(pentru că anumite lucruri trebuie să fie spuse, indiferent de consecinţe)
Domnule Ministru,
Sunteţi absolvent al UMF Carol Davila şi, deşi n-aţi practicat medicina clinică niciodată, ar trebui să vă reamintiţi că factorul care determină o bună practică medicală, chiar la nivel de sistem, este banalul parteneriat medic-pacient. Exact ca şi în afaceri, sau ca într-un cuplu, încrederea dintre cei doi membri ai parteneriatului este premisa care asigură ani buni de colaborare benefică sau, din contră, de suspiciuni şi dezgust. Marele avantaj al încrederii reciproce este că nu costă bani.
Mă tem că atitudinea dumneavoastră din ultima vreme nu a ţinut cont de acest deziderat elementar. Sper că numai din necunoştiinţă de cauză aţi accentuat actualul curent de opinie ce a transformat un parteneriat, şi aşa profund şubrezit de mulţi dintre predecesorii dumneavoastră, într-o relaţie antagonică: pacienţii şi medicii au ajuns să se privească unii pe alţii precum şoarecele şi pisica. Poate că n-aş fi ajuns să vă scriu aceste rânduri dacă n-aş fi avut recent o discuţie cu ruda unui pacient, care mi-a explicat cât de „prost” fusese tratamentul prescris de un coleg necunoscut. Din fericire pentru tagma noastră, pacientul fusese tratat corect şi, de altfel, avusese o evoluţie favorabilă, numai că prea lentă faţă de aşteptările rudei pacientului. Cu toate acestea, „diagnosticul” stabilit de ruda pacientului, fără multă vorbă, a fost următorul: acel medic necunoscut greşise tratamentul! Ţin să vă atrag atenţia, domnule ministru, că respectiva afirmaţie a fost făcută cu aerul că era de la sine înţeles că medicul trebuia să greşească, în ciuda faptului că-şi tratase corect pacientul care, la ora conversaţiei, se juca în parc, alergând cu fiică-mea de la un leagăn la altul, sănătos tun, într-o atmosferă extrem de geroasă.
Această discuţie nu este altceva decât chintesenţa a ceea ce înseamnă acum încrederea populaţiei faţă de medici. Cu tristeţe, trebuie să extrapolez de o manieră care o să vi se pară cinică: cazul extrem de la Slatina nu este, la rândul său, decât un simptom al maladiei sistemului medical din România. Numai că, această maladie este foarte bine mascată – v-aţi pus, vreodată, problema, cum de a ajuns să fie acoperită cu atâta perfecţiune?
Oare o să vă miraţi când o să vă spun că practicienii din România n-au fost luaţi prin surprindere de ceea ce s-a întâmplat la Slatina? Oare o să vi se pară bizar dacă o să vă spun că mă aştept la un deznodământ similar (cu groaza de a nu fi imputat, ca de obicei, tot corpului medical) în serviciul pe care îl coordonez?
De fapt, domnule ministru, motivul fundamental pentru care vă scriu este că mi-aş dori tare mult să faceţi o inspecţie chiar în serviciul meu. Am să vă explic de ce.
Funcţionez într-un serviciu chirurgical de urgenţă. În ţările din comunitatea cărora am ajuns şi noi să facem parte, specialitatea mea este considerată una de vârf – în consecinţă, este o specialitate faţă de care interesul decidenţilor este extrem de ridicat, concretizându-se într-o anumită politică financiară şi de personal. Ca să fiu mai specific, la acelaşi număr de paturi pe care îl are serviciul nostru, în Germania sunt angajaţi 6 medici specialişti, la care se adaugă un număr apreciabil de medici rezidenţi, toţi având drept de gardă. În cele mai bune zile ale noastre, noi am funcţionat cu 3 medici specialişti şi cu 3 rezidenţi care aveau, doar parţial, drept de gardă. Numărul asistentelor din ţările civilizate este de două ori mai mare decât la noi, asta ca să nu mai menţionez de personalul care se ocupă cu scriptologia… În alte locuri, medicii sunt medici, domnule ministru – singurul lor obiect de interes sunt pacienţii şi profesia, ceea ce le permite să aibă timpul necesar nu numai pentru practica medicală nemijlocită, ci şi pentru comunicare cu bolnavii, pentru lucrări ştiinţifice şi pentru studiu – toate acestea alcătuind medicina, după cum bine ştiţi.
Fireşte că la noi este imposibil să atingem aceste deziderate, chiar dacă funcţionăm în acelaşi an de graţie, 2009, cu Germania, Franţa, Spania, Italia, Marea Bitanie, dar şi cu Polonia, Ungaria, Croaţia şi Slovacia…. Acest lucru are loc şi din vina mea, domnule ministru, şi iată în ce fel. Dintr-o naivitate de care acum îmi pare rău, am fost de acord ca împreună cu colegii mei să asigurăm urgenţele în timpul nostru liber, neplătiţi, ba chiar dând bani din buzunar. Speram (oh, sfântă imbecilitate!) ca doi dintre mai tinerii noştri colaboratori vor fi recompensaţi pentru cei trei (3!) ani de alergătură pe benzina lor sau cu taxiul, în zile de sărbătoare sau, pur şi simplu de week-end, asta ca să nu mai amintesc de zilele săptămânii, indiferent de ora din zi sau din noapte, speram, aşadar, ca în schimbul acestui serviciu, cei doi colegi mai tineri ai noştri să obţină post în spitalul în care au muncit fără rezerve, chiar şi în tranşe de 48 de ore neîntrerupte, fără să solicite vreo clipă contravaloarea muncii lor, nici de la pacienţi şi nici de la cei care erau îndrituiţi să-i plătească.
Nu a fost să fie aşa. După ce spitalul şi-a văzut 3 ani de urgenţe acoperite fără să scoată măcar un leu vechi din buzunar cu plata salariilor, colegii mei mai tineri s-au trezit cu un post temporar pe care să-l împartă la doi. Ştiţi cu cât erau plătiţi, fiecare, ca proaspeţi medici specialişti?
Cu zece milioane de lei pe lună, domnule ministru! Primul dintre colegii care a capotat a fost cel care nu avea casă în Bucureşti. Era un ins cu reală aplicaţie chirurgicală, dar nu mai avea cum să lucreze într-o ţară în care chiria era aproape egală cu venitul său lunar de medic specialist. În consecinţă, a plecat în Belgia, domnule ministru. Să ştiţi că îi e bine acolo deşi, când vorbim la telefon, are oarece nostalgii dar, ce să-i faci – era doar un băiat simplu din Ploieşti, cu părinţi care nu erau în stare să-l rezolve nici măcar cu o amărâtă de chirie, darămite cu un post. Şi nu, nu avea decât o Solenza cumpărată la mâna a doua, domnule ministru…
Dar nu se plângea din atâta lucru.
Aşa că, am rămas doar 3 plus 2, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După o vreme, am aflat că postul temporar de pe care plecase colegul, acel post împărţit cu colega lui, nu avea şanse să se definitiveze vreodată. În consecinţă, şi colega cu pricina a plecat – n-o condamn: după trei ani de neplată, să ajungi din nou să lucrezi voluntar, rimează totuşi a blasfemie intrafamilială, dacă pricepeţi ce vreau să spun. Colega a plecat, unde credeţi, la Pristina, în Kossovo, domnule ministru. Aflu că acolo câştigă 6000 de euro pe lună şi că pune bazele unui serviciu chirurgical. Mă bucur pentru colegă şi mă bucur şi pentru specialitatea mea – măcar în Kossovo să fie pusă acolo unde-i e locul.
Aşa că, am rămas doar 3 plus 1, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După care, şi cel de-al treilea rezident a încheiat cei şase ani de pregătire, fără ca să aibă posibilitatea de a se angaja pe undeva, asta în contextul în care componenta toracică a accidentelor ridică nepermis de mult rata de mortalitate a politraumatismelor – întrebaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat, dacă aveţi nelămuriri în acest sens. Între timp, însă, şefii dumneavoastră ajunseseră la concluzia că şi în România era criză, motiv pentru care s-au hotărât să îngheţe schemele de personal şi din sănătate. În consecinţă, cel de-al treilea tânăr coleg a plecat în Marea Britanie, unde nu e într-atât de multă criză încât să nu angajeze un chirurg toracic la Bristol. Nu ştiu cât câştigă acest din urmă coleg – nu ştiu decât că, după numai două săptămâni de lucru, a reuşit să-şi închirieze un apartament de trei camere în centrul oraşului, deşi este singurul membru care lucrează din familia lui de trei inşi. Ca o paranteză, cel mai tânăr dintre medicii primari din serviciul nostru şi-a permis abia acum, după 8 ani de serviciu, să-şi închirieze un apartament de două camere în Bucureşti, deşi lucrează atât el, cât şi soţia lui.
Dar, nu v-am scris doar ca să subliniez interesul pe care alte ţări îl acordă medicilor specialişti, fie ei doar nişte amărâţi de emigranţi. Aş putea doar să fac nişte trimiteri la manualele de istorie a medicinei pentru a vedea că, din cele mai vechi timpuri şi în cele mai îndepărtate puncte de pe glob, medicii erau respectaţi şi bine plătiţi, fiind consideraţi, totuşi, o specie meritorie d.p.d.v. social, care trebuie remunerată corect. Ştiaţi că în Grecia antică, sau la Roma, medicii erau scutiţi de taxe? Fireşte, nu mi-ar da prin cap să solicit aşa ceva acum, în zilele noastre cele atât de monetizate – nu e decât un exemplu prin care îmi susţin punctul de vedere de mai sus, cum tot doar un exemplu este că şi în ţările Africii Negre (lumea a III-a, voyons…) un medic specialist este plătit cu cel puţin 50% mai mult decât omologul lui român. Să nu îndrăzniţi să mă contraziceţi pentru că am primit oferte de acolo – numai că sunt prea bătrân ca s-o iau de la început, tocmai în Africa.
Numai că, nu sunt eu cel priceput când vine vorba de bani. Cine mă cunoaşte nemijlocit ştie că aşa stau lucrurile. Păsul meu este altul. Ce fac eu acum, împreună cu ceilalţi doi colegi ai mei plus un nou rezident, în contextul în care ar trebui să funcţionăm cu o echipă de 6 specialişti plus minimum 3 rezidenţi?
Vreţi să vă spun unde o să capotăm, domnule ministru? Azi sunt într-o umoare infectă şi nu mă interesează consecinţele unei scrisori deschise, aşa că o să vă spun care sunt punctele slabe ale serviciului meu – de altfel, sunt punctele slabe ale întregului sistem pe care, cu onor, îl manageriaţi. Dacă aveţi dificultăţi în a pricepe succesiunea raţionamentelor, rugaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat să citească materialul – fiind practician, dânsul îmi va înţelege argumentele la justa lor valoare.
