(pentru că anumite lucruri trebuie să fie spuse, indiferent de consecinţe)
Domnule Ministru,
Sunteţi absolvent al UMF Carol Davila şi, deşi n-aţi practicat medicina clinică niciodată, ar trebui să vă reamintiţi că factorul care determină o bună practică medicală, chiar la nivel de sistem, este banalul parteneriat medic-pacient. Exact ca şi în afaceri, sau ca într-un cuplu, încrederea dintre cei doi membri ai parteneriatului este premisa care asigură ani buni de colaborare benefică sau, din contră, de suspiciuni şi dezgust. Marele avantaj al încrederii reciproce este că nu costă bani.
Mă tem că atitudinea dumneavoastră din ultima vreme nu a ţinut cont de acest deziderat elementar. Sper că numai din necunoştiinţă de cauză aţi accentuat actualul curent de opinie ce a transformat un parteneriat, şi aşa profund şubrezit de mulţi dintre predecesorii dumneavoastră, într-o relaţie antagonică: pacienţii şi medicii au ajuns să se privească unii pe alţii precum şoarecele şi pisica. Poate că n-aş fi ajuns să vă scriu aceste rânduri dacă n-aş fi avut recent o discuţie cu ruda unui pacient, care mi-a explicat cât de „prost” fusese tratamentul prescris de un coleg necunoscut. Din fericire pentru tagma noastră, pacientul fusese tratat corect şi, de altfel, avusese o evoluţie favorabilă, numai că prea lentă faţă de aşteptările rudei pacientului. Cu toate acestea, „diagnosticul” stabilit de ruda pacientului, fără multă vorbă, a fost următorul: acel medic necunoscut greşise tratamentul! Ţin să vă atrag atenţia, domnule ministru, că respectiva afirmaţie a fost făcută cu aerul că era de la sine înţeles că medicul trebuia să greşească, în ciuda faptului că-şi tratase corect pacientul care, la ora conversaţiei, se juca în parc, alergând cu fiică-mea de la un leagăn la altul, sănătos tun, într-o atmosferă extrem de geroasă.
Această discuţie nu este altceva decât chintesenţa a ceea ce înseamnă acum încrederea populaţiei faţă de medici. Cu tristeţe, trebuie să extrapolez de o manieră care o să vi se pară cinică: cazul extrem de la Slatina nu este, la rândul său, decât un simptom al maladiei sistemului medical din România. Numai că, această maladie este foarte bine mascată – v-aţi pus, vreodată, problema, cum de a ajuns să fie acoperită cu atâta perfecţiune?
Oare o să vă miraţi când o să vă spun că practicienii din România n-au fost luaţi prin surprindere de ceea ce s-a întâmplat la Slatina? Oare o să vi se pară bizar dacă o să vă spun că mă aştept la un deznodământ similar (cu groaza de a nu fi imputat, ca de obicei, tot corpului medical) în serviciul pe care îl coordonez?
De fapt, domnule ministru, motivul fundamental pentru care vă scriu este că mi-aş dori tare mult să faceţi o inspecţie chiar în serviciul meu. Am să vă explic de ce.
Funcţionez într-un serviciu chirurgical de urgenţă. În ţările din comunitatea cărora am ajuns şi noi să facem parte, specialitatea mea este considerată una de vârf – în consecinţă, este o specialitate faţă de care interesul decidenţilor este extrem de ridicat, concretizându-se într-o anumită politică financiară şi de personal. Ca să fiu mai specific, la acelaşi număr de paturi pe care îl are serviciul nostru, în Germania sunt angajaţi 6 medici specialişti, la care se adaugă un număr apreciabil de medici rezidenţi, toţi având drept de gardă. În cele mai bune zile ale noastre, noi am funcţionat cu 3 medici specialişti şi cu 3 rezidenţi care aveau, doar parţial, drept de gardă. Numărul asistentelor din ţările civilizate este de două ori mai mare decât la noi, asta ca să nu mai menţionez de personalul care se ocupă cu scriptologia… În alte locuri, medicii sunt medici, domnule ministru – singurul lor obiect de interes sunt pacienţii şi profesia, ceea ce le permite să aibă timpul necesar nu numai pentru practica medicală nemijlocită, ci şi pentru comunicare cu bolnavii, pentru lucrări ştiinţifice şi pentru studiu – toate acestea alcătuind medicina, după cum bine ştiţi.
