşa-zis necuvenite. Nu vreau să iniţiez o captatio benevolentiae vizavi de pacienţi, aşa că nu vă speriaţi, domnule ministru, că aş fi în stare să mă aliez acum cu pacienţii ca să ne năpustim, împreună, pe bancheta din spate a vreunui Ferrari! Din contră, am azi chef să-mi ridic toată lumea în cap – pe non-medici inclusiv. În ultima lună mi-am petrecut fiecare a cincea noapte în spital, prin urmare sunt obosit şi nu-mi mai pasă de consecinţe.
Sunt ani de zile, stimat public, de când vi se tot spune că medicina nu costă decât cei 16% despre soarta cărora nu ştim nimic, deşi, o ştiţi prea bine, realitatea este alta. Iar dumneavoastră, stimat public, vă prefaceţi că aşa ar trebui să stea lucrurile deşi auziţi foarte des, pe tot soiul de canale mediatice, de fonduri strânse pentru ca un pacient nefericit să fie operat în străinătate. Se vehiculează sume între 20.000 şi 140.000 de euro pentru o intervenţie, dar dumneavoastră vă prefaceţi că aceste cereri de ajutor pentru nişte semeni în reală suferinţă sunt acceptabile atunci când trebuie să ne tratăm în străinătate, dar că devin inacceptabile când trebuie plătite acasă.
Medicina costă mult, foarte mult, al naibii de mult costă, doamnelor şi domnilor.
De altfel, dumneavoastră înşivă aţi găsit soluţia la această problemă – adresarea la serviciile private. Acolo aţi găsit şi curăţenia care vă lipseşte în spitalele de stat şi modul de comunicare pe care vi l-aţi dorit. Cu alte cuvinte, aţi realizat că un anumit standard al serviciilor costă nişte bani pe care n-aţi ezitat să-i oferiţi. Şi acum, o să vă întreb, în ciuda vociferărilor: câţi dintre dumneavoastră aţi plătit asigurări de sănătate complementare, care v-ar fi permis să vă adresaţi unor servicii superioare, şi câţi aţi preferat să plătiţi leasinguri la maşini scumpe, bunuri electrocasnice etc?
Răspunsul, îl cunoaşteţi mai bine decât mine: vă este mai ieftin să plătiţi onorarii cenuşii la nevoie, decât o cotă parte din venituri, permanent, asta lăsând la o parte profilul comportamental de masă al românilor, care preferă să epateze cu un mobil foarte scump, decât să fie abonaţi la serviciul de sănătate X.
Ştiu, mie mi-e uşor să vorbesc din acest punct de vedere – n-am cerut nicicând vreunui pacient nici un capăt de aţă şi nici n-am s-o fac, din motive absolut personale. Pe de altă parte, nici n-o să-mi scadă clientela după acest autodafé – mai bine de 50% dintre pacienţii mei nu mă caută direct: ei ajung să mă cunoască doar după ce-şi revin din şocurile care îi aduc, din nefericire, la spital.
Dar, având în vedere că n-am cerut niciodată nimic, nimănui, aş vrea ca atât eu, cât şi colegii de vârsta mea care, mulţi nu v-au cerut nici ei, nimic, niciodată, şi care şi-au petrecut în 23 de ani de practică (am făcut calcule, domnule ministru!), cam şase ani de gărzi puse cap la cap, colegi care, în plus, au stat în jur de 40% din timp peste program, fără a fi plătiţi nici oficial, nici neoficial – în numele tuturor celor care v-au făcut sănătoşi, unii venind noaptea de acasă când nu era treaba lor s-o facă, mulţi suplinind lipsa cronică de personal, în numele celor care v-au prelungit viaţa, ba chiar şi în numele celor care v-au primit onorariile pentru care nu şi-au pus doar o simplă semnătură pe un act, ci care v-au operat, v-au anesteziat, v-au tratat în timp ce majoritatea dormeaţi – în numele tuturor, vă spun să nu-i mai credeţi pe toţi miniştrii sănătăţii, mult mai interesaţi în exerciţii de imagine decât în rezolvarea problemelor din sistem. Incapacitatea politică de a administra sistemul medical, domnule ministru, este doar incapacitatea dumneavoastră – nu este dovada nici a slabei pregătiri a celei mai mari părţi a medicilor şi nici a unei imoralităţi funciare a celor în halat alb.
Şi, pentru că tot avem un ministru al sănătăţii cu dublă specialitate, o să-mi permit următoarea afirmaţie, stimat public: când ai în buzunar bani pentru un Logan la mâna a doua, e cel puţin bizar să ai pretenţia să mergi toată ziua-bunăziua într-un Ferrari! Şi, ca să închei subiectul banilor negri, nepermişi, sau cum vreţi să le spuneţi, am să vă pun problema în felul următor: problema fundamentală a practicianului este să-şi trateze toţi pacienţii în mod egal şi fără să condiţioneze actul medical – în rest, însă, sper că nu doriţi să fiţi trataţi (doamne fereşte!) de chirurgi cărora să le stea mintea la plata întreţinerii sau care să se îmbulzească pe la cozi doar pentru că am fi cu toţii egali, sau care să stea peste program doar pentru că la noi în ţară, n-au apărut încă listele de aşteptare. Pe de altă parte, dumneavoastră înşivă, chiar inconştient, aveţi anumite aşteptări de la imaginea simbolică a medicului (era să spun de la engrama medicului) dar, numai când aveţi nevoie de el, aveţi pretenţia să se ridice la respectivul nivel de aşteptare. În rest, însă, când slavă domnului, sunteţi sănătoşi, aţi dori ca medicii să facă parte din marea masă a mulţimilor, ignorând realitatea despre ceea ce înseamnă, cu adevărat, un medic.
Am să închei, discutând despre afirmaţia absolut aiuritoare că un coleg (fie el un scelerat care nu şi-a văzut pacientul la nevoie) a încasat 104 milioane de lei într-o lună.
Această afirmaţie determină o dilemă à la Nae Caţavencu – am s-o expun, pentru că domnul doctor Raed Arafat (of, cât de mult l-am admirat pentru realizările de la SMURD!) a ridicat-o la fileu. Nici eu şi nici nimeni altcineva, niciodată, n-am auzit de un salariu atât de mare în medicina românească, la stat. Dacă acel medic a primit, în mână, 104 milioane de lei la actualele tarife de plată, înseamnă că a petrecut în spital un număr de ore înfiorător de mare – un număr de ore nepermis prin codul muncii nu numai în ţara noastră, ci oriunde pe pământ. De aici, ce deducem? Sau că afirmaţia este adevărată – în consecinţă, schema de personal din acel spital era îngrozitor de subţire (nu mă mir) şi că nu era altă soluţie, decât ca respectivul medic să stea la nesfârşit în spital. Prin urmare, vina medicului care nu şi-a văzut pacientul (asta n-am să înţeleg niciodată, indiferent cât de istovit ar fi fost) trebuia împărţită cu vina sistemului supervizat de dumneavoastră, domnule ministru, sistem care permite încălcarea legii în ce priveşte numărul de ore lucrat. În context, vă întreb încă o dată: cum intenţionaţi să manageriaţi politica de personal, domnule ministru, în condiţiile în care România are cu 30% mai puţini medici decât este necesar? Nu uitaţi că şi eu vorbesc la rece – dar pot eu să ştiu cum o să reacţionez după ce o să mă ajutaţi să câştig 104 milioane de lei, petrecând o lună întreagă la serviciu? Poate că o să-mi văd pacientul, totuşi – dar credeţi că o să-l examinez corect?
Ce părere aveţi, domnule ministru?
Pe de altă parte… chiar 104 milioane?!?! Şi dacă domnul Arafat nu s-a uitat cu atenţie pe fluturaş şi a făcut o aserţiune nefondată?
Dacă se dovedeşte varianta neatenţiei, o să vă fie greu s-o justificaţi în faţa colegilor care, lucrând cu mult peste program, abia dacă reuşesc să ridice cel mult 40% din acel salariu, după o lună de lucru istovitoare. Aşa că mă întreb şi eu, cu naivitate, de ce a trebuit să vehiculaţi un lucru într-atât de neadevărat pe posturile TV, domnule ministru?
Cu stimă,
Un Împricinat de Medic
p.s. – Sincer, n-am de gând să moderez acest post, pentru că ştiu care vor fi reacţiile. Iertare pentru ce spun acum, dar, din nefericire, moderările la acest post, ca şi invectivele, nu vor avea nici un sens aici, în scris – ele vor avea loc în viaţa reală, în camerele de gardă, când dumneavoastră, pacienţii care nu mai aveţi încredere în noi, medicii dumneavoastră, veţi vedea că veţi aştepta din ce în ce mai mult pentru o consultaţie din ce în ce mai sumară, consultaţie urmată de un tratament din ce în ce mai frugal. Pentru ca realitatea să nu fie asta, o să fie nevoie de o minune: din păcate, nu văd cine o să fie în stare s-o aducă printre noi.
La fel de sincer vă spun că sunt momente când nu mai am chef să stau nici o clipă peste program (lucru de la sine înţeles în orice altă ţară), după ce văd cum profesia îmi este terfelită. Nu-i înţeleg nici pe colegii mei care, în loc de explicaţii coerente, răspund cu aroganţă – dar le găsesc circumstanţe atenuante: mi se pare cel puţin bizar ca specia denumită ziarişti să generalizeze, ricanând, o problemă tragică, azvârlind oprobiul asupra unei întregi categorii profesionale. Din experienţă proprie ştiu cum se comportă anumiţi ziarişti la spital – la fel ca şi pacienţii cu foarte mulţi bani, îşi imaginează că sănătatea poate fi dobândită prin presiune sau… prin bani. La fel ca şi pacienţii cu foarte muţi bani, consideră că se înţelege de la sine că domniile-lor merită un tratament preferenţial…
Ceea ce nu e deloc adevărat. Dar, ar fi acesta un motiv suficient pentru a considera că toţi ziariştii sunt prost crescuţi sau animaţi de parti-pris-uri?
În fine…
Acest post este dedicat tuturor medicilor care strâng din dinţi.
Draga dle. specialist … ma tem ca dumneata cel putin n-ai inteles nimic din ce-am spus eu … am sa incerc sa-ti explic altfel …
1. Am fost, sunt si voi fi “O FUNCTIONARA” care m-am certat (vezi “luptat” in dex) mereu … pana aici ai avut dreptate … doar ca eu NU m-am “certat” niciodata si nici nu o voi face … cu cineva care pe o scara ierarhica se situeaza mai jos ca mine … gen femeia de servici. Eu cand am avut nemultumiri … si am cam avut … m-am dus la seful direct si i-am spus ce ma doare, iar cand am vazut ca seful ma ignora, m-am dus la directori. La doar 21 ani m-am luptat intr-o societate foarte cunoscuta in Romania cu un sef si cu 7 directori. Pana la urma directorul general al societatii a aprobat spusele mele si s-a mers pe mana mea, iar intr-o sedinta urmatoare, 7 directori ma criticau, iar seful direct care initial nu fusese de acord, s-a ridicat in picioare luandu-mi apararea si spunand: CA SUNT MERITELE MELE! Eu am aflat asta ulterior bineanteles. Am lucrat acolo la administrativ cat si la personal … M-am certat cu aproape toti sefii cu care am intrat in contact direct … pentru ca nu mi-a fost frica … iar cand am plecat de acolo – mentionez ca am plecat din proprie alegere – toti sefii si toti directorii imi spuneau ca le pare rau ca plec. Si acum in ziua de astazi … exista acolo sefi si directori la care uneori ma duc la cafea …
2. N-ai inteles inca, ca eu nu ma cert cu doctorii aici pe forumuri … eu ma cert cu ei in direct … n-am nevoie de forumuri ca sa ma exprim … pt. ca din nou spun: Nu mi-e frica de ei … Ceea ce eu incercam aici a fost probabil o incercare nereusita a mea in a va face sa priviti altfel lucrurile … ca daca asa cum ganditi fiecare dintre voi, lucrurile par a NU merge bine … poate ca o schimbare de idei si de atitudine ar aduce ceva bun … dar se pare ca am esuat admirabil …
Am spus de la inceput pt. toti cei care au citit tot ce am spus … ca e ok sa va cereti drepturile, doar ca le cam cereti de unde NU vi se pot oferii – de la pacienti (o ierarhie “inferioara”) e ca si cum v-ati cere drepturile de la femeia de serviciu … iar ea saraca oricat de mult s-ar stradui … nu v-ar putea ajuta … asa ca, doar atunci cand o sa intelegeti de unde sa va cereti drepturile, atunci le ve-ti primi!
Se pare ca dl. Sebastian a cam inteles acest lucru … tocmai de aceea se adreseaza ministrului si nu pacientilor …
Dar ca sa-ti ceri drepturile de acolo de unde ti se cuvin … de la o ierarhie superioara … este nevoie de o tarie de caracter si de OMENIE! Acestea se leaga foarte bine de asumarea RESPONSABILITATII fiecaruia, de LIPSA FRICII ca ne pierdem scaunele … si bineanteles de INTIATIVA de a FACE ceva … in afara de a da cu presupusul … si nu in ultimul rand pentru a demonstra ca intra-adevar ne pasa ….
3. O femeie cu calitatile mele CURAJ, ALTRUISM, VOINTA, CREDINTA, DORINTA, PUTERE, DEMNITATE, MANDRIE, SINCERITATE, TARIE DE CARACTER … etc … NU are cum sa FIE o femeie FRUSTRATA!
Asa ca oricat incearca cineva sa ma “atinga” nu prea o sa reuseasca, pt. ca am ajuns cam IMUNA la asa ceva …
O fi asta o lupta pierduta pt. mine … ca lupte mai pierd, dar razboaie NICIODATA!
p.s. Experientele mele au fost descrise aici (si nu toate bineanteles – au fost mult mai multe si toate foarte grele) DOAR pentru a incerca sa subliniez cate ceva … si nu din cauza frustrarii … Am spus si repet … PARINTII MEI AU MURIT CU DEMNITATE, DECI NU AM DE CE SA FIU FRUSTRATA.
Am ramas frustrata in ceea ce-i priveste pe cei de la conducerea tarii si voi lupta in continuare dupa propriile mele idei si convingeri.
