împricinatul de Corn

SCRISOARE DESCHISĂ MINISTRULUI SĂNĂTĂŢII – un autodafé

Posted on by sebastian-corn

(pentru că anumite lucruri trebuie să fie spuse, indiferent de consecinţe)

Domnule Ministru,

Sunteţi absolvent al UMF Carol Davila şi, deşi n-aţi practicat medicina clinică niciodată, ar trebui să vă reamintiţi că factorul care determină o bună practică medicală, chiar la nivel de sistem, este banalul parteneriat medic-pacient. Exact ca şi în afaceri, sau ca într-un cuplu, încrederea dintre cei doi membri ai parteneriatului este premisa care asigură ani buni de colaborare benefică sau, din contră, de suspiciuni şi dezgust. Marele avantaj al încrederii reciproce este că nu costă bani.

Mă tem că atitudinea dumneavoastră din ultima vreme nu a ţinut cont de acest deziderat elementar. Sper că numai din necunoştiinţă de cauză aţi accentuat actualul curent de opinie ce a transformat un parteneriat, şi aşa profund şubrezit de mulţi dintre predecesorii dumneavoastră, într-o relaţie antagonică: pacienţii şi medicii au ajuns să se privească unii pe alţii precum şoarecele şi pisica. Poate că n-aş fi ajuns să vă scriu aceste rânduri dacă n-aş fi avut recent o discuţie cu ruda unui pacient, care mi-a explicat cât de „prost” fusese tratamentul prescris de un coleg necunoscut. Din fericire pentru tagma noastră, pacientul fusese tratat corect şi, de altfel, avusese o evoluţie favorabilă, numai că prea lentă faţă de aşteptările rudei pacientului. Cu toate acestea, „diagnosticul” stabilit de ruda pacientului, fără multă vorbă, a fost următorul: acel medic necunoscut greşise tratamentul! Ţin să vă atrag atenţia, domnule ministru, că respectiva afirmaţie a fost făcută cu aerul că era de la sine înţeles că medicul trebuia să greşească, în ciuda faptului că-şi tratase corect pacientul care, la ora conversaţiei, se juca în parc, alergând cu fiică-mea de la un leagăn la altul, sănătos tun, într-o atmosferă extrem de geroasă.

Această discuţie nu este altceva decât chintesenţa a ceea ce înseamnă acum încrederea populaţiei faţă de medici. Cu tristeţe, trebuie să extrapolez de o manieră care o să vi se pară cinică: cazul extrem de la Slatina nu este, la rândul său, decât un simptom al maladiei sistemului medical din România. Numai că, această maladie este foarte bine mascată – v-aţi pus, vreodată, problema, cum de a ajuns să fie acoperită cu atâta perfecţiune?

Oare o să vă miraţi când o să vă spun că practicienii din România n-au fost luaţi prin surprindere de ceea ce s-a întâmplat la Slatina? Oare o să vi se pară bizar dacă o să vă spun că mă aştept la un deznodământ similar (cu groaza de a nu fi imputat, ca de obicei, tot corpului medical) în serviciul pe care îl coordonez?

De fapt, domnule ministru, motivul fundamental pentru care vă scriu este că mi-aş dori tare mult să faceţi o inspecţie chiar în serviciul meu. Am să vă explic de ce.

Funcţionez într-un serviciu chirurgical de urgenţă. În ţările din comunitatea cărora am ajuns şi noi să facem parte, specialitatea mea este considerată una de vârf – în consecinţă, este o specialitate faţă de care interesul decidenţilor este extrem de ridicat, concretizându-se într-o anumită politică financiară şi de personal. Ca să fiu mai specific, la acelaşi număr de paturi pe care îl are serviciul nostru, în Germania sunt angajaţi 6 medici specialişti, la care se adaugă un număr apreciabil de medici rezidenţi, toţi având drept de gardă. În cele mai bune zile ale noastre, noi am funcţionat cu 3 medici specialişti şi cu 3 rezidenţi care aveau, doar parţial, drept de gardă. Numărul asistentelor din ţările civilizate este de două ori mai mare decât la noi, asta ca să nu mai menţionez de personalul care se ocupă cu scriptologia… În alte locuri, medicii sunt medici, domnule ministru – singurul lor obiect de interes sunt pacienţii şi profesia, ceea ce le permite să aibă timpul necesar nu numai pentru practica medicală nemijlocită, ci şi pentru comunicare cu bolnavii, pentru lucrări ştiinţifice şi pentru studiu – toate acestea alcătuind medicina, după cum bine ştiţi.

Fireşte că la noi este imposibil să atingem aceste deziderate, chiar dacă funcţionăm în acelaşi an de graţie, 2009, cu Germania, Franţa, Spania, Italia, Marea Bitanie, dar şi cu Polonia, Ungaria, Croaţia şi Slovacia…. Acest lucru are loc şi din vina mea, domnule ministru, şi iată în ce fel. Dintr-o naivitate de care acum îmi pare rău, am fost de acord ca împreună cu colegii mei să asigurăm urgenţele în timpul nostru liber, neplătiţi, ba chiar dând bani din buzunar. Speram (oh, sfântă imbecilitate!) ca doi dintre mai tinerii noştri colaboratori vor fi recompensaţi pentru cei trei (3!) ani de alergătură pe benzina lor sau cu taxiul, în zile de sărbătoare sau, pur şi simplu de week-end, asta ca să nu mai amintesc de zilele săptămânii, indiferent de ora din zi sau din noapte, speram, aşadar, ca în schimbul acestui serviciu, cei doi colegi mai tineri ai noştri să obţină post în spitalul în care au muncit fără rezerve, chiar şi în tranşe de 48 de ore neîntrerupte, fără să solicite vreo clipă contravaloarea muncii lor, nici de la pacienţi şi nici de la cei care erau îndrituiţi să-i plătească.

Nu a fost să fie aşa. După ce spitalul şi-a văzut 3 ani de urgenţe acoperite fără să scoată măcar un leu vechi din buzunar cu plata salariilor, colegii mei mai tineri s-au trezit cu un post temporar pe care să-l împartă la doi. Ştiţi cu cât erau plătiţi, fiecare, ca proaspeţi medici specialişti?

Cu zece milioane de lei pe lună, domnule ministru! Primul dintre colegii care a capotat a fost cel care nu avea casă în Bucureşti. Era un ins cu reală aplicaţie chirurgicală, dar nu mai avea cum să lucreze într-o ţară în care chiria era aproape egală cu venitul său lunar de medic specialist. În consecinţă, a plecat în Belgia, domnule ministru. Să ştiţi că îi e bine acolo deşi, când vorbim la telefon, are oarece nostalgii dar, ce să-i faci – era doar un băiat simplu din Ploieşti, cu părinţi care nu erau în stare să-l rezolve nici măcar cu o amărâtă de chirie, darămite cu un post. Şi nu, nu avea decât o Solenza cumpărată la mâna a doua, domnule ministru…

Dar nu se plângea din atâta lucru.

Aşa că, am rămas doar 3 plus 2, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După o vreme, am aflat că postul temporar de pe care plecase colegul, acel post împărţit cu colega lui, nu avea şanse să se definitiveze vreodată. În consecinţă, şi colega cu pricina a plecat – n-o condamn: după trei ani de neplată, să ajungi din nou să lucrezi voluntar, rimează totuşi a blasfemie intrafamilială, dacă pricepeţi ce vreau să spun. Colega a plecat, unde credeţi, la Pristina, în Kossovo, domnule ministru. Aflu că acolo câştigă 6000 de euro pe lună şi că pune bazele unui serviciu chirurgical. Mă bucur pentru colegă şi mă bucur şi pentru specialitatea mea – măcar în Kossovo să fie pusă acolo unde-i e locul.

Aşa că, am rămas doar 3 plus 1, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După care, şi cel de-al treilea rezident a încheiat cei şase ani de pregătire, fără ca să aibă posibilitatea de a se angaja pe undeva, asta în contextul în care componenta toracică a accidentelor ridică nepermis de mult rata de mortalitate a politraumatismelor – întrebaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat, dacă aveţi nelămuriri în acest sens. Între timp, însă, şefii dumneavoastră ajunseseră la concluzia că şi în România era criză, motiv pentru care s-au hotărât să îngheţe schemele de personal şi din sănătate. În consecinţă, cel de-al treilea tânăr coleg a plecat în Marea Britanie, unde nu e într-atât de multă criză încât să nu angajeze un chirurg toracic la Bristol. Nu ştiu cât câştigă acest din urmă coleg – nu ştiu decât că, după numai două săptămâni de lucru, a reuşit să-şi închirieze un apartament de trei camere în centrul oraşului, deşi este singurul membru care lucrează din familia lui de trei inşi. Ca o paranteză, cel mai tânăr dintre medicii primari din serviciul nostru şi-a permis abia acum, după 8 ani de serviciu, să-şi închirieze un apartament de două camere în Bucureşti, deşi lucrează atât el, cât şi soţia lui.

Dar, nu v-am scris doar ca să subliniez interesul pe care alte ţări îl acordă medicilor specialişti, fie ei doar nişte amărâţi de emigranţi. Aş putea doar să fac nişte trimiteri la manualele de istorie a medicinei pentru a vedea că, din cele mai vechi timpuri şi în cele mai îndepărtate puncte de pe glob, medicii erau respectaţi şi bine plătiţi, fiind consideraţi, totuşi, o specie meritorie d.p.d.v. social, care trebuie remunerată corect. Ştiaţi că în Grecia antică, sau la Roma, medicii erau scutiţi de taxe? Fireşte, nu mi-ar da prin cap să solicit aşa ceva acum, în zilele noastre cele atât de monetizate – nu e decât un exemplu prin care îmi susţin punctul de vedere de mai sus, cum tot doar un exemplu este că şi în ţările Africii Negre (lumea a III-a, voyons…) un medic specialist este plătit cu cel puţin 50% mai mult decât omologul lui român. Să nu îndrăzniţi să mă contraziceţi pentru că am primit oferte de acolo – numai că sunt prea bătrân ca s-o iau de la început, tocmai în Africa.

Numai că, nu sunt eu cel priceput când vine vorba de bani. Cine mă cunoaşte nemijlocit ştie că aşa stau lucrurile. Păsul meu este altul. Ce fac eu acum, împreună cu ceilalţi doi colegi ai mei plus un nou rezident, în contextul în care ar trebui să funcţionăm cu o echipă de 6 specialişti plus minimum 3 rezidenţi?

Vreţi să vă spun unde o să capotăm, domnule ministru? Azi sunt într-o umoare infectă şi nu mă interesează consecinţele unei scrisori deschise, aşa că o să vă spun care sunt punctele slabe ale serviciului meu – de altfel, sunt punctele slabe ale întregului sistem pe care, cu onor, îl manageriaţi. Dacă aveţi dificultăţi în a pricepe succesiunea raţionamentelor, rugaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat să citească materialul – fiind practician, dânsul îmi va înţelege argumentele la justa lor valoare.

Aşadar, suntem 3 inşi plus 1 într-un serviciu care necesită 6 plus minimum 3. Când şi când (s-a întâmplat chiar în ultimele două săptămâni), câte unul dintre noi are dreptul la concediul de odihnă legal. Atunci, rămânem în serviciu doar 2 specialişti plus 1 rezident. Acum, indiferent cât de mândru aş fi eu de specialitatea mea, nu vreau să fac prea mult caz de ea – cu toate astea, este o specialitate care, conform normelor internaţionale de bună practică, necesită la anumite intervenţii chirurgicale echipe din minimum trei medici. Prin urmare, sunt pus în faţa următoarelor situaţii: fie aleg să fac o echipă operatorie dintr-un număr mai scăzut de medici decât sunt necesari pentru buna desfăşurare a operaţiei, astfel încât să mai am un om care să urmărească pacienţii de pe secţie şi/sau care să primească urgenţele, fie intru cu echipa completă, conform cărţilor, numai că atunci nu mai rămâne nici un om care să urmărească pacienţii de pe secţie sau care să primească urgenţele.

Eu m-am sucit în fel şi chip, domnule ministru, vă dau cuvântul meu de onoare, dar aritmetica este imbatabilă pentru mine. Prin urmare, aceasta este prima întrebare pe care v-o pun: cum să fac, domnule ministru? Să-mi asum riscuri intraoperatorii, sau să-mi asum întârzierea în ce priveşte primirea unei urgenţe la camera de gardă? Să risc viaţa pacientului de pe masă, sau să las secţia descoperită?

Oh, staţi liniştit – până acum nu ne-am făcut de baftă, dar, îmi permit să vă întreb: cât timp credeţi că vom reuşi să funcţionăm în acest regim de lucru suboptimal? Credeţi că o fi făcut cineva calcule apropo de răgazul de timp mediu înainte de a comite o greşeală ireversibilă în condiţii de personal insuficient? Dacă da, trimiteţi-mi şi mie referinţele bibliografice, ca să pot să-mi informez corect pacienţii asupra riscurilor. Nu vă sfiiţi – încercaţi acelaşi lucru şi cu alte specialităţi (de pildă cu ATI-ul!), asta ca să ştim cam la ce intervale de timp să ne aşteptăm la catastrofe pe care le vor încasa chiar pacienţii pe care susţineţi că-i reprezentaţi.

Sau, credeţi că ar fi mai bine să nu le mai permitem colaboratorilor să-şi ia concediul legal de odihnă? Poate că ar fi mai bine să le sugerăm să lucreze conform normelor unui stahanovism medical? Să le promitem ceva medalii, domnule ministru, că de prime şi de plata orelor suplimentare n-a fost vorba nici măcar când nu era criză, darămite acum?

Mă rog… Dar, staţi că n-am terminat! Mai e o chestie şi mai absurdă, domnule ministru, şi zău că vreau s-o auziţi! M-am trezit cu nişte adrese oficiale, domnule ministru, adrese conform cărora ni se pune un plafon de consum de medicamente per pacient… După ce le-am primit, am făcut şi eu nişte calcule şi ştiţi ce am constatat, fir-ar ea să fie de aritmetică?

Am constatat că plafonul de medicamente per pacient internat nu trebuie să depăşească 70 de euro… Pe cuvântul meu, atât mi-a ieşit: 70 de euro per pacient, că am făcut şi proba la împărţire, domnule ministru! Păi, zău că m-aş chinui să fac şi treaba asta, că m-am obişnuit să lucrez în condiţii suboptimale de când am intrat în sistem dar, ce să mă fac când, prescriind un medicament relativ ieftin, mă trezesc că respectivul medicament NU se află în farmacia spitalului?

Un lucru ciudat: medicamentul ieftin nu e în farmacie, în schimb, omoloagele lor (sic!) extrem de scumpe se găsesc la discreţie… Am şi eu momente când consider că un antibiotic pe cale bucală este suficient la cazul X sau Y dar, cum să-l prescriu, când spitalul îmi returnează condica de medicamente cu faimosul înscris L.F., adică lipsă farmacie, oferindu-mi în schimb, alternative care depăşesc într-o zi, la un singur pacient, 70 de euro?