Fireşte că la noi este imposibil să atingem aceste deziderate, chiar dacă funcţionăm în acelaşi an de graţie, 2009, cu Germania, Franţa, Spania, Italia, Marea Bitanie, dar şi cu Polonia, Ungaria, Croaţia şi Slovacia…. Acest lucru are loc şi din vina mea, domnule ministru, şi iată în ce fel. Dintr-o naivitate de care acum îmi pare rău, am fost de acord ca împreună cu colegii mei să asigurăm urgenţele în timpul nostru liber, neplătiţi, ba chiar dând bani din buzunar. Speram (oh, sfântă imbecilitate!) ca doi dintre mai tinerii noştri colaboratori vor fi recompensaţi pentru cei trei (3!) ani de alergătură pe benzina lor sau cu taxiul, în zile de sărbătoare sau, pur şi simplu de week-end, asta ca să nu mai amintesc de zilele săptămânii, indiferent de ora din zi sau din noapte, speram, aşadar, ca în schimbul acestui serviciu, cei doi colegi mai tineri ai noştri să obţină post în spitalul în care au muncit fără rezerve, chiar şi în tranşe de 48 de ore neîntrerupte, fără să solicite vreo clipă contravaloarea muncii lor, nici de la pacienţi şi nici de la cei care erau îndrituiţi să-i plătească.
Nu a fost să fie aşa. După ce spitalul şi-a văzut 3 ani de urgenţe acoperite fără să scoată măcar un leu vechi din buzunar cu plata salariilor, colegii mei mai tineri s-au trezit cu un post temporar pe care să-l împartă la doi. Ştiţi cu cât erau plătiţi, fiecare, ca proaspeţi medici specialişti?
Cu zece milioane de lei pe lună, domnule ministru! Primul dintre colegii care a capotat a fost cel care nu avea casă în Bucureşti. Era un ins cu reală aplicaţie chirurgicală, dar nu mai avea cum să lucreze într-o ţară în care chiria era aproape egală cu venitul său lunar de medic specialist. În consecinţă, a plecat în Belgia, domnule ministru. Să ştiţi că îi e bine acolo deşi, când vorbim la telefon, are oarece nostalgii dar, ce să-i faci – era doar un băiat simplu din Ploieşti, cu părinţi care nu erau în stare să-l rezolve nici măcar cu o amărâtă de chirie, darămite cu un post. Şi nu, nu avea decât o Solenza cumpărată la mâna a doua, domnule ministru…
Dar nu se plângea din atâta lucru.
Aşa că, am rămas doar 3 plus 2, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După o vreme, am aflat că postul temporar de pe care plecase colegul, acel post împărţit cu colega lui, nu avea şanse să se definitiveze vreodată. În consecinţă, şi colega cu pricina a plecat – n-o condamn: după trei ani de neplată, să ajungi din nou să lucrezi voluntar, rimează totuşi a blasfemie intrafamilială, dacă pricepeţi ce vreau să spun. Colega a plecat, unde credeţi, la Pristina, în Kossovo, domnule ministru. Aflu că acolo câştigă 6000 de euro pe lună şi că pune bazele unui serviciu chirurgical. Mă bucur pentru colegă şi mă bucur şi pentru specialitatea mea – măcar în Kossovo să fie pusă acolo unde-i e locul.