Aşadar, suntem 3 inşi plus 1 într-un serviciu care necesită 6 plus minimum 3. Când şi când (s-a întâmplat chiar în ultimele două săptămâni), câte unul dintre noi are dreptul la concediul de odihnă legal. Atunci, rămânem în serviciu doar 2 specialişti plus 1 rezident. Acum, indiferent cât de mândru aş fi eu de specialitatea mea, nu vreau să fac prea mult caz de ea – cu toate astea, este o specialitate care, conform normelor internaţionale de bună practică, necesită la anumite intervenţii chirurgicale echipe din minimum trei medici. Prin urmare, sunt pus în faţa următoarelor situaţii: fie aleg să fac o echipă operatorie dintr-un număr mai scăzut de medici decât sunt necesari pentru buna desfăşurare a operaţiei, astfel încât să mai am un om care să urmărească pacienţii de pe secţie şi/sau care să primească urgenţele, fie intru cu echipa completă, conform cărţilor, numai că atunci nu mai rămâne nici un om care să urmărească pacienţii de pe secţie sau care să primească urgenţele.
Eu m-am sucit în fel şi chip, domnule ministru, vă dau cuvântul meu de onoare, dar aritmetica este imbatabilă pentru mine. Prin urmare, aceasta este prima întrebare pe care v-o pun: cum să fac, domnule ministru? Să-mi asum riscuri intraoperatorii, sau să-mi asum întârzierea în ce priveşte primirea unei urgenţe la camera de gardă? Să risc viaţa pacientului de pe masă, sau să las secţia descoperită?
Oh, staţi liniştit – până acum nu ne-am făcut de baftă, dar, îmi permit să vă întreb: cât timp credeţi că vom reuşi să funcţionăm în acest regim de lucru suboptimal? Credeţi că o fi făcut cineva calcule apropo de răgazul de timp mediu înainte de a comite o greşeală ireversibilă în condiţii de personal insuficient? Dacă da, trimiteţi-mi şi mie referinţele bibliografice, ca să pot să-mi informez corect pacienţii asupra riscurilor. Nu vă sfiiţi – încercaţi acelaşi lucru şi cu alte specialităţi (de pildă cu ATI-ul!), asta ca să ştim cam la ce intervale de timp să ne aşteptăm la catastrofe pe care le vor încasa chiar pacienţii pe care susţineţi că-i reprezentaţi.
Sau, credeţi că ar fi mai bine să nu le mai permitem colaboratorilor să-şi ia concediul legal de odihnă? Poate că ar fi mai bine să le sugerăm să lucreze conform normelor unui stahanovism medical? Să le promitem ceva medalii, domnule ministru, că de prime şi de plata orelor suplimentare n-a fost vorba nici măcar când nu era criză, darămite acum?
Mă rog… Dar, staţi că n-am terminat! Mai e o chestie şi mai absurdă, domnule ministru, şi zău că vreau s-o auziţi! M-am trezit cu nişte adrese oficiale, domnule ministru, adrese conform cărora ni se pune un plafon de consum de medicamente per pacient… După ce le-am primit, am făcut şi eu nişte calcule şi ştiţi ce am constatat, fir-ar ea să fie de aritmetică?
Am constatat că plafonul de medicamente per pacient internat nu trebuie să depăşească 70 de euro… Pe cuvântul meu, atât mi-a ieşit: 70 de euro per pacient, că am făcut şi proba la împărţire, domnule ministru! Păi, zău că m-aş chinui să fac şi treaba asta, că m-am obişnuit să lucrez în condiţii suboptimale de când am intrat în sistem dar, ce să mă fac când, prescriind un medicament relativ ieftin, mă trezesc că respectivul medicament NU se află în farmacia spitalului?
Un lucru ciudat: medicamentul ieftin nu e în farmacie, în schimb, omoloagele lor (sic!) extrem de scumpe se găsesc la discreţie… Am şi eu momente când consider că un antibiotic pe cale bucală este suficient la cazul X sau Y dar, cum să-l prescriu, când spitalul îmi returnează condica de medicamente cu faimosul înscris L.F., adică lipsă farmacie, oferindu-mi în schimb, alternative care depăşesc într-o zi, la un singur pacient, 70 de euro?
Alt lucru bizar: în aceeaşi adresă cu plafonul de medicamente se aflau două paragrafe în care mi se atrăgea atenţia că mi se vor retrage sporurile de conducere dacă îndrăzneam să depăşesc respectivul plafon. M-a umflat râsul, domnule ministru! De cinci ani de când lucrez în actualul spital, n-am încasat niciodată sporurile de conducere, aşa că m-a cam durut în cot, recunosc, de ameninţarea decidenţilor. Problema apărea, însă, după încă un paragraf, în care scria negru pe alb că dacă vom depăşi plafonul de medicamente două luni succesive, sancţiunile salariale vor fi extinse şi asupra celorlalţi membri ai serviciului, nerezumându-se doar la medicul coordonator/şef de secţie.
Bun! Să zicem că ne speriem şi că luăm ad litteram ameninţările decidenţilor, care ameninţări, o ştiu prea bine, nu sunt făcute din capul decidenţilor locali, că i-am mai văzut şi noi pe alde Boc et comp. cum se străduiesc să scoată ţara din marasm, săracii! Rezultatul adresei sus-menţionate ar fi că, de spaimă, ne vom apuca să scriem reţete pe care să le dăm aparţinătorilor pacienţilor, astfel încât să facem economii, numai că, pentru această situaţie, aceiaşi decidenţi au stabilit că, dacă cineva se adresează la conducerea spitalului cu o asemenea reţetă (e dreptul pacientului să-şi recupereze cheltuielile din sistem, domnule ministru – vezi legea Paveliu!), atunci spitalul va pune medicul să plătească din buzunar tratamentul pe care l-a administrat pacientului.
Aşa că, vă întreb şi eu, oarecum naiv: eu ce fac cu pacienţii mei, domnule ministru? Îi mai tratez, sau îi las baltă? Îi mai operez sau îi trimit prin alte spitale, să-i opereze alţii, deşi, când mă gândesc în ce spital lucrez, îmi dau seama că n-am unde să-i mai trimit, spitalul meu fiind ceea ce se numeşte o staţie terminus d.p.d.v. medical… Aş vrea să vă reamintesc că acest plafon de 70 de euro per pacient ar fi valabil doar dacă noi am interna cei 70 de pacienţi contractaţi lunar cu Casa de Asigurări – ce să mă fac, însă, cînd, numai în luna ianuarie, am internat aproape o sută de pacienţi?
Zău că nu ştiu, aşa că aştept instrucţiunile dumneavoastră. Şi, pentru că tot am deschis mai sus discuţia despre staţia terminus d.p.d.v medical, vă daţi seama că am ajuns să mă plâng tocmai eu, care lucrez în ceea ce se cheamă, conform sistemului de referinţă local, un spital bogat. Aţi fost vreodată, domnule ministru, să vedeţi ce se petrece în spitalele din provincie? Nu mă refer la vizitele fulger în care aţi schimbat nişte directori de spitale, şi asta în condiţiile în care ştiaţi prea bine că problemele de personal din provincie sunt cu mult mai grave decât în Bucureşti, astfel încât în anumite judeţe nu se poate constitui o linie de gardă de ATI de exemplu… Nu la asta mă refer, domnule ministru, scuzaţi că vă atrag atenţia…
Mă refer la absenţa celor mai elementare facilităţi de practică medicală serioasă, domnule ministru. Am colegi care lucrează în provincie, am colegi care-şi cunosc meseria, dar care nu au cum s-o practice… Predecesorii dumneavoastră s-au lăudat cu nenumăratele dispozitive hi-tech pe care le-au cumpărat, cu investiţiile nemaipomenite de care a beneficiat medicina: computere, laptopuri, CT-uri, RMN-uri etc. N-am văzut pe nici un ministru, însă, şi, din păcate, nici pe dumneavostră nu v-am auzit vorbind, despre politica de personal din sănătate, domnule ministru. Toate sculele alea frumoase, toate sculele alea care au costat o sumedenie de bani, trebuie operate cu personal calificat, domnule ministru. Degeaba cumpără Z din oraşul M un echo doppler dacă nu are cine să-l folosească. Degeaba cumpără acelaşi Z din acelaşi oraş M o trusă de endoscopie dacă n-are cine s-o folosească. Sau, degeaba sunt la Curtea-de-Argeş chirurgi generalişti dacă nu există suficienţi anestezişti astfel încât să-şi poată efectua operaţiile.
Acum, eu ştiu că sunt cârcotaş – dar nu ştiu de ce, îmi este imposibil să nu mă gândesc că este mult mai facil să faci achiziţii de tehnologie în valoare de milioane de dolari/euro, decât să investeşti în personal, în calificări şi în programe. Poate că recompensele după achiziţionarea de tehnologie sunt mai… vizibile? Poate că investiţiile în politica de personal nu ajung chiar acolo unde trebuie? Uite, dacă aş fi ziarist v-aş pune această întrebare, dacă aş avea prilejul…
Şi ştiţi de ce mai sunt supărat, domnule ministru? Mai sunt supărat şi pentru că, nu ştiu de unde şi până unde, s-a încetăţenit ideea că în spitale nu se mai moare. Aş vrea să fiu clar: nu pledez, n-aş avea cum, pentru exonerarea celor care se fac vinovaţi, într-adevăr, de culpă medicală. Numai că, după cum bine aţi studiat în perioada în care dumneavostră înşivă aţi fost rezident în sănătate publică, domnule ministru, ştiţi că aşa-numitul malpraxis este un concept diferenţiat în funcţie de arealul în care se practică medicina. Asta n-o spun eu – o spun inşii cei mai nervoşi în ce priveşte malpraxisul, şi anume americanii.
Cu alte cuvinte, ceea ce la New York, să spunem, este considerată culpă medicală, este privită cu mult mai multă îngăduinţă la Washoe, să spunem, unde accesul la tehnologie este mai sărăcuţ, unde numărul medicilor este mai scăzut etc. Din acest motiv, spitalelor şi celorlalte aşezăminte medicale din ţările civilizate li se atribuie un anumit grad, în funcţie de capacitatea de rezolvare a cazurilor. Acest grad se regăseşte şi în încadrarea cazurilor de malpraxis. Fireşte, a nu examina un pacient este culpă medicală şi la Tuamotu-din-Vale, pe insulele Marchize, acolo la ei, în Pacific, dar nu la asta mă refer. La noi, în schimb, nu contează că un pacient este examinat şi tratat la Jibou, să zicem – el este considerat, a priori, ca fiind culpă medicală dacă nu are o evoluţie favorabilă, deşi la Jibou nu se pune problema unor capacităţi medicale optimale. În mod similar, am avut prilejul să văd la TV câteva cazuri care nu ţineau de culpa medicală, dar care erau tratate ca atare, fără ca dumneavoastră să explicaţi vreodată (nici predecesorii dumneavoastră n-au făcut-o) că medicina are limite şi că anumite maladii nu sunt compatibile nici cu viaţa, nici cu un diagnostic în doi timpi şi trei mişcări. Această realitate ar trebui să vă fie familiară – nu există specialitate medicală în care capitolul de diagnostic diferenţial să nu ocupe pagini întregi – aţi făcut 6 ani de facultate şi trebuie să ştiţi asta! Pe de altă parte, nu este treaba pacienţilor să înţeleagă cum stau aceste lucruri fără o explicaţie – pacienţii, însă, doar văd cum trageţi concluzii din vârful condeiului, de parcă medicina ar fi un service auto în care omul intră bolnav pe o parte, ieşind pe partea cealaltă, cu necesitate, sănătos şi zâmbitor.