Alt lucru bizar: în aceeaşi adresă cu plafonul de medicamente se aflau două paragrafe în care mi se atrăgea atenţia că mi se vor retrage sporurile de conducere dacă îndrăzneam să depăşesc respectivul plafon. M-a umflat râsul, domnule ministru! De cinci ani de când lucrez în actualul spital, n-am încasat niciodată sporurile de conducere, aşa că m-a cam durut în cot, recunosc, de ameninţarea decidenţilor. Problema apărea, însă, după încă un paragraf, în care scria negru pe alb că dacă vom depăşi plafonul de medicamente două luni succesive, sancţiunile salariale vor fi extinse şi asupra celorlalţi membri ai serviciului, nerezumându-se doar la medicul coordonator/şef de secţie.

Bun! Să zicem că ne speriem şi că luăm ad litteram ameninţările decidenţilor, care ameninţări, o ştiu prea bine, nu sunt făcute din capul decidenţilor locali, că i-am mai văzut şi noi pe alde Boc et comp. cum se străduiesc să scoată ţara din marasm, săracii! Rezultatul adresei sus-menţionate ar fi că, de spaimă, ne vom apuca să scriem reţete pe care să le dăm aparţinătorilor pacienţilor, astfel încât să facem economii, numai că, pentru această situaţie, aceiaşi decidenţi au stabilit că, dacă cineva se adresează la conducerea spitalului cu o asemenea reţetă (e dreptul pacientului să-şi recupereze cheltuielile din sistem, domnule ministru – vezi legea Paveliu!), atunci spitalul va pune medicul să plătească din buzunar tratamentul pe care l-a administrat pacientului.

Aşa că, vă întreb şi eu, oarecum naiv: eu ce fac cu pacienţii mei, domnule ministru? Îi mai tratez, sau îi las baltă? Îi mai operez sau îi trimit prin alte spitale, să-i opereze alţii, deşi, când mă gândesc în ce spital lucrez, îmi dau seama că n-am unde să-i mai trimit, spitalul meu fiind ceea ce se numeşte o staţie terminus d.p.d.v. medical… Aş vrea să vă reamintesc că acest plafon de 70 de euro per pacient ar fi valabil doar dacă noi am interna cei 70 de pacienţi contractaţi lunar cu Casa de Asigurări – ce să mă fac, însă, cînd, numai în luna ianuarie, am internat aproape o sută de pacienţi?

Zău că nu ştiu, aşa că aştept instrucţiunile dumneavoastră. Şi, pentru că tot am deschis mai sus discuţia despre staţia terminus d.p.d.v medical, vă daţi seama că am ajuns să mă plâng tocmai eu, care lucrez în ceea ce se cheamă, conform sistemului de referinţă local, un spital bogat. Aţi fost vreodată, domnule ministru, să vedeţi ce se petrece în spitalele din provincie? Nu mă refer la vizitele fulger în care aţi schimbat nişte directori de spitale, şi asta în condiţiile în care ştiaţi prea bine că problemele de personal din provincie sunt cu mult mai grave decât în Bucureşti, astfel încât în anumite judeţe nu se poate constitui o linie de gardă de ATI de exemplu… Nu la asta mă refer, domnule ministru, scuzaţi că vă atrag atenţia…

Mă refer la absenţa celor mai elementare facilităţi de practică medicală serioasă, domnule ministru. Am colegi care lucrează în provincie, am colegi care-şi cunosc meseria, dar care nu au cum s-o practice… Predecesorii dumneavoastră s-au lăudat cu nenumăratele dispozitive hi-tech pe care le-au cumpărat, cu investiţiile nemaipomenite de care a beneficiat medicina: computere, laptopuri, CT-uri, RMN-uri etc. N-am văzut pe nici un ministru, însă, şi, din păcate, nici pe dumneavostră nu v-am auzit vorbind, despre politica de personal din sănătate, domnule ministru. Toate sculele alea frumoase, toate sculele alea care au costat o sumedenie de bani, trebuie operate cu personal calificat, domnule ministru. Degeaba cumpără Z din oraşul M un echo doppler dacă nu are cine să-l folosească. Degeaba cumpără acelaşi Z din acelaşi oraş M o trusă de endoscopie dacă n-are cine s-o folosească. Sau, degeaba sunt la Curtea-de-Argeş chirurgi generalişti dacă nu există suficienţi anestezişti astfel încât să-şi poată efectua operaţiile.

Acum, eu ştiu că sunt cârcotaş – dar nu ştiu de ce, îmi este imposibil să nu mă gândesc că este mult mai facil să faci achiziţii de tehnologie în valoare de milioane de dolari/euro, decât să investeşti în personal, în calificări şi în programe. Poate că recompensele după achiziţionarea de tehnologie sunt mai… vizibile? Poate că investiţiile în politica de personal nu ajung chiar acolo unde trebuie? Uite, dacă aş fi ziarist v-aş pune această întrebare, dacă aş avea prilejul…

Şi ştiţi de ce mai sunt supărat, domnule ministru? Mai sunt supărat şi pentru că, nu ştiu de unde şi până unde, s-a încetăţenit ideea că în spitale nu se mai moare. Aş vrea să fiu clar: nu pledez, n-aş avea cum, pentru exonerarea celor care se fac vinovaţi, într-adevăr, de culpă medicală. Numai că, după cum bine aţi studiat în perioada în care dumneavostră înşivă aţi fost rezident în sănătate publică, domnule ministru, ştiţi că aşa-numitul malpraxis este un concept diferenţiat în funcţie de arealul în care se practică medicina. Asta n-o spun eu – o spun inşii cei mai nervoşi în ce priveşte malpraxisul, şi anume americanii.

Cu alte cuvinte, ceea ce la New York, să spunem, este considerată culpă medicală, este privită cu mult mai multă îngăduinţă la Washoe, să spunem, unde accesul la tehnologie este mai sărăcuţ, unde numărul medicilor este mai scăzut etc. Din acest motiv, spitalelor şi celorlalte aşezăminte medicale din ţările civilizate li se atribuie un anumit grad, în funcţie de capacitatea de rezolvare a cazurilor. Acest grad se regăseşte şi în încadrarea cazurilor de malpraxis. Fireşte, a nu examina un pacient este culpă medicală şi la Tuamotu-din-Vale, pe insulele Marchize, acolo la ei, în Pacific, dar nu la asta mă refer. La noi, în schimb, nu contează că un pacient este examinat şi tratat la Jibou, să zicem – el este considerat, a priori, ca fiind culpă medicală dacă nu are o evoluţie favorabilă, deşi la Jibou nu se pune problema unor capacităţi medicale optimale. În mod similar, am avut prilejul să văd la TV câteva cazuri care nu ţineau de culpa medicală, dar care erau tratate ca atare, fără ca dumneavoastră să explicaţi vreodată (nici predecesorii dumneavoastră n-au făcut-o) că medicina are limite şi că anumite maladii nu sunt compatibile nici cu viaţa, nici cu un diagnostic în doi timpi şi trei mişcări. Această realitate ar trebui să vă fie familiară – nu există specialitate medicală în care capitolul de diagnostic diferenţial să nu ocupe pagini întregi – aţi făcut 6 ani de facultate şi trebuie să ştiţi asta! Pe de altă parte, nu este treaba pacienţilor să înţeleagă cum stau aceste lucruri fără o explicaţie – pacienţii, însă, doar văd cum trageţi concluzii din vârful condeiului, de parcă medicina ar fi un service auto în care omul intră bolnav pe o parte, ieşind pe partea cealaltă, cu necesitate, sănătos şi zâmbitor.

Dar, las’ că aici, nici cei care ar trebui să pledeze corect pentru cazurile complexe nu o fac aşa cum ar trebui – aşa că această vină o împărţiţi cu confraţii noştri care recurg (e obicei naţional!) la număratul arogant al ouălelor în loc de a furniza publicului explicaţii inteligibile. Vina dumneavostră, însă, este că în ciuda faptului că ştiţi şi aceste lucruri, nu v-am auzit niciodată punând la punct respectivele probleme – să se datoreze asta relaţiei de strânsă prietenie pe care doriţi s-o clădiţi cu presa, în detrimentul realităţii?

Nu îndrăznesc să vă bănuiesc de aşa ceva. La fel cum nu îndrăznesc să vă bănuiesc de nimic rău (honi soit qui mal y pense!) nici când afirmaţi, prin interpuşi, că preţurile la medicamente, care tocmai au crescut, vor scădea în luna aprilie. Până atunci, însă, mă întreb cu ce anume substanţe vom mai da anestezie pacienţilor fără ca spitalele să nu devină datoare vândute (ştiţi cât de mult s-au scumpit anestezicele?), dar, mai bine mă opresc, căci deschid un alt subiect.

Numai că, uite că am ajuns să vorbesc şi despre bani. Aici, chiar că nu mă bag, domnule ministru. Ştiţi, n-am pregătire financiară. Absolut deloc. Numai că, auzind atât de multă lume povestind tot soiul de lucruri stranii care au loc cu banii de la Casa de Asigurări, mai ales în anii electorali, aş dori şi eu să vă fac, în măsura în care nu vă irit prea tare, o anume propunere. Fiţi pe pace, ştiu că banii de la Casa de Asigurări nu sunt pe tarlaua dumneavoastră, dar, măcar d.p.d.v. moral, dumneavoastră sunteţi garantul sănătăţii publice din România. În context, v-aş sugera să solicitaţi un audit în ce priveşte banii de la Casă – dar nu un audit din ăsta, ca între prieteni, ci un audit cu o firmă externă, independentă, care să scobească aşa cum trebuie prin conturile Casei Naţionale de Asigurări. Sunt sigur că mulţi români ar fi dispuşi să dea încă nişte bani (s-au obişnuit, săracii, inclusiv cu onorariile cu care, nu-i aşa, ne „îmbogăţesc” nepermis de mult pe noi, medicii), sunt convins, aşadar că românii ar oferi prin subscripţie publică banii necesari auditorilor, numai ca să ştie ce căi iau cotele prelevate din salariile lor.

Se duc banii de asigurări doar în sistemul sanitar? Dacă da, ce anume se întâmplă cu ei în sistemul sanitar? De ce suntem, de 19 ani de zile, într-o criză financiară perpetuă? Cine răspunde de fondurile prost investite în sănătate? Dacă toată lumea e nemulţumită, de ce nici unul dintre şefii Casei de Asigurări nu a dat explicaţii vizavi de filiera banilor pe care îi are în administrare? Pe de altă parte, dacă noi, medicii, suntem nişte proşti în ce priveşte administrarea banilor publici, de ce nu s-au rezolvat problemele financiare din sistem după ce mulţi manageri de spitale au fost selectaţi din alte profesii? Şi dacă nici medicii, nici noii manageri non-medici nu sunt buni de nimic, de ce sunt lăsaţi pe bară colegii dumneavoastră de la Institutul de Sănătate Publică, domnule ministru? De ce n-am văzut nici un specialist în sănătate publică în funcţii de decizie vizibile, la minister? OK, predecesorii dumneavoastră aveau scuza că n-au auzit de aceşti specialişti – dar, în ce vă priveşte, vorbim despre colegii dumneavoastră de rezidenţiat, vorbim despre conferenţiarii şi profesorii dumneavoastră, domnule ministru…

Chiar aşa o părere proastă să aveţi despre cei care v-au învăţat cum să fiţi ministru, domnule ministru?

Nu mă aştept ca vreun decident să ia în seamă ce am scris eu aici, nici chiar dumneavoastră, domnule ministru. M-am obişnuit să nu primesc răspunsuri, nici chiar la adresele oficiale în care semnalez decidenţilor probleme similare cu cele enumerate aici. Unii mi-au spus (doar verbal) că bat câmpii. Alţii mi-au spus, tot verbal, să fac gura mai mică. Alţii au relatat, în absenţă, că sunt o fiinţă imprevizibilă. M-am obişnuit cu toate astea, domnule ministru.

Cu un singur lucru nu m-am obişnuit, însă, acela fiind că numai noi, practicienii, ajungem să dăm explicaţii pacienţilor şi rudelor lor. Noi, practicienii, trebuie să justificăm incapacitatea sistemului de a oferi necesarul absolut minimal pentru o medicină onestă în 2009. Pe noi se supără pacienţii şi rudele lor când cazurile nu merg bine, deşi, doamne iartă-mă, ştim ce ar trebui făcut la cazul X, dar n-avem de unde să-i oferim ceea ce ar necesita acelaşi caz X – şi nu, nu vorbesc de nanotehnologii şi de transplanturi, vorbesc de banalele antibiotice, de feşe, de perfuzoare, de numărul angajaţilor, de analgezice şi de mănuşi de unică folosinţă şi de seringi.

Pe de altă parte, vă mărturisesc, domnule ministru, că nu reuşesc să mă obişnuiesc cu ideea că, prin tăcere, devin complice cu un sistem care, în egală măsură, afectează şi starea de sănătate a populaţiei, dar şi onoarea profesiei medicale. Oh, da, ştiu că sunt patetic – dar aşa m-au educat ai mei acasă, de mic. Vreau să spun că există cuvinte în care, eu unul, continui să cred, domnule ministru, părându-mi-se chiar mai importante decât accesoriile din jur. De altfel o să vorbesc chiar acum şi despre ele, despre accesorii…

Aşadar! Să nu vă aşteptaţi, cumva, să-mi pun cenuşă în cap pentru acele aspecte sistematic evitate în discuţiile publice cu medici – mă refer, cum altfel, la onorariile aşa-zis necuvenite. Nu vreau să iniţiez o captatio benevolentiae vizavi de pacienţi, aşa că nu vă speriaţi, domnule ministru, că aş fi în stare să mă aliez acum cu pacienţii ca să ne năpustim, împreună, pe bancheta din spate a vreunui Ferrari! Din contră, am azi chef să-mi ridic toată lumea în cap – pe non-medici inclusiv. În ultima lună mi-am petrecut fiecare a cincea noapte în spital, prin urmare sunt obosit şi nu-mi mai pasă de consecinţe.

Sunt ani de zile, stimat public, de când vi se tot spune că medicina nu costă decât cei 16% despre soarta cărora nu ştim nimic, deşi, o ştiţi prea bine, realitatea este alta. Iar dumneavoastră, stimat public, vă prefaceţi că aşa ar trebui să stea lucrurile deşi auziţi foarte des, pe tot soiul de canale mediatice, de fonduri strânse pentru ca un pacient nefericit să fie operat în străinătate. Se vehiculează sume între 20.000 şi 140.000 de euro pentru o intervenţie, dar dumneavoastră vă prefaceţi că aceste cereri de ajutor pentru nişte semeni în reală suferinţă sunt acceptabile atunci când trebuie să ne tratăm în străinătate, dar că devin inacceptabile când trebuie plătite acasă.