Aşa că, am rămas doar 3 plus 1, dacă-mi permiteţi, în situaţia în care în orice ţară civilizată ar fi trebuit să fim 6 plus minimum 3. După care, şi cel de-al treilea rezident a încheiat cei şase ani de pregătire, fără ca să aibă posibilitatea de a se angaja pe undeva, asta în contextul în care componenta toracică a accidentelor ridică nepermis de mult rata de mortalitate a politraumatismelor – întrebaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat, dacă aveţi nelămuriri în acest sens. Între timp, însă, şefii dumneavoastră ajunseseră la concluzia că şi în România era criză, motiv pentru care s-au hotărât să îngheţe schemele de personal şi din sănătate. În consecinţă, cel de-al treilea tânăr coleg a plecat în Marea Britanie, unde nu e într-atât de multă criză încât să nu angajeze un chirurg toracic la Bristol. Nu ştiu cât câştigă acest din urmă coleg – nu ştiu decât că, după numai două săptămâni de lucru, a reuşit să-şi închirieze un apartament de trei camere în centrul oraşului, deşi este singurul membru care lucrează din familia lui de trei inşi. Ca o paranteză, cel mai tânăr dintre medicii primari din serviciul nostru şi-a permis abia acum, după 8 ani de serviciu, să-şi închirieze un apartament de două camere în Bucureşti, deşi lucrează atât el, cât şi soţia lui.
Dar, nu v-am scris doar ca să subliniez interesul pe care alte ţări îl acordă medicilor specialişti, fie ei doar nişte amărâţi de emigranţi. Aş putea doar să fac nişte trimiteri la manualele de istorie a medicinei pentru a vedea că, din cele mai vechi timpuri şi în cele mai îndepărtate puncte de pe glob, medicii erau respectaţi şi bine plătiţi, fiind consideraţi, totuşi, o specie meritorie d.p.d.v. social, care trebuie remunerată corect. Ştiaţi că în Grecia antică, sau la Roma, medicii erau scutiţi de taxe? Fireşte, nu mi-ar da prin cap să solicit aşa ceva acum, în zilele noastre cele atât de monetizate – nu e decât un exemplu prin care îmi susţin punctul de vedere de mai sus, cum tot doar un exemplu este că şi în ţările Africii Negre (lumea a III-a, voyons…) un medic specialist este plătit cu cel puţin 50% mai mult decât omologul lui român. Să nu îndrăzniţi să mă contraziceţi pentru că am primit oferte de acolo – numai că sunt prea bătrân ca s-o iau de la început, tocmai în Africa.
Numai că, nu sunt eu cel priceput când vine vorba de bani. Cine mă cunoaşte nemijlocit ştie că aşa stau lucrurile. Păsul meu este altul. Ce fac eu acum, împreună cu ceilalţi doi colegi ai mei plus un nou rezident, în contextul în care ar trebui să funcţionăm cu o echipă de 6 specialişti plus minimum 3 rezidenţi?
Vreţi să vă spun unde o să capotăm, domnule ministru? Azi sunt într-o umoare infectă şi nu mă interesează consecinţele unei scrisori deschise, aşa că o să vă spun care sunt punctele slabe ale serviciului meu – de altfel, sunt punctele slabe ale întregului sistem pe care, cu onor, îl manageriaţi. Dacă aveţi dificultăţi în a pricepe succesiunea raţionamentelor, rugaţi-l pe d-l doctor Raed Arafat să citească materialul – fiind practician, dânsul îmi va înţelege argumentele la justa lor valoare.
Aşadar, suntem 3 inşi plus 1 într-un serviciu care necesită 6 plus minimum 3. Când şi când (s-a întâmplat chiar în ultimele două săptămâni), câte unul dintre noi are dreptul la concediul de odihnă legal. Atunci, rămânem în serviciu doar 2 specialişti plus 1 rezident. Acum, indiferent cât de mândru aş fi eu de specialitatea mea, nu vreau să fac prea mult caz de ea – cu toate astea, este o specialitate care, conform normelor internaţionale de bună practică, necesită la anumite intervenţii chirurgicale echipe din minimum trei medici. Prin urmare, sunt pus în faţa următoarelor situaţii: fie aleg să fac o echipă operatorie dintr-un număr mai scăzut de medici decât sunt necesari pentru buna desfăşurare a operaţiei, astfel încât să mai am un om care să urmărească pacienţii de pe secţie şi/sau care să primească urgenţele, fie intru cu echipa completă, conform cărţilor, numai că atunci nu mai rămâne nici un om care să urmărească pacienţii de pe secţie sau care să primească urgenţele.