Voi fi o luptatoare convinsa si voi avea succes sau voi esua … Daca voi castiga voi simtii gustul VICTORIEI … daca voi esua, voi simtii gustul INFRANGERII … dar macar stiu ca mi-am trait viata frumos si demna de admiratie … SIMTIND CEVA!
Si din partea mea, fiecare e liber sa-si traiasca propria viata dupa cum considera de cuviinta … eu insa in prostia mea am crezut ca cei care chiar intra aici, chiar doresc o schimbare in bine si chiar doresc sa inteleaga cate ceva … si totusi … poate ca cine trebuia sa inteleaga ceva din tot ce am spus eu … v-a intelege …
da j.c. ne abatem prea mult, eu dadeam doar un exemplu de solutie, radicala ce este drept.
si vroiam sa mai scot in evidenta faptul ca in tara asta toata lumea este inerta, indiferenta la orice nu-i afecteaza direct, si nici atunci nu face nimic, asteapta sa faca celalalt,
dupa cum am mai zis: un copil cere ca sa i se dea, daca nu i se da, “cere” si mai tare, analogia poate este puerila, dar asta e adevarul, daca ar fi mai multi doctori si mai multi studenti care ar face la fel poate ca s-ar schimba ceva, dar ei se complac in rahatul asta.
asa este: CERE SI TI SE VA DA! aveti dreptate. numai ca ce nu realizati este ca nu doctorii sunt cei care au nevoile cele mai mari, ci RESTUL PACIENTILOR POTENTIALI, sau pur si simplu intreaga populatie. lumea trebuie sa CEARA, medicii NU au ce sa ceara. la ce le foloseste doctorilor ca au mai multe sau mai putine medicamente in spital, conditii mai bune sau mai rele, materiale mai bune sau mai rele ? ei tot pe principiul “fac si io ce pot” merg. nevoie de materialele si conditiile si medicamentele astea sunt OAMENII. ei sunt beneficiarii, ei trebuie sa ceara. si apoi sa li se raspunda “uite cat costa” si apoi ei sa zica iar “hai sa gasim o solutie echitabila sa platim”.
doctorii pot si or sa ceara cel mult salarii mai mari, plati mai bune, etc., dar e normal sa ceara lucruri PT EI nu pentru pacientii lor, de care nu vad de ce le-ar pasa mai mult decat unui functionar de oamenii care trec pe la ei pe la ghiseu.
pentru ca si medicii la randul lor sunt pacienti, sau copiii lor, parintii, fratii, surorile s.a.m.d.
hehe,
acu’ vreun an am lasat si eu o :
scrisoare deschisa
N-a citit-o aproape nimeni pana acum …
da este pentru pacienti, dar in ultimele posturi nu am mai vorbit despre doctori, ci despre romani in general.
in lumina faptului ca lumea a cam adormit pe aici, sau poate intre timp sau rezolvat problemele prin tara si eu nu am observat, am recitit postul Silviei si simt nevoia sa marturisesc ca m-a atins foarte adanc!
cred ca pentru a vindeca nenorocitul asta de popor de suferintele amintite de ea, ar trebui pur si simplu ca orice doctor sa poata sa zica foarte senin “bai frate, io ma uit la tine cand SANGEREZI DE NU TE MAI OPRESTI sau CAND ESTI IN COMA, si atat! altfel platesti. si platesti cat vreau eu. altfel nu stau la discutii cu tine mai mult decat sta o tarfa din colt care vrei sa ti-o suga pe gratis, da ?!” io asa as face!
sa vezi atunci ce pret ar capata TOTI MEDICII, sa vezi atunci ce mult ar pretui sanatatea cu care te nasti si alinarea unei suferinte, la fel ca si siguranta pe care o poti cumpara cu bani pentru tine si familia ta…! sa vezi atunci ce BINE s-ar regla lucrurile pentru toti cei care merita.
scrisoarea deschisa a avut efect
maine in viata medicala publicatia de concurs pentru 1500 de posturi de medic specialist sii 1500 medici rezidenti in ultimul an
Apropo de concursul din comentariul de mai sus: taxa de participare e de 440 RON. Pentru un viitor “specialist” cu salariu de 900 RON taxa e cam prohibitiva. Ma intreb: o fi legala?
Am citit prima data blogul asta acum cateva saptamani.
Astazi m-am uitat iarasi sa vad ce mai e nou.
Si ma intrebam cine e papagalul asta de J.C.?
Frate…du-te si fa-ti blog singur si lasa-ne.
Esti prea destept pentru tema asta.
La fel ca tot romanul de altfel , care e pregatit pentru orice situatie
si stie rezolvarea la orice.
Si totusi nu ne prea iese.
Oare de ce?
Cauta prin ce-am scris poate gasesti vreo greseala sa ai un motiv sa comentezi.
nu sunt io prea destept, esti tu prea prost.
imi pare rau dar nu am citit decat o mica parte din comentariile postate si nu stiu exact ce s-a spus pana acum.
tot respectul, domnule doctor! sper sa ajung si eu intr-o zi ca dumneavoastra!
parerea mea e ca trebuie sa facem ceva pentru ca scrisoarea sa fie citita atat de mai-marii sistemului cat si de oamenii de rand. toti trebuie sa stie cum stau lucrurile in realitate.
si cum vad ca sunt deja 600 de commenturi, ma gandesc ca putem face ca scrisoarea sa ajunga la cat mai multi oameni. eventual sa putem semna undeva intr-un colt al paginii ca sustinem aceste lucruri si ca vrem ca aceste randuri sa fie mediatizate si luate in seama. daca adunam multe semnaturi si trimitem la toate televiziunile acest post, poate o minte luminata va vorbi despre asta in stirile de la ora 7, printre furturi, violuri si aberatii politice. am atrage atentia si ar fi mult mai probabil ca scrisoarea sa fie citita de stimabilul ministru.
avem ceva de pierdut daca facem asta???
si chiar daca ministrul nu va face nimic concret (sigur ca asta se va intampla..), macar vom informa populatia si asta e cel mai important. un popor neinformat e mai usor de controlat, nu credeti?.. pe asta se bazeaza si ei..
deci, – daca va lua cineva in seama acest comentariu – eu zic ca ar fi o idee buna sa puneti undeva in coltul paginii un patratel unde sa putem “semna” PENTRU aceasta scrisoare si PENTRU un sistem mai bun. dupa ce se strang destule semnaturi, se poate trece la fapte.
asa cum a spus si domnul doctor, prin tacere, devenim cu totii complici. daca nu facem decat sa ne rezumam la un amarat de comentariu in care ne spunem parerea, vom continua sa sustinem mediocritatea sistemului.
“fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume”
daca vrem ca ei sa actioneze, trebuie sa incepem prin a actiona noi.
# f, se pare ca tu ai un limbaj pe masura Scrisorii si ai o gandire profunda. Ne plac comentariile tale inteligente. Mai ales ca se potrivesc pe orice forum indiferent de subiect. Felicitari.
Din ce vad eu aici multa lume considera cu doctorii sunt “spagari”.
Evident cei care nu sunt au de suferit.
Celor care sunt, nu le pasa.
Dar acest lucru strica foarte mult relatiei pacient client.
Multi pe forumul asta s-au plans de asta.
In niste discutii avute curand am aflat ca unii doctori / asistenti etc nu considera
spaga decat bani. Orice alte obiecte, sunt acceptate. Pentru mine e acelasi lucru.
Cum credeti ca trebuie rezolvata problema asta?
Trebuie inceput cu omul de rand sa nu mai dea bani (greu de facut asta, pentru ca
saracul simte ca asta il ajuta sa beneficieze de un tratament mai bun) ? Trebuie
pedepsite abaterile prin lege? Stiu ca peste tot in alte parti, pe buna dreptate nu ai voie sa primesti nimic (probabil nici sa dai).
Si un comentariu pe al subiect.
Sunt prea multe corecturi gramaticale pe forumul asta, facute de prea multi.
Domnilor, faptul ca stiti sa vorbiti si sa scrieti corect nu da valoare mai mare ideilor dvs. Limbajul e o unealta. Omul trebuie tratat prin prisma ideilor pe care le prezinta.
Oricine greseste, dar nu oricine poate sa spuna lucruri inteligente.
Eu, personal, as avea dubii asupra persoanelor care conditioneaza inteligenta si acceptul ideilor cuiva de o greseala sau doua de scriere.
Eu am dubii asupra persoanelor atat de neincrezatoare in pregatirea lor incat sa adopte o pozitie asa de defensiva inainte chiar de a demara o discutie. Dictonul este asa : “e periculos sa citesti fara sa gandesti, dar mai periculos e sa gandesti fara sa citesti”. aka e important sa gandesti liber si sa ai propria logica, dar e esential sa fie fundamentata pe ceva si sa nu fie doar PARERI.
De asta spun, nu trebuie sa inventam roata, nu trebuie sa facem nimic DE NOVO suta la suta. Exista pe lume atatea modele diferite de sisteme sanitare care functioneaza deja. Intrebarea este “CUM?”. Si va spun cu mana pe inima ca singura solutie pentru intreaga noastra societate cat si pentru sistemul sanitar este adoptarea masurilor LIBERALE, cel putin pentru inceput, pana invatam la ce folosesc taxele si impozitele.
Balivernele astea cu “doctorii sunt shpagari si nu au voie sa ia bani” sunt subiecte de emisiuni de scandal la TV dar nu inseamna absolut nimic. Daca esti doctor si lucrezi in spital DE STAT platit din bani de la buget, atunci nu ai cum sa pretinzi alti bani decat vin pe grila ta de salarizare. Daca esti doctor in propriul tau spital, cabinet, etc., atunci nimeni si nici o lege nu te poate opri sa ceri absolut cati bani vrei. Totul se rezuma deci la modul de finantare. De modul de finantare sunt legate si serviciile, nimic mai mult nimic mai putin.
Insa chiar si in spitalele de stat sau nu conteaza ale cui, nicaieri in lumea civilizata nu este ilegal asanumitul “onorariu al medicului”. Asta e o suma sau orice cadou acordat in conditii complet transparente si impozitabile de catre orice pacient isi doreste catre echipa care s-a ocupat de el. Nu vad cum ar putea fi asta necinstit sau imoral. Shpaga este o plata pentru care persoana cu putere de decizie isi incalca atributiile postului, face abuz de pozitia sa, in cazul medicului de spital de exemplu interneaza pe cineva fara motiv sau face modificari aiurea in coada de asteptare.
In alta ordine de idei as aprecia daca moderatorii mi-ar da voie sa ma apar fata de un diletant ca F. Chiar daca posturile mele devin ushor mai acide decat de obicei, chiar peste masura, va asigur ca se apropie de intelesul lui. Repet mai jos unul dintre posturi:
@f, amice, esti idiot! nu asa trebuie sa vorbesti cu tac-tu.
nu mi te mai adresa, atata timp cat nu ai de gand macar sa ma contrazici. cat despre a ma califica, nu stii tu nimic despre mine, nu stii cine sunt si cu ce ma ocup si nu cred ca e cazul sa zici ca sunt japita si nu mai stiu ce. chiar daca ar fi asa, tu n-ai de unde sa stii, tu stii doar sa vorbesti de geaba.
si poate ar fi corect ca din respect pentru nivelul tau de putzoi care abia scoate capul in lume sa nu-ti mai dai cu parerea despre care sunt problemele democratiei, ca nu cred ca stii nici ce e aia. abia dupa aia, cand poate o sa ai vreo idee macar mediocra, sa te apuci sa emiti vreun post despre subiecte prea complicate pentru tine ca de exemplu sistemul sanitar la noi in tara.
cat despre suferinta ta cu corectitudinea gramaticala, nu are rost sa intram in polemici. nu de alta, dar stiu ca transpiri cu dictionarul in fata macar vreo 3 ore pana scrii 5 fraze din astea de 3 lei de ale tale in care nu te poti abtine sa apesi enter mult mai des decat e cazul, tipic pentru cocalarii din ziua de azi care se “scolesc” pe net 😀 nu e mare lucru, sa stii! nu te plaseaza la mare distanta de coada vacii.
J.C. – uite, ati repostat o chestie pe care stersesem pentru ceea ce dumneavoastra numiti “aciditate”. sincer va spun, incercati sa va abtineti. sunt absolut sigur ca va puteti sustine punctele de vedere si abandonand anumite invective.
multzam fain.
Trebuie sa ma asigur ca ma fac inteles, mai ales cand ma adresez cuiva anume. N-am vrut sa aduc atingere subiectului acestei pagini si daca am facut asta imi cer scuze! Totusi nu accept sa fiu atacat gratuit iar daca sunt atacat o sa ripostez pe masura, cum cred ca e de altfel corect.
Ca un liberal ce ma aflu, nu sunt un mare fan al cenzurii de nici un fel. Mai ales ca aceasta pagina nu este destinata copiilor sau discutiilor pe ALTA tema decat cea a sistemului sanitar.
daca nu sunt dorit aici puteti sa-mi transmiteti un mesaj privat, caci aveti mailul meu. altfel oricum nu am de gand sa ma plec in fata nedreptatilor, ca in comunism.
regret ca ne abatem asa de mult si de des de la topic.
Va rog totusi daca moderati blogul sa o faceti consistent si corect.
Sper ca (chiar daca nu prin metoda cea mai buna, recunosc) mi-am atins scopul de a va face sa intelegeti si sa vedeti cu cine aveti de-a face.
Pacat ca doar pe mine ma moderati.
Daca acceptati ca cineva sa spuna “muiere” unei femei pe forumul dvs., ce-am spus eu e nimica toata. Cred ca e si un impuls..cand vezi pe cineva care zice din astea … simti nevoia sa faci ceva.
Ma rog…subiect incheiat si scuze daca v-am provocat neplaceri.
Revenind la ideea cu spaga.
Din cate stiu eu (pentru ca odata am semnat un contract de munca de genul asta), ce ai voie sa primesti in alta tara este echivalentul a maxim cativa euro (10-20) pe an, si doar de anumite sabatori. Peste tot le e frica de ideea de spaga. Deci treaba cu onorariul medicului personal mi se pare inventie. Si ar fi trist sa credem ca asa e in lumea asta, doar ca sa avem inca un motiv ca sa fim binevoitori cu ce se intampla la noi.