Medicina costă mult, foarte mult, al naibii de mult costă, doamnelor şi domnilor.

De altfel, dumneavoastră înşivă aţi găsit soluţia la această problemă – adresarea la serviciile private. Acolo aţi găsit şi curăţenia care vă lipseşte în spitalele de stat şi modul de comunicare pe care vi l-aţi dorit. Cu alte cuvinte, aţi realizat că un anumit standard al serviciilor costă nişte bani pe care n-aţi ezitat să-i oferiţi. Şi acum, o să vă întreb, în ciuda vociferărilor: câţi dintre dumneavoastră aţi plătit asigurări de sănătate complementare, care v-ar fi permis să vă adresaţi unor servicii superioare, şi câţi aţi preferat să plătiţi leasinguri la maşini scumpe, bunuri electrocasnice etc?

Răspunsul, îl cunoaşteţi mai bine decât mine: vă este mai ieftin să plătiţi onorarii cenuşii la nevoie, decât o cotă parte din venituri, permanent, asta lăsând la o parte profilul comportamental de masă al românilor, care preferă să epateze cu un mobil foarte scump, decât să fie abonaţi la serviciul de sănătate X.

Ştiu, mie mi-e uşor să vorbesc din acest punct de vedere – n-am cerut nicicând vreunui pacient nici un capăt de aţă şi nici n-am s-o fac, din motive absolut personale. Pe de altă parte, nici n-o să-mi scadă clientela după acest autodafé – mai bine de 50% dintre pacienţii mei nu mă caută direct: ei ajung să mă cunoască doar după ce-şi revin din şocurile care îi aduc, din nefericire, la spital.

Dar, având în vedere că n-am cerut niciodată nimic, nimănui, aş vrea ca atât eu, cât şi colegii de vârsta mea care, mulţi nu v-au cerut nici ei, nimic, niciodată, şi care şi-au petrecut în 23 de ani de practică (am făcut calcule, domnule ministru!), cam şase ani de gărzi puse cap la cap, colegi care, în plus, au stat în jur de 40% din timp peste program, fără a fi plătiţi nici oficial, nici neoficial – în numele tuturor celor care v-au făcut sănătoşi, unii venind noaptea de acasă când nu era treaba lor s-o facă, mulţi suplinind lipsa cronică de personal, în numele celor care v-au prelungit viaţa, ba chiar şi în numele celor care v-au primit onorariile pentru care nu şi-au pus doar o simplă semnătură pe un act, ci care v-au operat, v-au anesteziat, v-au tratat în timp ce majoritatea dormeaţi – în numele tuturor, vă spun să nu-i mai credeţi pe toţi miniştrii sănătăţii, mult mai interesaţi în exerciţii de imagine decât în rezolvarea problemelor din sistem. Incapacitatea politică de a administra sistemul medical, domnule ministru, este doar incapacitatea dumneavoastră – nu este dovada nici a slabei pregătiri a celei mai mari părţi a medicilor şi nici a unei imoralităţi funciare a celor în halat alb.

Şi, pentru că tot avem un ministru al sănătăţii cu dublă specialitate, o să-mi permit următoarea afirmaţie, stimat public: când ai în buzunar bani pentru un Logan la mâna a doua, e cel puţin bizar să ai pretenţia să mergi toată ziua-bunăziua într-un Ferrari! Şi, ca să închei subiectul banilor negri, nepermişi, sau cum vreţi să le spuneţi, am să vă pun problema în felul următor: problema fundamentală a practicianului este să-şi trateze toţi pacienţii în mod egal şi fără să condiţioneze actul medical – în rest, însă, sper că nu doriţi să fiţi trataţi (doamne fereşte!) de chirurgi cărora să le stea mintea la plata întreţinerii sau care să se îmbulzească pe la cozi doar pentru că am fi cu toţii egali, sau care să stea peste program doar pentru că la noi în ţară, n-au apărut încă listele de aşteptare. Pe de altă parte, dumneavoastră înşivă, chiar inconştient, aveţi anumite aşteptări de la imaginea simbolică a medicului (era să spun de la engrama medicului) dar, numai când aveţi nevoie de el, aveţi pretenţia să se ridice la respectivul nivel de aşteptare. În rest, însă, când slavă domnului, sunteţi sănătoşi, aţi dori ca medicii să facă parte din marea masă a mulţimilor, ignorând realitatea despre ceea ce înseamnă, cu adevărat, un medic.

Am să închei, discutând despre afirmaţia absolut aiuritoare că un coleg (fie el un scelerat care nu şi-a văzut pacientul la nevoie) a încasat 104 milioane de lei într-o lună.

Această afirmaţie determină o dilemă à la Nae Caţavencu – am s-o expun, pentru că domnul doctor Raed Arafat (of, cât de mult l-am admirat pentru realizările de la SMURD!) a ridicat-o la fileu. Nici eu şi nici nimeni altcineva, niciodată, n-am auzit de un salariu atât de mare în medicina românească, la stat. Dacă acel medic a primit, în mână, 104 milioane de lei la actualele tarife de plată, înseamnă că a petrecut în spital un număr de ore înfiorător de mare – un număr de ore nepermis prin codul muncii nu numai în ţara noastră, ci oriunde pe pământ. De aici, ce deducem? Sau că afirmaţia este adevărată – în consecinţă, schema de personal din acel spital era îngrozitor de subţire (nu mă mir) şi că nu era altă soluţie, decât ca respectivul medic să stea la nesfârşit în spital. Prin urmare, vina medicului care nu şi-a văzut pacientul (asta n-am să înţeleg niciodată, indiferent cât de istovit ar fi fost) trebuia împărţită cu vina sistemului supervizat de dumneavoastră, domnule ministru, sistem care permite încălcarea legii în ce priveşte numărul de ore lucrat. În context, vă întreb încă o dată: cum intenţionaţi să manageriaţi politica de personal, domnule ministru, în condiţiile în care România are cu 30% mai puţini medici decât este necesar? Nu uitaţi că şi eu vorbesc la rece – dar pot eu să ştiu cum o să reacţionez după ce o să mă ajutaţi să câştig 104 milioane de lei, petrecând o lună întreagă la serviciu? Poate că o să-mi văd pacientul, totuşi – dar credeţi că o să-l examinez corect?

Ce părere aveţi, domnule ministru?

Pe de altă parte… chiar 104 milioane?!?! Şi dacă domnul Arafat nu s-a uitat cu atenţie pe fluturaş şi a făcut o aserţiune nefondată?

Dacă se dovedeşte varianta neatenţiei, o să vă fie greu s-o justificaţi în faţa colegilor care, lucrând cu mult peste program, abia dacă reuşesc să ridice cel mult 40% din acel salariu, după o lună de lucru istovitoare. Aşa că mă întreb şi eu, cu naivitate, de ce a trebuit să vehiculaţi un lucru într-atât de neadevărat pe posturile TV, domnule ministru?

Cu stimă,

Un Împricinat de Medic

p.s. – Sincer, n-am de gând să moderez acest post, pentru că ştiu care vor fi reacţiile. Iertare pentru ce spun acum, dar, din nefericire, moderările la acest post, ca şi invectivele, nu vor avea nici un sens aici, în scris – ele vor avea loc în viaţa reală, în camerele de gardă, când dumneavoastră, pacienţii care nu mai aveţi încredere în noi, medicii dumneavoastră, veţi vedea că veţi aştepta din ce în ce mai mult pentru o consultaţie din ce în ce mai sumară, consultaţie urmată de un tratament din ce în ce mai frugal. Pentru ca realitatea să nu fie asta, o să fie nevoie de o minune: din păcate, nu văd cine o să fie în stare s-o aducă printre noi.

La fel de sincer vă spun că sunt momente când nu mai am chef să stau nici o clipă peste program (lucru de la sine înţeles în orice altă ţară), după ce văd cum profesia îmi este terfelită. Nu-i înţeleg nici pe colegii mei care, în loc de explicaţii coerente, răspund cu aroganţă – dar le găsesc circumstanţe atenuante: mi se pare cel puţin bizar ca specia denumită ziarişti să generalizeze, ricanând, o problemă tragică, azvârlind oprobiul asupra unei întregi categorii profesionale. Din experienţă proprie ştiu cum se comportă anumiţi ziarişti la spital – la fel ca şi pacienţii cu foarte mulţi bani, îşi imaginează că sănătatea poate fi dobândită prin presiune sau… prin bani. La fel ca şi pacienţii cu foarte muţi bani, consideră că se înţelege de la sine că domniile-lor merită un tratament preferenţial…

Ceea ce nu e deloc adevărat. Dar, ar fi acesta un motiv suficient pentru a considera că toţi ziariştii sunt prost crescuţi sau animaţi de parti-pris-uri?

În fine…

Acest post este dedicat tuturor medicilor care strâng din dinţi.

673 thoughts on “SCRISOARE DESCHISĂ MINISTRULUI SĂNĂTĂŢII – un autodafé”

  1. OAMENI BUNI, acuzatiile au timpul lor si locul lor. dar uitati unde au degenarat discutiile: in certuri intre pagubiti – pai asta asteapta cel asupra caruia s-au adus acuzatiile, adica ministerul, ministrul!! regula e foarte simpla: in timp ce ei se cearta, eu ( ministrul Bazac) mai dau drumul la cateva posturi pentru medici, cateva carpe pentru sters pe jos, etc mici si… am scapat.
    NIMENI dintre semnatarii acestei scrisori nu a venit cu solutii concrete care sa aduca “o mica schimbare” (cel putin). Credeti ca, doar o acrisoare deschisa adresata d-lui ministru va achimba ceva? Va fi si mai mare vrajba intre pacienti si cadrele medicale.
    Credeti ca d-l doctor Chirculescu (autorul scrisorii) va rezolva ceva? Aceasta scrisoare, doar a scos putin fum care se va risipi in scurt timp. Nu ati vazut apelul domniei sale in care solicita insistent sa se mobilizeze toata tara? Iata ca vrajba s-a accentuat. Iata ca tot pacientii si medicii au de pierdut.
    Doua lucruri principale sunt motorul declansarii atacului impotriva celor care se ospateaza bine pe spatele nostru:

    1. un proiect de lege, alcatuit de catre cadre medicale asistate de experti economisti si experti ai legislativului ( idealisti care nu pot fi corupti)

    2. iesirea in strada a tuturor cadrelor medicale si a pacientilor, in aceeasi zi si la aceeasi ora, in toata tara, pentru a forta guvernul sa accepte promulgarea noului proiect de lege si implementarea lui pana la “sange”

    Pe baza acestor doua puncte forte se poate discuta mult, nu e usor, dar expertii vor sti sa elaboreze un proiect fezabil, benefic atat pentru cadrele medicale, cat si pentru pacienti. In schema, va trebui sa existe si corpul de control (tip “vlad tepes”) pentru urmarirea implementarii, drastice, a noii legi.

    Deci, primul pas trebuie facut de cadrele medicale. Ma tem ca nu o vor face pentru ca multora (majoritatea) le e foarte “cald” in mocirla asta. Respect pentru acei care se intorc acasa doar cu gentuca de medic sau cu poseta (pentru doamnele doctor), si cu buzunarul (sau portmoneul) asa cum au si intrat in unitatea sanitara.

  2. J.C.: evident ca de la medicul de familie trebuie sa plece totul, stimabile, nu-mi intoarce argumentul 😀 si de aici sa sari la presupusa ignoranta 😀

    in toate tarile astea, sunt mai multe programe, federale(de stat) sau locale. Medicii aia romani, care pleaca in Franta, sunt angajati “local” de exemplu, nu-i plateste statul. Statul, eventual, poate sa aiba grija sa dea niste fonduri pt zone defavorizate.
    Dar toti aia sunt niste “mici intreprinzatori”: fie fac un contract local cu o comunitate, etc, fie, asa cum este in America, fac frumos un imprumut la banca si cu ala au grija sa deschida cabinet si apoi muncesc de le sar ochii, ca sa-si tina pacientii. Primesc telefoane si noaptea acasa. Pe astia de medicina de familie din Romania, sa dai cu tunul si nu-i gasesti in afara programului. De ce?! pt ca de aia, “este tot afacere cu statul”.

    Daca programul lui Nicolaescu era un succes, se vedea; asta cred este un argument clar si la lumina zilei, nu ajungeau bolnavii sa populeze de-a dreptul spitalele. pai, e asa sa nu e?!

    Iar eu m-am referit la “schema de salarizare”, atunci cand “toti au acelasi patron”, in cazul de fata, statul roman. “Pe fluturas”, medicii de familie iau mai mult decat medicii specialisti si nu este tocmai normal. Poate sunt eu ignorat, nu zic nu 😀 , dar uite, daca acceptam ca America are un sistem bine organizat/structurat de sanatate, etc, uita-te si tu si vezi ca medicii de familie au salariile mai mici, comparat cu medicii “specialisti”. http://www.salary.com
    Atunci cand se dezechilibreaza balanta asta, apar “disensiuni”.
    o saptamana buna:)

  3. Pentru ca mi s-a cerut PAREREA am sa mi-o exprim, altfel ma voi abtine de la orice fel de comentarii …
    Am mai spus si repet … Parerea mea este ca medicul trebuie sa “strige” … dar nu la pacienti, ci la guvernantii care ne iau banii, noua pacientilor si in loc sa-i dea spitalelor, isi cumpara masini de lux si traiesc in lux … punand plafoane pe banii nostri …
    Parerea mea este ca ar trebui sa existe o TRANSPARENTA a banilor … sa vedem si noi – pacientii – unde se duc banii nostri … Si cred ca odata ce exista aceasta TRANSPARENTA a banilor publici ar disparea si plafoanele … pentru ca ar disparea furtul lor.
    Daca in Italia o tanara sta pe aparate de 17 ani (saptamana asta s-a anuntat la radio) … si acolo se poate … cred ca ar trebui sa se poata si la noi … si s-ar putea … daca nu s-ar fura atata …
    Iar daca ar exista transparenta si banii tot n-ar ajunge (fara a fi furati) sunt sigura ca oricare dintre noi care isi pretuieste viata ar fi de acord sa plateasca taxe mai mari … dar asa … cand platim si asigurari medicale, si medicamente si spagi si mai trebuie sa stam si cu pacientii sa le facem munca lor … si mai trebuie sa si muncesti si tu ca sa faci acei bani … mie persoanl mi se pare strigator la cer …

  4. Felicitari pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume!Sunt medic rezident si va admir pentru verticalitatea de care dati dovada.Am o mare dilema si ma bucur ca am ocazia sa o expun aici, poate din atatea persoane care au scris poate sa-mi raspunda cineva.Stim cu totii(care suntem medici pe bune, nu ma refer acum la unii posesori de diplome achizitionate…ca automobilele in leasing pe la unele “universitati” contra cost)-cata munca , renuntari , sacrificii presupune aceasta nobila profesie,MEDICINA.