Dar, las’ că aici, nici cei care ar trebui să pledeze corect pentru cazurile complexe nu o fac aşa cum ar trebui – aşa că această vină o împărţiţi cu confraţii noştri care recurg (e obicei naţional!) la număratul arogant al ouălelor în loc de a furniza publicului explicaţii inteligibile. Vina dumneavostră, însă, este că în ciuda faptului că ştiţi şi aceste lucruri, nu v-am auzit niciodată punând la punct respectivele probleme – să se datoreze asta relaţiei de strânsă prietenie pe care doriţi s-o clădiţi cu presa, în detrimentul realităţii?
Nu îndrăznesc să vă bănuiesc de aşa ceva. La fel cum nu îndrăznesc să vă bănuiesc de nimic rău (honi soit qui mal y pense!) nici când afirmaţi, prin interpuşi, că preţurile la medicamente, care tocmai au crescut, vor scădea în luna aprilie. Până atunci, însă, mă întreb cu ce anume substanţe vom mai da anestezie pacienţilor fără ca spitalele să nu devină datoare vândute (ştiţi cât de mult s-au scumpit anestezicele?), dar, mai bine mă opresc, căci deschid un alt subiect.
Numai că, uite că am ajuns să vorbesc şi despre bani. Aici, chiar că nu mă bag, domnule ministru. Ştiţi, n-am pregătire financiară. Absolut deloc. Numai că, auzind atât de multă lume povestind tot soiul de lucruri stranii care au loc cu banii de la Casa de Asigurări, mai ales în anii electorali, aş dori şi eu să vă fac, în măsura în care nu vă irit prea tare, o anume propunere. Fiţi pe pace, ştiu că banii de la Casa de Asigurări nu sunt pe tarlaua dumneavoastră, dar, măcar d.p.d.v. moral, dumneavoastră sunteţi garantul sănătăţii publice din România. În context, v-aş sugera să solicitaţi un audit în ce priveşte banii de la Casă – dar nu un audit din ăsta, ca între prieteni, ci un audit cu o firmă externă, independentă, care să scobească aşa cum trebuie prin conturile Casei Naţionale de Asigurări. Sunt sigur că mulţi români ar fi dispuşi să dea încă nişte bani (s-au obişnuit, săracii, inclusiv cu onorariile cu care, nu-i aşa, ne „îmbogăţesc” nepermis de mult pe noi, medicii), sunt convins, aşadar că românii ar oferi prin subscripţie publică banii necesari auditorilor, numai ca să ştie ce căi iau cotele prelevate din salariile lor.
Se duc banii de asigurări doar în sistemul sanitar? Dacă da, ce anume se întâmplă cu ei în sistemul sanitar? De ce suntem, de 19 ani de zile, într-o criză financiară perpetuă? Cine răspunde de fondurile prost investite în sănătate? Dacă toată lumea e nemulţumită, de ce nici unul dintre şefii Casei de Asigurări nu a dat explicaţii vizavi de filiera banilor pe care îi are în administrare? Pe de altă parte, dacă noi, medicii, suntem nişte proşti în ce priveşte administrarea banilor publici, de ce nu s-au rezolvat problemele financiare din sistem după ce mulţi manageri de spitale au fost selectaţi din alte profesii? Şi dacă nici medicii, nici noii manageri non-medici nu sunt buni de nimic, de ce sunt lăsaţi pe bară colegii dumneavoastră de la Institutul de Sănătate Publică, domnule ministru? De ce n-am văzut nici un specialist în sănătate publică în funcţii de decizie vizibile, la minister? OK, predecesorii dumneavoastră aveau scuza că n-au auzit de aceşti specialişti – dar, în ce vă priveşte, vorbim despre colegii dumneavoastră de rezidenţiat, vorbim despre conferenţiarii şi profesorii dumneavoastră, domnule ministru…
Chiar aşa o părere proastă să aveţi despre cei care v-au învăţat cum să fiţi ministru, domnule ministru?
Nu mă aştept ca vreun decident să ia în seamă ce am scris eu aici, nici chiar dumneavoastră, domnule ministru. M-am obişnuit să nu primesc răspunsuri, nici chiar la adresele oficiale în care semnalez decidenţilor probleme similare cu cele enumerate aici. Unii mi-au spus (doar verbal) că bat câmpii. Alţii mi-au spus, tot verbal, să fac gura mai mică. Alţii au relatat, în absenţă, că sunt o fiinţă imprevizibilă. M-am obişnuit cu toate astea, domnule ministru.
Cu un singur lucru nu m-am obişnuit, însă, acela fiind că numai noi, practicienii, ajungem să dăm explicaţii pacienţilor şi rudelor lor. Noi, practicienii, trebuie să justificăm incapacitatea sistemului de a oferi necesarul absolut minimal pentru o medicină onestă în 2009. Pe noi se supără pacienţii şi rudele lor când cazurile nu merg bine, deşi, doamne iartă-mă, ştim ce ar trebui făcut la cazul X, dar n-avem de unde să-i oferim ceea ce ar necesita acelaşi caz X – şi nu, nu vorbesc de nanotehnologii şi de transplanturi, vorbesc de banalele antibiotice, de feşe, de perfuzoare, de numărul angajaţilor, de analgezice şi de mănuşi de unică folosinţă şi de seringi.
Pe de altă parte, vă mărturisesc, domnule ministru, că nu reuşesc să mă obişnuiesc cu ideea că, prin tăcere, devin complice cu un sistem care, în egală măsură, afectează şi starea de sănătate a populaţiei, dar şi onoarea profesiei medicale. Oh, da, ştiu că sunt patetic – dar aşa m-au educat ai mei acasă, de mic. Vreau să spun că există cuvinte în care, eu unul, continui să cred, domnule ministru, părându-mi-se chiar mai importante decât accesoriile din jur. De altfel o să vorbesc chiar acum şi despre ele, despre accesorii…
Aşadar! Să nu vă aşteptaţi, cumva, să-mi pun cenuşă în cap pentru acele aspecte sistematic evitate în discuţiile publice cu medici – mă refer, cum altfel, la onorariile aşa-zis necuvenite. Nu vreau să iniţiez o captatio benevolentiae vizavi de pacienţi, aşa că nu vă speriaţi, domnule ministru, că aş fi în stare să mă aliez acum cu pacienţii ca să ne năpustim, împreună, pe bancheta din spate a vreunui Ferrari! Din contră, am azi chef să-mi ridic toată lumea în cap – pe non-medici inclusiv. În ultima lună mi-am petrecut fiecare a cincea noapte în spital, prin urmare sunt obosit şi nu-mi mai pasă de consecinţe.
Sunt ani de zile, stimat public, de când vi se tot spune că medicina nu costă decât cei 16% despre soarta cărora nu ştim nimic, deşi, o ştiţi prea bine, realitatea este alta. Iar dumneavoastră, stimat public, vă prefaceţi că aşa ar trebui să stea lucrurile deşi auziţi foarte des, pe tot soiul de canale mediatice, de fonduri strânse pentru ca un pacient nefericit să fie operat în străinătate. Se vehiculează sume între 20.000 şi 140.000 de euro pentru o intervenţie, dar dumneavoastră vă prefaceţi că aceste cereri de ajutor pentru nişte semeni în reală suferinţă sunt acceptabile atunci când trebuie să ne tratăm în străinătate, dar că devin inacceptabile când trebuie plătite acasă.
Medicina costă mult, foarte mult, al naibii de mult costă, doamnelor şi domnilor.
De altfel, dumneavoastră înşivă aţi găsit soluţia la această problemă – adresarea la serviciile private. Acolo aţi găsit şi curăţenia care vă lipseşte în spitalele de stat şi modul de comunicare pe care vi l-aţi dorit. Cu alte cuvinte, aţi realizat că un anumit standard al serviciilor costă nişte bani pe care n-aţi ezitat să-i oferiţi. Şi acum, o să vă întreb, în ciuda vociferărilor: câţi dintre dumneavoastră aţi plătit asigurări de sănătate complementare, care v-ar fi permis să vă adresaţi unor servicii superioare, şi câţi aţi preferat să plătiţi leasinguri la maşini scumpe, bunuri electrocasnice etc?
Răspunsul, îl cunoaşteţi mai bine decât mine: vă este mai ieftin să plătiţi onorarii cenuşii la nevoie, decât o cotă parte din venituri, permanent, asta lăsând la o parte profilul comportamental de masă al românilor, care preferă să epateze cu un mobil foarte scump, decât să fie abonaţi la serviciul de sănătate X.
Ştiu, mie mi-e uşor să vorbesc din acest punct de vedere – n-am cerut nicicând vreunui pacient nici un capăt de aţă şi nici n-am s-o fac, din motive absolut personale. Pe de altă parte, nici n-o să-mi scadă clientela după acest autodafé – mai bine de 50% dintre pacienţii mei nu mă caută direct: ei ajung să mă cunoască doar după ce-şi revin din şocurile care îi aduc, din nefericire, la spital.
Dar, având în vedere că n-am cerut niciodată nimic, nimănui, aş vrea ca atât eu, cât şi colegii de vârsta mea care, mulţi nu v-au cerut nici ei, nimic, niciodată, şi care şi-au petrecut în 23 de ani de practică (am făcut calcule, domnule ministru!), cam şase ani de gărzi puse cap la cap, colegi care, în plus, au stat în jur de 40% din timp peste program, fără a fi plătiţi nici oficial, nici neoficial – în numele tuturor celor care v-au făcut sănătoşi, unii venind noaptea de acasă când nu era treaba lor s-o facă, mulţi suplinind lipsa cronică de personal, în numele celor care v-au prelungit viaţa, ba chiar şi în numele celor care v-au primit onorariile pentru care nu şi-au pus doar o simplă semnătură pe un act, ci care v-au operat, v-au anesteziat, v-au tratat în timp ce majoritatea dormeaţi – în numele tuturor, vă spun să nu-i mai credeţi pe toţi miniştrii sănătăţii, mult mai interesaţi în exerciţii de imagine decât în rezolvarea problemelor din sistem. Incapacitatea politică de a administra sistemul medical, domnule ministru, este doar incapacitatea dumneavoastră – nu este dovada nici a slabei pregătiri a celei mai mari părţi a medicilor şi nici a unei imoralităţi funciare a celor în halat alb.