De acord, nu e nimic rau in a da un cadou, un semn de multumire. Dar ce garantie putem avea ca unii nu vor intelege din asta ca trebuia sa ceara? Cred ca din cauza asta prin alte parti nu se da, si nu se cere. Dar da, doctorii sunt mult mai bine platiti.
Doar oare intai se castiga respectul sau intai banul?
Chiar daca un sistem merge in alta parte , asta nu il face bun pentru noi. Fiecare popor are mentalitatea lui , istoria lui si valorile lui.
Eu zic ca oricine se uita in jur vede ca nivelul mediu de intelegere ( evit sa zic inteligenta) al populatiei nu e prea ridicat. Deci nu ne putem astepta ca pacientul sa faca primul pas si sa inteleaga ca nu mai trebuie dat.
Doctorul este cel cu studii superioare si care ar trebui de cele mai multe ori sa aiba o cu totul alta viziune asupra la ce e important in societate. Eu cred ca mingea e in terenul dvs. si a fost de ceva timp. Orice revolutie incepe cu un singur pas. si pasul acesta este al dvs.
Povesti, povesti si iar povesti.
Treaba cu onorariul medicului nu e deloc inventie. In occident medicii nu iau bani pentru ca oricum sunt platiti LA CAZ si LA OPERATIE si LA SERVICIU PRESTAT, deci munca lor e cuantificata la adevarata valoare fata de un indice economic, nu o tampenie de salariu fix din care nu iesi fie ca te zbati ca pestele pe uscat fie ca stai ca boieru’ la locu de munca. 10-20 de euro pe an sunt inventie, asta da. Nu se teme nimeni de dat sau de luat bani atata timp cat sunt transparenti si impozitabili. Incercati sa urmariti ideea despre ce e aia MITA sau SHPAGA sau cum vreti sa-i ziceti si sa sesizati diferenta intre asta si “onorariu”.
Am mai zis: in cazul in care pui un om sa faca un lucru si ii zici “daca te agiti si te rupi si faci bine, esti platit suma X iar daca o arzi aiurea, nu faci nimic, lipsesti, tot cu suma X esti platit” va jur ca el va tinde sa mearga pe a doua varianta, invariabil. Daca ii zici “esti platit cu un procent anume din fiecare serviciu pe care il faci” el o sa incerce sa aiba cat mai multe asemenea facute, nu se va opri decat acolo unde nu-l mai ajuta resursele proprii.
Nu vad ce alte lucruri aveti voi impresia ca au de facut medicii sau pacientii, ca sa dea ca sa nu dea ca bla bla bla, astea sunt numai prostii si incercati fara rost sa corectati ceva ce nu poate functiona mai bine decat functioneaza acuma.
Nu are nimeni nici o solutie, toti cam bateti campii cu o gratie minunata, sincer!
Nu va luati de mine caci nu fac decat sa incerc sa va explic de ce “suferim” si care sunt perspectivele pentru viitor, asta-i tot. Lucrurile nu au de ales decat sa se inrautateasca si nu puteti sa faceti nimic. Ca natie e timpul sa platim pentru ca am desfiintat sistematic si scoala si sanatatea, de foarte multi ani de zile. Ca indivizi… fiecare pentru el! de aia va urez sanatate la toti!
Domnule \”f\” aveti dreptate, nu pacientul trebuie sa faca primul pas, ci doctorul si stiti de ce?
Din 2 motive:
1. Pacientul STIE in mod intuitiv ca viata lui este pretioasa si va face din imposibil-posibil, numai sa nu-i fie conditionata viata de niste amarati de bani … ca in fond asta si sunt…niste amarati de bani …
2. Pacientul de zeci de ani si-a insusit ideea asta in subconstient \”cum ca trebuie sa de-a bani la doctor, caci altfel doctorul nu-l baga in seama\” incat a ajunsa sa creada ca acesta este un adevar, asa incat el nu mai are INCREDERE in doctori DECAT daca ii da bani.
Ca sa distruga o asemenea mentalitate si ca sa-si recapete increderea pacientului, doctorul trebuie sa-i demonstreze pacientului ca se inseala. Dar doctorul care primeste de la pacient bani (nu mai vorbesc de cei care cer bani) nu distruge aceasta mentalitate, ci o mentine ca pe un adevar. Iar ca sa distrugi o asemenea mentalitate este nevoie de foarte multa tarie de caracter, este nevoie de a-ti pasa de pacient, de a-ti pasa de tine ca OM, este nevoie de dorinta si vointa, viata te incearca mult … iti da ispite la tot pasul … e greu sa le refuzi … e greu sa fi sarac cand poti foarte usor sa fi bogat … si toate astea doar pt. a castiga INCREDEREA PACIENTULUI?
Din afara e usor de vorbit … cand treci la fapte este ceva mai greu …
La o prima vedere s-ar parea ca nici nu merita sa depui atata efort doar pt. a castiga INCREDEREA PACIENTULUI …. dar la o analiza mai amanuntita … cand te gandesti ca acest SIMPLU GEST INDIVIDUAL DE OMENIE ar putea schimba lumea …. poate ca s-ar merita …
Stiu ca salariile medicilor sunt mici … dar la fel stiu ca toate salariile oamenilor sunt mici … toata lumea se plange de asta …
P.S. Si nu doar medicii trebuie sa faca acest SIMPLU GEST … ci fiecare la locul lui de munca … pe salariile care le au … aici intra si guvernantii desigur …
UN SIMPLU GEST INDIVIDUAL DE OMENIE AR PUTEA SCHIMBA LUMEA …
dar … \”SA FI OM E LUCRU MARE!\”
\”DACA VREI SA INTELEGI LUCRURILE, PRIVESTE-LE DE APROAPE … DACA VREI DOAR SA-TI PLACA, PRIVESTE-LE DE DEPARTE!\”
Scuze pt. repetitie, dar ea e mama invataturii …
Pt. Dana si pt. Carmen
Imi cer scuze ca nu v-am raspuns pana acum, dar pur si simplu nu v-am vazut mesajele … pana acuma …
Am sa incerc sa va raspund pe rand, dar poate ca n-am fost destul de clara, ma scuzati, dar imi creste tensiunea de fiecare data cand imi amintesc …
Acel dr. vroia sa SEMNEZ EU ca-l iau acasa, iar eu am REFUZAT sa semnez asa ceva, cat si sa-mi asum RESPONSABILITATEA care din punctul meu de vedere medicul trebuie sa si-o asume, daca nu, ma scuzati ca intreb … de ce se mai numesc medici?
Atunci a incercat sa ma duca cu zaharelul spunandu-mi ca tatal meu e sanatos din punctul lui de vedere, iar eu i-am spus ca daca-i sanatos sa-i faca externarea si sa-i de-a drumul pe poarta afara ca-i major. Cand a vazut ca nici asa nu merge, a schimbat placa spunandu-mi ca moare si vrea sa moara pe patul lui, iar eu l-am intrebat de ce moare acum cand respira singur si e sanatos, daca in urma cu 4 luni cand a suferit o coma de gradul 3/4 nu a murit? Si normal ca s-a infuriat, pt. ca a vazut ca nu-i merge cu mine … ii puneam intrebari la care nu stia sa raspunda si il faceam sa constientizeze cat este de incompetent … si normal ca din reflex sau din orgoliu sau din iluzia superioritatii s-a ambitionat de-a facut-o si mai lata pana la urma … numai ca a uitat sa ia in calcul ca si eu am reflexe si orgolii … Deci nu aveam treaba cu lipsa paturilor, lipsa medicamentelor … ci aveam treaba cu LIPSA RESPONSABILITATII (sa nu mai adaug lipsa bunului simt), iar eu am invatat din experienta sa bag de seama ce semnez in ziua de azi … iar la ce nu ma pricep … NU SEMNEZ!
Apoi m-am lovit si de asa zisa lipsa de medicamente, fluturasi si etc … si am ajuns la ziare si la DREPTURILE OMULUI si cand am ajuns acolo, nu mi-a mai cerut nimeni nimic … in afara de o infirmiera care mi-a spus sa stau cu el, iar eu i-am spus ca stau daca se duce ea la servici in locul meu … atunci au fost de toate … si ajungeam si la ministru pana la urma …
Am mai avut de gand sa ajung la Bucuresti cu alta “ocazie”, dar cand i-am anuntat pe cei in cauza m-au intrebat: Ce faceti doamna…ne amenintati? Iar eu le-am spus ca ii ANUNT doar … amenintare este cea cand ti se pune “pistolul la cap” …eu doar ANUNT … Si nu ma opream la Bucuresti in nici unul dintre cazuri …. Le luam treptat si ajungeam la Haga … iMI SPUNEAM OFF-UL IN INTREAGA LUME … cineva tot m-ar fi auzit … dar nu a mai fost cazul …
Din punctul meu de vedere a muri cu demnitate nu se leaga de locul unde murim, ci de modul in care murim. E preferabil sa ne gaseasca moartea acasa, dar sa vina de la sine, nu sa mori de foame sau de sete ca nu poti sa inghiti nimic asa cum tatal meu nu putea atunci (nu stiu cauza, ca nu sunt cadru medical) si nici sa fi externat la glicemie 375 cand in decursul anilor, cand avea putin peste 200 il internau direct … Una e sa mor de glicemie 375 ca nu m-am dus eu la doctor sau am ajuns prea tarziu, alta e sa mori cu glicemie 375 ca ai fost externat cu ea …
Daca eu inteleg gresit atat din medicna asta, va rog sa ma corectati, ca eu sunt inca in ceata, pt. ca nimeni n-a aparut aici sa-mi spuna: “da alinaadi … pacientii cu glicemie 375 trebuiesc externati” … dar daca inteleg bine, atunci ma intreb si va intreb … pt. ce mai exista doctorii … doar ca sa le dam bani?
ACTELE … La tatal meu m-a costat un milion lei autopsia facuta la CEREREA MEA … specific de ce am facut autopsia cand si-asa eram fara bani … pt. ca se contraziceau doctorii … unii spuneau ca are TBC, altii spuneau ca nu are … si mi-am dorit sa stiu in ce ape ma scald de-aici in colo. La autopsie mi-au spus ca nu a avut TBC. Iar la mama mea autopsia s-a facut obligatoriu pt. ca a murit in decurs de 24 ore de la internare si NU m-a costat nici un leu macar. Am platit in schimb 300.000 lei/zi de stationare in frigiderele morgii, adica 900.000 lei vechi. Alti bani nu mi-au fost ceruti si nu m-am confruntat cu absolut nici o problema la scoaterea lor din morga si nu exista absolut nici o procedura greoaie. Mi s-a inmanat frumos certificatul de deces, mi s-au explicat cauzele mortii, frumos, dupa care mi s-au transmis condoleante si-am plecat. Am dus certificatul de deces la pompele funebre si ei au ridicat corpurile de la morga, neantampinand nici un fel de opozitie. Este o alta minciuna spusa pacientilor ca sa-i sperie … doar ca eu m-am mai lovit de ea in 1996 cand din nou am avut de-a face cu un asemenea “doctor” care seara imi opereaza de by-pas femural un unchi si dimineata mi-l trimite acasa cu o perfuzie si-atat … pe motiv ca ne va costa mult sa-l scoatem de acolo si vom intampina greutati … MINCIUNI! Nici atunci nu am intampinat nici un fel de greutati si l-am scos personal, iar autopsia s-a facut fara cererea mea si fara acordul meu … si NU am platit nimic.
Daca voi dragi doctori asa procedati cu pacientii vostri, eu sunt vinovata ca pacientii se revolta? Cum sa nu ma fi revoltat cand l-am vazut cum sufera ca un caine cand i s-a dezmortit anestezia? Ala era pacient de trimis acasa fara nici un calmant?
Vai de ea medicina atunci, vai de ei doctori atunci si vai de ei OAMENI …
Nu, in momentele alea nu m-am gandit la altii care ar putea sa moara, dar asta ar insemna sa nu ne mai internam deloc…ca, cu acest gand pot sa nu ma mai internez nici eu vreodata …ca …daca eu ocup un pat si altcineva ar putea sa moara in timpul asta? … si daca am gandi la fel toti …. nu ne-am mai interna nici care, nicicand, iar doctorii ar ramane fara pacienti …
Eu si cred ca noi toti ne indreptam catre medici ca sa ne salveze si credem ca fiecare avem acest drept … la viata …
Tot ce mai doresc sa adaug este ca NU AM ACEEASI PARERE DESPRE TOTI DOCTORII … NU SPUN CA TOTI SUNT LA FEL … si va asigur ca am intalnit destui in 14 ani … dar sunt unii care lasa tare mult de dorit …. CARE INSA STRICA IMAGINEA SI CELORLALTI … si te fac sa ai un fel de repulsie vis-a-vis de medici
@alinaadi: Îmi pare sincer rău pentru situaţiile cărora le-ai făcut faţă, nu eşti singura dar acest lucru nu îţi şterge amarul lor.
De la medici aşteptăm toţi să ne facă sănătoşi pentru că e foarte clar şi simplu: de aceea s-au făcut medici, nu? să ia asupra lor toate problemele noastre indiferent de vieţile şi familiile lor! Să ne cureţe de defecte şi să ne schimbe piesele stricate. Şi nu acceptăm altceva de la nici unul dintre ei!
Aşa cum aşteptăm de la toţi profesorii să ne înveţe copii şi să îi facă mai deştepţi. Indiferent de copii (eventual pentru ai noştri vrem mai multă atenţie, nu?). Iar dacă nu reuşesc, ei, profesorii sunt de vină pentru că nu şi-au dat silinţa destul (în special cu copii noştri, nu?).
Aceia se cheamă îngeri. Noi restul suntem doar oameni care încercăm să trăim cît putem mai bine, unii chiar cu demnitate şi stoicism. Şi medicii şi profesorii la fel. În momentul în care profesia nu le va mai putea asigura traiul lor şi celor dragi (au şi ei copii de crescut, ştiaţi?) vor face altceva. Şi unii chiar asta şi fac. Ceea ce uitaţi însă este că cei ce au răzbit în lupta cu cartea (MULTĂ, credeţi-mă) vor răzbi şi în a-şi croi altă menire şi vor putea profesa altceva. Vor fi mai eficienţi, mai plăcuţi şi în locul d-nei funcţionare de la birou pusă pe harţă şi în locul muncitorului zilier nemulţumit de toate şi în locul zidarului, zugravului, mecanicului auto (da, credeţi că doar voi deţineţi secretul cunoaşterii absolute?). Şi atunci doar voi veţi pierde. Şi nu veţi mai apuca să vedeţi revenirea înapoi pentru că a reface generaţii de oameni erudiţi durează mult mai mult decât a le distruge.