    Ce ma roade pe mine de mult timp este CU CE DREPT SI IN CE CALITATE AU VOIE SA NE JUDECE ASA ZISII “REPORTERI”?????????CUM ISI POATE PERMITE O FETISCANA CARE NU ESTE CAPABILA SA CONSTRUIASCA CORECT O FRAZA – MA SI MIR CUM DUMNEZEU AU TERMINAT UNII LICEUL- SA FACA AFIRMATII NEFONDATE SI TENDENTIOASE LEGATE DE ACTUL MEDICAL? PE EI NU-I TRAGE NIMENI LA RASPUNDERE????SI DE CAND S-A POMENIT INTR-O TARA CIVILIZATA SA INTREBI PACIENTUL CE PARERE ARE DESPRE UNELE LUCRURI PE CARE – CU TOT RESPECTUL FATA DE PACIENT – ACESTA NU ARE CUM SA LE STIE. PAI DACA TOT STIA CUM SA SE TRATEZE DE CE A MAI APELAT LA AJUTORUL MEDICULUI?????????

    SI…DOMNILOR REPORTERI CARE LE STITI PE TOATE- exact asa cum excelent a punctat colegul meu autor al acestui mesaj – DOMNILOR REPORTERI , REPET SI EU, DESI POATE NU VA VINE SA CREDETI ……DA, IN SPITAL SAU LA CAMERA DE GARDA URGENTE SE MAI SI MOARE- SI NU AVETI NICI PREGATIREA NICI COMPETENTA DE A JUDECA SAU CRITICA PENTRU ASTA. DA, se poate muri la 19 ani sau la un an , varsta nu este absolut deloc relevanta. DA, se poate muri la cateva ore de la externare. Fiintele umane nu sunt automobile, sa schimbi o piesa si dupa aia sa pleci fluierand mai departe.Si nu inseamna ca acum la orice caz nefercit aprioric medicul trebuie socotit vinovat.AVETI IDEE CATA ENERGIE FIZICA SI INTELECTUALA ESTE NECESARA PENTRU A SALVA UN OM DE LA MOARTE?? SI FARA SUPARARE, NU ORICINE ESTE IN STARE SA FACA TREABA ASTA.

    NU ESTE ACELASI LUCRU CU A INREGISTRA CEVA CU REPORTOFONUL IAR DACA NU-TI PLACE STERGI SI O IEI DE LA CAPAT. Cand un pacient este resuscitat o intreaga echipa se lupta sa-l salveze si nu are la dispozitie uneori decat CATEVA secunde (rar minute) pentru a lua decizii. Si uneori, in ciuda tuturor eforturilor, din lipsa dotarilor sau dintr-o mie de alte motive se produce fatalitatea si… asta este .

    Adresez tuturor celor care ne judeca atat de aspru, inainte de a ridica piatra pentru a o arunca inspre medici sa mediteze cateva clipe…sa nu se lase antrenati de ura, sa se gandeasca la faptul ca si medicii sunt oameni, da , oameni…nu computere, nu divinitati atotputernice.iNCERCATI SA-I LASATI SA-SI FACA MESERIA.DACA VA CONTINUA ACEASTA CAMPANIE DE HARTUIRE MEDIATICA TARE MA TEM CA VOR EMIGRA SI MAI MULTI…SI MA INDOIESC CA TOT ROMANUL ISI VA PUTEA PERMITE SA APLEZE LA MEDICI DIN STRAINATATE.

    AND, BY THE WAY…acum o saptamana un tanar temerar roman care a escaladat varful Aconcagua din Argentina s-a prezentat la camera de garda pentru un consult chirurgical avand degetele de la picioare complet degerate…m-a impresionat in mod deosebit ce tribut cumplit a trebuit sa plateasca muntelui. Mi-a povestit ca atunci cand a fost transportat cu elicopterul de pe munte, la primul spital( in Argentina) a fost intrebat daca are 2000 de euro sa depuna ca garantie(!!!) . Omul nu avea banii , asa ca nu fost nici macar consultat, ci trimis mai departe, la alt spital.

    No comment!

  5. Va felicit pentru scrisoare dar nu cred ca se va rezolva ceva.

    Am devenit un mare sceptic de cand ma lupt sa conving autoritatile si lumea academica din Romania de necesitatea si efectele benefice ale interventiilor psihologice pentru pacientii ce sufera de cancer.

    Nu mai vorbesc ca interesul de a pune la punct psihiatria de legatura este nul, desi exista lege in acest sens. Dupa ce ca nu sunt bani pentru medicamente, nu se incearca ajutarea pacientilor nici pe parte psihologica. Casa de asigurari nu deconteaza sedintele pacientilor la psihoterapeuti iar angajarea de psihologi in spitale este blocata din lipsa banilor.

    daca va intereseaza subiectul psihologie -medicina (in special cancer) puteti vizita blogul meu aici:

    http://terapeutic.weblog.ro/

    Adrian Andreescu

  6. Ptr. Ion Albu

    Din totdeauna noaptea a fost un sfetnic bun, asa incat mai am o parere la ceea ce ar trebui sa faca medicul vis-a-vis de plafoanele impuse … SA REFUZE SA MAI ACCEPTE CA CEI CE LE IMPUN PLAFOANE SA-SI BATA JOC DE EI, DE PROFESIA LOR, DE TIMPUL LOR SI DE PACIENTII LOR. Si sa-si asume aceasta responsabilitate, ca sunt vinovati ca au accptat si accepta sa lucreze in asemenea conditii constienti fiind ca cei de sus se imbogatesc in tot acest timp, pt. ca draga domnule Albu si dragi oameni, nu omul de rand isi bate joc de voi si de profesia voastra … ci voi o faceti prin accceptarea tuturor rahaturilor care vin de sus …
    Fiti solidari si refuzati in masa sa mai lucrati in asemenea conditii si-atunci sa-i vedem pe guvernanti … Ca vor muri pacienti in timpul asta … vor muri … ca oricum mor … macar vor muri pt. o cauza nobila …
    Eu acuma am aflat ca exista acest plafon. Din 1991 de cand umblu pe la doctori, nimeni nu mi-a spus asa ceva … dar nici nimeni nu mi-a refuzat plicul cu bani spunandu-mi …pastreaza-i doamna, ca vei avea nevoie, ca eu am aici un plafon …. Si tare mai sunt curioasa cata lume simpla ca mine STIE de acest plafon …
    Noi oamenii simpli am strgat spre cer de atata durere… si cerul ne-a raspuns … asa ca fie ca eu tac sau spun ce am de spus, masa critica globala, necesara schimbarii evolutiei spirituale s-a atins deja … efectele vorbesc singure nu e nevoie sa vorbesc eu … dar sunt curioasa cati dintre dvs distinsi domni STITI despre ce vorbesc eu aici … pt. ca eu am invatat toate astea din experientele de viata nu din facultati … eu n-am avut nici timp, nici bani pt. facultati … eu a trebuit sa invat sa ma lupt cu institutiile statului (politia, salvarea, spitalele, judecatoriile), unde cu regret trebuie s-o spun ca in toate domeniile exista asemenea rahaturi … pt. ca in toate domeniile exista oameni care accepta sa fie batjocoriti ei ca persoana in primul rand, apoi ca profesie si apoi publicul care ii plateste …. si toate astea se intampla pt. ca o mana de oameni sa poata trai in lux si sa-si faca de cap batandu-si joc cu nesimtire de restul populatiei
    SI, DA … suntem VINOVATI …. TOTI … PENTRU CA ACCEPTAM IN CONTINUARE ….
    Pana lumea nu va intelege ca TOTI SUNTEM UNUL … pana medicul nu va intelefe asta, pana politaiul nu va intelege asta, pana judecatorul nu va intelege asta si pana pacientul sau publicul nu va intelege asta …. pana atunci ne meritam soarta!
    Si cine nu intelege fraza: “TOTI SUNTEM UNUL” pofteasca sa caute s-o inteleaga, caci doar cel ce cauta … gaseste. Eu am cautat si-am gasit. Nu mai am parinti care trebuie sa moara cu demnitate, iar eu am invatat sa NU mai accept in viata ca cineva sa-si bata joc de mine si totusi imi consum energia aici … oare de ce o fac?
    Interesat de cautari si schimbari este doar cel pe care-l doare … cand ve-ti simti durere ve-ti cauta singuri.
    Credeam ca este de preferat sa simtit “durerea” cuvintelor mele decat sa va tranteasca viata ca sa intelegeti … dar se pare ca m-am inselat ….
    “Unii invata din experienta altora, altii invata din experienta proprie”. Cea de-a doua ustura mai tare, dar are efecte mai mari …

  9. Sunt absolvent de medicina, nascut in urma decretului comunist din 1967…
    Actualmente lider de sindicat intr-o universitate de medicina…

    Adaug si eu un mic comentariu…

    Scrisoarea e plina de adevaruri dureroase, si am suferit citindu-le! Dar contine si o mica fisura, cu care eu nu pot fi de acord, si anume:

    De ce este aceasta scrisoare adresata DOAR ministrului? E adevarat ca e deschisa… totusi!

    Un ministru oricare ar fi el, e si el un om, pacatos sau nu, capabil sau nu, insa, daca noi ne asteptam ca un singur om sa faca minuni, mai ceva ca Fat Frumos, atunci, va rog sa nu va mirati prea tare ca am ajuns in halul in care ne aflam!!!

    Tocmai aceasta ASTEPTARE a noastra ca CINEVA trebuie sa vina si “sa ne dea”, sau “sa ne faca”, este o meteahna a REGIMULUI COMUNIST! Este un semn ca inca suntem bolnavi de comunism! (chiar daca avem inca sufletul curat !)

    TOTI trebuie sa ne adunam sa punem umarul! Toti am gresit cu ceva, mai mult sau mai putin, medici sau pacienti, ministri sau ziaristi! TOTI ne-am complacut in aceasta situatie, fie ca am fost sau nu de acord cu ea!

    Fiecare din noi trebuie sa fie constient INSA, ca rezolvarea nu ne vine de SUS (i.e. basescu, minister sau alti “decidenti”), ci din NOI insine! Cu cat suntem mai multi care credem in aceasta idee, cu atat mai repede se vor rezolva probleme noastre!

    Cand acceptam o plata necuvenita, cand oferim un stimulent nelegal, cand cerem o facilitate necuvenita, de fiecare data ne indepartam de noi insine, ne indepartam de ceea ce e bine pentru noi toti!

    Ce ne-a indemnat sa facem aceste lucruri pana acum! A fost faptul ca nu am mai avut incredere in ceilalti, nu am mai crezut in solidaritatea civica, nu ne-au mai interesat drepturile noastre, nu am mai fost constienti ca trebuie sa luptam pentru ele si ca putem sa ne organizam in aceasta lupta!
    Si asta pentru ca a avut grija FLAGELUL COMUNIST sa ne distruga aceste valori!!

    Am dat si dam “spaga” pentru ca altfel credeam ca nu ne putem rezolva problemele! Asta este cea mai clara dovada a lipsei de incredere! Nu numai in sistem (medical, juridic etc), ci si in cetateanul de langa noi, caci il suspectam ca el da “spaga” si astfle isi rezolva problemele, oricare ar fi ele.

    Nu mai acceptati langa voi pe cei care se lauda ca si-au rezolvat problemele dand “spaga” la doctor, profesor, politist sau functionar public! Asta inseamna ca acceptati sa fiti prieten cu dusmanul vostru! Aceasta nu este libertate! Ne aflam inca sub o cortina care ne incetoseaza creierele!

    Si emigrarea este tot o forma ultimativa a lipsei de incredere in valorile civice ale celor de langa tine, sau in sistemul de valori, in general, dintr-o societate!

    Trebuie sa invatam sa luptam pentru a obtine libertatea REALA! nu ca in 89! mediatic, de forma! Am fost mintiti si stiti asta foarte bine! Noi habar nu avem ce inseamna lupta pentru libertate!

    Nu ne mai putem baza pe ideile altora, trebuie sa ne formam propriile noastre pareri si sa invatam sa luptam pentru ele! Noi, cei marunti!

    Inca suferim de comunism, nu uitati! si aceasta BOALA se vindeca greu!!! Primul lucru care trebuie sa il faca un bolnav este sa-si recunosca boala! Si apoi sa accepte sa se trateze!

    Democratia poate sa doara daca poporul este bolnav!

    Atunci ce e de facut?
    Se militeaza (cica!) pentru inlatuararea din structurile de decizie a celor care au avut sau au antecedente de boala comunista! Cine insa se poate declara neafectat de acest flagel?

    Eu unul sunt afectat, am fost nascut din suferinta acestei boli, sufar de aceasta boala! dar important este ca DORESC sa ma tratez! NU VREAU sa transmit copiilor mei aceasta “maladie”!

    TU, PACIENTULE, DOCTORULE… ROMANULE! CE VREI?