Şi, pentru că tot avem un ministru al sănătăţii cu dublă specialitate, o să-mi permit următoarea afirmaţie, stimat public: când ai în buzunar bani pentru un Logan la mâna a doua, e cel puţin bizar să ai pretenţia să mergi toată ziua-bunăziua într-un Ferrari! Şi, ca să închei subiectul banilor negri, nepermişi, sau cum vreţi să le spuneţi, am să vă pun problema în felul următor: problema fundamentală a practicianului este să-şi trateze toţi pacienţii în mod egal şi fără să condiţioneze actul medical – în rest, însă, sper că nu doriţi să fiţi trataţi (doamne fereşte!) de chirurgi cărora să le stea mintea la plata întreţinerii sau care să se îmbulzească pe la cozi doar pentru că am fi cu toţii egali, sau care să stea peste program doar pentru că la noi în ţară, n-au apărut încă listele de aşteptare. Pe de altă parte, dumneavoastră înşivă, chiar inconştient, aveţi anumite aşteptări de la imaginea simbolică a medicului (era să spun de la engrama medicului) dar, numai când aveţi nevoie de el, aveţi pretenţia să se ridice la respectivul nivel de aşteptare. În rest, însă, când slavă domnului, sunteţi sănătoşi, aţi dori ca medicii să facă parte din marea masă a mulţimilor, ignorând realitatea despre ceea ce înseamnă, cu adevărat, un medic.
Am să închei, discutând despre afirmaţia absolut aiuritoare că un coleg (fie el un scelerat care nu şi-a văzut pacientul la nevoie) a încasat 104 milioane de lei într-o lună.
Această afirmaţie determină o dilemă à la Nae Caţavencu – am s-o expun, pentru că domnul doctor Raed Arafat (of, cât de mult l-am admirat pentru realizările de la SMURD!) a ridicat-o la fileu. Nici eu şi nici nimeni altcineva, niciodată, n-am auzit de un salariu atât de mare în medicina românească, la stat. Dacă acel medic a primit, în mână, 104 milioane de lei la actualele tarife de plată, înseamnă că a petrecut în spital un număr de ore înfiorător de mare – un număr de ore nepermis prin codul muncii nu numai în ţara noastră, ci oriunde pe pământ. De aici, ce deducem? Sau că afirmaţia este adevărată – în consecinţă, schema de personal din acel spital era îngrozitor de subţire (nu mă mir) şi că nu era altă soluţie, decât ca respectivul medic să stea la nesfârşit în spital. Prin urmare, vina medicului care nu şi-a văzut pacientul (asta n-am să înţeleg niciodată, indiferent cât de istovit ar fi fost) trebuia împărţită cu vina sistemului supervizat de dumneavoastră, domnule ministru, sistem care permite încălcarea legii în ce priveşte numărul de ore lucrat. În context, vă întreb încă o dată: cum intenţionaţi să manageriaţi politica de personal, domnule ministru, în condiţiile în care România are cu 30% mai puţini medici decât este necesar? Nu uitaţi că şi eu vorbesc la rece – dar pot eu să ştiu cum o să reacţionez după ce o să mă ajutaţi să câştig 104 milioane de lei, petrecând o lună întreagă la serviciu? Poate că o să-mi văd pacientul, totuşi – dar credeţi că o să-l examinez corect?
Ce părere aveţi, domnule ministru?
Pe de altă parte… chiar 104 milioane?!?! Şi dacă domnul Arafat nu s-a uitat cu atenţie pe fluturaş şi a făcut o aserţiune nefondată?
Dacă se dovedeşte varianta neatenţiei, o să vă fie greu s-o justificaţi în faţa colegilor care, lucrând cu mult peste program, abia dacă reuşesc să ridice cel mult 40% din acel salariu, după o lună de lucru istovitoare. Aşa că mă întreb şi eu, cu naivitate, de ce a trebuit să vehiculaţi un lucru într-atât de neadevărat pe posturile TV, domnule ministru?
Cu stimă,
Un Împricinat de Medic
p.s. – Sincer, n-am de gând să moderez acest post, pentru că ştiu care vor fi reacţiile. Iertare pentru ce spun acum, dar, din nefericire, moderările la acest post, ca şi invectivele, nu vor avea nici un sens aici, în scris – ele vor avea loc în viaţa reală, în camerele de gardă, când dumneavoastră, pacienţii care nu mai aveţi încredere în noi, medicii dumneavoastră, veţi vedea că veţi aştepta din ce în ce mai mult pentru o consultaţie din ce în ce mai sumară, consultaţie urmată de un tratament din ce în ce mai frugal. Pentru ca realitatea să nu fie asta, o să fie nevoie de o minune: din păcate, nu văd cine o să fie în stare s-o aducă printre noi.
La fel de sincer vă spun că sunt momente când nu mai am chef să stau nici o clipă peste program (lucru de la sine înţeles în orice altă ţară), după ce văd cum profesia îmi este terfelită. Nu-i înţeleg nici pe colegii mei care, în loc de explicaţii coerente, răspund cu aroganţă – dar le găsesc circumstanţe atenuante: mi se pare cel puţin bizar ca specia denumită ziarişti să generalizeze, ricanând, o problemă tragică, azvârlind oprobiul asupra unei întregi categorii profesionale. Din experienţă proprie ştiu cum se comportă anumiţi ziarişti la spital – la fel ca şi pacienţii cu foarte mulţi bani, îşi imaginează că sănătatea poate fi dobândită prin presiune sau… prin bani. La fel ca şi pacienţii cu foarte muţi bani, consideră că se înţelege de la sine că domniile-lor merită un tratament preferenţial…
Ceea ce nu e deloc adevărat. Dar, ar fi acesta un motiv suficient pentru a considera că toţi ziariştii sunt prost crescuţi sau animaţi de parti-pris-uri?
În fine…
Acest post este dedicat tuturor medicilor care strâng din dinţi.
p.s. Am avut odata un scop – SA SCHIMB LUMEA – nu aveam nici cea mai vaga idee despre cum as putea sa fac asta. Acum mai STIU cate ceva. Nu stiu daca voi reusi sau nu, dar sunt mandra ca macar am avut curajul sa incerc!
A fost o vreme cand si eu CREDEAM ca BANII inseamna totul. Viata mi-a demonstrat insa cat de tare ma inselam. Mi-a demonstrat ca OMENIA inseamna totul.
“Toti oamenii sunt trecatori prin aceasta viata, dar nu toti trecatorii prin aceasta viata – SUNT OAMENI!”
Nu stim sa ne cerem salarii mari in mod ONEST…..hmm, pai cum am putea face asta?? Eu zic sa facem vre-o greva generala la care sa participe ABSOLUT, dar absolut toata lumea din sistemul medical…..de la primul medic pana la ultimul profesor universitar vreo 3 luni de zile, sa cerem si noi salariile europenilor !!!!!! Chiar sunt curios ce s-ar intampla!!! Scenariul asta ma depaseste pe mine, vreau sa cred ca sunt mult prea analfabet pentru a mi-l putea imagina!
Si daca cineva dintre dvs. SIMTE ca eu as pune sare pe rana, incercati sa intelegeti ca eu DOAR pun sare … rana nu v-am facut-o eu in caz ca o aveti … Cautati in interiorul vostru al fiecaruia si incercati sa intelegeti cine sau ce a cauzat acea rana.
“DACA VREI SA INTELEGI LUCRURILE – PRIVESTE-LE DE APROAPE, DACA VREI DOAR SA-TI PLACA – PRIVESTE-LE DE DEPARTE!”
Si eu studenta la medicina si chiar asta e realitatea….stam si sprijinim peretii spitalelor….pai asa mai bine ne reprofilam si ne facem zugravi,tamplari.Am avut stagii in spitale renumite ale capitalei unde pur si simplu asistentii faceau stanga imprejur cand ne veneau sau afirmau ceva de genul: “Nu stiam ca veniti si azi!” Incredibil dar adevarat, mai sunt stundetii care chiar vor sa faca medicina, in cazul asta ce se intampla cu ei? Cum a zis si tibishor, din facultatea asta intram boi si iesim vaci si totul din cauza sistemului de invatamant! Hai sa fim realisti, din nefericire generatia noastra nu va apuca “majorarea” asta a salariilor pe care o asteapta medicii din Romania….mai e ceva de asteptat pana atunci. In scrisoare de mai sus se exprima un medic din putinii medici care isi mai practica meseria cu pasiune….dar exista si medici dezinteresati.
Pai daca la facultatea de stat nu se mai face carte, de particulare ce sa mai discutam? Eu nu vreau sa comentez nimic in legatura cu asta pentru ca acolo situatia e cu muuuult mai grava, mai grava decat va puteti inchipui. Cum se poate acredita o facultate in care exista pe putin 3-4 materii scoase din orar, desi sunt stagii destul (ca sa nu zic foarte) de importante? Cum poti scoate de pe bancile scolii niste persoane cu studii medicale superioare cica….care nici macar nu se pot compara cu o asistenta in primul an de practica? Exista oameni care fac afaceri si din asa ceva….
In afara de asta am multi prieteni care nu au nici o treaba cu medicina sau diverse cunostiinte…si cand vine vorba de medici au aceeasi parere si ii catalogheaza din acelasi punct de vedere. Majoritatea pacientilor considera medicii niste jegmanitori care nu stiu altceva decat sa-si bage banul in buzunar si nu-i intereseaza practic de ei! Si degeaba incerci sa le expui si altfel situatia k nu inteleg, si ce e mai grav nu vor sub nici o forma sa accepte sa inteleaga.
Se gandeste oare cineva ca multii medici au salarii de pe urma carora omeneste nu se poate traii? Ca in spitalele din Romania nu-si poate face nimeni meseria cu decenta pentru ca arata oribil sau aparatura este f veche sau inexistenta?
Sper mai citeasca si “pacientii” blogul asta. Sunt pacienti (si de la tara si din capitala) care uita sa faca un dush inainte sa vina la medic. Noi ca studenti intram in saloane si ne ia mirosul de nas. Pai mai intai cred ca tb sa invatat niste reguli de buni simt minime si de igiena. in halul in care suntem noi….cum am putea sa ne comparam vreodata cu alte tari din europa sau alte continente?
Eu cred k problema pleaca din 2 locuri:
1. De sus, de la sistemul medical din aceasta tara
2.dar si de jos, mai intai tb sa invatam sa ne respectam noi intre noi ca medici si viitori medici, dar si de la pacient la medic si sa mai renuntam la ideile astea preconcepute dsp medici pt ca nu este intotdeauna chiat asa.
Mai puneti-va si in situatia inversa, trebuie sa invatam sa judecam oamenii dupa fapte si nu dupa “zvonuri” date asa de la om la om! Prea suntem un popor incuiat la minte, sa mai privim si din alte perspective! Si medicii sunt OAMENI mai intai de toate!
O seara placuta!
@Ion Albu: Bai, doctore, esti pe mosia statului? Si statu cine e mai, incultule? Statul esti tu, ba. Ba, multi prosti pe malu Dambovitei.