Aşa încât purtaţi-vă cu grijă cu cei valoroşi, preţuiţi-i, pentru că aveţi nevoi toţi de ei odată şi odată.
Şi nu îi lăsaţi din şuturi pe cei care merită.
Iar dacă sunteţi atât de curajoşi şi puşi pe împărţit dreptate, publicaţi numele indivizilor care v-au rănit pentru a nu-i amesteca cu alţii care nu merită asta.
Multumesc woodoo pentru parerile de rau si da, stiu ca nu sunt singura care le-am facut fata si la fel de bine stiu ca si doctorii sunt fiinte umane care pot gresi sau care pur si simplu se lovesc de unele probleme care pur si simplu ii depasesc si nu am cerut de la nimeni sa fie inger, ci doar OM … Unui OM in adevaratul sens al cuvantului ii pasa si de-un caine cand il vede pe strada lovit, unii dintre noi ii ridicam si ii ducem la veterinar macar pt. o injectie care sa-i aduca moartea daca nu sanatatea, numai sa nu-l vedem ca sufera …. Mi-ar place sa stiu care OM ar fi in stare sa-si priveasca parintele cum moare cu zile, de foame si de sete si sa accepte in mod pasiv asta, cand stii clar, fara sa fi facut facultatea de medicina, ca o simpla perfuzie i-ar mai da putere sa-si duca ultimele zile macar, daca nu sa-i aduca sanatatea … ca, cel care trebuie sa moara, moare si cu perfuzia in mana si pe aparate …
Povestea intreaga este mult mai lunga si mult mai trista si nu doresc s-o spun aici si acum … de fapt nu doresc sa-mi reamintesc acele momente cate zile voi avea, dar am facut-o publica la momentul respectiv cu tot cu numele celui care din pacate astazi nu mai este printre noi …
Si ma aflu pe acest forum pt. a-mi sustine punctul de vedere pt. ca aceste lucruri sa nu se mai intample NICIODATA … NIMANUI … Dupa parerea mea, NIMENI nu merita asa ceva …
Eu am avut un iepuras care a avut maxilarul fracturat si nu putea sa manance nimic, ma uitam la el si efectiv n-am putut sa mananc nici eu … imi pare rau, dar eu nu sunt facuta pentru
a putea privi cu NEPASARE astfel de lucruri … iar cine ma cunoaste foarte bine poate spune cu mana pe inima 2 lucruri despre mine: 1. Ca am cel mai bun suflet 2. Am cea mai mare gura …
Am avut ghinionul sa ma lovesc de multe situatii urate mai ales in domeniul medical si nu am avut pretentia sa faca doctorii minuni cu parintii mei, ci doar sa le panseze ranile … sa le dea primul ajutor … sa faca ce le sta lor in putere NECONDITIONAT … si DA … am aceeasi pretentie si azi de la ei … chiar daca unii se supara …
Eu sunt un om simplu cu pretentii mari … am pretentii de la presedintele tarii sa-si faca datoria cum se cuvine, am pretentii de la guvernanti sa-si faca meseria cum trebuie, am pretentii de la politai sa-si faca meseria cum trebuie, am pretentii de la doctori sa-si faca meseria cum trebuie, am pretentii de la vanzatoare sa-si faca meseria cum trebuie, am pretentii de la functionari sa-si faca meseria cum trebuie si am pretentia de la femeia de serviciu sa-si faca meseria cum trebuie … eu momentan nu am nici o meserie, dar am pretentia de la mine sa FIU cum trebuie si ma stradui din rasputeri, an de an, luna de luna, saptamana de saptamana, zi de zi, ora de ora, minut cu minut sa FIU tot mai buna si sa fac tot ce fac cat mai bine posibil.
Problema mea este ca atunci cand am avut bani (si am cam avut) si le-am dat la toti doctorii, NU s-a intamplat asa ceva, insa viata a vrut sa ma lase fara bani si oricat ma straduiam sa cer imprumut, NIMENI nu-mi dadea. Ce trebuia sa fac eu? Sa le dau in cap ca nu-mi dau? Eu nu puteam lucra pt. ca eram cu o mana fracturata si pusa la loc cu deplasare (tot de doctori) si faceam 8 (opt) ore de gimnastica medicala pe zi plus fizioterapie pt. ca doctorii au refuzat sa ma opereze spunandu-mi ca este cea mai periculoasa operatie si mi-au mai spus ca asa voi ramane, iar eu le-am demonstrat cat de tare se inseala. Le multumesc insa pt. sperietura, ca fara ea n-as fi muncit atat. Stie careva dintre voi domnilor doctori cum e sa lucrezi os pe os? Daca nu stiti, va spun eu … GROAZNIC DE DUREROS! Iar daca nu ma credeti pe mine, va dau nr.de telefon al cabinetului de fizioterapie unde faceam tratamente si plangeam de dureri, rugandu-ma la dumnezeu sa-mi spuna fizioterapeuta sa ma opresc …. Sa va mai spun ca mama mea tocmai fusese operata de un by-pas la piciorul stang, o operatie de sus pana jos si trebuia sa urmeze in 2-3 luni o alta la piciorul drept, iar tatal meu suferise o operatie de proteza de sold … dupa coma… Sa va mai spun ca alti doctori ma priveau si ma intrebau: Alina tu mai poti?
Nu draga domnilor, n-am mai putut si nu am nevoie de mila voastra a nimanui, nu de asta ma aflu aici acum … ci pt. a “lupta” in felul meu pt. ca asa ceva sa nu se mai intample nimanui … niciodata …
Ma intreba cineva daca am incercat sa comunic frumos cu doctorul respectiv … Prin cate am trecut in mai putin de jumatate de an, de unde crede ca as mai avea nervi sa vb frumos cand acel dr. imi spune ca tatal meu ba e sanatos, ba vrea sa moara in patul lui (nehotarat doctor) … Ii raspund acuma daca nu am facut-o … Nu, nu am mai incercat sa comunic foarte frumos … din pacate n-am mai avut nervi prea multi sa-i ascult balivernele …
In afara de asta, tot in acea jumatate de an am avut si cateva procese pe rol … unde ma loveam de alte nedreptati …
Nici macar sora mea nu era prea interesata de ceea ce mi se intampla … nu ma mir ca acel doctor a fost nepasator … el nu avea de unde sa stie prin ce-am trecut eu … asa cum nici voi doctorilor nu aveti de unde sa stiti prin ce trece un pacient sau apartinatorul si oricat de mult si-ar dori sa va plateasca … efectiv nu mai are de unde …. si vorbesc aici clar despre SPAGA, ca nimeni nu mi-a cerut bani de medicamente … pt. alea mi-au pus retele in brate …. Asa ca si voi doctorii si noi pacientii avem fiecare problemele noastre, dar asta nu inseamna sa uitam sa fim OAMENI …
Imi cer scuze daca am suparat pe cineva cu povestea mea … care bineanteles nu-i intreaga …
NU DORESC SA-I FIE NIMANUI MILA DE MINE … AM DESCRIS POVESTEA CA SA AVETI MILA DE ALTII CARE AJUNG PE MANA VOASTRA …. NU VIN DIN PLACERE LA VOI … VIN SA-I VINDECATI SAU MACAR SA-I AJUTATI SA MOARA MAI USOR CAND DURERILE AU AJUNS DE NESUPORTAT … IAR CEL CARE ARE BANI II DA SI NU-I PARE RAU … (personal nu mi-a parut rau dupa nici un leu care l-am dat la doctori .. mi-a parut rau si imi pare rau ca am fost tratata INUMAN atunci cand chiar n-am mai avut bani) … IAR CEL CARE NU ARE, ORICAT DE MULT AR VREA SA-I AIBE SA VA DEA, NU-I ARE … Pacientul va vede in momentele alea ca pe dumnezeu si-si pune toate sperantele ca ii ve-ti ajuta … La fel fac toti oamenii care se roaga la dumnezeu … isi pun toate sperantele in el ca vor fi ajutati … dar daca dumnezeu ne-ar ajuta precum ne ajutam unii pe ceilalti …. ar face o treaba destul de nasoala … Iar daca dumnezeu ne-ar cere un pret … ma intreb … oare cati dintre noi ni l-am putea permite? Spre norocul nostru ca dumnezeu nu ne cere bani ….
fRUSTRATA??????????????? DA … ATUNCI AM FOST EXTREM DE FRUSTRATA si oricine poate sa ma faca cum doreste … caci doar cel ce trece prin ce am trecut eu poate intelege mai bine …. Una e sa ti se povesteasca, alta e sa le traiesti ….
alinaadi, toate lucrurile de care te plangi tu au o explicatie dincolo de faptul ca nu ai “dat bani la medici”. insa orice ar fi te asigur, iti promit defapt, ca NU poti sa judeci cu privire la competenta sau incompetenta unui medic, te asigur de asta! poti sa emiti judecati cu privire la faptul cum se poarta, cat e de nepoliticos, cat e de nespalat, etc., dar nu ai nici o sansa sa apreciezi cat de competent e el. in nici un caz nu poti sa judeci pe baza a ceea ce i se intampla tatalui tau si nici pe baza raspunsurilor pe care puteai sau nu puteai sa le obtii de la el.
– poti sa fii in coma odata, sa iesi din coma, iar peste 3 luni sa ajungi cu boala cronica la capat si sa mori; daca treaba doctorilor, prin fisa postului, este de a “ajuta oameni, curma suferinte” etc., asa cum zici tu, IN MOD SIGUR nu este treaba lor sa-ti explice dincolo decat poti tu sa intelegi, aka sa-ti tina cursuri rapide de fiziopatologia comei sau chestii de genu asta; sigur, poti sa te lamentezi pe buna dreptate ca nu ti-a fost explicata destul de clar situatia, dar asta momentan nu este responsabilitatea nimanui in Romania, nu e legiferat; ca ei ti-au zis “nu mai avem ce sa-i facem” si tu nu ai putut sa accepti, asta e partea a doua, nu inseamna ca el am murit mai fericit in spital decat acasa, doar considerabil mai scump; nu i-a folosit la nimic, te asigur! aparatele sunt facute pentru a te lupta pentru viata pe ele, nu pentru a muri pe ele, mai ales cand sunt atat de putine;
– nu ajungeai la haga ci cel mult pe la vreo 3 televiziuni timp de vreo 2 sau 3 zile; aveai ocazia sa-ti versi naduful mai public decat aici si asta ar fi fost tot; ti s-a mai zis ca tu faci gat, altul da bani, mai castigati fiecare cateva locuri in fata in detrimentul altor amarati, dar asta e numai temporar pana cand resursele vor fi absolut asanate si nu va mai avea nimeni acces la nimic; fara rost avem gura sau suflet mare, te asigur, cand vine vorba de economie; nu imi pasa ca tu nu vorbesti de economie, ci de omenie, nu faci decat sa ocolesti subiectul; oarba sau surda, necunoscatoare sau recalcitranta, nu are nici o importanta;
– cum vrei tu: DA, ALINAADI… UN PACIENT CU GLICEMIE 375 SE EXTERNEAZA IN ROMANIA, in functie de locul unde se afla si de resursele spitalului! se externeaza si se trimite la centrul de diabet; o glicemie de 375 nu are cum sa te omoare, te asigur, iar in spitale nu exista ceea ce se cheama antidiabetice orale (cu care cei mai multi diabetici isi controleaza glicemia); ca atare un spital obisnuit va folosi motivul asta ca sa-l trimita intr-un centru specializat in diabet; ai putea, sa zicem, sa-i faci insulina pana ajunge la niste valori mai mici ale glicemiei asteia, dar … de ce ? viata nu-i este amenintata si tii patul ocupat pentru cineva care poate beneficia de el in clinica respectiva;
– cu privire la morga si acte si nu stiu ce… e o apreciere subiectiva de a ta; nu e neaparat greu dar de ce sa treci prin asta? mie unul ideea de a avea pe cineva din familie ciopartit marunt cu cutitul si fierastraul nu-mi surade asa tare, chiar daca ulterior e cusut la loc cat se poate de corect anatomic… tot e posibil sa i se vada calota miscata aiurea sub tegumentul fruntii, cand omul se afla in sicriu “pe ultimul drum”; suna placut? nu ne-ai zis totusi CE BOALA avea tatal tau si care au fost diagnosticele puse in urma autopsiei; ai ajuns la concluzia ca acest demers a fost justificat ?
Si cate si mai cate… defapt poti sa iei mailul meu de la autorul site-ului si sa-mi scrii un e-mail. Iti voi da cele mai satisfacatoare raspunsuri pe care e probabil sa le primesti, daca vrei, si asta doar ca sa iti arat ca chiar daca nu sunt deacord cu majoritatea lucrurilor pe care le zici si mi se pare ca traiesti intr-o totala ignoranta si chiar negare a realitatii, nu te desconsider si nu te condamn. Ba chiar mi-ar placea sa te ajut cumva… pe cat posibil doar prin intermediul comunicarii.
Una peste alta, lasati-ma sa vad daca inteleg: deci voi aveti O SINGURA IDEE si aia FIXA frate, ca medicii, orice s-ar intampla, sa NU mai primeasca bani de la oameni, sa NU mai accepte bani orice ar fi, chiar de ar fi sa fie aruncati inspre ei. Asta e tot ? e tot ce aveti si tot ce va doriti ? excelent! pai hai sa avem un demers pentru o initiativa legislativa la reprezentatii fiecaruia dintre noi in Parlament. cred ca asta e urmatorul pas, nu ? n-am inteles insa prea bine ce rezolva asta insa… care e legatura intre asa ceva si servicii MAI BUNE ? imi puteti explica, va rog ?
Draga J.C.
Am sa incep acest subiect cu un motto care ti se potriveste de minune:
‘CA SA INTELEGI CA ESTI PROST, TREBUIE TOTUSI SA-TI MEARGA MINTEA”
Iar acum am sa ti-l traduc, ca sa intelegi … Tu nu intelegi ca esti prost, deoarece nu-ti merge mintea.