  10. EU NU SUNT AFECTAT DE ACEST FLAGEL! EU NU SUFAR DE COMUNISM! si mai cunosc cativa oameni, printre care si cativa care au, surpriza, in jur de 50 55 de ani. or fi si mai batrani…
    iata ce vreau eu, ca producator si comerciant simplu de balamale: vreau ca un timp scurt de tot, nu stiu cat, sa zicem un an sau doi asa… sa RENUNTAM complet la asigurarile de sanatate, asanumitul FASS, sa vedem ce se intampla. asa vom putea RESETA tot sistemul si reforma va fi implicita. nu va mai fi nevoie de vreo transparenta in sistem, pentru ca pe acolo nu se vor mai vehicula bani. nu va trebui sa mai evaluam daca avem destui bani pe ici, pe colo. nimeni nu se va mai intreba DE CE NU SUNT BANI in spitale sau pe oriunde. nimeni nu se va mai intreba de ce trebuie sa dea bani la doctor cand ajunge la spital. fiecare om va plati DIN BUZUNARUL PROPRIU orice serviciu medical, stiind un tarif clar al fiecarui serviciu pe care il vrea INCLUSIV URGENTELE. pentru urgente medicale fie vor plati tot atunci rudele unui bolnav, din buzunar, sau vor face un credit fulger la o banca. foarte foarte simplu. nu vad absolut NICI O HIBA in acest plan. trebuie sa vedem ce o sa se intample. sunt aproape convins ca orice problema se va rezolva spontan ! plus ca eu eu zic ca nu e asa greu, doar nu suntem la atatea zeci de ani de cand medicina practic nici nu exista. are cineva vreo problema ?
    catre shrek2, fratele meu dintr-o mama diferita, nu e chiar asa. SUA nu e un exemplu bun. acolo e capitalism crancen de multa vreme si liberalism economic de cea mai dureroasa speta. inafara de faptul ca acolo daca nu ai asigurare, mori pe strada fara alte comentarii. ministrul nicolaescu nu a apucat sa faca mai nimic, dar ce a initiat el nu e egal cu zero si era in directia buna: a dat bani la medicii de familie, medicii de familie au dus-o bine o vreme, multi studenti se orientau inca din facultate pe specialitatea asta. iar ca sa-ti combat ideea ta, afla ca in SUA medicul de familie este si a fost intotdeauna mai bine platit ca un medic de spital, te asigur. inafara de niste chirurgi cu experienta, cu contracte mamut, de peste juma de milion de dolari, medicul de familie a fost rege in SUA. inafara de asta cunosc cazuri de oameni care ajunsi la 65 70 de ani ca medici de familie si avand conturi si proprietati greu de imaginat pentru noi ca romani, la ora 2 noaptea daca primeau telefon ei veneau cu mare placere acasa la pacient. ei, cum crezi ca poti motiva un om sa aiba nivelul asta de dedicatie PENTRU MESERIA LUI si nu pentru oamenii care sufera neaparat.
    inafara de asta, nu stiu ce zici tu de imprumut la banca, dar e asa: acolo faci IMPRUMUT pentru ca sa faci facultatea de medicina; medicina dureaza in state 4 ani si pentru asta ei fac de obicei un imprumut de cam 200 000 $. pentru banii astia exista un program special national de imprumut pt. tinerii medici si la ei apeleaza marea majoritate a medicilor, inafara de cei din familii superbogate. acesti bani ei SE ANGAJEAZA sa ii dea inapoi in decurs de 10 ani dupa ce au absolvit, fara dobanda, sau, ca alternativa, sa nu-i mai dea inapoi dar sa se duca sa practice minim 10 ani ca medici de familie sau cine stie ce altceva in zone mai defavorizate de acolo de genul Oregon sau Alaska sau astea, mai marginalizate dpdv medical. acolo ca rezident salariul tau se zbate pe parcursul a 3 4 5 ani in jurul a 50 sau 60 de mii de dolari americani, timp in care ei se chinuie sa-si plateasca si cat mai mult din datoria de 200 000. insa odata ce ajung sa practice ca specialisti pe contracte substantiale, se schimba treaba pt ei 😀 singura diferenta in mentalitatea lor dintre medicul de familie si specialistul de spital e cu privire la cat de mult te plictisesti intr-una vs cat de mult timp liber ai in cealalta. medicii de familie, atunci cand am luat eu cunostinta cu situatia, aveau foarte mult timp liber pe mana. un medic de vreo 45 de ani lucra 3 zile pe saptamana cate 4 ore pe zi, in rest boierie pe capul lui, treaba mergea bine, nu avea rost sa se streseze. desigur ca avea Rolls si de la poarta pana la casa mergeai 500 m. si in NICI un caz nu avea 1200 de pacienti, dreq, unde la noi au inscrisi de la 2000 in sus! asta se intampla undeva prin anii 90, mai degraba pe la inceput.
    medicii de familie sunt FUNDATIA, caci ei iti economisesc bani, supraveghind starea de sanatate si nelasand bolile sa se complice, devenind astfel infinit mai costisitor de tratat.

  11. Iar nu sunt de acord! 🙂
    Zice J.C. ca nu sufera de boala.. dar unde v-ati scolit? nu in Romania comunista! sau ati fost la scoala in america?
    Boala se ia din procesul de invatamant care a format “handicapati” din punct de vedere social! E cineva, din generatiile de dinainte de 89, care a auzit in scoala de “educatie civica”? sau de “dreptul la libera exprimare”? dreptul la opinie?

    Eu nu neg ca e greu sa recunostem ca “suferim” de lipsa de educatie civica! E greu sa recunostem ca suntem “needucati civic” !
    Noi (sau marea nostra parte), ne-am format profesional (in regimul comunist sau neo-comunist) cu gandul la privilegii necuvenite, ne-am facut doctori, functionari, sau judecatori cu gandul la veniturile (din spagi) pe care le-am putea avea! De unde am capatat oare aceste dorinte malefice? De la profesorii nostrii? s-au ma insel cumva?
    Iar daca nu am reusit (s-au n-am vrut) sa ajungem in slujba statului, am trecut in sectorul privat unde am fost “cinstiti” si am facut profit numai pe “cai corecte”! Am experiente pe ambele parti ale baricadei! Stiu ca jocul coruptiei, a fost intretinut si stimulat din plin mai ales de societatile comerciale…
    Nu arunc in aceeasi oala pe toti, dar de fiecare data consolarea era ca “altfel nu razbesti prin hatisurile birocratice”… Nu aveai prea multe sanse altfel, ce-i drept, de unul singur! Caci toti erau deja “bolnavi” dupa banul negru! Si ar fi vadut-o si pe ma-sa si pe tat-su pentru o spaga suficient de mare!

    Astfel, a nu avea educatie civica la scara nationala, cu tot ce incumba, reprezinta baza sindromului de boala comunista! si manifestarile acestei boli se vad tocmai in propagarea acestor practici, anti-civice!
    Nu numai coruptia sau spaga sunt semne ale bolii, ci si lipsa de reactie civica, indiferenta de turma, sau asteptarea unui “conducator-berbec” providential care sa ne scoata din mizerie sunt, de asemenea, semme de boala cronica !

    Desteapta-te romane ….

    Toti suntem foarte documentati, cum e ici, cum e colo, dar cum e al noi in ograda, si cum am putea sa facem sa fie bine, LA NOI IN OGRADA, nu vedem!
    Iarasi un semn de afectare !

    Domnilor doctori, ce va opreste sa va alegeti un lider, sa faceti managementul unui spital, cu bani care ii aveti?
    Va spun eu ce!
    Faptul ca va asteptati sa vina “FAT-MANAGER FRUMOS” care sa faca “plici” si dintr-o data sa vina medicamente, seringi, cadrele lipsa, etc!
    Managementul sanatos nu se face de catre o singura persoana!
    Se face intr-o ECHIPA de oameni competenti! care stiu si vor sa aplice corect instrumentele de management in spitalul lor! Si nu sunt fatarnici ca-si ascund incompetenta si relatiile “obscure” pe care le au cu firmele de medicamente sau aparatura!!!! care sug banii spitalelor, ai pacientilor pana la urma!
    Am lucrat la astfel de firme si stiu ca preturile de achizitii ajung sa fie peste 100% mai mari decat pretul de piata!
    Este multa mizerie, si este foarte aproape de noi! nu va mai lasati orbiti de frici sau gogorite! Nu mai postati in figuri jalnice, caci jalea o sa fie de noi!
    Recunoasteti ca trebuie sa faceti ceva, si incepeti din imediata vecinatate, chiar de la locul de munca oricare ar fi el, bugetar sau privat!
    Recunoasteti ca suntei “bolnavi”, si rugativa pentru sanatatea voastra macar… daca mai mult nu puteti face!

    J.C., ai putea recunoaste ca nu ai acceptat sa mituiesti pe nimeni pentru a obtine vreo facilitate, medicala, juridica, fiscala sau de alta natura, necuvenita?
    Ai avut vreodata impulsul de a te opune acestor “obiceiuri”? daca nu, inseamna ca suferi, alaturi de celialti de boala!

  12. E dureros ce se intampla in Romania!!! De ce l-au acuzat pe Ceausescu de genocid?
    Am 54 de ani si toata viata am afirmat ca CEI CARE ASIGURA SANATATEA MINTII SI SANATATEA CORPORALA A UNEI NATIUNI AU DREPTUL LA PRIVILEGII.
    Si nu sunt nici profesor si nici medic. Un medic , daca nu studiaza 3-4 ore pe zi,se plafoneaza in timp. Asta e tot munca!!!
    As propune celor doua categorii sociale cele mai mari remunerari din tara, si nu politicienilor,notarilor, avocatilor, judecatorilor,procurorilor,pe acestia eu facandu-i vinovati de toata legislatia bramburita si de toata coruptia din tara.
    Dar la fel de bine trebuie sa recunoasteti domnilor medici, ca aveti printre dumneavoastra colegi care conditioneaza actul medical de ciubucurile pe care le primesc.
    Si nu trebuie sa uitati ca toata baza materiala pe care ati avut-o la dispozitie pe timpul studiiilor,in final este rezultatul muncii taranilor si muncitorilor , pe care in ultimul timp toate celelalte categorii sociale le blameaza. Si care au niste venituri mizerabile.Deci, nu mi se pare normal ,ca veniturile unui medic din Romania sa se compare cu cele ale unui medic din Anglia, Franta, etc.,dar nici sa il lasi sa ajunga sa conditioneze actul medical de atentiile pe care le pretinde.
    As dori din tot sufletul sa traiesc ziua in care munca dumneavoastra sa fie apreciata just, dar si atitudinea tuturor medicilor sa fie pe masura.

  13. octavian, amice, sunt foarte tanar, indeajuns de tanar incat sa fi fost scolit doar in Romania, cel putin la inceput, si mai departe, si totusi sa fi scapat deja de regimul comunist in scoala. recunosc ca am mituit si eu odata pe cineva: prin 2000 sau 2001 cam asa, eram mai tanar si fara metoda si aveam si eu o prietena pe care nu stiam cum sa fac sa se inmoaie mai tare fata de mine, ca deh, aveam si eu niste pasiuni cu ea… si recunosc ca mi-am incalcat spiritul asta civic si principiile mele morale si m-am lasat implicat intr-un act de coruptie, doar ca sa… obtin o facilitate, ca sa zic asa 😀 o facilitate catre inima ei. e drept ca nu a fost mult mai mult de o ciocolata 😀 dar nu ma simt mai putin vinovat.
    acuma, trecand peste ineptii, deja consider ca este putin tardiv pentru legea lustratiei, al carei mare fan si sustinator am fost inca din frageda pruncie. tatal meu are aproximativ varsta lu’ valer si el insusi NU A DAT NICIODATA nimic nici unui functionar public pentru a-si inrauri vreo shmecherie, nici inainte nici dupa revolutie. si la ce i-a folosit asta ? a fost, dupa umila mea parere, un om de reala valoare in domeniul sau, dar a fost marginalizat in mod sistematic, si atunci si acum, a fost umilit si s-a scuipat pe el practic, astfel incat el a fost nevoit sa se dea la o parte din fata curentului de ploconiti si cocosati care si-au urmat calea catre varfurile ierarhiilor, lingand cururi catre in sus si dand cu bocancul catre in jos, in ceilalti. desi sunt mandru de tatal meu, nu sunt eu ala care sa decida cum e mai bine, sa ai statura si sa ajungi marginalizat sau sa fii un vierme si sa iti fie bine? si nici despre ce este intre aceste doua extreme.
    nu asta e raspunsul, la ora actuala.
    raman la propunerea mea: SA AVEM O LEGE PRIN CARE SA RENUNTAM DE BUNA VOIE LA ASIGURARI SOCIALE DE SANATATE. in felul asta banii pe care i-am da la buget ar ramane in buzunarul nostru iar noi insine am avea un CONTROL DEPLIN asupra lor. am putea face CE VREM cu ei. sa ii dosim prin saltele, sa ii cheltuim aiurea sau chiar sa avem initiativa sa ne facem, la o adica, DOAMNE AJUTA, o asigurare privata si sa vedem ce noua initiativa legislativa ne-ar trebui de acuma in colo 😀
    inca nu vad pe nimeni in stare sa vina cu o idee sau cu un plan mai bun. sau macar cu niste contraargumente solide la varianta asta. mai astept ?

  14. @JC
    Stimate Domn… am vorbit la Hollywood pentru un serial SF cu propunerile Dvs. Au fost foarte interesati. Dar au zis ca se mai gandesc. Pentru ca filmele cu morti si oameni care nu au de unde sa plateasca nu au cum sa dea pe marile sau micile ecrane… Si-au cerut scuze…

  16. bogdan radu, filme din astea o sa vezi la televizor din ce in ce mai des vrei nu vrei, sa stii!
    cum propui sa rezolvi problema beneficiilor pentru cei care nu si le permit ? sunt doar curios.

  17. Pentru Alina [alinaadi-Adi fiind probabil sot sau prieten]

    Ai probabil 35-40 ani,deci ai prins si perioada comunista. Cum poti sa spui ca daca nu ne convine ceva trebuie sa nu acceptam? Uiti ca noi suntem pe mosia statului,unde daca nu respectam regulile sistemului putem fi aruncati in strada.Noua ne este foarte greu sa renuntam la profesia pentru care ne-am pregatit zeci de ani. Nu uita ca un bun profesionist ajungi abia la 40-45 ani.Majoritatea dintre noi activam la sute de km. de locul in care ne-am nascut,ne-am facut un rost acolo. Nu ne putem converti dintr-o data la alta meserie,aruncind peste bord o viata de munca de studii.
    AI DREPTATE INTR-UN SINGUR LOC: NU SUNTEM ORGANIZATI INTR-UN SINDICAT PUTERNIC.
    Citind ultimul tau comentariu mi-am dat seama ca intradevar noaptea ti-a fost un sfetnic bun. Ti-ai dat seama ca trebuie sa actionam unitar ,pacienti si medici ,prin organizatii legale,sa schimbam sistemul.
    Numai o relatie solida, de incredere intre medic si pacient duce la un rezultat medical bun . Din pacate si regimul comunist si cel capitalist[salbatic] au distrus aceasta relatie, prin media. Te sfatuiesc sa te duci numai la medicii care iti inspira incredere.Daca esti agresiva obti ostilitate.Unii au chiar dreptul sa refuze sa te trateze ,trecindu-te la alt medic ,dupa ce ti-au dat primul ajutor[nimeni din lume nu-i poate obliga sa te trateze,chiar daca tu vrei].Apropos ce meserie ai?

    Pentru cei care cred ca sistemul privat rezolva problemele din sistemul de stat:

    Spun si eu intr-o alta forma ce a spus vgeorgicas in 13 febr[care era foarte nervos].
    Sistemul privat din Romania nu poate rezolva decit lucruri marunte[cel mult o nastere normala sau interventii chirurgicale minore] si investigatii paraclinice[nu intimplator cele mai multe clinici private au profil paraclinic] .Marile interventii chirurgicale,politraumatismele,complicatiile se vor rezolva numai in spitalele de stat,pentru ca acolo sunt echipele multidisciplinare[ATI,chirurg generalist,cardiolog,diabetolog,internist,ortoped,etc] care se pot aduna imediat pentru a lua o hotarire.Nici un serviciu de salvare nu va indrazni sa indrume un politraumatizat spre o clinica privata. IN PLUS SISTEMUL DE SANATATE AL ROMANIEI NU POATE SUPORTA CHELTUIELILE IN SECTORUL PRIVAT,DE ACEEA NU SE FACE NIMIC.