Eu m-am sucit în fel şi chip, domnule ministru, vă dau cuvântul meu de onoare, dar aritmetica este imbatabilă pentru mine. Prin urmare, aceasta este prima întrebare pe care v-o pun: cum să fac, domnule ministru? Să-mi asum riscuri intraoperatorii, sau să-mi asum întârzierea în ce priveşte primirea unei urgenţe la camera de gardă? Să risc viaţa pacientului de pe masă, sau să las secţia descoperită?
Oh, staţi liniştit – până acum nu ne-am făcut de baftă, dar, îmi permit să vă întreb: cât timp credeţi că vom reuşi să funcţionăm în acest regim de lucru suboptimal? Credeţi că o fi făcut cineva calcule apropo de răgazul de timp mediu înainte de a comite o greşeală ireversibilă în condiţii de personal insuficient? Dacă da, trimiteţi-mi şi mie referinţele bibliografice, ca să pot să-mi informez corect pacienţii asupra riscurilor. Nu vă sfiiţi – încercaţi acelaşi lucru şi cu alte specialităţi (de pildă cu ATI-ul!), asta ca să ştim cam la ce intervale de timp să ne aşteptăm la catastrofe pe care le vor încasa chiar pacienţii pe care susţineţi că-i reprezentaţi.
Sau, credeţi că ar fi mai bine să nu le mai permitem colaboratorilor să-şi ia concediul legal de odihnă? Poate că ar fi mai bine să le sugerăm să lucreze conform normelor unui stahanovism medical? Să le promitem ceva medalii, domnule ministru, că de prime şi de plata orelor suplimentare n-a fost vorba nici măcar când nu era criză, darămite acum?
Mă rog… Dar, staţi că n-am terminat! Mai e o chestie şi mai absurdă, domnule ministru, şi zău că vreau s-o auziţi! M-am trezit cu nişte adrese oficiale, domnule ministru, adrese conform cărora ni se pune un plafon de consum de medicamente per pacient… După ce le-am primit, am făcut şi eu nişte calcule şi ştiţi ce am constatat, fir-ar ea să fie de aritmetică?
Am constatat că plafonul de medicamente per pacient internat nu trebuie să depăşească 70 de euro… Pe cuvântul meu, atât mi-a ieşit: 70 de euro per pacient, că am făcut şi proba la împărţire, domnule ministru! Păi, zău că m-aş chinui să fac şi treaba asta, că m-am obişnuit să lucrez în condiţii suboptimale de când am intrat în sistem dar, ce să mă fac când, prescriind un medicament relativ ieftin, mă trezesc că respectivul medicament NU se află în farmacia spitalului?
Un lucru ciudat: medicamentul ieftin nu e în farmacie, în schimb, omoloagele lor (sic!) extrem de scumpe se găsesc la discreţie… Am şi eu momente când consider că un antibiotic pe cale bucală este suficient la cazul X sau Y dar, cum să-l prescriu, când spitalul îmi returnează condica de medicamente cu faimosul înscris L.F., adică lipsă farmacie, oferindu-mi în schimb, alternative care depăşesc într-o zi, la un singur pacient, 70 de euro?
Alt lucru bizar: în aceeaşi adresă cu plafonul de medicamente se aflau două paragrafe în care mi se atrăgea atenţia că mi se vor retrage sporurile de conducere dacă îndrăzneam să depăşesc respectivul plafon. M-a umflat râsul, domnule ministru! De cinci ani de când lucrez în actualul spital, n-am încasat niciodată sporurile de conducere, aşa că m-a cam durut în cot, recunosc, de ameninţarea decidenţilor. Problema apărea, însă, după încă un paragraf, în care scria negru pe alb că dacă vom depăşi plafonul de medicamente două luni succesive, sancţiunile salariale vor fi extinse şi asupra celorlalţi membri ai serviciului, nerezumându-se doar la medicul coordonator/şef de secţie.
Bun! Să zicem că ne speriem şi că luăm ad litteram ameninţările decidenţilor, care ameninţări, o ştiu prea bine, nu sunt făcute din capul decidenţilor locali, că i-am mai văzut şi noi pe alde Boc et comp. cum se străduiesc să scoată ţara din marasm, săracii! Rezultatul adresei sus-menţionate ar fi că, de spaimă, ne vom apuca să scriem reţete pe care să le dăm aparţinătorilor pacienţilor, astfel încât să facem economii, numai că, pentru această situaţie, aceiaşi decidenţi au stabilit că, dacă cineva se adresează la conducerea spitalului cu o asemenea reţetă (e dreptul pacientului să-şi recupereze cheltuielile din sistem, domnule ministru – vezi legea Paveliu!), atunci spitalul va pune medicul să plătească din buzunar tratamentul pe care l-a administrat pacientului.