Acum sa trec la subiect putin, nu de alta, dar daca te ignor te las in ceata, iar societatea asta are nevoie de minti luminate care sa formeze masa critica necesara schimbarii.
1. Daca pacientul cu glicemie 375 nu moare, de ce la peste 200 il internau de fiecare data?
2. Daca pacientul cu glicemie 375 se trateaza intr-o clinica de diabet, de ce a fost trimis acasa si nu TRANSFERAT la o clinica de diabet?
3. Daca pacientul cu TBC trebuie tratat intr-o clinica de TBC, de ce a fost trimis acasa si nu TRANSFERAT la o clinica de TBC?
4. Daca pacientul cu glicemie 375 si cu TBC trebuie trimis acasa, de ce nu I se face EXTERNAREA pur si simplu (cu asumarea responsabilitatii), ci este trimis acasa cu POLITIA care la refuzul meu de a semna pt. acel pacient mi-au amenintat mama si sora care, nepricepute si speriate au semnat pt. preluarea pacientului?
5. Daca pacientul cu glicemie 375 si cu TBC nu are nevoie de medici, ai putea sa-mi spui cine are dreptul de a beneficia de aceste servicii medicale?
6. Ce stii tu despre RESPONSABILITATE este egal cu ZERO!
7. Ai auzit cumva despre faptul ca organismul uman are nevoie de apa si hrana, iar daca altceva nu se mai poate face pt. un pacient, macar atat ar trebui sa se poata face printr-o perfuzie, nu sa fie lasat sa moara cu zile, de foame si sete, ca nu suntem in SOMALIA …suntem in Romania si ne credem ceva mai evoluati ca somalezii ….(dar se pare ca doar ne credem, nu si suntem)
8. Era vorba despre banii, actele si formele legate de scoaterea unui mort din morga, nu era vorba despre ciumpavirea cadavrelor …
9. Ai auzit cumva de bun simt vreodata in viata ta? Ca nu prea dai dovada de asa ceva.
10. Te-as ruga sa incerci sa nu mai imi ti tu mie teorie despre cum sa am grija de parintii mei, iar tu sa ai grija de parintii tai exact asa cum iti doresti. Esti liber din partea mea sa stai cu mainile in san si sa te uiti la ei cum se sting ACASA cu zile pt. ca nu pot inghiti un medicament, o gura de hrana sau o gura de apa …
11. Ai auzit cumva ca tratamentele medicale, injectiile si perfuziile se fac de cadru special autorizat si nu acasa de catre apartinatorii pacientulu? … intr-o societate evoluata cam asa se procedeaza in caz ca nu stii …
12. Acel dr. despre care vorbesc a fost lovit de viata de un cancer la cap… nu stiu exact despre ce este vorba, dar am aflat ca s-a dus sa caute sa se trateze in spitalele din straintate, FRANTA parca … iar cum tu ai raspunsuri la orice, mi-ai putea spune cum s-ar fi simtit acel doctor, fiind in faza terminala daca ar fi fost AZVARLIT afara din spitale si lasat acasa sa moara de dureri fara nici un ajutor si fara nici un calmant? Ceea ce ma indoiesc ca s-a intamplat …
13. Ti-am mai pus niste intrebari referitoare la batranii zilelor noastre si nu mi-ai raspuns … din 2 motive, ori nu-ti pasa de ei, ori nu stii raspunsurile, dar ai menirea de a te baga in seama ca musca in …. lapte si crezi, dupa cum afirmi, ca esti singurul desptept, iar noi restul toti suntem niste idioti … vezi aici: “Nu are nimeni nici o solutie, toti cam bateti campii cu o gratie minunata, sincer!”
14. Am rugat un doctor sa afirme fraza: “da alinaadi, pacientul cu glicemie 375 se trateaza acasa” … esti doctor cumva?
15. Pt. cultura ta generala nu am rugat un doctor la intamplare pe un forum deschis sa afirme cele de mai sus … ci ca sa te luminez putin … i-am provocat sa afirme daca au tupeu chestia asta pe un site public, ca nu se stie niciodata cine citeste … dar normal ca nu te duce mintea sa intelegi atata lucru … pe tine te duce mintea sa ma faci pe mine muiere si sa-mi spui ca bat campii cu gratie … si daca atata stii, atata faci, nu pot avea pretentii prea mari de la tine
16. Ai putea sa-mi explici de ce se face acum atata tam-tam pt. niste pacienti (batrani) care de curand au murit in cateva spitale din Roamnia sau din cauza ca au fost trimisi acasa cu o zi inainte de deces?
17. Mie mi-a dat dumnezeu minte sa mi-o folosesc, asa incat sunt libera sa observ orice doresc, chiar si incompetenta unui doctor, iar cand fac o asemenea observatie, nu inseamna ca-l judec … ci inseamna doar ca am OBSERVAT ca este incompetent. Dar eu ziceam ca l-am facut pe el sa realizeze ca este incompetent, ceea ce l-a enervat foarte tare, dar nu ma astept sa intelegi tu asa ceva … iar daca chiar vreau sa judec pe cineva … POT foarte binesa judec pe cine vreau, cum vreau, ca nimeni nu ma poate opri … si vezi pe-aici cam cata lume a emis judecati de valoare asupra guvernantilor? .. Ei de ce pot si eu n-as putea?
18. Te-ai gandit vreodata ca daca ma fortam la prima dragoste poate as fi putut sa-ti fiu mama si ca macar din punctul asta ai putea avea mai mult respect, daca nu cumva din experienta care ne situeaza pe doua linii paralele?
19. Cauza mortii nu a fost legata de coma si nu m-am plans ca nu mi s-a explicat coma si nici cauza mortii, m-am plans ca nu mi s-a explicat ca la bou “de ce acuma moare daca spune ca-I sanatos, daca n-a murit cand a fost in coma” … dupa care nehotaratul doctor imi spune ca e in faza terminala, deci nu mai e sanatos … iar eu ce trebuia sa inteleg din asta? Ori e sanatos, ori e in faza terminala? Sau eu fiind o biata functionara nu am dreptul sa pun intrebari sau sa primesc raspunsuri? Ei bine … iata ca am acest drept … mai reciteste daca n-ai inteles … si nu era pe aparate … tocmai … respira singur … doar ca avea o problema si nu putea manca, bea, inghiti … care s-a rezolvat mai apoi probabil cu niste antibiotice (nu stiu ce I s-a administrat exact, ca nu sunt cadru medical si nu ma pricep) si cateva perfuzii care l-au hranit si i-au dat apa in organism pana a putut manca si bea singur … si probabil i-au scazut glicemia cu niste insulina prin perfuzie …
20. Ajungeam unde vroiam eu … am mai ajuns la Strasbourg si ajungeam si la Haga, pt. ca tu habar nu ai cine sunt eu, eu insa am habar cine sunt si ce STIU …. Asta in caz ca stii care este diferenta dintre Strasbourg si Haga … daca nu stii, mai intereseaza-te … da-I search pe google … poate afli mai multe …
21. Parintii mei sufereau de mai multe boli cronice, care acuma sunt puse la loc de frunte … Diabet, cardiopatie ischemica cronica , cardiopatie ischemica dureroasa, arterita, hipertensiune,
22. Despre ajutorul oferit, sincer cred ca tu ai mult mai multa nevoie de ajutor decat mine …. Chiar daca DOAR prin comunicare, dar cred ca ar trebui mai intai sa accepti ca ai nevoie de ajutor, altfel totul va fi in zadar … Cat despre mine sunt bine merci de cand am invatat sa nu mai accept toate rahaturile … asta in caz ca nu se simte starea mea ….
23. Eu una tind sa ma ridic la standardele Europei de azi, unde fiecare pacient are dreptul la viata si la servicii medicale pana in ultima clipa de viata decisa de dumnezeu (nu de doctori) nu sa ma duc inapoi in epoca primitiva unde se pare ca bati tu cand accepti ca pacientii sa moara acasa cu, cuiele batute in pereti de care sa fie atarnata o perfuzie, iar pacientii sa fie tratati acasa de apartinatorii lor si nu de cadre special autorizate.
24. Singura mea IDEE FIXA este ca doctorii sa nu mai CONDITIONEZE VIATA nimenui, niciodata, iar oamenii sa fie mai intai OAMENI, apoi functiile lor … indiferent care ar fi alea ..
In speranta ca te-am mai luminat cat de cat, te-as ruga totusi sa ma ignori daca nu esti de acord cu ce spun eu, caci eu asa voi face de aici in colo in ceea ce te priveste. Consider ca mi-am consumat destula energie cu tine …
Si daca tot am ajuns pana aici, sa-i raspund si d-lui “specialist” parca dansul mi-a adresat intrebarea … “de ce nu l-am actionat pe doctor in instanta?”
Pt. ca nu aveam temei legal … POLITIA amenintandu-mi mama si sora, nestiutoare si fricoase … ELE au SEMNAT pt. preluarea pacientului. De aceea vorbesc despre EXTERNARE si ASUMAREA RESPONSABILITATII. De ce n-a avut tupeul doctorul ala sa-i faca externarea? Ca eu atata asteptam … a fost atat de “destept” sa nu semneze asa ceva, dar nu a fost destul de “OM” si mai vreti sa mai stiti ceva? Politia a fost pusa la curent sa nu stea de vorba cu mine ca sunt “nebuna” (in traducere libera, cu mine nu le merge) … si mi-au cerut actele de identitate STIIND ca eu nu locuiesc acolo si au fost atat de prosti in motivatia lor, incat mi-au spus ca, “cu mine nu stau de vorba ca nu am domiciliul acolo” … iar daca erau destepti mi-ar fi motivat ca doresc pe cineva din familia cutare, eu fiind pe alt nume … dar nu i-a dus capul … si oricum, cu mine au stat de vorba … ca indiferent de numele care il purtam sau de domiciliul care il aveam, acela era tatal meu si EU umblasem 14 ani cu el pe la doctori, nu mama mea, nu sora mea … doar ca eu am plecat dupa avocata, iar ei s-au intors si atunci le-au amenintat … si mai stiti ce mi-au spus? “LUATI PACIENTUL DIN SALVARE CA NOI NE GRABIM CA IESIM DIN TURA” …
Iar eu poate par proasta, dar nu sunt chiar asa cum par … din nefericire pt. altii si din fericire pt. mine …
alinaadi, baby, imi place mult dictonul cu care ai inceput mai sus si e cu atat mai ironica situatia cu cat dictonul vine de la tine. totusi nu cred ca e cazul sa fie nimeni numit prost pana una alta 🙂
dincolo de asta sa stii ca imi pare rau pentru tine, sincer. nu in sensul condescendent, te asigur, dar cu veritabila compasiune nu atat pentru ceea ce ti s-a intamplat ci pentru ura si amaraciunea care e in sufletul tau si mai ales intunericul in care te-ai tot balacit, nu neaparat din vina ta. de asemenea te rog sa-ti imaginezi o persoana care scrie toate astea nu cu ura si naduf ci calm si cat se poate omeneste de conciliant, caci poate asa ai sa intelegi mai bine tot ce scriu. daca te infurii nu intelegi nimic.
nu am sa-ti raspund la provocarile celelalte pe tema varstei sau a inteligentei mele sau a pregatirii sau nu stiu ce. iarta-ma dar cumva nu ma simt deloc amenintat la capitolul asta 🙂 aici da, e vb de condescendenta, probabil te-ai prins 😀 in schimb am sa incerc sa-ti raspund punctual la intrebarile tale. unele dintre ele, caci LA NAIBA mult ai mai scris 🙂
1. Din ALTE cauze dintre care unele sunt: spitalul trebuie sa raporteze pur si simplu anumiti indicatori la sfarsitul fiecarei luni, internari, externari etc, nu-i pasa nimanui de bolnavi cat de indicatori; pacientul avea si alte boli asociate inafara de diabet, incat sa justifice orice internare intr-un serviciu medical;
2. Pentru ca nu aveti clinica de diabet iar CENTRUL de diabet este un loc unde doar iti faci evidenta DE DIABETIC, ti se fixeaza tratamentul special pt diabet iar tratamentul ti-l faci acasa. De asemenea pentru ca era un bolnav terminal cardiac pe care diabetul nu urma sa-l mai supere mult timp din cauza iminentei morti.
3. Poate pentru ca nu avea TBC, cum ai zis si tu. Ideea pe care poti sa o tragi este ca TOATE DRUMURILE DUC ACASA atunci cand inima ajunge ca o baterie pe terminate.
4. Pentru ca pacientul era pe moarte din cauza insuficientei cardiace probabil, din ce zici tu pe aici, dincolo de orice posibilitate de a mai fi ajutat de medici de orice fel. Insa pacientul nu poate fi externat cand urmeaza sa moara CONFORM LEGII decat cu acordul lui sau al apartinatorilor. Tu de ce nu ai vrut sa accepti ? din cauza ca credeai ca poate fi salvat sau fiindca nu voiai/puteai sa ai grija de el ? daca nu poti tu, cine sa poata? Pentru o perfuzie cu glucoza nu trebuie sa stea in spital, poti sa chemi o asistenta acasa pentru asta. Exista chiar servicii platite de casa pentru asa ceva. Statul in spital nu mai ajuta la nimic iar eu insumi m-am ocupat de rude de ale mele varstince pe care am aflat cum sa le ingrijesc, inainte sa moara. Cine isi doreste sa moara in spital si de ce?
5. Nu prea se intelege intrebarea. Cand am zis eu ca nu are nevoie de medici ? Nu cred ca tatal tau avea TBC, e drept. Dar un diabet cunoscut nu se trateaza in spital nicaieri pe lumea asta. In spitale se face diagnosticul initial si prescrierea tratamentului si alte lucruri care tin de reevaluare sau de managementul complicatiilor tardive (multe si grele) ale diabetului, comele de diverse tipuri (care promit ca nu survin la 375 glicemie).
6. Nu e intrebare.
7. Ti-am zis si la 5. Mai adaug ca posibilitatile in spitalele din Ro sunt teribil de limitate. Nu e destul loc pentru cazurile grave si recuperabile, deci e f greu sa vorbim despre managementul suferintei la pacientii terminali (chestie foarte delicata si extrem de scumpa oriunde, mai ales in tarile f bogate).