Nu pot sa nu fiu indignata la tot ceea ce se spune pe aici!!! Fac parte din sistemul asta bolnav….imbolnavit de frumoasa noastra guvernare! Vad ca toata lume isi da cu parerea….ei bine eu sfatuiesc pe toti se gandeasca mai intai si dupa sa se apuce sa faca comentarii, avem cap si trebuie folosit ca atare, de ce sa ascultam parerea altora si sa ne-o insusim???
Intr-o tara moderna cu ne place sa ne-o numim, orice om are dreptul la un salariu decent din car sa poata trai!
Un rezident primeste ca salar in cel mai fericit caz 8-9 mil de lei vechi…..asa e salar???
asta e bataie de joc nu altceva!!!!
Si pe deasupra s-au mai blocat si posturi, cand e lipsa de pesonal medical!!!!!!
Si unde mai pui cazurile de examen platit???? aia nu se mai pune nu? pe asta nu o vede nimeni???
E o bataie de joc!
Aprop de banii pe care ii cere medicul…..cum poate cineva sa nege acest lucru???? Pacientul nu da numai la cabinet, hai sa fim seriosi si in spital se practica, nu numai la particular!
@Aly: Si cine vrei sa rezolve problemele astea despre care vorbesti? Nu medicii trebuie sa le rezolve singuri? Examenul platit de cine vrei sa fie rezolvat? Salariul mic de cine vrei sa fie rezolvat? Astea sint problemele medicilor si ei trebuie sa le rezolve.
Revin … desi as putea sa n-o fac. STIU sa tac, POT sa tac, doar ca NU VREAU sa tac. De ce? Pentru ca nu cred cu adevarat ca tacerea este solutia … si ma intreb … il intreb pe dumnezeul din mine … Cum sa fac doamne sa spun cat mai bine ce am de spus? Iar raspunsul domnului nu se lasa prea mult asteptat: VORBESTE-LE IN LIMBA LOR!
Si ma pun din nou pe gandit, cum sa fac sa vorbesc in limba voastra medicala, cand eu nu sunt medic? … dar am gasit ceva ….pentru cei care vor CU ADEVARAT sa auda si sa inteleaga …
Un medic, ca sa afle diagnosticul exact al unui pacient, in prima faza il trimite la analize complecte. Cand STIE diagnosticul il spune: PACIENTULE AI CANCER … GRADUL X!
De aici, intervine alegerea pacientului (constienta sau nu) Unii pacienti accepta diagnosticul, altii nu il accepta si spun ca doctorul s-a inselat. Unii pacienti incearca sa trateze cancerul prin diferite metode, altii aleg EXTIRPAREA CANCERULUI! Unii aleg sa trateze cancerul prin a-l ignora crezand ca VINDECAREA va veni de la sine. Unii pacienti aleg extirparea cancerului si cred in vindecarea totala, altii aleg extirparea, dar NU cred in vindecarea totala. Mai exista si acei pacienti care ajung la doctor in faza de metastaza, cand cancerul a afectat intreg organismul, iar medicul nu mai poate sa-l ajute cu nimic in afara de a-I da niste calmante (morfina) care sa-l ajute sa moara cu demnitate.
Insa pentru cei care SIMT ca au o problema si se duc din timp la medic si afla din timp ca au cancer si accepta ca extirparea cancerului il impiedica sa se intinda – pentru acesti pacienti, medicul are de obicei o intrebare (nepusa in cele mai multe cazuri) PACIENTULE ESTI PREGATIT DE OPERATIE? DACA NU ESTI, PREGATESTE-TE PENTRU CA E SINGURA TA SALVARE!
Acum vine VIATA pe post de medic, iar noi oamenii (indiferent de studii) suntem pacientii.
Viata ne trimite la analize minutioase – pe fiecare dintre noi – Cei care SIMTIM ca suntem “bolnavi” dupa o analiza “la sange” unii dintre noi acceptam ca avem ‘CANCER GRADUL X”. si acceptam ca doar extirparea totala il va lasa sa se extinda. (Acestora le vorbesc eu astazi. Restul sunteti rugati sa ma ignorati … sau sa ignorati “cancerul din voi” crezand ca vindecarea lui vine de la sine).
Iar VIATA ne intreaba: ESTI PREAGTIT PACIENTULE DE OPERATIE? DACA NU ESTI, PREGATESTE-TE PENTRU CA E SINGURA TA SALVARE!
In cazul de fata, consider ca MENTALITATEA NOASTRA GRESITA este “cancerul din noi” – cel care ne face atata rau – atat ca individ cat si ca societate.
Personal mi-am inceput analizele minutioase cu multi ani in urma. Am gasit “cancerul” din mine si desi recunosc ca nu am fost pregatita, l-am extirpat. Recunosc ca nu a fost deloc usor – sa fie foarte clar asta. Dupa atatia ani, sunt inca in faza de recuperare, insa azi CRED cu tarie in VINDECAREA MEA TOTALA!
Va las acum … mai sunt si alti pacienti ai vietii care vor cu adevarat sa se vindece ….
Imi cer mii de scuze daca v-am jignit cu ceva … nu asta mi-a fost intentia. Intentia mea a fost sa va trimit la anlize minutioase. Poate am reusit, poate nu … raspunsul mi-l va da VIATA – mai devreme sau mai tarziu.
“ASTAZI ESTE PRIMA ZI DIN RESTUL VIETII TALE (pacient al vietii). TRAIESTE-O CU FOLOS! SI FA APOI LA FEL CU TOATE ZILELE CE VOR URMA!”
Pentru Dan Bruma
Multumesc pentru insulta. Am 57 de ani,mi-am dat toate examenele prin concursuri pe tara.Imi iubesc meseria si tara si nu am plecat in Germania in 1990 la soacra mea ,care era cetatean german. Am o familie minunata,o fata cultivata cum si-ar dori multi parinti.Oamenii care ma cunosc ar spune ca sunt opusul incultului. Profitind de anonimat unii se comporta intr-un mod nedemn.Cred ca ar trebui sa ma retrag.
@DanBruma: auzi, fa bine matale si mergi pe blogurile pe unde te-ai consacrat. Nu de alta, dar exact de aia a scris sebastian corn scrisoarea, pt ca “medicii” nu pot rezolva “ei” problema. Ai insa perfecta dreptate: multi prosti mai sunt pe malul Dambovitzei, prb ca tu esti sefu’.(pacat ca sebastian corn a zis ca nu modereaza acest topic 😀 )
@alinaadi: am inteles, esti somera, l-ai intalnit pe D-zeu si medicii sunt niste criminali. In afara de asta, ce anume te mai supara?
si pe tibishor lasati-l in pace 😀 [a scris el cam agramat, prb e din noua generatie, astia care reinventeaza limba romana cu “k”, samd], dar omul era nervos.
ca aia nu intelegeti VOI care sunteti pacienti: ca toata URA DEVERSATA(nu revarsata) pe forumuri, internet, TV si mai stiu eu pe unde, nu lasa medicii INDIFERENTI.
SE RASPUNDE LA FEL, PT CA SI MEDICII SUNT OAMENI. Si cand vezi scris numai titluri si comentarii din astea cu “medicii criminali si spagari”, oricat ai de calm si de intelectual, te apuca nervii(asta e unul din motivele acestei scrisori deschise, eu asa cred 😀 ).
Si asta a zis si sebastian corn, CA NU AJUTA LA NIMIC DISTRUGEREA ACESTEI RELATII MEDIC-PACIENT.
Din pacate, pacientii au nevoie de doctor si nu invers. Cine nu pricepe asta, se cheama pur si simplu ca sufera de prostie.
Bagati-va mintile in cap. Incercati sa va vindecati de comunism: MEDICINA COSTA.
Vrei “serviciu de calitate”, “medici mai buni”, platesti. Medicina, ca orice alte chestie, este O PROFESIE, UN JOB, CARE trebuie platit pe masura serviciului. Evident, asta nu se va aplica vreodata la Romania si nici nu va doresc sa ajungeti sa muriti pt ca nu se uita nimeni la voi, ca nu aveti asigurare si nu mai plateste nimeni nici un tratament.
Din pacate, am vesti proaste pt voi: medicina de familie primeste cu 40% mai putin, bugetele spitalelor scad cu 13%. Toate astea, intr-o tara in care: “”Doar 5 milioane de români cotizează la Sănătate. Sunt categorii de angajaţi scutiţi de plăţi, şi aici nu intră doar copiii, ci şi judecători cu salarii mari.” – Irinel Popescu, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
NU SUNT BANI pt toata lumea: si aici, ma refer la “categoria alinaadi”: trist dar adevarat: nu sunt destui bani sa fie duse in spate acele persoane care nu contribuie la buget.
asta e. datele problemei, clar si precis.
idei?!
in afara de aia cu medicii care sa lucreze gratis, pt ca au depus juramantul lui Hipocrate?! 😀
va spun eu una: sistem mixt. toata lumea sa plateasca o asigurare minima, pt “urgente”. [Prin toata lumea inteleg inclusiv judecatorii, care nu inteleg de ce ei nu trebuie sa contribuie la “solidaritatea sociala”..???]
Daca vrei in plus, platesti diferite tipuri de asigurari sau platesti serviciul medical “direct”. Numai asa, o sa inteleaga si romanul “de ce costa” si cat costa.
ca da, e f simplu, toti urla despre umanism si medicina pt toata lumea, pana la momentul cand se pune problema “sa dea din buzunarul propriu” pt altii.
cam pana acolo se intinde umanismul.
Freud spunea ca trebuie sa ne consideram fericiti “atunci cand nu avem probleme”. Ori, sanatatea poate fi o problema f mare. Ar trebui mai multa atentie. Inceput prin baut mai putin si fumat mai putin, de exemplu.
Draga domnule shrek, daca din punctul dumitale de vedere, un om care a lucrat 39 de ani in constructii, a stat in soare, ger si ploaie ca sa construiasca locuinte pentru aceasta societate (aceasta a fost contributia lui la viata) si care 39 ani si-a platit asigurari medicale, care mai apoi a umblat pe la toti doctorii din Timisoara in speranta de a-i gasi cineva un leac (ca n-am umblat pe la doctori ca nu aveam ce face acasa) – platindu-i pe acesti doctori din buzunarul propriu cu bani albi si negri, dar care in final ramane fara un ban si este azvarlit afara din spital … daca despre acest om se poate spune ca a dorit ceva GRATIS de la medicii si medicina romaneasca … atunci eu am ramas fara cuvinte ….
Cat despre faptul ca eu sunt “somera” doresc sa fac precizarea ca de curand AM REFUZAT un post care personal mi-ar fi oferit in primul rand o pozitie sociala extrem de buna in aceasta TARA – e drept – un post de secretara – unde insa aveam de-a face cu foarte multi doctori, profesori universitari, ministrii si chiar cu presedintele tarii, dar am renuntat la acest post pentru simplu motiv ca am observat ca oamenii cu care intram in contact nu erau pe aceeasi lungime de unda cu mine.
DECAT SA FIU “CINEVA” IN OCHII LUMII, PREFER SA FIU UN NIMENI IN OCHII LUMII SI SA FIU “CINEVA” IN OCHII LUI DUMNEZEU!