  18. Pentru J.C.

    Nu se poate renunta la sistemul de asigurari de sanatate de stat,pentru simplul motiv ca cheltuielile pentru un bolnav care are o afectiune majora [exemplu un politraumatizat] necesita mai multe operatii si o lunga perioada de spitalizare.Ce sa mai zic de operatiile pe cord,malformatii ,neoplasme,etc, care costa sute de milioane si chiar miliarde. Repet, sistemul privat nu este dezvoltat sa preia o parte din atributiile sistemului de stat si sunt citiva oameni in tara care pot sa suporte cheltuielile.Ce spui tu este un non-sens.

  19. iata, stimabile domn doctor ion albu, de ce zic ca sistemul nu are nici o sansa de revigorare si pentru binele nostru trebuie RESETAT, rebootat daca vreti, reinstalat 😀 cel putin asa oamenii au ocazia sa vada cat valoreaza sanatatea lor. altfel vor ramane cu ideea imprimata de comunism ca mentinerea sau redobandirea starii naturale de sanatate este un bun GRATUIT. o sa doara putin, da, dar macar nu o sa doara multa vreme.

  20. Pentru J.C.

    Ai dreptate trebuie regindit tot sistemul. In ceeace priveste bolnavii nu vor sti niciodata cit costa sanatatea lor,sau nu vor sa stie.

  21. intr-adevar, saracii de noi, NU vrem sa stim. ne este teama sa avem nevoie si pur si simplu sa NU avem de unde, sa nu putem, sa nu existe. iata raspunsul! iata de ce preferam sa avem aceasta urma de sanatate la noi in tara, mentinuta statal si institutional! ca sa ne amagim pe noi insine, sa avem macar o speranta ca nici o secunda nu suntem total descoperiti si lipsiti de aparare in fata bolilor sau a accidentelor. iata ce ne omoara, si anume TEAMA DE SUFERINTA! teama de suferinta este mai daunatoare, prieteni, decat suferinta insasi.
    imi pare rau pentru asta! nu avem decat ce meritam…

  22. Pt. Ion Albu
    Sunt Alina si Adriana. Am 39 ani, sunt din Timisoara si sunt “somera”.
    Am lucrat ca dactilografa, ca secretara si consilier tranzactii imobiliare. Am doar FACULTATEA VIETII care este singura facultate care nu se poate cumpara pe bani, iar experienta este acumulata odata cu teoria, apoi pusa in practica. Iar daca doresti sa fi cel mai bun, ai 3 lucruri de facut: PRACTICA, PRACTICA si iar PRACTICA. La fel ca si la alte facultati. Pana in acest moment am fost in stare sa-mi asigur supravietuirea. De aici incolo voi lupta sa-mi castigviata. Si mi-o voi castiga! A trai nu inseamna a supravietui. Iar succesul meu depinde doar de mine. Nimeni nu ma poate opri. Mi-as fi dorit sa fiu psiholog si-am mai citit cate ceva, dar n-am avut timp pt. facultatea de psihologie, deoarece facultatea vietii mi-a acaparat timpul, resursele, energia … totul … si nu-mi pare rau.
    Sunt foarte de acord ca va este greu sa renuntati la meseria pentru care v-ati zbatut atatia ani, doar ca eu nu am spus sa renuntati la meserie. Ci s-o puneti la loc de cinste prin neacceptarea rahaturilor. Sa-i dati valoare. Sa va dati voi insiva valoare.
    Am spus sa fiti solidari, dar am uitat sa specific sa va si sincronizati. Si-atunci daca toti doctorii ar refuza DEODATA toate rahaturile, ei pe cine ar mai arunca in strada? Ca doar n-o sa arunce toti doctorii in strada…
    Ne lasam guvernati de FRICA de a ne pierde posturile … dar ma intreb si va intreb … ce pierdem? … astea sunt posturi si meserii de valoare? Valoarea noi le-o dam.
    Ma intreb acum, oare dl. Sebastian, prin acest gest, nu-si risca meseria? Nu risca sa fie aruncat in strada? Risca d-lor. Si risca foarte mult, dar asa cum i-am mai transmis, ii mai transmit inca o data … RASPLATA II VA FI PE MASURA FAPTELOR!
    Iar daca vrem schimbare, aceasta va trebui sa inceapa cum bine a zis dl. Octavian mai sus – cu noi insine. Schimbandu-ne interiorul (ideile si mentalitatea) vom schimba exteriorul (experienta) iar a ajuta pe cineva sa-si schimbe ideile se numeste ceva ce este CONSTRUCTIV – aviz d-lui care m-a facut anarhista si care incerca sa-si justifice apoi faptele.
    Privind adevarul in fata, aceste ne va elibera. Fugind de el si ascunzandu-ne gasind alibiuri si scuze, vom alerga pana vom obosi, dar adevarul ne va ajunge din urma – pe fiecare – mai devreme sau mai tarziu.
    Pe drumul meu am invatat ca “nu exista reveleatie mai mare decat cea a gasirii lui dumnezeu” si pot confirma asta. Eu l-am gasit pe dumnezeu si-l vor gasi toti cei care il vor cauta cu adevarat si vor intelege ca asa este – NU EXISTA REVELATIE MAI MARE!
    FITI BINECUVANTATI – TOTI!

  23. Pentru Octavian

    Intrebi ce ne opreste sa alegem un lider si sa facem managementul unui spital cu banii pe care ii avem.Se vede ca nu stii cum sunt numiti managerii si consiliul de administratie intr-un spital.Medicii nu au nici un cuvint.Voi alegeti politicienii si acestia numesc managerii dupa criterii politice. Unii nici macar nu sunt medici si habar nu au ce se intimpla prin spitale. Altadata sefii de sectii puteau sa vina cu propuneri la raportul de garda saptaminal.Astazi [ca in spitalul meu] se fac 1-2 rapoarte pe an.

  25. io nu cred ca domnu doctor chirculescu risca ceva. chiar imi scapa ce ar putea sa riste…
    am insa o intrebare pentru oricine e medic pe aici pe blog, oricine e student la medicina, rezident, medic de orice specialitate, whatever: voua vi se pare imoral ca daca un om vine la dvs., sa-i ziceti “nu sunteti in pericol imediat. daca vreti sa va consult va costa ATATA!” ??? nu e o intrebare retorica, nu e cu subinteles, nimic de genul asta. vreau doar sa stiu cum ganditi conform eticii, autoeducatiei, observatiilor asupra sistemului si conform scolii respective. sunt foarte curios.

  26. Pentru Alina

    Sa sti ca mie personal nu mi-e frica de nimeni si de nimic.Eu am vorbit in numele colegilor,care aproape toti gindesc asa.Eu sunt un om direct ,uneori cam repezit,dar totdeauna am pus meseria deasupra.Totdeauna am facut tot ceam putut mai mult,ca sa-mi dovedesc mie insumi ca sunt bun medic,pentru ca pe mine nu ma pot minti.

  27. mai citeste odata postul ca sa afli ce vor face pensionarii, te rog! as putea sa repet si sa zic ca APARTINATORII platesc pentru ei, cum ai platit tu pentru parintii tai, dar prefer sa te rog sa recitesti postul ! 🙂

  28. Pentru J.C.

    Daca un medic cere direct sau se copmporta in asa fel incit sa dea de inteles ca trebuie platit trebuie sanctionat. Nu uitati ca de multe ori un bolnav este aminat cu operatia din diferite motive[tratament cardiologic,anestezistul bolnav,chirurg bolnav,defectari de aparate ,lipsa de singe,etc,iar atunci bolnavul devine suspicios.
    MEDICUL POATE SA CEARA INTR-UN SINGUR CAZ ,LA CABINETUL LUI PRIVAT,DAR SI ACOLO TREBUIE SA AIBA AFISATE PRETURILE LA VEDERE

  29. da, pentru Dumnezeu, cunosc legea si am si o logica a moralitatii. in spitalul de stat nu ai dreptul sa ceri bani pentru ca mijloacele pe care le ai la dispozitie nu sunt ale tale, sunt platite tot de la buget. eu zic de situatia IN SINE, la cabinetul privat sau cand e chemat de acasa sau orice chestie de genul asta, cand medicul isi pune la dispozitie STRICT SERVICIILE SALE.
    tin sa aflu raspunsuri de la medici de varste cat mai diferite 🙂

  30. Doctorul Chirculescu nu pateste nimic,pentru ca este o somitate.Noi vorbim aici de medicii din spitalele mai mici,nu universitare,despre personalitatile slabe,despre cei fara pile,etc

  31. Pt. Dr. Albu, si ceilalti bineinteles 🙂

    Stiu cum sunt numiti managerii, dar tocmai ati raspuns la durerea mea!
    Intrebasti ce putem face noi medicii in fata acestori “numiti”? Pai tocmai despre asta e vorba!
    Ce au facut medicii pentru a se opune numirilor de “manageri” sau ce au vacut medicii pentru a sprijinii un manager “numit” in cazul in care l-au acceptat?
    Spuneam ca mangementul nu se face de un singur om!
    se face de o ECHIPA de oameni responsabil, sub coordonarea managerului!
    Va rog sa nu imi spuneti ca nu ati citit nici o carte de management !
    Cati oameni responsabili se afla la carma spitalelor?

    Cati directori de spitale sau manageri au mainile curate? Colegii acestor directori, medicii din spitalele pe care le coordoneaza, de ce nu se unesc sa puna capat mizeriei daca sunt constienti de ea?

    De ce asteptam sa sa vina “TATA MARE” sa ne scape de gunoaie?

    Va spun eu de ce, pentru ca suntem “bolnavi”!!!! Ne e frica de raspundere, ne e frica sa luam decizii, asteptam sa decida altii pentru noi!

  32. Revin, spunand ca Dvs, domnule doctor, macar aveti curajul sa vorbiti deschis despre problemele din spitale, si in modul acesta va plasati in tabara celor care vor sa curete sistemul de mizerii, a celor care, ca si mine “bolnavi” fiind, dorim sa scapam de “boala” care ne-a distrus toate simturile civice!
    Eu am infiintat un sindicat la mine in universitatea de medicina unde lucrez, si incerc sa ma lupt cu inertia din mine si din colegii mei, incerc sa ii constientizez de somnul in care ne aflam.

    Trebuie sa existe o formula de a-i scoate si pe acesti oameni din amorteala, pentru a reusi sa miscam ceva inspre bine 🙂

  33. Deşi am văzut că la un moment dat s-au rărit comentariile nu pot să cred că este o poveste de doar 12 zile (daca va uitati in jur genul de probleme semnalate in scrisoare se regasesc in domeniul oricaruia dintre noi, indiferent ca este mecanic sau profesor).
    Sunt o mama de viitor medic. Intr-un mod surprinzator subiectul m-a facut mai atenta decat dacă ar fi fost vorba de profesia mea (asistent social – alta jale care nici vorba să mai fie subiect). Am citit scrisoarea si am multumit divinitatii pentru claritatea cu care a fost exprimata si pentru că a atins puncte importante. Am urmarit reactiile si m-am bucurat ca demersul intr-un mod nesperat a avut rezonanta.
    Dar am avut si un fior de groaza la sentimentul unui deja vu. Sentimentul neputintei de dinainte de 1989. Cand am fi dat orice pentru sansa – pe atunci de neinchipuit- de a putea schimba ceva. De a avea noi posibilitatea de a face o schimbare desi majoritatea taceam. Am avut sansa. Dar iata-ne dupa 20 de ani dorind din nou macar pentru copii nostri sa fie altfel. Chiar daca noi, generatia la maturitate in 1989, nu am facut ce trebuia. Daca atunci mi-ar fi spus cineva ca ne vom regasi pe acelasi meridian dupa atata timp, cu toate idealurile pe care le aveam, cu toata forta care parea sa rabufneasca pur si simplu nu i-as mai fi vorbit.
    Acum totusi trebuie sa fac ceva. Toti cei care avem copii trebuie sa facem ceva mai mult decat am facut pentru noi. Pentru ca eu nu vreau ca atunci cand o sa fiu bunica sa-mi trimita copilul meu bani din strainatate sa pot sa-mi vizitez odata pe an nepotii si in rest sa ma uit la poze sa ma gandesc la cate le-as fi putut spune in romana despre devenirerea ca om. Si acel ceva trebuie sa fie orice in afara de adaptare. Trebuie sa putem face ceva ce orice om in deplinatatea facultatilor si capacitatilor ar face cu un rezultat semnificativ. Fara scuza de la inactivitate ca nu se face primavara cu o floare. Stiu ce. Ce nu stiu este cum ar putea fi cat mai multi capacitati. Este ceva atat de simplu incat reactia ar fi: “doar atat?” . Dar n-am spus ca e usor. Am putea pur si simplu SA NE FACEM MUNCA IN FIECARE MINUT . Sau daca nu va place termenul inlocuiti-l cu un sinonim : datoria, sarcina, treaba, slujba, serviciul, lucrul, menirea. Sunt sigura ca in mintea noastra fiecare avem o reprezentare pentru activitatea care depusa sistematic ne face la sfarsitul zilei sa simtim ca nu am trait de pomana. Daca fiecare ar face asta cat de bine e in stare, cu toata capacitatea si fara a cauta motive de sustragere, de ocolire sau de amanare nimic nu ne-ar mai sta in cale.
    V-ati putea inchipui cum ar arata tara asta daca macar cinci ani (ce sunt cinci ani fata de 20 cat am pierdut acum si alti 20 inainte?) fiecare si-ar vedea de treaba in modul cel mai onest si perseverent cu putinta in fiecare minut (de serviciu, de familie, de el insusi)? Fiecare… nu ca licenta poetica ci chiar FIECARE. Poate altor popoare nu le-a ajuns cutitul la os. Dar am impresia ca noi ne aflam intr-un punct in care ori strangem randurile ori ne vom imprastia in cele patru zari .
    Este evident ca nu am nici puterea de a exprima cu atata claritate ce gandesc, cum a fost scrisoarea de la care am plecat, nici puterea de a urni oameni sau atitudini. Dar chiar nu stiu ce n-as da sa fie CINEVA sa faca ce am scris mai sus. Deocamdata eu o sa incep cu mine insami.

  34. Draga J.C. – Ma intreb cu cati batrani ai stat de vorba in ultimul timp? Eu mi-am facut timp si pentru asta. Si tin sa te anunt ca:
    1. Sunt batrani care NU au aparinatori care sa-i sustina,
    2. Mai exista o categorie de batrani care desi au apartinatori, apartinatorii refuza sa-si ajute parintii (din diverse motive),
    3. O alta categorie de batrani este aceea care au apartinatori, dar pe care INCA, batranii ii sustin – pentru ca sunt niste puturosi, betivi, – “lepre”
    4. Si mai exista o categorie de batrani care au aparinatori, care ar vrea sa-si ajute parintii, dar sunt ei insisi prea mici si abia se sustin pe ei, daramite sa-si mai sustina si parintii.
    Si poate or mai fi si alte categorii, eu pe acestia i-am intalnit ….
    Acesti batrani ce sa faca?