8. Iarasi, nu e intrebare.
9. Vorbeste-mi mai mult despre aceasta notiune, te rog! :))
10. Am. Si inca foarte bine, pot sa dau lectii despre cum se face asta.
11. Iarasi, am mai discutat. Iar despre societati evoluate stiu mult mai multe decat tine, te asigur.
12. Intrebare retorica, nu pot raspunde. Insa ca tot insisti cu calmantele astea cand ai durere… stai sa te lamuresc: MAJORITATEA CALMANTELOR il fac pe om sa respire MAI GREU din cauza influentei asupra creierului unde stii ca se afla si centrii respiratiei. Ca atare sa-i dai calmante cand e pe moarte (chiar daca are dureri) e ca si cum l-ai ajuta sa moara, iar in Ro asta este ILEGAL, este CRIMA si nici un doctor nu va face asta, mai ales in spital. Capisci? sa zicem ca daca faci tu asta acasa, esti mai greu de controlat la noi in tara, insa nu cred ca vrei sa-ti omori parintii, nu ? vrei sa ti-i omoare altcineva, ce vrei ?
13. Sa repeti, te rog, intrebarile, ca nu-mi mai amintesc. Altfel insa, chiar asa e, nu-mi pasa deloc de batrani. Unii dintre ei chiar ma enerveaza rau. Nu imi pasa decat de apropiatii mei si de ei sunt si responsabil, asta e tot. Si la fel faci si tu, te sigur 🙂 nu poti sa fii ipocrita si sa zici “vai, nu, mie imi pasa de toti batranii din lume, ii iubesc, vreua sa-i salvez” :)) dar repeta totusi intrebarile alea doua, for fun.
14. Lol! da, sunt doctor. dar mai mult asa, in timpul liber, e un hobby de al meu 🙂
15. Nici nu prea inteleg. Doctorii nu vor afirma chestia aia pe nici un forum ca doctorii in general nu o prea “ard pe forumuri” ca au destula treaba. Nu o face mai putin adevarata, cu explicatiile pe care ti le-am dat. Oricum ma amuza teribil stratagemele tale de deconspirare a dezordinii medicale de pe net. Tu ai impresia ca exista legi si protocoale si standarde si norme dupa care se lucreaza in cel mai strict detaliu si cu cea mai riguroasa metoda ? 😀 e totul un haos! iar ce ai vazut si trait tu poate fi considerat NOROC URIAS in comparatie cu ce traiesc atatia altii in fiecare zi. eu stiu, caci ma intereseaza si e ocupatia mea; tu nu stii, caci e dreptul tau sa te intereseze doar de tine.
16. Din cauza ca sunt niste subiecte spectaculoase si profitabile pentru media. De asemenea a coincis cu demararea activitatii noului ministru care trebuia si el sa para ca ia atitudine, ca incepe sa faca ceva, ca apare la TV pt niste motive serioase, ca face, ca drege. Daca observi, odata scopul atins, lucrurile s-au aplanat dpdv al televiziunilor. Ai impresia ca numarul cazurilor de genu ala s-au redus brusc ? daca da, esti naiva!
17. Pentru nemedici sa judece daca un medic e competent este ca si cum ar incerca sa asculte simfonii de ultrasunete. Oamenii nu aud ultrasunete. Poti sa judeci ca se poarta urat cu tine, dar nu poti sa corelezi asta cu competenta lui medicala in Ro.
18. Te asigur ca nu puteai sa-mi fii mama nici daca te sfortzai rau de tot, la maxim chiar, mult inaintea primei tale iubiri =)) oricum multumesc pentru imagine, m-ai facut sa rad.
19. Ti-am zis ca nu sta nimeni sa-ti explice nimic aici. Daca tu ai gasit o metoda sa ii fortezi si sa le faci viata grea alora care stiau ce se petrece, felicitari, good girl! Insa asta nu a ajutat comunicarea la absolut nimic, doar v-ati enervat amandoi si mai tare. Oricum e bine ca nu ai fost singura.
20. Bine mai, ajungeai, cum zici tu. Insa nu imi imaginez de ce si-ar dori cineva asa tare sa se duca la Giurgiu. Parca acolo sunt astea doua, nu ? sau ma insel ? scuze, nu ma prea pricep la geometrie. =)) ohh, sper ca citeste cineva astea =))
21. Cu placere! 🙂
@alinaadi: Cred ca iti poti da seama care sunt cei dintre noi care se poarta umilitor cu suferinzii doar citind printre randurile celor care au postat inclusiv aici. Ei isi prezinta ideile si dorintele cu aceeasi rapacitate ca si cea a “pacientilor” furiosi (de parca ar fi 2 tabere).
Ar fi bine sa stiti cu totii ca persoanele deosebite (si asta si asteptam de la un medic respectat) se delimiteaza si ii tin la distanta pe cei care ii pateaza. Prezentati-va necazurile doar medicului in care aveti incredere!! Inima nu o sa va insele. Si acela va deveni sfatuitorul vostru in problemele de sanatate, incluzand trimiterile tintite spre colegii lui in care crede si la care ar apela si el daca ar fi bolnav. Iar daca s-a inselat, cand va intoarceti la el (pentru ca este OBLIGATORIU sa va intoarceti la el) spuneti-i toata situatia. Odata pentru ca s-ar putea sa aibe timp sa stea de vorba cu dumneavoastra si sa va explice lucruri pe care probabil ca nu le stiati sau intelegeati. Pe de alta parte s-ar putea sa ia legatura cu colegul lui si sa “schimbe” radical problema dumneavoastra (nu va mirati). Iar daca nu va reusi pentru dumneavoastra asta, sigur va schimba indicatia pentru urmatorii oameni suferinzi pe care nu ii va mai trimite respectivului. Este sansa de a participa din partea societatii alaturi de noi in limpezirea apelor.
Nu in ultimul rand as vrea sa amintesc ca si eu, medic (nu rezident si nici proaspat absolvent) ma lovesc la fel ca si restul “pacientilor” de aceleasi probleme cand sunt bolnav eu sau cineva din familia mea. Si colegii mei la fel. Si vrem sa stim si noi care sunt cei la care sa nu mergem, la fel ca si voi. Si le multumim si noi medicilor care ne-au tratat bine. Uneori suntem refuzati (in functie de traditia spitalului si specialitatii respective …)
In alta ordine de idei, ONORARIUL si felul in care il pretinde personalul medical se reflecta in buna masura in calitatea si pregatirea profesionala a acestuia. Cunosc chirurgi (si nu numai) deosebiti despre pe care nimeni nu ii denigreaza si care au un trai f.f.f.decent (!). Ei nu au nevoie sa ceara nici un leu pentru ca sunt rasplatiti de cei care pot si sunt imbratisati doar de cei care nu pot altceva. Acei oameni m-au invatat sa imi vad de treaba cat pot eu mai bine pentru ca dupa ce esti apreciat (desigur daca meriti asta!) vor urma si multumirile personale. Doar ca nu toti au puterea sau caracterul sa mai astepte in continuare inca cativa ani dupa ce au inghitit in sec atatia amar de ani (sa nu credeti ca anii multi de studiu constau doar in chefuri studentesti) si “ataca” pacientii fara nici o mustrare de constiinta. Iar odata deschisa cutia Pandorei pentru ei si caile de a o folosi este greu de intors. Pentru ORICINE este greu de intors. Si de cele mai multe ori cei care dau apoi cu piatra sunt cei carora le este ciuda ca nu pot si ei asta (desi nu ar recunoaste-o niciodata).
Repet, nu va fie rusine de necazurile voastre, spuneti-le cu glas tare si mai ales aratati-i cu degetul pe cei ce merita se fie marginalizati dintre noi si respectati-i cu laude pe cei deosebiti. Reclama merge in ambele situatii fara a fi nevoie de bani. Insa se va resimti in timp in conturile ambelor categorii ale personalului medical. Atat mediu cat si superior.
N.B. Nu sunt chirurg si nu traiesc din onorariul de la un pacient sau altul. Lucrez angajat si la un cabinet privat (la fel ca alti colegi de-ai mei), ajung acasa seara dupa orele 19.00 ZILNIC fara a avea garzi insa sunt f.fericit in ceea ce fac chiar daca as vrea sa stau mai mult timp cu copiii mei. Insa merg la Servici ca sa traiesc pt. ca dincolo de toate asta e meseria mea,nu? Desi nu sunt obligat sa o practic. Insa am ales sa o fac pentru a trai mai bine decat parintii mei. Eu am avut rabdare si am fost sustinut de ei pentru aproape 40 de ani pentru ca acum sa ma pot sustine singur. Cati dintre cei care arunca cu noroi in mine au rezistat tentatiilor de a o lasa balta cu scoala si de a-si castiga independenta mai rapid?
D-nule Sebastian, nu mi-o luati in nume de rau dar luati in considerare ideea de a imparti posturile (daca este posibil) eventual arhiva, stiu si eu, pe saptamani (?). Este un blog f.f.f.urmarit (puteti pune si un contor de accesari) iar numarul de peste 600 de posturi intr-un calup este poate putin cam greoi de urmarit si chiar de afisat in cazul unor legaturi mai lente la Internet.
Cu un respect greu de exprimat in cuvinte, alaturi de dumneavoastra,
voodoo (imi cer scuze insa folosesc doar nickname-ul din motive care tin pur de intimitatea pe Internet)
Stimate Domn Doctor,
Mii de scuze ca nu v-am multumit ca l-ati tratat cu atentie, competenta si empatie pe tatal meu in urma cu aproape 4 ani de ceea ce parea un cancer pulmonar si care mai avea si niste complicatii nefericite. El intre timp s-a dus intr-o lume pe care eu o cred mai buna. V-am vazut la emisiunea dlui. Ciutacu si v-am recunoscut mai greu-nu mi-am revenit dupa despartire complet, deci adesea sunt zapacita si “butonez”cand ma uit la televizor. Iata insa ca obiceiul meu urat m-a facut sa dau peste emisiunea din 09.02.2009 de la Antena 2 si sa ma surprineti iarasi placut-cred ca aveti o specializare in asta!Prin dumneavoastra multumesc tuturor medicilor de calibrul dvs. care exista in tarisoara noastra amarita!In plus as adauga (pt. ca ati facut referire la ei in scrisoarea deschisa catre dl.Bazac):”Cinste parintilor care v-au crescut si profesorilor care v-au educat!”. Si eu am avut experiente neplacute cu colegi de-ai dvs.(o dna. dr. oncolog cu prenume de “tragedie greaca” si numele Iorga parca, de la Spitalul Coltea spre exemplu-dvs. m-ati trimis la ea pt. tata din partea dvs. cu tel. prealabil-va face de rusine breasla sau o fi avind probleme grave).
Asta nu ma impiedica sa admiri valorile atunci cind le intalnesc. Nu sunteti singur si ma rog pt. sanatatea dvs.-e tot ce stiu sa fac.
Cu deosebita consideratie,
V.
ce bine ar fi sa fiti mult mai multi medici cu aceeasi coloana vertebrala ca acest minunat doctor! poate strigind in cor alaturi de acest OM si DOCTOR secondati si de pacienti s-ar schimba ceva. dar….dupa toate cite se intimpla in romania anilor 2009 nu prea cred ca se va produce o schimbare. sunt pesimista acum. multa sanate si putere de munca va urez stimate domnule doctor !
Draga J.C.
1. OBSERV ca tu esti un doctor in timpul liber care atunci cand nevoia te-a impins AI AFLAT cum sa-ti ingrijesti rudele … vezi aici: “eu insumi m-am ocupat de rude de ale mele varstince pe care am aflat cum sa le ingrijesc” … deci esti un doctor care INVATA … deci nu STIE … asa incat nu poti invata pe nimeni ceea ce tu NU STII … spor la invatat pana una alta …
2. Daca ar fi fost un “bolnav terminal cardiac” de ce alti doctori s-au mai straduit sa-l salveze cu 3-4 luni in urma dintr-o coma grad 3/4, iar altii i-au facut o operatie de proteza la sold? Mentionez ca in ambele cazuri mi s-a pus in vedere faptul ca nu se stie daca-i va rezista inima … Deci supravietuieste comei, supravietuieste operatiei, dar moare acum cand respira singur … BRAVO d-le “doctor”
4. Te-ai gandit vreodata ca poate chiar acel doctor i-a pus viata in pericol trimitandu-l acasa si lasandu-l fara hrana, apa si nici un medicament 5 zile pana am reusit sa-l reinternez din nou?
La autopsie mi s-a spus asa: “A murit din cauza unui infarct, dar de cand sunt autopsier, nu am vazut o inima cu atat de multe infarcturi … mici ce-i drept, probabil le-a avut in timp ce statea culcat, caci daca ar fi fost in picioare i-au fi provocat ameteli”
3. Cu un simplu search pe google inainte de a veni aici sa dai cu presupusul ai fi aflat ca aici la “cucuietii din deal” unde locuiesc eu, EXISTA CLINICA DE DIABET … si nu doar CENTRU DE DIABET … si asta doar ca sa-ti demonstrez ca nu dau 2 lei pe ceea ce spui tu
4. Viata are multe culori J.C., dar tu inca n-ai aflat asta … n-ai aflat ca azi poti fi bine merci si maine poti fi schilodit de un accident care sa te faca din om ne-om si-atunci as vrea sa te vad, cand TU nu mai ai putere sa te ajuti pe tine, daramite sa-ti mai ajuti si parintii ajunsi la batranete … atunci as vrea sa vad daca ti-ai mai sustine punctele de vedere cu atata tarie.
5. Eu sunt un caz fericit, am ramas fara bani doar – din fericire pt. mine viata nu m-a schilodit nici fizic, nici psihic … ca sa invat ca nu doar EU exist, ca nu doar EU contez, ca nu doar de MINE si de cei apropiati MIE trebuie sa-mi pese … Ca ce nu poti face pt. altul, nu vei putea face nici pt. tine … sau Fa altuia ceea ce ai vrea sa-ti faca el tie, ca tie iti faci … CA TOTI SUNTEM LA FEL DE IMPORTANTI – TOTI!