Ma inclin. Este un pas, dar din pacate nu stiu cat de mare va fi rezonanta lui. As continua si eu cu exemple concrete din viata spitalelor, dar pt ce, nu se va misca nimic mult timp d acum incolo. Dupa ceva ani de medicina (facultate) inca ma intreb de ce nu am ascultat sfaturile prietenilor medici si mai in special al tatalui meu, cu jumate de viata petrecuta pe bancile scolii si in spital, de a NU ma apuca de meseria asta atat de nobila (o data) si in prezent atat de terfelita, si deja injositoare in viziunea unora. Dar poate peste un timp daca voi mai fi aici sa il apuc (granitele deschise fac cu ochiul oricui) se va schimba ceva, sau macar se va incerca.
Mult respect si sper ca Mister Ferarri, sau urmatorul va tine cont de acest post sau de cele 600 (and counting) de commenturi lasate.
Inca o data respectuos va urez SANATATE !!! 🙂
Laudabila initiativa, dar dupa parerea mea, fara efect. Sistemul sanitar e grav bolnav si boala asta de care sufera nu poate fi tratata decat din interior, pentru ca este generata si intretinuta din interior! Unitatea medicilor este ca si inexistenta si dupa cum stim, “cu o floare nu se face primavara”. Problema cum am mai spus este in interior si o sa ma explic in continuare, de ce spun asta. V-ati intrebat oare, dvs. medicii, de ce magistratii, notarii si alte categorii de acest gen, au venituri astronomice in comparatie cu cele ale medicilor, au asistenta medicala gratuita si multe alte facilitati? Raspunsul este simplu si probabil il stiti deja: pentru ca au fost si sunt uniti, si-au cunoscut interesele, iar reprezentantii lor de la varful puterii au stiut si au vrut, sa impuna si sa se impuna. Ce se intampla cu medicii? Exact pe dos, adica cei care sunt in varf si ar putea sa faca ceva, NU AU NICI UN INTERES S-O FACA!!! De ce spun asta? Pentru ca de regula aceste persoane nu isi vad decat interesul propriu, in sensul ca fiind somitati (atat cu, cat si fara ” “) castiga intr-o zi, cat un amarat de medic dintr-un spital de provincie in 5 (cinci) luni, bani NEIMPOZABILI. Ce s-ar intampla daca salariile medicilor ar fi rezonabile, decente? Pentru aceste persoane (si nu putine la numar), castigurile in aceste conditii ar fi oricum de cateva ori mai mici si probabil ar fi impuse si reguli mult mai restrictive in privinta acceptarii “cadourilor” de la pacienti! Si atunci, cum sa aiba acesti oameni interesul ca sistemul sa fie tratat si insanatosit? Pentru unii, ceea ce se intampla acum, este “raiul pe pamant”. Este un punct de vedere, sigur, lucrurile sunt mult mai complexe, dar sunt sigur ca exista prea multe persoane, din pacate, care nu doresc schimbarea in bine a lucrurilor.
http://www.romanialibera.ro/a146669/seful-cnas-pacientii-ar-putea-ajunge-sa-plateasca-serviciile-din-spitale.html
as vrea sa intreb pe dl dr care l-a surprins “durerea” pentru rezidenti la cate concursuri au participat colaboratorii sai plecati?am spus durerea pentru rezidenti pentru ca s-a ajuns la aceasta situatie prin neimplicarea timp de ani de zile a acestor asa zisi formatori. Eu unul am participat la multe concursuri si mereu sunt singurul offsider al concursului si sunt privit ca un ciudat. Poate daca si ceilalti ar participa aranjamentele ar deranja pe mai multi si s-ar vedea de fapt cum merg concursurile; va spun eu colegii plecati nu au participat la nici un concurs? De ce ?
in al doilea rand as vrea sa va intreb ce v-a determinat sa vorbiti acum? aceasta situatie exista de ani de zile; si aceasta datorita dvs si a celorlalti formatori care ati inchis ochii si ati crezut ca veti putea ramane in colivia dvs neatinsi;poate e adevarat “totul se plateste”
astept insistent raspunsul la ambele intrebari
dragii mei,
va iubesc nespus pe toti dar nu pot sa nu constat ca sunteti cam tampiti… cu respectul cuvenit, vad ca tindeti sa le cam stiti pe toate si sa le cam tineti pe ale voastre, indiferent de contraargumente, si pentru asta imi cine sa cam inchid de tot fereastra cu aceasta scrisoare si aceste discutii, cu mare dezamagire.
daca am reusit sa contaminez pe cineva, cum e shrek, sau sa constat ca mai sunt si alti oameni care vad chestia asta mare cat casa din fara noastra, cum ca MEDICINA E PE BANI, E FOARTE SCUMPA, nu pot decat sa ma simt fericit…
sunt foarte curios unde in cei 19 ani de la revolutie ar fi putut cineva sa munceasca si sa plateasca taxe si impozite timp de 39 de ani. probabil era o chestie din aia de zona crepusculara de genul a cum crestea Fat-Frumos, nu ? altfel nu vad cum poate sa fie… ah, sau poate are cineva impresia ca dupa 54 de ani de comunism a ramas ceva de portat in sistemul postdecembrist. ei bine NU a ramas. in 1989 tara era falimentara, ceausescu isi atinsese idealul de a plati toata datoria externa, pe spinarea unui popor 100% sclav si cel mult urmau sa intre in tara niste sume uriashe de bani pe care s-au gasit “niste baieti” sa-i faca pierduti. deci NU A PLATIT NIMENI IN ROMANIA TAXE SI IMPOZITE mai mult de 19 ani, inteles ? sau poate te referi la o datorie morala fata de cei care au trait/muncit in comunism… ei bine, la asta eu si mai multi oameni nu putem sa ramanem insensibili, asa ca iata rasplata: ma doare sufletul pentru ei! asta-i tot.
va recomand sa contribuiti cat puteti la daramarea sistemului: sa aruncati cu pietre in medici, ca medici sa va dati toti demisia si sa va reprofilati sau plecati catre vest, ca tineri sa nu faceti facultatea, ca ministrii sa nu dati bani unde trebuie, sa sustineti coruptia la nivel inalt, ca profesori sa nu-i invatati nimic pe studenti.
intr-un fel sau altul medicii, impreuna cu toti oamenii capabili si intreprinzatori, se vor descurca, asa ca nu-i paste nici un pericol. despre ceilalti insa… ei bine toti ne meritam soarta!
Va salut!
Pentru JC
Să văd dacă am înţeles bine.
Înainte de 89 chiar dacă s-au plătit impozite, dări către stat, pentru pensii, sănătate şi altele, TOTUL s-a dus pe plata datoriei extene. ( Mai puţin vreo 2,5 miliarde de dolari, la vremea aia, care erau bani peşin ăn visteria statului.)
De atunci, se tot zbate lumea să pună ceva de-o parte. Cel mai adesea din împrumuturi şi datorii. Parca, acu, datoriile statului român bat pe la 20-30 de miliarde de euro, că s-a schimbat moneda).
Bun, pe vremea când statul NU avea datorii, noi nu aveamfonduriepentru sănătate, dar acu când statul Are datorii, are şi bani pentru sănătate şi pensii…
Am înţeles bine domnule JC ?
Şi în 19 ani contribuţia mea la fondul de pensii şi cel de sănătate este exact un 0 tăiat în patru…
Mai bine am pune mână de la mână şi i-am tăia (spânzura) pe la fiecare colţ de stradă pe primii 5 000 dintre politicienii activi şi pe urmă mai stăm de vorbă. Poate or să iasă de undeva şi banii FURAŢI de domniile lor şi cei di jurul lor… Poate STRĂINII n-ar mai veni aici să FURE ca în codru ….
GG, domnule geomartz! (good game adica) ati inteles oarecum PERFECT!
acuma nu mai stiu cum il chema pe baiatu ala (doru braia parca…?) care a vrut sa se intoarca dupa revolutie si a propus ceva de genul “umplem un stadion cu activisti de partid si ii mitraliem pe toti in direct la tv, dupa care impunem legea lustratiei”. stiu doar ca m-a amuzat mult ideea asta, iar un mare sustinator al legii lustratiei inca raman si acuma. totusi cred ca zilele pt. asa ceva sunt ushor depasite si trebuie abordate alte reforme, conforme cu prezentul. hai, fie si lustratie, nu are cum sa dauneze 😀 dar deja s-au format de 20 de ani intr-un sistem aproape identic niste baieti care cu numele NU mai sunt comunisti. nu prea ai pe cine sa omori deci… decat asa, dupa fatza 😀
cat priveste medicina, aceasta este o pretentie nejustificata intr-o tara in care oamenii sunt amentintati de infometare si lipsa de adapost. nevoia de medicina este secundara LA MAAAAAAAAAAARE departare de aceste nevoi bazale. ca societate tre sa le rezolvam MAI INTAI pe acelea.
jc
1.”si ajunge ca, saracul, bontoaca, care nu stie gramatica si i se pare normal”, hai sa iti zic de ce mi se pare normal: pentru ca la sfarsitul saptamani si in vacante eram nevoit sa muncesc ca sa imi pot cumpara haine sa pot merge la scoala, pentru ca stiu cum e sa incarci 7 tone de balegar la lopata in 3 ore la sfarsit de saptamana, pentru ca stiu cum este se stivuiesti 50 de tone de grau zilnic timp de doua luni si inca p luna sa incarci cate 60 de tone in tiruri, pentru ca stiu cum e sa te duci in cizme de cauciuc la scoala, pentru ca stiu cum e sa te imbraci in aceeasi geaca timp de 4 ani la rand cate 5 luni pe an, pentru ca stiu cum e sa ai decat o pereche de pantaloni si cand o poti cumpara pe a doua se rupe prima, pentru ca profesorii mei nu stiu pluralul de la capsuna, pentru ca oamenii care ne conduc nu stiu regula de trei simpla si nici pluralul de la englez sau chinez. Imi pare rau ca nu am invatat gramatica asa cum ar fi trebuit, si imi pare rau ca nu am invatat multe lucruri asa cum ar fi trebuit.
2. vreti soluti
… poate oricine sa va dea oricate solutii vreti, nu o sa le puteti pune in practica… pentru ca sunt vreo 30 de persoane care sau sinchisit sa raspunda si poate altele 500 care au citit, dar nu au avut bunavointa de a scrie ceva,(presa nu deocamdata nu va sustine cine stie daca o sa va sustina si mai tarziu)
ca sa reuseasca orice solutie trebuie ca cea mai mare majoritate a doctorilor, din tara asta, sa gandeasca la fel, ceea ce sunt sigur ca se va intampla cu greu, deoarece unii vor gandi: daca fac asta cu ce ai ajut eu, mai mult poate raman si fara serviciu….. si va mai trebui, pe langa doctori, sa aduceti si studenti de partea voastra. apoi orice solutie care va fi gasita va trebui sa treaca prin comisiile ministeriale, apoi prin parlament, si aici va va trebui si suportul populatiei…..