  35. @J.C. in niciun caz nu trebuie sa picam in extrema celalalta. Nu sunt de inclinatie stangista sau ceva de genul acesta… Dar este foarte greu d einteles cum au reusit sa ajunga bogati niste rupti in cur inainte de asa zisa Revolutie… Iar banii lipsa din sistemul sanitar si din alte sisteme de acelasi gen ii vom gasi exact in bogatiile acestor oameni. Si nu ma refer la bani furati, ci si la timpul pierdut pentru afacerile lor in loc sa se ocupe de sistemele sociale din tara.
    J.C. nu stiu si nu ma intereseaza ce faci tu in viata de zi cu zi, dar ti se pare normal ca un profesor universitar dupa 40 de ani d emunca sa aiba pensie 8 milioane? Stii cate ore sta in picioare un profesor? Stii ce afectiuni are la batranete? Cu ce sa fie tratatate? Pt medicamentul compensat dr a cerut jumi juma banii (adica da reteta gratis daca ii da jumate din cat ar costa medicamentul)
    J.C… stii cat a luat ca pensie un batran care a muncit toata viata pe camp?

    Ar fi frumos ce spui tu, dar oamenii din tara NU sunt platiti la nivelul nevoilor de supravietuire, mai ales intr-un sistem ales de tine…

  36. prieteni, dupa cum zicea si un vechi amic de al meu winston churchill “nu va pot oferi decat sange, lacrimi si sudoare”. iata alternativa, dragii mei, iata dincolo de alternativa, lucrul care se va intampla de la sine si noi nu putem sa ne opunem. nimeni nu poate! noi de atatea decenii neglijam in mod institutional si sanatatea si educatia, iar acum a venit timpul sa platim pentru asta. zicea cineva acum multe milioane de posturi despre nu stiu ce bumerang. acesta este bumerangul. va fi rau iar tot ce putem face este sa ne punem fiecare dintre noi pe noi insine la adapost si nimic mai mult. multi dintre noi vor suferi, multi dintre noi nu vor supravietui. iata ce inseamna o reforma si o tranzitie veritabila, catre ceea ce inseamna MUNCA si PLATA ei directa. oamenii nu pot munci mult timp si cu spor daca nu sunt rasplatiti echitabil si anume pentru fiecare dram de energie cheltuita.
    ceea ce propuneam eu mai sus se va intampla fie ca noi vrem sau nu vrem. vom suferi iar apoi lucrurile se vor imbunatati. cel mult putem sa ne chinuim ca sa scurtam perioada de suferinta. imi pare rau pentru cine nu e pregatit, dar suntem in faliment… pe orice lider sau om politic care va avea taria sa recunoasca asta si sa se comporte in consecinta, putem sa-l avem drept reper si capatai.

  37. Intamplator sau nu(pentru ca nimic nu este intamplator)l-am cunoscut pe doctorul
    Florin Chirculescu care la ingrijit pe fratele meu cu tot profesionalismul de care trebuie sa dea dovada toti cei care isi aleg aceasta meserie, (in ideia ca a fost un caz fara scapare ). Toata consideratia pentru acest doctor de toata isprava care a reusit sa spele rusinea si lasitatea castei medicilor de la noi din tara. A aratat tuturor ca
    in relatia pacient medic clasa politica a aplicat sintagma dezbina si condu.

  38. io nu vad in ce consta rusinea si lasitatea castei medicilor de la noi din tara. puteti, va rog, sa va abtineti de la asemenea calificari intr-o tara unde timp de 54 de ani fiecare locuitor a avut “rusinea si lasitatea” de a accepta regimul comunist, care suntem norocosi daca nu ne-a amprentat pentru eternitate !!!??? daca medicii sunt lasi, atunci e o tara de lasi in care nimeni nu poate sa acuze pe nimeni de lasitate, ok ? toti suntem la fel de lasi !

  39. iata un comentariu postat in timpul emisiunii “stirea zilei” din 17 februarie:

    Stimate Doamna

    Eu ca simplu cetatean nu sunt deacord sa mai platesc din propiul salariu CSA datorita faptului ca sistemul medical nu se orienteaza catre contribuabili ca pacient, doar catre interesele lor din sistem. Cea mai buna dovada sunt cazule descoperite de dumneavoastra si relatate de alte persoane. Cazurile de succes se refera in general doar la persoanele care au contribuit intr-o oarecare masura financiar catre medicul respectiv.

    Comment by florin — February 17, 2009

    iata pe cineva care nu stim si nu conteaza daca intelege is patrunde foarte adanc natura lucrurilor, concluzioneaza si reactioneaza FOARTE CORECT chiar daca strict intuitiv: omul isi plateste taxele si constata ca acestea se duc aiurea si ca nu se intorc in folosul lui; in concluzie, nu mai e deacord sa le plateasca. E CEVA MAI LOGIC DE ATAT ?
    asta zic si eu, nu mai putem face asta. bugetul este centralizat, delationat, muls, supt, rupt, asanat si cand mai ramane de o schioapa, este prost administrat. sistemul sanitar trebuie regandit.
    duceti descentralizarea pana la capat, lasati-i pe oameni sa decida singuri cat pot si cat vor sa plateasca pentru asigurare. lasati medicina sa capete valoare, oameni buni, ca momentan e nejustificat de ieftina!
    cred ca pana la urma si un sistem din asta de coplata ar merita incercat, personal sunt curios cu privire la dansul. tot ce stiu e ca orice om pus in orice functie care are aceeasi perspectiva de rasplata INDIFERENT cat de bine sau prost isi face treaba, incetul cu incetul ajunge sa si-o faca prost de tot. un sistem de plata asa regresist si chiar comunist nu poate sa functioneze intr-o meserie asa de noua si care se dezvolta pe principii liberaliste.

  40. @ JC
    Citez:
    “poate tu poti ca stii sa scrii si sa citesti, ca si mine, si ca altii care, din pacate nu sunt cat ar trebui de multi prin tara asta. sunt foarte multi oameni care NU au cu ce sa contribuie la fondul de sanatate”

    Exercitiu de logica
    1.Premize
    Un sistem de stat de sanatate este insificient.
    Un sistem privat de sanatate este util.
    2. Evidente
    La un serviciu de sanatate al statului are, de jure, acces orice cetatean al staului cu pricina.
    La un servicu privat de sanatate are acces NUMAI un platitor al respectivului serviciu
    3. Incompatibilitati
    Oamenii care NU au cu ce sa contrubuie la fondul de sanatate PAR sa fie imcompatibili cu un serviciu privat de sanatate.
    4. Intrebare
    Ce facem cu acesti oameni ?
    Cum le asigura statul in care s-au nascut acestor indivizi unul dintre drepturile fundamentale ale omului : dreptul la viata ?

    Sunt de acord cu toate. Sanatatea este scumpa. Sanatatea trebuie platita. Cum isi poate plati sanatatea insul care nu are nimic ?

    Si, daca nu ma insel, dumneata gresesti.
    Din cele mai vechi vremuri, toate grupurile sociale au ales sa-si pregateasca si sa-si remunereze intr-un fel oarecare indivizi speciali care sa se ocupe de sanatatea grupului. Cea mai veche activitate de acest tip a fsot activitatea de ajutor la nastere paralel cu cea de “vindecator”.

  41. @ JC
    Citez:
    “raman la propunerea mea: SA AVEM O LEGE PRIN CARE SA RENUNTAM DE BUNA VOIE LA ASIGURARI SOCIALE DE SANATATE. in felul asta banii pe care i-am da la buget ar ramane in buzunarul nostru iar noi insine am avea un CONTROL DEPLIN asupra lor. am putea face CE VREM cu ei. sa ii dosim prin saltele, sa ii cheltuim aiurea sau chiar sa avem initiativa sa ne facem, la o adica, DOAMNE AJUTA, o asigurare privata si ….”

    In acest moment, exista posibilitatea sa se faca o asigurare privata de sanatate.
    Pofteste de o fa. Nu te opreate nimeni.
    Ma intreb numai, CINE are sa te trateze.
    Revin la cea am mai spus.
    NICI UNUL dintre frunizorii actuali de sevicii de sanatate privati din Romania NU ARE capacitatea si dorinta de a ingriji boli SERIOASE si consumatoare de resurse.
    Exemplu domnului de mai sus : un politraumatism care necesita chirurg, neurochirurg, ortoped, hemodializa, plamafereze, CT, RMN, nutritie artificiala, ventilatie mecanica, chirurgie reparatorie…

  42. Buna Seara stimate D-le Doctor,sint intr-un moment de” acalmie “in aceasta clipa,fiind de garda in sectia de chirurgie a Spitalului Judetean de Urgenta din “Mecca Noastra”,in Alba-Iulia .Citind scrisoarea Dvs. adresata D-lui Ministru Bazac m-am gandit sa va scriu un scurt comentariu despre cum vad eu lucrurile despre starea actuala din sanatate,dintr-un alt spital (neuniversitar),din Ardeal.In primul rand trebuie sa remarcam faptul ca avem un nou ministru al sanatatii al carui nume incepe cu litera B ,nume care din istoria recenta a ministerului (Bartos,Bruckner,Beuran,Branzan)nu au fost de bun augur si nici foarte longevivi,astfel incat demersul Dvs. nu stiu daca va primi un raspuns de la actualul ministru,sa speram ca D-ul Bazac sa fie mai longeviv si sa tina cont si de parerea celor care lucreaza efectiv in sistem,nu doar de eminentele cenusii care elaboreaza strategii peste strategii in birourile ministerului fara sa fii consultat si/sau ingrijit vreodata un bolnav.Sint perfect de acord cu continutul scrisorrii Dvs. si am apreciat eleganta de care a-ti dat dovada in modul de redactare.Nu pot sa nu va scriu despre minunata mea zi de astazi care tocmai se termina(0 h 15″):de dimineata am fost convocati toti sefii de sectii de onorabila noastra conducere care ne-a anuntat sec ca nu sunt bani de salarii,ca pana vineri daca vrem salarile trebuie sa realizam cca 800 de externari pe spital,cu alte cuvinte sa dam to-ti bolnavii afara si daca e nevoie luni sa-i reinternam,daca nu sanitasul va face scandal,televiziune,ziaristi si o sa ne pomenim ca apare Arafat cu un Testarosa si osa vedem noi ce patim si ca ziua mea sa continue la fel de frumos,ma trzesc cu un bolnav trimis de un spital municipal,neanuntat,dupa o bine meritata spitalizare de 48h in care nu i sa facut mai nimic cu un volet costal,insuficienta respiratorie,hemo-pneumothorax drept,emfizem subcutanat generalizat,cianotic,prezentat de UPU ca si un caz banal,pe biletul de trimitere fiind mentionat sectia de chirurgie toracica Alba-Iulia,inexistenta in acest moment,ca circul sa fie complet il duc in sala de Op. unde nu am tub de dren cu marker iar in loc de sistemul de drenaj specific pt. un drenaj toracic inauguram un pet de 2 litri de Coca-Cola umplut cu cloramina pe jumatate,bolnavul respira mai bine saturatiile cresc,traiasca chirurgia Balcanica care iarasi a invins chirurgia imperialista,prin mijloace proprii si mult mai putin costisitoare,si ca sa-l trezim din amortire i-am infipt vreo 50 de ace pe intreg corpul(gandindu-ma ca poate ar fi mai bine sa ma las de chirurgie si sa ma apuc de acupunctura,ce zice-ti?).La scurt timp am internat un copil de 9 ani cu peritonita(probabil apendiculara)pe care nu l-am putut opera deoarece nu avem ketalar si aparent nici circuite pt.copii in caz de IOT.asa ca l-am trimis la Sibiu,dupa explicatii cu medicul de garda deloc incantat de altruismul Albanez,ulterior mi sa comunicat ca nici rahianestezie nu putem face fiindca nu avem cu ce decat dacaisi cumpara bolnavul marcaina de la farmacia X cu 11 lei fiola,pana la ora 20 ,dupa e closed,konet filma.Ar fi multe de spus,din pacate nu este probabil nici locul si nici ora potrivita,dar d.p.m.d.v. tot sistemul trebuie regandit incepand cu “numerus clausus” pt. facultatile traditionale(6) de medicina,modul de finantare al srviciilor medicale,plata personalului medical pe criterii clare,diferentiate pe date reale,codificate si nu pe baza de grile si raportari fictive .In incheiere cred ca cineva,de plilda Prof.Dr. Florian Popa,in calitate de presedinte al S.R.C. ar trebui sa-i atraga atentia D-lui ministru ca specialitatile chirurgicale sunt oblicate prin lege (data de M.S.)sa incheie asigurari de malpraxis in cuantum dublu fata de specialitatile medicale,dar in salarizare nu exista nici o diferanta care sa justifice pretentiile,asa ca fapt divers din Baicanica.Va doresc o seara linistita,cu stima al Dvs. Cristian Barbonta,M.D.,Ph.D.,surgeon somewhere in Dracula”s country.

  43. L-am avut pe tatal meu internat, printre altele si la Chirurgie toracica la Sp. Universitar. In lungul meu periplu prin aceea sectie, am reusit sa cunosc si sa vad comportamentul medicilor, asistentelor, infirmierelor. Cu mana pe inima, pot spune ca a fost un serviciu exemplar, atat profesionist, cat si ca relatie cadru medical pacient. Tatal meu a suportat interventiile la care a fost supus mult mai usor, pentru ca toti cei de acolo i-au insuflat incredere. Si s-au comportata asa, pentru ca efectiv, asa inteleg ei sa-si faca meseria, si in nici un caz nu mi-au dat impresia vreodata ca asteapta cineva ceva. Un simplu multumesc, spus din inima noastra a pacientilor, am vazut ca i-au facut sa se simta fericiti, multumiti ca au reusit sa faca pe acel pacient sa treaca mai usor peste suferintele lui. Si ca acel pacient pleaca acasa, poate ca nu vindecat ( unele boli sunt incurabile!), dar cat este posibil omeneste, d.p.v. medical, in stare ameliorata. Si cata rabdare au avut cu noi rudele pacientului, sa ne explice cat mai pe intelesul nostru, care este situatia.
    Si daca ar fi sa-i platesc personal pe acesti medici, cred ca in toata viata mea nu as reusi sa ma achit fata de ei. Toata stima pentru medici ca Valentin Axinte, Alina Olariu, Catalin Barbulescu, Florin Chirculescu si restul colectivului.
    Si ca ei am intalnit nu multi, ci foarte multi medici. Tot respectul! Nu voi gasi niciodata cuvintele necesare, sa-mi exprim multumirea pentru modul in care se dedica pacientilor. I-am vazut cu ochii mei, alergand intre saloane si sala de operatii, strangand din dinti. Le-am vazut epuizarea pe fata. dar nu am vazut niciodata pe fata lor, ca ar abandona misiunea sacra pe care si-au ales-o: de a incerca sa salveze cat mai multe vieti.
    Nu am sa uit in viata mea, chipul epuizat al chirurgului, cand a iesit din blocul operator, si a venit sa-mi spuna cum a decurs operatia cu bune si cu rele. Mi-am dat seama dupa fetele aproape desfigurate pe care le aveau cat efort, cata concentrare, cata atentie, le trebuie pentru fiecare interventie.
    Sistemul nostru sanitar putred, clasa politica si mai putreda, ce-si bate joc de tara asta sunt deplorabile.