” C A T O T I S U N T E M U N U L ! “
Da draga d-le voodoo, observ si aici si observ si in viata reala cine se poarta umilitor cu suferinzii si acelora le spun eu sa se duca la oi daca nu sunt in stare de mai mult si le spun si aici si in direct. Daca ei nu au nici un fel de jena in a se purta umilitor cu un pacient, atunci nici eu nu am nici un fel de jena in a-i spune ce simt si ce gandesc …
Insa daca tot exista acest forum, ma folosesc de el in a le transmite si acestora cum i-am transmis la J.C.:
Viata are multe culori, pentru fiecare dintre noi. Sa nu uitam ca azi oricine poate fi in varf si maine sa fie azvarlit de catre viata direct in prapastie … In fata vietii suntem toti egali … iar cand viata vrea sa te arunce din varf … orice ai face, n-ai cum sa te opui … Si fiecare dintre noi ar trebui sa gandim de doua ori inainte de a face anumite lucruri …
Dar cum spuneai si dumneata, A REZISTA TENTATIILOR inseamna multe … eu spuneam altfel: “SA FI OM E LUCRU MARE” … ambele spun acelasi lucru … dar doar pt. cine le intelege cu adevarat …
alinaadi, nu mai da, te rog, lectii de moralitate aiurea pe net, caci nu esti in masura sa o faci, orice ti s-ar fi intamplat tie. nu esti mai morala decat mine doar fiindca tipi sus si tare ca ti s-au intamplat nu stiu ce nedreptati. nu stii cu ce ma ocup si ce considera cei din jurul meu despre mine, iar prejudecata este fiica prostiei. de asemenea nu esti e persoana mai buna nici decat cei mai nepregatiti si mai “netrebnici”, cum ii socotesti tu, doctori din tara, care chiar niste scursuri daca sunt, tot au ajutat mai multi oameni si in moduri in care tu nici nu te apropii sa o poti face si de asemenea au sacrificat mai multe lucruri decat tine, viata si chiar sufletul lor, astfel incat au ajuns mai rai ca niste caini din cauza mediului in care au insistat sa lucreze! unii sunt norocosi, unii au in spate o familie care sa-i sustina, altii aleg sa se prostitueze profesional, altii se izoleaza, se apuca de bautura sau devin pur si simplu niste oameni rai, treptat treptat, dar insista sa faca schema asta cu medicina, nu stiu exact de ce, poate din inertie, si tu vii acum sa-i acuzi ca NU SUNT OAMENI? trebuie sa le zici tu sa fie oameni ? ce ai facut tu de esti un asemenea om deosebit, inafara de scandal ?
nici nu mai contrazice oameni aiurea despre chestiuni in care nu ai pregatire, caci poti ajunge in ipostazele stupide de a contrazice oameni care se pricep, cam cum faci cu mine. vrei sa-ti tin un curs de medicina interna pe net sau ce vrei ? daca ai pus intrebari si nu te multumesc raspunsurile, nu trebuie sa arunci cu noroi sau sa zici “nu stii, mai invata, bla bla bla”. de exemplu mie chiar nu iti permiti sa imi spui lucrurile astea, te asigur ! eu ti-am raspuns la toate intrebarile tale DIN REALITATE si nu din imaginatie. din realitatea economica, sociala si medicala in care traim. ti-am explicat cat de calm si de rabdator am putut, iar tu nu vrei sa accepti, nu vrei sa auzi. nu stii decat sa dai niste replici patimase, caci asta stii tu sa faci, sa ai ultimul cuvant, indiferent cat de stupid sau de gol. vrei sa ti-l las ? n-am nimic de facut cu el. atata doar ca abandonez speranta de a mai clarifica pe cineva vreodata.
spune-ne doar pe cine ajuti tu? cati oameni ai ajutat tu vreodata si cu ce ? cate vieti ai salvat, cate ai prelungit, de cate ori ai renuntat la tine pentru altii, complet si fara sa ceri nimic in schimb, chiar fara sa-i cunosti, te rog! arata-ne cat de fara de pacat esti incat sa poti sa arunci cu atatea pietre, sa judeci, sa pui la colt, sa dai lectii de “omenie” si de conduita…
ii provoc pe toti rezidentii sa vina sa isi posteze salariile aici, sa vedem cati castiga 2500 pe luna cum zice ministrul “ferrari”
E adevarat ca in Romania se pot deschide spitale particulare? Eu asa auzisem. Daca medicina e o ocupatie atit de respectabila si pacientii sint gata sa dea mai multi bani, dar ii maninca birocratia de la Minister si CNAS, e foarte simplu: deschideti spitale particulare. Milioane de romani (in general cei mai instariti) isi iau banii la negru in tzara si nu platesc CAS, sau platesc asigurari numai in Italia/Spania, asa ca nu va fi o problema de plata dubla. Medicii or sa ia citi bani le trebuie, pacientii or sa renunte la serviciile de stat fiindca sint proaste.
SAU NU?!!!
Buna ziua,
Sunt un cenusiu contribuabil la bugetul asigurarilor de sanatate care a platit luna de luna, timp de 38 de ani, cele cuvenite, stabilite prin lege. Acum, la cei …ani ai mei, sper din adancul sufletului sa raman sanatoasa si intreaga la minte pana o fi sa crap, sper nu pe un pat de spital.
Domnilor, va inteleg nemultumirea si revolta legate de sistemul medical din aceasta tara, dar uitati un lucru esential: faceti parte si d-voastra dintr-un ansamblu in care toate merg de-a-ndoaselea, hurducait si sontacait.
Noi, ca natiune, nu producem nimic, nu vindem nimic, exceptand forta de munca ieftina a ‘capsunarilor’ si a sarmanelor de la fabricile de confectii. De unde buget ?
Chiar si eu, desi am o pregatire mult peste medie si lucrez in sectorul privat din 1992, in regim dur, cu mult peste 60 de ore pe saptamana, prefer sa nu-mi etalez realizarile financiare pentru ca este jenant si penibil. De multe ori, de la nivelul micimii mele, priveam cu jind la verisoara mea mai curajoasa care, plecata din ’92, practicand aceeasi meserie ca a mea, de pe postura de ‘auslander’ castiga de zeci de ori cat mine.
Ei bine, nu stiu cine-i vinovat de toate astea, pentru ca de muncit am muncit, dar se pare ca acum si aici nu este suficient. Oare noi, noi n-am gresit cu nimic atunci cand i-am lasat pe unii sa se catzere in sfera politicului si sa ne conduca? Am acceptat cu totii plati umilitoare de doi creitzari, minciuni si smenuri. Avem ce meritam.
Am descoperit abia acum aceasta scrisoare datorita articolului din Evenimentul zilei. Ma bucur ca cineva avut curajul sa ne apere pozitia si sa desemneze adevaratii vinovati de degringolada in care se afla sistemul sanitar. Cei mai multi doctori suntem onesti si ne facem corect si cu daruire meseria si este cumplit si demoralizant sa fim in permanenta terfeliti. Mulumesc pentru aceasta scrisoare. Cred ca mai exista speranta!
Este dilema oricarui doctor in toate tarile din lume intre pacient si sistemul in care lucreaza, in unele tari mai mult in altele mei putin. Doctorul are insa obligatia morala sa se implice pentru pacient si sa schimbe in acest mod si sistemul. Se poate!
Fiecare doctor trece prin acest test de foc si fiecare decide aceasta lupta pentru sine.Primul pas este sa stii care sunt problemele si va multumesc pentru claritatea descrierii, al doilea este sensibilizarea opiniei publice. Astept inca pasul al treilea implicarea pentru pacient in ciuda sistemului.
Este uluitor și cutremurător articolul pentru că reușește să atingă, fără dramatism, punctele esențiale ale problemelor interioare ale sistemului, care devin și problemele noastre abia când se mai petrece câte o grozăvie altfel statistic normală dat fiind gradul de sub-întreținere a resurselor fizice și umane. La fel cum neîntreținerea căilor ferate se citește în numărul tot mai mare de deraieri, așa și neglijarea acestor aspecte se va regăsi într-un număr tot mai mare de incidente. Ce e stupefiant cu adevărat însă este însă această blestemată capacitate a sistemului de a absorbi bani fără a-i trimite unde trebuie. Deși banii care se cheltuie nominal cu sănătatea sunt mult mai mulți acum prin comparație cu anii 90, rezultatele propriu-zise nu au apărut, iar emigrarea generalizată și compensarea medicamentelor sunt încă o problemă, la fel ca și atunci.
Poate că din punct de vedere ideologic este ceva eronat aici. Poate că, până la urmă, asistența medicală nu ar trebui să cadă atât de mult în sarcina statului,mai ales a unui stat atât de funciar incapabil să cheltuie bani. Totuși, câtă vreme nu lăsăm statul să ne dicteze ce mâncăm, de ce ar trebui să îi permitem să ne ofere pe gât niște soluții atât de inadecvate la miile de probleme de sănătate posibile cu care ne putem confrunta de-a lungul vieții? Asistența medicală costă, așa este, și al dracului de mult, așa este. Sistemul este iremediabil distrus, mă conving de asta de fiecare dată când văd un WC de spital mai murdar decât unul dintr-un fast food, și nu va putea niciodată, cu actualele rețele de cheltuire a banilor, să facă decât o treabă proastă.
Sper ca reacția la acest articol să continue să fie puternică și de aici încolo. Este bine că deznădejdea nu l-a făcut pe autor să renunțe la a-l mai scrie. Doar confruntând dezastrul putem spera să-l depășim.
Salutare tuturor,
Am citit scrisoare Dl-ui doctor in totalitate dar am citit si blogul unei studente la medicina: http://peculiarme.wordpress.com/2009/02/05/de-ce-omoara-doctorii-oameni/ . Citind aceste doua bloguri m-am regasit intr-un fel sau altul in amandoua. Ironia sorti face ca acum vreo 7-8 ani inainte de a pleca din Romania ajunsesem si eu studenta la UMF Carol Davila, Bucuresti, eram mandria bunicilor(medici pensionari) si a parintilor pt. ca spre deosebire de toti colegii mei care aplicasera la UMF eram singura care nu ma pregatisem cu profesori univesritari. Am urmat doi ani acolo care nu m-au ajutat cu mare lucru, nu au facut decat sa imi arate micimiea omeneasca si ce inseamna sa fii ahtiat dupa bani, ar fi nedrept sa spun ca nu am intalnit si oameni mai normali, extraordinari as putea spune care isi incurajau studentii si ii ajutau sa se pregateasca pentru examene si carora le mai trimit cate un e-mail cu ocazia sarbatorilor.
Dl. Chirculescu vb aici despre medici ca despre oameni mari, da acestia au fost odata pe vremea bunicilor mei, si ei medici la randul lor, acest doctor vorbeste despre vremuri demult apuse cand ceea ce facea un medic era intradevar minunat, acum poate asa medici cred ca mai sunt 20% in Romania.
Bunica mea acum vreo 10 ani a inceput sa se simta rau, medic find a mirosit ca nu e de bine, iesita deja la pensie a mers sa ceara ajutorul unui coleg de breasla care a tratat-o foarte gentil si minutios, din pacate acest medic a murit acum vreo 2 ani, in 2007 cand m-am intros in Romania pt vacanta de vara am mers cu ea la controlul anual. Doctorului cu pricina ii luase locul o doamna proaspat iesita din rezidentiat, fiica de mare om in stat. (o incompetenta)
Intram in cabinet , o consulta si urma sa ia probele pt teste, aceasta doctorita isi aminteste ca ar fi bine sa ii faca o ecografie, asa ca ii zice saracii femei: \”Doamna ar trebui sa faceti si o ecografie pt siguranta dumneavoastra! Dar ecografia ar trebui facuta la un cabinet particular ca nu stiu daca se poate mai devreme de luna viitoare aici in spital pt ca este foarte aglomerat\”. Intre timp venisera rezultatele analizelor de sange si femeia asta care este medic intr-un SPital ale pliurilor noastre mioritice abeara intr-un mare fel. Inteleg ca Romania e in foame si ca are nevoie de pacienti la cabinetul din colt unde face medicina pe butuci dar chiar in halul asta… La un moment dat am intrebat ce analize mai complexe se pot face, pt ca o ecografie nu iti poate spune daca ti-a revenit sau nu cancerul mai ales dupa ce ti-au extirpat uterul. Femeia asta reusit sa ma scoata din sarite in urmatoarele zece minute, pe langa faptul ca ne vorbea cu atata nesimtire la per tu de parca ma trasesem cu ea de sireturi pe maidane mai era si incompetenta, neavand nici in clin nici in maneca cu medicina. Am cerut sa ii prescrie analizele pe care le stiam eu , s-a rastit la mine ca ce am eu asa aere de medic ca doar nu sunt medic, din fericire aveam o carte de vizita pe care i-am dat-o si i-a cam inghetat zambetul pe buze.
Plecand din Romania am ajuns sa urmez medicina intr-o tara civilizata unde studentii sunt invatati sa fie responsabili si bine pregatiti, si nu isi platesc examenele pentru 3-400 de euro ca sa treaca cu cinci.
Daca pana acum am tot criticat, si ma refer la medici incompetenti care au aparur ca ciupercile dupa ploaie , trebuie sa amintesc si medici care incearca sa faca medicina rudimentara , dar o fac si isi mai si salveaza pacientii.
Cred totusi ca in Romania inca mai exista oameni de bine si ar putea fi si mai multi daca studentii nu ar iesi scarbiti din facultate. Mai vb din cand in cand cu colegii mei care imi povestesc despre cum si-au inceput rezidentiatul sau a termina si cum sunt medicii care ii supravegheaza si coordoneaza. Sa fii rezident in Romania si sa fii si bine pregatit e o intreaga peripetie, acum vreo cateva luni un coleg de facultate cu care nu mai vorbisem de cand lumea si pamantul m-a intrebat de un manual de chirurgie, i l-am cumparat si i l-am trimis dar m-a intrebat daca imi poate da banii in rate, pt ca pretul era cat trei sferturi din salariul lui lunar, si nimeni nu il ajuta cu nimic. Mi-a fost mila asa ca i-am zis ca nu am nevoie de bani si ca e cadou, tinand cont ca mereu imi dadea cursurile cand nu reuseam sa ajung la cursuri acum 8 ani. Mi-a si zis Marga daca ai vedea in spitale cum e, cei care iau sunt tot aia care au si unde curge sange omul da oricat numai sa scape. Si culmea e ca sunt medici care sunt in pragul pensiei si tin cu dintii de scaun si nu isi ajuta cu nimic rezidentii.