Pt. J.C.
Deci daca am inteles eu bine, TU esti de acord sa muncesti 39 de ani batuti pe muchie si sa platesti asigurari medicale (sa nu mai zic nimic de pensii, ca ma apuca dracii) dupa care cand ajungi la batranete si ai nevoie de o ingrijire medicala, sa fi azvarlit afara din spital.
Ei bine, EU una NU sunt de acord cu asa ceva … NU sunt de acord sa muncesc si sa platesc, (ca altii sa fure si sa traiasca in luxuri pt. ca toata lumea tace si accepta) iar cand oi ajunge la batranete sa fiu aruncata din spital si sa vad ca am platit degeaba acele asigurari medicale …
Imi pare rau de diferenta de opinie … imi voi sustine punctul de vedere si sa dea domnul la fiecare dupa cat merita …
tot pt. J.C.
… cu o asa mentalitate o sa ajungem sa platim 39 ani la fondul de pensii, iar cand o sa ne vina ziua pensionarii, vor fi cativa care vor spune: NU SUNT BANI … deci … NU VA DAM PENSII … iar noi o sa tacem si-o sa acceptam … ca deh … nu sunt bani … incalzitoare explicatie … chiar ca ne meritam soarta si chiar ca am ramas fara cuvinte …
eu iti zic ca inainte de 89 NU SE PLATEAU TAXE SI IMPOZITE ! nu exista notiunea de taxe si impozite in regimul ala. munceai cat munceai LA STAT, statul iti luat TOT si te remunera cum avea el chef. daca ne imaginam un sistem cu taxe cu atat mai mari cu cat el e mai de stanga, regimul comuniste este de extrema stanga, deci taxele sunt practic 100% din valoarea muncii tale. ati luat-o razna, se vorbea de taxe si impozite pe vremea lui ceausescu ? NU! “statul” era proprietarul a orice, iar statul era condus de un singur om care alegea sa-si tina o populatie intreaga ca pe sclavi personali.
cat despre bontoaca, amice, eu nu am aruncat cu piatra in tine ca nu stii sa scrii, ci fiindca ti aceasta stare de fapt ti se pare normala, indiferent de cauzele ei. ai dus-o rau si ai ajuns unde ai ajuns pe brandul tau. foarte misto, de romane chiar, te felicit! dar anii de scoala prin care ai trecut nu ti-au fost foarte de folos, si asta nu e vina ta. indiferent de cat de rau o ducem, trebuie totusi sa avem aceleasi standarde de calificare, zic eu…
Pt. J.C.
Amice, vorbesti prea mult si pierzi ESENTA. Invata sa-ti tii gura inchisa, ochii deschisi si urechile destupate daca vrei cu adevarat sa intelegi cate ceva.
Nu “notiunea” ma intereseaza pe mine, ci FAPTUL ca acesti oameni au muncit, au platit si aveau dreptul la o viata si o moarte decenta! FIECARE OM ARE ACEST DREPT! – dar nu pot sa beneficieze de acest drept MORAL pentru ca pe vremuri statul (un singur om) le-a luat tot si pentru ca acum statul – (ceva mai multi oameni) le ia din nou tot, inventand “NOTIUNEA” de taxe si impozite.
AU FACUT ASTA IN TRECUT – FAC ASTA SI IN PREZENT – SI VOR FACE ASTA SI IN VIITOR – DACA NU INTELEGEM SI NU-I OPRIM!
Dar viitorul suntem noi … asta ne asteapta daca mai tacem si mai acceptam.
Se pare ca oamenii din Romania sunt orbi sau extrem de tacuti.
CE TIE NU-TI PLACE – ALTUIA NU-I FACE!
SI DUPA CREDINTA VOASTRA – FIE-VA VOUA!
…. si cum bine zicea cineva mai sus, il asteptam pe “TATA MARE” sa vina sa faca lucrurile in locul nostru … doar ca … “TATA MARE” n-o sa vina … il asteptam degeaba ….
Se uita la noi si-si spune: “Da’ duce romanul … nu gluma … e puternic …”
nu este romanul meu, este romanul multor copii din romania, numai ca eu m-am incapatanat sa ma tin de scoala, de geaba, se pare, dupa cum tu zici, sper, numai, sa nu fie asa
degeaba… scuze
JC, de “ICM” ai auzit cumva?
ok alina, la arme! vorbesc prea mult doar fiindca ma adresez unor persoane tari de cap ca tine! tu vrei ca lumea sa nu mai taca si sa nu mai accepte ceea ce nici nu intelege, dar vrei sa tac eu, care inteleg macar cu o iota mai mult ca tine si incerc, printre altele, sa-ti explic.
bontoaca, nu iti va fi fost degeaba scoala. imi pare rau doar ca este atat de dezastruoasa incat copiii din ziua de azi nu pot beneficia prea mult de pe urma ei.
tapirul, am auzit de ICM, dar ma tem ca are mai multe intelesuri asa ca nu stiu la ce te referi…
inseamna Impozit pe Circulatia Marfurilor (transformat dupa 89 in TVA), o taxa (impozit carevasazica) introdus in romania prin anii 50 cred. Asta apropo de (off topic-ul):
tibishor, nu e frumos, mama, sa vorbesti asa.
dar in fond ai dreptate, desi, sa tii minte de la cineva mai batran: dreptatea nu foloseste la nimic.
ingroapa-ti frustrarile si vezi-ti de scopul tau. vrei sa pleci din tara, pleaca rapid, nu sta dupa rezidentiat si alea alea, nimic nu o sa se schimbe in urmatoarea suta de ani. vrei sa ramai in tara: ADAPTEAZA-TE, dar repede, altfel o sa fii profund nefericit
nu poti lupta cu sistemul, decat poate daca esti sef de sectie in municipal, dar nici asa nu prea cred. mai jos de atat esti ingropat rapid.
alinaadi…………..s-ar putea ca la oi sa o ducem mai bine decat in sistemul sanitar. mai multi bani, mai putina responsabilitate
tapirul vrea sa ma contrazica. ok, tapirule, mai ca imi vine sa te las, ca sa te simti si tu bine!
dar in acelasi timp revizuieste-ti notiunile despre economie in sistemul comunist, te rog! ICM, ma faci sa rad! si sa-l compari cu tva-ul, in urmatorul regim, mi se pare hilar. deci ce vrei tu sa impozitezi, propriile marfuri, produse si livrate tot de tine pentru propria ta piata ? pentru bugetul care este tot al tau ? CE DRACU SA IMPOZITEZI INTR-UN REGIM IN CARE TOTUL, dar absolut TOTUL apartine unei singure entitati, numita dar prost definita ca “POPORUL” ???
si asta doar fiindca insisti sa fii asa off-topic.
FELICITARI DOMNULE DOCTOR,
in primul rand vreau sa aduc o completare care dumneavoastra din prea multa gentilete,cat si din precautie nu ati afirmat-o, si anume ,ACELE APARATE DE MILIOANE DE EURO SUNT LA PACHET CU NISTE SPAGI DE SUTE SAU POATE MILIOANE DE EURO LA RANDUL LOR. toti sunt niste spagari, la noi se vine la putere pt a se face bani ,care intr-un cuvant se cheama CORUPTIE!!!!,
In tarile civilizate nu este asa se vine la putere dupa ce ai atins un nivel ridicat.
In consecinta ar fi o solutie : O NOUA REVOLUTIE!!!! dar nu ca cea din 89 ca nu mai avem aprobul occidentului ci una electorala, una in care sa incercam sa schimbam prin vot (DACA MAI E SI ALA CORECT CA NU MAI STII IN ZIUA DE AZI) cred ca asta e ultimul drept pe care il mai avem in tara asta !
Va urez multa sanatate si putere sa rezistati !!! orice ar insemna asta
Din pacate Ciprian, avem de ales doar dintre putregaiuri…..
specialist …. as vrea sa cred ca cineva totusi a inteles cate ceva din ceea ce am spus eu … asa este … la oi ai mai multi bani si mai putina responsabilitate … acela este locul PERFECT pt. toti cei care ATAT doresc de la viata … MAI MULTI BANI SI MAI PUTINA RESPONSABILITATE …. doar ca tot acolo se invata (si nu in facultatile zilelor noastre) ca daca vrei sa ai profit de pe urma oilor, trebuie sa ai grija de oi …
J.C. … daca vrei sa-mi explici ce inseamna OMENIA voi avea timp sa te ascult, ca eu despre asta vorbesc aici, daca inca nu te-ai prins … daca vrei insa sa-mi explici altceva … cred ca ti-ai gresit omul … si probabil de aia sunt asa grea de cap … pt. ca nu ma intereseaza altceva in afara de A FI OM!
ASTA ESTE ALEGEREA MEA IN VIATA … SA FIU OM … si asta se rezuma la cei 3 “R”:
RESPECT pt. sine,
RESPECT pt. ceilalti,
RESPONSABILITATE pt. actiunile mele!
Si am de gand sa raman centrata in FIINTA mea, indiferent de cata opozitie voi intalni in cale si indiferent cat de greu imi va fi … pt. ca am aflat ca toti banii din lume nu pot aduce o satisfactie mai mare decat evolutia spiritului …
STIU cine sunt si STIU ce fac pe acest pamant … asa incat o sa ma stradui mai intai sa FIU OM apoi sa FAC ceea ce trebuie sa fac … Majoritatea incearca sa faca cate ceva si-apoi sa fie … eu incerc sa FIU si-apoi sa FAC …
Iar voi toti sunteti la fel de liberi sa FITI cum doriti sa fiti si sa FACETI ceea ce credeti de cuviinta … NIMENI NU VA POATE OPRI!
Iar pentru aceia dintre voi care doriti sa FITI mai intai OAMENI … apoi sa va FACETI meseriile (indiferent ca-i medic, avocat, ministru sau simplu muncitor) … pt. aceia am eu de spus ceva: NU O SA FIE DELOC USOR DAR SATISFACTIILE SUNT PE MASURA!