Aşa că, vă întreb şi eu, oarecum naiv: eu ce fac cu pacienţii mei, domnule ministru? Îi mai tratez, sau îi las baltă? Îi mai operez sau îi trimit prin alte spitale, să-i opereze alţii, deşi, când mă gândesc în ce spital lucrez, îmi dau seama că n-am unde să-i mai trimit, spitalul meu fiind ceea ce se numeşte o staţie terminus d.p.d.v. medical… Aş vrea să vă reamintesc că acest plafon de 70 de euro per pacient ar fi valabil doar dacă noi am interna cei 70 de pacienţi contractaţi lunar cu Casa de Asigurări – ce să mă fac, însă, cînd, numai în luna ianuarie, am internat aproape o sută de pacienţi?
Zău că nu ştiu, aşa că aştept instrucţiunile dumneavoastră. Şi, pentru că tot am deschis mai sus discuţia despre staţia terminus d.p.d.v medical, vă daţi seama că am ajuns să mă plâng tocmai eu, care lucrez în ceea ce se cheamă, conform sistemului de referinţă local, un spital bogat. Aţi fost vreodată, domnule ministru, să vedeţi ce se petrece în spitalele din provincie? Nu mă refer la vizitele fulger în care aţi schimbat nişte directori de spitale, şi asta în condiţiile în care ştiaţi prea bine că problemele de personal din provincie sunt cu mult mai grave decât în Bucureşti, astfel încât în anumite judeţe nu se poate constitui o linie de gardă de ATI de exemplu… Nu la asta mă refer, domnule ministru, scuzaţi că vă atrag atenţia…
Mă refer la absenţa celor mai elementare facilităţi de practică medicală serioasă, domnule ministru. Am colegi care lucrează în provincie, am colegi care-şi cunosc meseria, dar care nu au cum s-o practice… Predecesorii dumneavoastră s-au lăudat cu nenumăratele dispozitive hi-tech pe care le-au cumpărat, cu investiţiile nemaipomenite de care a beneficiat medicina: computere, laptopuri, CT-uri, RMN-uri etc. N-am văzut pe nici un ministru, însă, şi, din păcate, nici pe dumneavostră nu v-am auzit vorbind, despre politica de personal din sănătate, domnule ministru. Toate sculele alea frumoase, toate sculele alea care au costat o sumedenie de bani, trebuie operate cu personal calificat, domnule ministru. Degeaba cumpără Z din oraşul M un echo doppler dacă nu are cine să-l folosească. Degeaba cumpără acelaşi Z din acelaşi oraş M o trusă de endoscopie dacă n-are cine s-o folosească. Sau, degeaba sunt la Curtea-de-Argeş chirurgi generalişti dacă nu există suficienţi anestezişti astfel încât să-şi poată efectua operaţiile.
Acum, eu ştiu că sunt cârcotaş – dar nu ştiu de ce, îmi este imposibil să nu mă gândesc că este mult mai facil să faci achiziţii de tehnologie în valoare de milioane de dolari/euro, decât să investeşti în personal, în calificări şi în programe. Poate că recompensele după achiziţionarea de tehnologie sunt mai… vizibile? Poate că investiţiile în politica de personal nu ajung chiar acolo unde trebuie? Uite, dacă aş fi ziarist v-aş pune această întrebare, dacă aş avea prilejul…
Şi ştiţi de ce mai sunt supărat, domnule ministru? Mai sunt supărat şi pentru că, nu ştiu de unde şi până unde, s-a încetăţenit ideea că în spitale nu se mai moare. Aş vrea să fiu clar: nu pledez, n-aş avea cum, pentru exonerarea celor care se fac vinovaţi, într-adevăr, de culpă medicală. Numai că, după cum bine aţi studiat în perioada în care dumneavostră înşivă aţi fost rezident în sănătate publică, domnule ministru, ştiţi că aşa-numitul malpraxis este un concept diferenţiat în funcţie de arealul în care se practică medicina. Asta n-o spun eu – o spun inşii cei mai nervoşi în ce priveşte malpraxisul, şi anume americanii.