Tot colegul X imi povestea ca sunt totusi si medici care cand vine cineva sa le dea faimoasa spaga ii dau cordial afara din cabinet: \”Domnule, eu nu fac negot cu viata! Un multumesc e suficient!\”
Eu nu imi pot imagina asa ceva, de cand am emigrat ori de cate ori am avut nevoie de doctor am fost acopeiti de asigurari aproape 100%, iar serviciile medicilor au fost de cele mai multe ori pe masura. Nimeni nu ne-a cerut nimic si mereu chiar daca au fost si unele situatii mai dificile zambetul personalului medical a fost mereu prezent.
Sugestia mea dupa atata polologhie ar fi ca contribuabili sa ceara guvernantilor socoteala. Firme mari de contabilitate ar trebui angajate pentru a audita casele de asigurari de sanatate, spitalele, iar spaga ar trebui sa se renunte la ea. Daca nimeni nu mai da spaga medici se vor intelege ca trebuie ceva sa se schimbe doar nu vor lasa mi de oameni sa moara pe holul spitalului.
ma bucur ca nu sunt sinugurul, dar spre deosebire de aceea studenta nu am de gand sa termin aceasta facultate, nu imi pot permite sa o numesc colega, deoarece acea domnisoara, probabil, a citit mai mult ca mine in facultate, sper, daca se incapataneaza sa termine aceasta facultate, multumec marga pentru link, la un singur lucru m-a ajutat facultatea asta ….. stiu la cine sa ma duc si la cine sa trimit persoane care imi cer ajutorul……. si mai stiu si pe cine trebuie sa caut daca o sa am nevoie peste 20-30 de ani
foarte reusita scrisoare, parca imi regaseam gandurile pe masura ce o citeam, sunt studenta la medicina si am vazut multe in spital si lucruri bune si lucruri rele, ca sa ajungi sa ramai om cu oamenii trebuie sa-ti placa foarte mult ceea ce faci, altfel ajungi doar un functionar la stat cum spunea un profesor de-al nostru, si ajungi un simplu functionar pentru ca te saturi sa vezi ca muncesti degeaba, ca nu ti se ofera nimic si pe deasupra mai esti si hulit ca nu-ti faci bine meseria, imi place tare mult ceea ce fac si sper din suflet sa nu ma schimb niciodata si mai sper ca macar noi cei care venim din urma care avem idei si concepte noi sa schimbam ceva si sa luptam mai mult pentru noi si drepturile noastre,
nu e corect sa fim tratati asa, ma intristez si ma revolta cand anumite persoane trag la raspundere medicii pentru toate nenorocirile din viata lor, nu suntem Dumnezei asta nu inteleg multi, pacientii vin sa-i faci bine si daca Doamne fereste vin in ultimul stadiu si nu ii mai poti ajuta cu mare lucru te acuza ei si mai apoi familia ca din cauza ta au murit…
multe se intampla asa si din cauza ignorantei fata pe propria persoana, de lipsa minimei educatii sanitare, cati nu prefera sa cheltuie banii pe altceva in loc sa-si faca la jumatate de an un sumar set de analize? prea multi si pana la urma tot medicii sunt de vina…
in concluzie noi suntem de vina ca vrem sa salvam vieti, ca ne sacrificam timpul si creierul pentru ca mai tarziu altii sa ne traga la raspundere fara sa fie in cunostinta de cauza
Cu toate că, din tot ce am citit până acum pe tema acuzelor aduse personalului din sănătate, conţinutul acestei scrisori se apropie cel mai mult de adevăr, realitatea e totuşi mai crudă decât fiecare din tabere poate să priceapă.
Pe de o parte, pacienţii nu vor să înţeleagă şi să accepte faptul că, prin simpla prezentare la consultaţie girează prestaţia medicului cu încrederea lor, aşa că – la drept vorbind – nu ar trebui să aibă pe cine da în judecată. Medicul nu e Dumnezeu, dar acţionează în această calitate, pe care e obligat prin natura profesiei să şi-o asume. Tot astfel, un judecător ţine în mână sabia dreptăţii, deşi ştie prea bine că nimeni nu poate deţine Adevărul. Dar, în vreme ce Dreptatea e un ab-uz liber-consimţit (săvârşit, ce-i drept, în numele Adevărului) împotriva căruia nu există drept de recurs, Sănătatea (modelul princeps al Adevărului) se vede aservită posturii de acuzat din oficiu, a cărui apărare e fie imposibilă, fie formală, dar oricum abuzivă. La urma urmelor, nu e permis să mori, aşa că de ce îşi permit doctorii să te lase să mori?
Pe de altă parte, medicii se complac într-o foarte periculoasă duplicitate vizavi de pacienţii lor. Ştiind că sunt supuşi greşelii dar nu au dreptul să greşească, acceptă compensarea financiară a muncii lor ca pe o justă măsură a apoteozei din perspectiva căreia profesează. Medicul modern are nesăbuirea să-şi închipuie că, pe undeva, există totuşi o sumă justă care să-i permită luxul de a fi uman şi divin în acelaşi timp. Însă, după cum istoria ne învaţă, corectitudinea devine cu atât mai inumană şi mai monstruoasă cu cât e mai împinsă la extrem, iar simplul fapt de a fi uman şi grijuliu în toate cele e un lux prea mare atunci când ai de-a face cu inumanitatea morţii, care poate fi învinsă numai servindu-te la modul extrem de inteligenţă rece, precizie şi corectitudine.
Că medicul a devenit, în zilele din urmă, o păpuşă-imagine la discreţia presei nu mai e demult o noutate. Noutatea e că medicii nu sunt pregătiţi să se bată cu incongruenţa literelor. Ei ştiu, la fel de bine ca ziariştii, să mânuiască bisturiul şi să taie în carne vie dacă e nevoie. Numai că, spre deosebire de breslaşii imaginii, care nu se sinchisesc dacă după imagine mai rămâne ceva, medicul trebuie să se asigure că imaginea pe care tocmai a operat-o încă mai respiră, că îndărătul ei mai există încă viaţă. Asta îl face pe medic întotdeauna puţin mai nesigur decât muritorul de rând poate accepta. De aceea nu va exista niciodată o Justiţie care să poată judeca, cu dreaptă măsură, căile ascunse ale dragostei şi urii care îl leagă pe medic de pacientul său.
Domnule Doctor, nu stiu daca mai intrati pe blog sa cititi comentariile, si nu stiu daca demersul dumneavoastra mai are o consecinta. cred ca va fi ingropat in timp, asa cum sunt toate in tara asta. orasul unde nu se intampla nicodata nimic s-a transformat in tara unde nu se intampla nicodata nimic.
mai bine am pleca cu totii si i-am lasa pe guvernanti sa stinga lumina
Unde draq sa ne ducem? Nu vezi ca si la iei sunt probleme.
E ca si cum nu-mi mai place la mine in casa si ma duc la vecin ca e mai prosper, sa stau la el. Poate de sila de mila m-o tine fro 2 zile dar, cand in loc de cozonac va manca paine alba ma va arunca pe fereastra. Nu conteaza ce mananc eu. Camasa e mai aproape decat haina.
… si asa muri Shogun-ul??!!
Domnule doctor,
Desi va citesc blogul de la indemnul lui Turambar, numai o sticla de vin si faptul ca Stela Popescu este vocea finala intr-o discutie pe postul public despre sanatate ma face sa mai transmit niste ,,poze” ale sistemului sanitar romanesc. Nu exista o ordine cronologica intre fapte.
1 Am lucrat cam o iarna si un pic de primavara la Spitalul Universitar. Si firma mea si vreo alte patru au dat faliment datorita comenzilor Oprescu/ firme Buzau. Am primit pentru cam toate ,, termopanele” albastre un Laphroaig. ma uitam la sticla si la comanda si ziceam ca , pina la urma, Oprescu e… Am importat materiale din Italia in ajunul Craciunului si am inceput sa montam de Sf. Ion.Nu am vazut nici un ban.
2. Nu-mi cunosc medicul de familie, mama primeste pentru prezenta mea pe lista un sampon la 6 luni.
3. Exceptand contabila- sotie de doctor- cred ca nici unul din cei 45 de angajati nu-si cunoaste medicul de familie.
4. Niste lucrari pentru Daewoo (vreo 8 ani in urma) ne-au obligat la verificari la doftor pt. toti muncitorii. Pentru lucru’ la inaltime am dat 200 DM si o punga de cafea. Cand plecam toti ( cam 35 de oameni) a venit cardiologul si mi-a spart parbrizul. Ne-a spus ca vreo 12 am avut deja cate-un preinfarct. Adevarat probabil perntru ca in 8 ani au murit de ,,inima ” 5 baieti pana in 50 de ani, si eu, precaut ,am strins trei ,, preuri”- suna delicat, nu?
5 Mi-am sunat contabila si am intrebat-o cam cati bani am dat pentru sanatate in 17 ani la stat toti din firma /cotizatii personale si viramente / .Mi-a zis ca’s nebun sa intreb asa ceva, da’ oricum construiam niste policlinici.
5. In afara de lucru prin constructii ne mai chinuim sa facem niste servomecanisime. Pe genunchi. Pleaca in Turcia, si vin inapoi in tara in aparatajul scump al spitalelor ,,dotate. ” Credeti ca am putea aveasi noi ,,dreptul’ la pregatire profesionala? Btw, sistemul de glisare a mesei la un tomograf costa 17 Eur + tva, da’ macar face fas frumos nu?
6. Prin 96, de la ziua mea de nastere, plecand dimineata -da, beti – vreo 7 persoane, am avut parte de un.. ceva nu stiu, cum se spune cand cineva pica dintr-un tranvai pentru ca s-au deschis intamplator usile? ..am ajuns la 6 la spital Intre noi erau fii directorului mare al spitalului ( universitar, acum de urgenta ) si al adjunctului sau. Prietenul meu, fratele nostru, nu a avut parte de consultatie de specialitate de la neurolog decat dupa cei doi colegi ai sai, cei doi sefi ai sai, s-au tocmit. In acel moment ,printre cei de garda la spital se afla logodnica baiatului
7. Pentru doctori, politisti si profesori ( bineinteles, daca stiu) practic tarife cu 25% mai mari. Toti acesti bani se duc intrun fond ..,,negru”. Din momentul in care o anestezista a cerut mamei (pensionara, de la tara) unui angajat ,,macar o pensie”. Saraca avea pensie 85.000 ( vechi) si nu a mai avut parte de operatie
8. Cumnatei mele ( desigur, pentru colege) ii ofer cate o atentie cand merg cu fata mea la o consultatie.
9.Stiu ca sunt doctori asemeni dumneavoastra.
10. ,,antecedente” medicale: Unchi:(Frankfurt din 76), nas (Munchen – cred 89). Si o sora ( Petrosani – 96)- cu care nu am mai petrecut nici un Craciun/Paste/zi de nastere impreuna din 91 sau 92.
Peste o saptamana este ziua ei de nastere .
Garda linistita , sorela!
Domnule doctor, aveti idee de vreo actiune ,,civica” cu 1% succes ?
Tibishor84, nu cred ca are cum sa fie medic, cred, cel mai probabil, ca anul acesta va avea rezidentiatul, sper sa aiba bafta si sa ia nota mare(in facultate inveti unde sa cauti), dar asta gandesc multi doctori, chiar daca nu o zic…. cred ca el a fost destul de neinspirat sa o zica, probabil ca din cauza varstei si a lipsei de experienta, dar pana la sfarsitul rezidentiatului va sti cand sa isi tina gura…… medicina asta e ….
Pentru pacatele facute intr-o viata anterioara, m-am trezit studenta la medicina.Aici am vrut sa intru si am reusit. Sunt prima din familie care reuseste sa aspire la halatul alb.Sunt abia in anul 2, dar deja am inteles cum merge sistemul.
Am vazut tot felul de doctori:
– doctorul dedicat pacientului : la spitalul militar la urgente, unde isi facea datoria cu zambetul pe buze si mai avea timp sa si vorbeasca cu mine. Cand a iesit acest domn doctor din sala respectiva il astepta o doamna care i-a multumit cu lacrimi in ochi ca s-a prins atat de repede de problema sotului ei si ca i-a salvat viata.
– doctorul indiferent : trece pe langa pacient fara sa il vada… nici nu m-am mai asteptat sa se uite la mine.
– doctorul arogant : m-a scos din biroul sau in 2 timpi si 3 miscari
– doctorul periculos :aici am o mica povestioara. bunicul meu a suferit un accident; un nenorocit l-a luat pe capota exact pe trecerea de pietoni. avea viteza mare… dar bunicul meu e mai rezistent decat otelul… asa ca doar a avut nevoie de spitalizare 2 zile (lucru absolut remarcabil pentru un batranel de 86 de ani) . In prima zi mama s-a dus sa ii duca asistentei venerabilul “plic” desi am insistat asupra faptului ca nu ar fi necesar. Erau 300 ron, destul pentru 2 zile, credea mama. Din pacate socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Asistenta i-a atras atentia mamei mele ca acei bani acopereau doar o asistenta si ca erau mai multe asistente in decursul celor 2 zile si , desigur, mai exista si doctorul care, atunci cand face rondul, trebuie sa bea o cafea si el, ca doar e om. asa ca ce sa faca cu acei bani ? nu de alta dar nu ii ajungeau nici de o ciocolata. Asa ca mama s-a intors cu coada intre picioare. La auzul unor asemenea blasfemii, a doua zi m-am prezentat eu la spital. Bunicul meu era nespalat, nemancat, nebaut… Doctorul mi-a dezvaluit ca bunicul meu este intr-o asemenea stare din cauza lipsei de fonduri a spitalului. Am crezut ca mor cu el de gat, dar mi-am pastrat calmul. I-am spus ca ii multumesc , ca acum stiu cum sa nu fiu vreodata in viata mea, ca el e un exemplu de “asa nu “. Desi nu cred ca a inteles ceva, macar l-am atins in orgoliul sau, probabil cel mai de pret lucru din viata sa.
O scurta concluzie : inca din facultate suntem invatati sa fim aroganti, sa ne stim deasupra tuturor. Eu spun asa : practicam o meserie nobila care ar trebui sa fie deasupra lucrurilor materiale, insa e greu sa stai in garda toata noaptea si sa operezi de urgenta atunci cand ai stomacul gol si nu ai platit intretinerea (a se citi “atunci cand salariul tau este o batjocura”)