Asa e plin de putregaiuri dar cred ca actuali formatori de opinie ar trebui sa inceapa o ofensiva cu conferinte tinute in primul rand in facultati dar care sa fie deschise publicului larg, mediatizate, si prin care sa se incerce macar transmiterea ideilor cu adevarat benefice ,chiar si oameni de afaceri sa fie angrenati dar nu de genul celora care s-au inbogatit de pe urma tunurilor ,ci acei oameni de succes care au facut ceva pe propriile lor puteri, oaameni cu valori si oameni de valoare ,care din pacate deabia dupa ce mor ii regretam (ex. Octavian Paler)
alinaadi, femeie, bati campii cu o gratie caracteristica unei muieri fara ocupatie listata in nomenclator, serios! nu dau doi bani pe balivernele tale cu omenia si cu tampeniile celelalte ! cu ce mama naibii iti imaginezi ca doctorii sunt asa diferiti fata de tine, de ce te consideri tu atat de buna fata de cei din jur si de ce te apuci sa consideri ca tu insati pusa in situatia oricaruia dintre ei te-ai comporta diferit ?
in alta ordine de idei, la ce mama naibii folosesc toate ineptiile astea coborate din literatura de proasta calitate cu omenia si compasiunea si a fi om si ce naiba inseamna ele in fata lipsei unui spital, a lipsei conditiilor unui spital, a lipsei personalului, sau toate neajunsurile astea concrete?
tu esti una dintre multele persoane din tara asta care merita ce pateste, sa stii! meriti supararile si frustrarile tale pentru ca vrei sa te complaci si sa te balacesti in ignoranta. nu te intereseaza adevarul si vrei sa fii salvata si izbavita de suferinte de cineva sau ceva dinafara, fara sa stii macar primul lucru despre ce meritam si ce putem avea.
lasa-ma pe mine sa te lamuresc: OAMENII MOR! OAMENII SE IMBOLNAVESC SI SUFERA ! asta e ceva NATURAL si BIOLOGIC si NORMAL, da ? asta este ceea ce o sa patim TOTI, fara exceptie! sa vrei sa amani sau sa ameliorezi oricare din lucrurile astea este UN LUX pentru fiecare fiinta umana. luxurile trebuiesc platite. nu conteaza CUM ci afla ca NU POT SA EXISTE ALTFEL, doar fiindca tie ti se pare ca nu e normal. BA E FOARTE NORMAL, asculta-ma pe mine sau mergi si vezi cum e in oricare alta tara in care oamenii au parte de aceste luxuri.
pentru toti cititorii acestor posturi, am urmatorul exemplu de nota de plata obisnuita in STATELE UNITE, pentru un serviciu MINOR efectuat la CABINETUL MEDICULUI DE FAMILIE (incizia si toaletarea unui chist sebaceu inflamat, dar neinfectat, necomplicat):
– anestezie 120$;
– incizie si drenaj 985$;
– materiale folosite pentru procedura 80$;
– bandaje 35$;
– reevaluare si repansare dupa 3 zile 125$;
– medicatie 67$;
TOTAL DE PLATA 1 412 $
acesti bani sunt platiti de compania de asigurari catre cabinetul medicului de familie. in cazul in care pacientul nu are asigurare, pe el il costa minim 50 de dolari doar sa se aseze intr-o coada de asteptare a consultului, dupa care plateste toata aceasta suma DIN BUZUNARUL PROPRIU. in cazul in care este urgenta, el e dus la spital, rezolvat in proportie de 100%, iar daca nu are asigurare nota de plata ii vine acasa, si este de obicei astronomica.
sa zicem ca pe doctori putem sa nu-i platim dupa standardele din Statele Unite, dar la restul cheltuielilor nu se poate reduce nici un cent. dar si pe doctori, sa zicem ca-i platim DE DOUA ORI MAI PROST. ei bine, nota de plata de fata se reduce in cazul nostru la 1000 de dolari. FRATILOR, romanul obishnuit plateste intre un FASS de 5,2% dintr-un salariu mediu pe economie de hai sa zicem 1 800 RON, asta inseamna intre 300 si 500 de dolari americani PE AN. nu-i asa ca e o DILEMA ? aveti o rezolvare pentru ea?
exemplul de mai sus este IDEAL pentru a ilustra costurile reale, chiar daca ele va par incredibile, pentru un serviciu medical DINTRE CELE MAI IEFTINE, efectuate in punctul de prim contact al populatiei cu sistemul medical, deci nu intr-un spital universitar, unde costurile e doar normal sa creasca de 10 ori.
ei, ce facem cu omenia si cu a fi om, in conditiile astea ?
mi-a venit u pacient cu decontul de la spital: 3 zile de spitalizare=cca.1400roni, totul dettaliat, minus manopera care e gratis. cine vrea sa renunte la plata asigurarilor de sanatate?
Mi-a venit o pacienta fara acte de identitate, fara asigurare, fara nimic, care e urgenta vreo 30 de zile! Cheltuielile sistemului cu aceasta pacienta vor fi de miliarde! Si ce daca? Unii deja au renuntat sa mai plateasca asigurarile sociale!
Succes, domnule doctor Chirculescu si felicitari pentru curaj si initiativa!
In generatia mea am fost 700 care am terminat Facultatea de Medicina din Bucuresti iar in tara mai sunt vreo 300. Dintre care aproape jumatate au fost nevoiti sa renunte la practica medicinei si sa se orienteze spre vânzari, management etc. din lipsa de posturi sau/si de posibilitati financiare, dupa 6-9 ani de studii…
Poate se poate, inca, schimba ceva in atitudinea oamenilor, poate nu va fi nevoie sa ramâna România complet fara medici ca sa ne dam seama ca acolo unde nu exista respect se va pierde motivatia.
Draga J.C. … M-ai convins …am sa-mi bag OMENIA undeva … banuiesc ca stii tu unde si-am sa-mi vad de drumul meu … iar tie iti doresc mult succes …
ok, si eu iti doresc tie mult succes! si, de ce nu, sanatate !
Asistam la o invrajbire a diferitelor categorii sociale fara precedent.La aceasta invrajbire pornita, de cativa ani,de catre clasa politica,pentru a devia atentia de la lipsa de activitate in folosul comunitatii si preamultele matrapazlacuri in folos propiu,participa cu succes media,O parte din media o face din servilism fata de puternicii zilei,o alta parte o face pentru audienta.Rezultatul a fost:asmutirea salariatilor pe pensionarii care le mananca banii in loc sa moara dracului o data si asta pentru a nu vedea ca se pregatesc cohorte de pensionari ce platesc putin acum si vor incasa insutit peste ani;a fost invrajbirea populatiei cu profesorii care nu ii invata nimic pe copii,dar dau meditatii si iau spaga de la elevi,ca sa nu se vada spagile de la nivel inalt,spagi ce depasesc de mii de ori salariul unui profesor;nu au fost uitati nici politistii si jandarmii,politisti si jandarmi care protejeaza clanurile de raufacatori;medicii care ne omoara cu zile;judecatorii si procurorii care ,spre rusinea lor,elibereaza criminalii de orice speta.Dezbina si stapaneste.Toate astea sunt vanturate ,zi de zi,in media si pe sticla.De catre cine?De catre cea mai marsava clasa sociala – politicienii -Sfatul lor mascat este sa nu avem incredere decat in ei si-n “iubitul conducator”.Este drept ca fiecare clasa sociala si fiecare profesie isi are nemernicii ei,dar sa ajungi sa culpapilizezi toata clasa profesionala,pentru cativa neaveniti mi-se pare o lucratura machiavelica,plecata dintr-o minte bolnava.Ne mai miram ca pentru cativa descreerati de origine romana este culpapilizat un intreg popor?De ce sa ne mai miram?Exista medicii nemaipomeniti,care au salvat mii de vieti si nu au cerut nimic.De ce sa-i bagam in aceias troaca cu nemernicul care nu intra intr-o operatie pana nu vede cat este in plic?Exista profesori care isi fac cu drag meseria si-i invata si i-au invatat sa scrie si sa-si numere banii si pe cei cinstiti si pe politicienii ce ii injura si dispretuiesc acum.De ce sa-i culpapilizam impreuna cu cei ce obliga elevii sa vina la meditatii platite?Exista pensionari cu pensii de 3-500 lei,pensionari care au muncit 30 -40 de ani si au contribuit la fondul de pensii tot atatia.De ce sa-i injuram la fel ca pe cei ce la 40 de ani au iesit cu pensii de 20 – 30 000 lei?Exista judecatori si procurori care isi fac meseria.De ce sa-i punem in aceias oala cu fartatii criminalilor?Acelas lucru este valabil si pentru politisti sau jandarmi.Poate o greseala a celor cinstiti si cu dragoste de meseria aleasa este si faptul ca ii tolereaza pe cei necinstiti si nepregatiti,dar acestia ,de obicei,sunt protejati de cineva din sistem.Sistemul este de vina pentru toata brambureala si neputinta din orice ramura economica.Lacomia,necinstea si nepasarea vin de sus in jos.Culpabilizarea pleaca de jos in sus si nu prea ajunge sus.
deci e “culpapilizare” sau “culpabilizare” ? sunt curios.
si ce e de facut in conditiile astea ?
alinaaldi………….e ultima data cand ma adresez tie……………..cine te opreste sa te faci doctor si sa iti improsti omenia in jurul tau?
acum esti somera, dar pun pariu ca ai fost o functionara de aia acra care te certai cu toti clientii…..ca astia ca tine se cearta peste tot, nu numai cu doctorii si pe forumuri,
stai linistita, am inteles toti ce ai vrut sa spui si care iti sunt frustrarile
ce naiba sa fie de facut, romanul e invatat sa taca si sa ighita, mi-am adus aminte ce sa intamplat in franta cand o masina a dat peste doi studenti, care mergeau cu un scooter sau ceva de genu, si dupa au luat foc 4 secti de politie.
poate e prea mult, dar asta fac oamenii (sau ar trebui sa faca) cand se intampla ceva ce nu le convine.
nu trebuie injurati ei, ci trebuie injurati cei care calculeaza punctul de pensie, nu mi se pare corect sa faci diferenta intre cei care au iesit acum 20 de ani la pensie si cei care au iesit acum 5 ani(ma refer la cei care au lucrat in acelas camp de munca)
scuze masina era de politie
“Situatia e extrem de tensionata. Incercam din rasputeri sa mentinem protestele sub control”, a declarat un purtator de cuvint al politiei. La rindul lor, rezidentii din Villiers-le-Bel spun ca spiritele vor fi greu de calmat, deoarece moartea unor copii stirneste intotdeauna reactii violente. “Adolescentii care au murit aveau doar 12-13 ani. Incercam sa calmam populatia, dar e greu cind avem aici doi copii morti, iar politia e implicata in moartea lor”, a spus un localnic. Totusi, reprezentantii politiei spun ca decesul celor doi baieti a fost doar un accident nefericit, iar masina de care s-au ciocnit nu ii urmarea in momentul coliziunii.
Oficialii din Paris se tem ca protestele ar putea degenera si s-ar putea repeta scenariul violentelor din toamna anului 2005. Atunci, doi tineri de culoare, urmariti de politie, s-au ascuns in cutia unui transformator si au murit electrocutati, iar moartea lor a scos imigrantii in strada. Timp de doua luni, manifestantii au incendiat masini si tomberoane la marginea Parisului, iar oficialii au decretat starea de urgenta, pentru prima data in ultimii 40 de ani.
uite ce face lumea cand mor tineri ….. in craiova a fost calcate doua fete pe trecerea de pietoni de masina politiei … nu sa intamplat nimic, cel putin eu nu imi aduc aminte, poate va aduceti voi.
asta ca raspuns la ce e de facut……. ce e de facut cand lumii ai e frica de securitate, inca.
era o secti si 4 masini ale politiei, scuze, dar oricum ideea era ca nu vad romanii iesiind in strada pentru orice….
hai sa nu ne abatem PREA TARE de la subiectul de pe aceasta pagina…