  44. vad ca problema se ingroasa pe post-urile astea si ca din ce in ce mai multi frustrati ca re nu au capacitatea de a intelege ce inseamna ca un organism (nu organizm…..si daca toti isi baga si isi scot din tine, macar cand pronunta sau scriu cuvintele alea obsecene ale limbii si literatruii romane o fac corect din punct de vedere gramatical…….romanii nu fac “dezacoarde” cand e vorba de injuraturi :P) tarat, din punct de vedere al semnelor si simptomelor, clinice…..o dau in latura cealalta: RELIGIE!!!:)) bai oamenilor, fiti seriosi…..care religie?? de unde religie?? care Dumnezeu???? l-ai intalnit tu cumva? eu personal nu l-am intalnit si nici nu cred ca am sa il intalnesc vre-o data. o dati in religie si stiti de ce? cand omul da peste ceva ce nu isi poate explica sau nu poate intelege……clar e Dumnezeu, Sf. Petru, Maica Precista sau mai stiu e ce alti arhangheli, etc. (si asta e natrua umana, din pacate, pentru noi!) religia e o inventie transimisa genetic din generatie in generatie…….e o metoda de a pune piedica gandirii cu adevarat libere si necenzurate! traim in societatea anului 2009, in eterna si fascinanta noastra Romanie in care intr-adevar totul se reduce la BANI!!! cati mai multi BANI! raportat la societatea asta nu poti sa bei un pahar de apa daca nu ai un leu in buzunar.
    Culmea e ca medici din punctul asta de vedere sunt priviti ca o categorie sociala a parte (oameni cu bani) si multi dintre ei sunt chiar religiosi!!!
    1. medicii astia cu bani…….AU TOT DREPTUL SA II AIBA, SI MAI MULT DE ATAT AU DREPTUL SA AIBA E 1 MIL DE ORI MAI MULT DECAT SALARIUL DIRECTORULUI DE LA NUSH CE COMPANIE DE STAT, ETC!
    MEDICINA SI SERVICIILE MEDICALE, SI IMPLICIT CALIFICAREA SI REMUNERAREA MEDICILOR IMPLICA BANI, FOARTE MULTI BANI, EXTREM DE MULTI BANI.
    nici o alta meserie de pe lumea asta nu se poate compara cu cea de medic! SA VA FIE CLAR FRUSTRATILOR!!! aruncati cu atat de mult noroi in clasa asta sociala (ca asa e romanu imbecil, vede ca nush ce american l-a dat in judecata pe nush ce medic de acolo ca nu l-a tratat cum trebuie, sau ca i-a vorbit urat…….!BAH dupa juma de viata de scoala, asa prosti, corupti sau cum ne mai calificati voi, tot suntem mai culti decat voi mah!…..pai sa fiti si voi indreptatiti sa faceti asta in Romania atat timp cat o sa avem si noi salariile alora de prin america, si aparatura si tehnica lor ), de parca dintr-o data toti sunteti medici, toti sunteti specialisti si toti aveti o parere despre afectiunea unchiului, mamei, fratelui, etc. De unde si pana unde, de pe net, din Encarta? de unde dracu romanu a devenit bun la toate si mai nou si in medicina! habar nu aveti sa vorbiti corect gramatical si semantic limba asta, pe care o numiti materna, si veniti si tipati pe la usi si injurati si amenintati ca va duceti la nush care director (va duceti la dracu mah, ca tot pe mana noastra ajungeti) ca nu am spus “PREZENT” cand a venit domnu patron de firma cu 4 clase cu soacra la spital. exact cum spune J.C. la oi cu noi, exact la oi, sa ne facem veterinari sau ciobani…..sa vedem atunci ce mai faceti, la care director va mai duceti?
    nu uitati mai frustratilor , ca multi dintre voi cand ne vedeti in halate albe, parca il vedeti pe Mesia, venit sa va salveze……cum zicea unu o data (astia mai culti cred ca stiti la cine ma refer 😉 ) “Sfanta simplitate”
    ah si inca ceva, daca nu ne respectati ca oameni, sau pt faptul ca oricum avem mai multa scoala decat multi dintre voi…….respectati ideea ca voi veniti la noi cand aveti probleme, NU va cautam noi pe la usi! macar atat!!
    P.S. Giordano Bruno…..ultimele cuvinte, cand a fost ars pe rug pt erezie…vazand o baba care mai arunca un vreasc peste rug, ca sa arda mai repede Necuratu …….religia asta….oare nu e defapt PROSTIE?!

  45. O Doamne! Tibishor84…cu asa limbaj si …atitudine din partea unui medic (!?!?) nu mai conteaza deloc scoala “de jumatate de viata”. In mare…cam de asta sunt pacientii nemultumiti…de genu asta de “iesiri” care nu-si au nici locul nici rostul…pentru ca nu genereaza decat dezamagire.
    Cateva iesiri de genul asta din partea “halatelor albe mesianice”…si se va ajunge cel mai probabil la ceea ce se cheama EFECT PERVERS. Ar fi pacat…

    Numai bine!
    P.s. …si capetele luminate de atata gramatica ar trebuie sa stie: corect e APARTE nu “a parte” cit. (…Culmea e ca medici din punctul asta de vedere sunt priviti ca o categorie sociala a parte…”)- detalii in DEX.

  46. tibishor maica, daca tu esti medic , eu sunt popa.
    doctore, modereaza mesajele, ca sa nu se mai dea niciun analfabet drept medic. sau o fi facut facultatea “la particulara”, la fara-frecventa.

  47. Buna ziua!
    In ce priveste pe cei care acuza si arunca cu vorbe de genul: “cand ai ales aceasta meserie, ai stiut ce alegi”. Da, am ales sa fim medici si nu Mesia. Nici in Antichitate un medic nu a lucrat pe gratis, nici nu a salvat suflete. (asta e apanajul altor meserii; oricum, nici popa nu ingroapa si nici nu boteaza fara sa platesti taxa).
    Din motiv ce exista tot mai multi romani care gandesc asa, sper ca in curand sa nu mai existe medici in Romania. In ideea (asa se spune) ca fiecare natie isi merita soarta.
    Suntem un cuplu de medici, care dau salariile pe chirie si intretinere, plus mai ajunge ceva pentru cosul zilnic. Pentru carti sau cate o pereche de pantofi ne dau parintii bani. Ei sunt pensionari, iar anterior de asta au fost simpli muncitori. Cu jena spun, suntem aproape edentati amandoi si ne cumparam medicamentele. Si eu si sotul meu avem boli cronice.
    NU am conditionat financiar vreodata vreun caz clinic. NU am cerut bani in avans pentru vreun act medical.
    Nu stim ce este un concediu deoarece nu l-am luat pana acuma decat pe hartie. Nu poti pleca, atata timp cat telefonul suna continuu, sa revii la lucru. Oricum, mintea iti sta la “oare, ce s-o fi intamplat cu pacientul cutare?”.
    Am lucrat si ca medici de familie in mediul rural, zone defavorizate. Am lucrat 24/24, 7/7, zi si noapte. Am deschis usa pentru orice “bataie in geam”; am rezolvat fiecare caz chiar daca nu a fost urgenta. Am participat la garzile din centrele de permanenta. Si ca sa isi poata imagina unii ce inseamna a fi medic al tara, spun doar ca nu avem masina (nici in prezent) si tot ce inseamna drumuri spre “centru” (municipiul de care apartinem), la 70 de km, le efectuam cu un autobuz, care circula doar odata pe zi: pornirea la ora 4 dimineata, revenire la 17. Autobuzul era fabricat in anii 80, iarna inghetam de frig. Am locuit intr-un dispensar vechi, in care incalzirea se facea pe lemne (sotul mergea in padure sa le aduca) iar apa curenta nu era. Aduceam cu bidoanele din vecini. La un moment dat ni s-a atras atentia ca am putea sa ne spalam hainele in vale (da! ati citit bine, in apa curgatoare, in care de altfel satenii isi spalau masinile si animalele, caii, vacile). Ne-am gandit ca la tara va fi apreciata munca noastra de 24/24 iar satenii vor indruma pe primar sa ajute cu ceva stabilirea noastra acolo. Primar, care, la un moment dat a spus: “asa medici cum sunteti voi pot fi si eu”. Aceea a fost clipa in care am spus: “gata! plecam.”
    Sa stiti ca oamenii nu vor sa se vindece. Pentru ei nu conteaza sanatatea. Inca, au imprimat in creieri sloganul ceausist, cum ca toti suntem egali si la fel.
    Sunt de parere ca fiecare om isi are rolul pe acest pamant si fiecare este si poate fi util in vreun fel. Dar! A fi medic, inseamna mai mult decat a lucra 8 ore, mers acasa, baut, procreeat, recreeat.
    Am avut posibilitatea sa lucram in strainatate dar nu am facut-o de dragul parintilor. Ei sunt in varsta si am dori sa ii avem alaturi atat cat mai au de trait pe acest pamant. Ne sunt foarte dragi.
    Dupa ce am citit blogul dvs. am crezut ca ceva se va schimba in mentalitatea oamenilor. Apoi, am citit vreo doua comentarii postate aici. Mai mult nu pot. Doare.
    Tatal meu a spus, la vreo 2 ani dupa Revolutie: “Eu nu voi mai prinde schimbarile in tara asta. Si stii ceva? Poate nici tu. Eventual, copii sau nepotii vostri vor apuca vremuri mai bune.” Tind acuma sa-i dau dreptate.

  48. Tibishor84, nu face bine postul tau aici! Sunt unul dintre miile de pacienti care au un mare, mare respect, pentru cadrele medicale. Dar sincer, pentru tine, daca intr-adevar, esti cadru medical, nu as avea nici o bruma de respect. Pentru unii ca tine, se arunca apoi cu noroi in majoritatea medicilor. Dar nu cred ca esti medic, nu poti fi medic si sa ai asemena idei….Compatimesc acei pacienti care ar ajunge pe mana ta!

  49. Pt. Tibishor84

    Eu am spus sa mergeti la oi … si sustin ce am spus …
    Vreti salarii mai mari, dar nu STITI sa le cereti de unde trebuie si in mod ONEST … asa ca vi le faceti prin spagi.
    Vreti sa fiti respectati voi si munca voastra, dar pana sa va respecte altcineva – mai intai trebuie sa dati dovada ca va respectati VOI … ceea ce prin acceptarea rahaturilor (lucru in conditii umile, spagi, etc) nu o sa demonstrati nimanui si nici voua insiva ca va respectati pe voi si profesiile voastre – sau daca asta numiti voi respect de sine – imi cer scuze …
    “Daca vrei sa fi respectat invata sa-i respecti pe altii”
    Vreti respect din partea pacientilor, dar voi ii respectati pe pacienti?
    Sustin inca o data ca EU personal l-am intalnit pe dumnezeu, iar fiecare dintre voi este liber sa creada absolut orice doreste despre asta. Eu am credinta mea si nu mi-o poate schimba nimeni. Este formata in urma experientelor traite. Probabil voi fi acuzata de erezie – pentru ca dumnezeul pe care eu l-am gasit nu are absolut nici o legatura cu religia. Iti impartasesc (si nu doar eu – suntem deja multi) sentimentele in ceea ce priveste Religia care manipuleaza sau incearca inca intr-un mod disperat sa manipuleze lumea – bagandu-i frica in oase.
    “Einstein a fost intrebat odata de catre elevii sai: Daca exista dumnezeu?
    El a raspuns: Daca nu exista si credeti, n-ati pierdut nimic, dar daca exista si nu credeti – aveti ce pierde!”
    Eu sunt “somera” pentru ca refuz ca un angajator sa-si mai bata joc de mine – asta numesc eu respect de sine –
    Cat despre voi medicii as vrea sa va spun sa nu uitati ca voi medicii, fara noi pacientii n-ati fi nimic. Un lucru nu poate exista decat in context cu alt lucru – asa incat, fiecare lucru (profesie) are valoarea lui. Fiecare OM sub soare isi are contributia proprie in Univers asa ca incercati sa vedeti acest lucru si ve-ti intelege ca nu doar voi medicii sunteti valorosi in societatea asta, ci si noi suntem la fel de valorosi – oamenii simpli. Incercati sa lasati “superioritatea” deoparte pt. ca este cea care face cele mai multe ravagii. Nimeni nu este superior nimanui, atata timp cat intelegi fraza: NOI TOTI UNA SUNTEM!
    Cand nu exista decat UNUL singur si anume dumnezeu – acesta nu poate fi inferior lui insusi. Restul domnilor e CAN-CAN …
    Toti suntem dumnezei in formare sau altfel spus – in-formarea lui dumnezeu sau altfel spus – INFORMAREA LUI DUMNEZEU.
    Doar ca nu toti stim la nivel constient asta … Eu am aflat-o … v-o spun si voua … impart aici ce-am gasit eu in drumul meu si fiecare e liber sa creada in ce doreste. La fel de libera sunt si eu …
    Si cand nu ne dam noua insine valoare, nu dam valoare dumnezeului din noi, iar acesta se intoarce – tot catre noi – catre fiecare in parte si catre toti impreuna.
    Dumnezeul din noi se razvrateste oameni buni … un dumnezeu plin de dragoste, nu de frica – plin de dragostea de sine si nu in ultimul rand de dragostea de cel de langa noi.
    O sa aud probabil ca nu despre dumnezeu este vorba aici … dar eu STIU ca de aici porneste totul. Politica domnilor, este spiritualitate aplicata. Doar ca noi avem o politica proasta din cauza ca am inteles spiritualitatea gresit. Ni s-a spus din frageda pruncie in ce sa credem, nu am fost invatati sa credem in noi, nu am fost educati si incurajati sa traim si sa ne formam pareri proprii, pt. ca cineva, cu mult timp in urma, fiind guvernat de MAI MULTE FRICI, s-a gandit sa scape de propriile frici, bagand frica in altii – si a reusit.
    Spunea Basescu la un moment dat ca el l-a gasit pe dumnezeu pe mare … Eu l-am gasit in drumul meu … si fiecare dintre noi il va gasi in drumul lui, mai devreme sau mai tarziu …
    Draga domnilor medici si nu numai, dar in primul rand voua va spun … SA TRAIESTI FARA SA-L GASESTI PE DUMNEZEU SE POATE, SA MORI FARA SA-L GASESTI PE DUMNEZEU – ESTE IMPOSIBIL!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


− one = 7