Cu alte cuvinte, ceea ce la New York, să spunem, este considerată culpă medicală, este privită cu mult mai multă îngăduinţă la Washoe, să spunem, unde accesul la tehnologie este mai sărăcuţ, unde numărul medicilor este mai scăzut etc. Din acest motiv, spitalelor şi celorlalte aşezăminte medicale din ţările civilizate li se atribuie un anumit grad, în funcţie de capacitatea de rezolvare a cazurilor. Acest grad se regăseşte şi în încadrarea cazurilor de malpraxis. Fireşte, a nu examina un pacient este culpă medicală şi la Tuamotu-din-Vale, pe insulele Marchize, acolo la ei, în Pacific, dar nu la asta mă refer. La noi, în schimb, nu contează că un pacient este examinat şi tratat la Jibou, să zicem – el este considerat, a priori, ca fiind culpă medicală dacă nu are o evoluţie favorabilă, deşi la Jibou nu se pune problema unor capacităţi medicale optimale. În mod similar, am avut prilejul să văd la TV câteva cazuri care nu ţineau de culpa medicală, dar care erau tratate ca atare, fără ca dumneavoastră să explicaţi vreodată (nici predecesorii dumneavoastră n-au făcut-o) că medicina are limite şi că anumite maladii nu sunt compatibile nici cu viaţa, nici cu un diagnostic în doi timpi şi trei mişcări. Această realitate ar trebui să vă fie familiară – nu există specialitate medicală în care capitolul de diagnostic diferenţial să nu ocupe pagini întregi – aţi făcut 6 ani de facultate şi trebuie să ştiţi asta! Pe de altă parte, nu este treaba pacienţilor să înţeleagă cum stau aceste lucruri fără o explicaţie – pacienţii, însă, doar văd cum trageţi concluzii din vârful condeiului, de parcă medicina ar fi un service auto în care omul intră bolnav pe o parte, ieşind pe partea cealaltă, cu necesitate, sănătos şi zâmbitor.
Dar, las’ că aici, nici cei care ar trebui să pledeze corect pentru cazurile complexe nu o fac aşa cum ar trebui – aşa că această vină o împărţiţi cu confraţii noştri care recurg (e obicei naţional!) la număratul arogant al ouălelor în loc de a furniza publicului explicaţii inteligibile. Vina dumneavostră, însă, este că în ciuda faptului că ştiţi şi aceste lucruri, nu v-am auzit niciodată punând la punct respectivele probleme – să se datoreze asta relaţiei de strânsă prietenie pe care doriţi s-o clădiţi cu presa, în detrimentul realităţii?
Nu îndrăznesc să vă bănuiesc de aşa ceva. La fel cum nu îndrăznesc să vă bănuiesc de nimic rău (honi soit qui mal y pense!) nici când afirmaţi, prin interpuşi, că preţurile la medicamente, care tocmai au crescut, vor scădea în luna aprilie. Până atunci, însă, mă întreb cu ce anume substanţe vom mai da anestezie pacienţilor fără ca spitalele să nu devină datoare vândute (ştiţi cât de mult s-au scumpit anestezicele?), dar, mai bine mă opresc, căci deschid un alt subiect.
Numai că, uite că am ajuns să vorbesc şi despre bani. Aici, chiar că nu mă bag, domnule ministru. Ştiţi, n-am pregătire financiară. Absolut deloc. Numai că, auzind atât de multă lume povestind tot soiul de lucruri stranii care au loc cu banii de la Casa de Asigurări, mai ales în anii electorali, aş dori şi eu să vă fac, în măsura în care nu vă irit prea tare, o anume propunere. Fiţi pe pace, ştiu că banii de la Casa de Asigurări nu sunt pe tarlaua dumneavoastră, dar, măcar d.p.d.v. moral, dumneavoastră sunteţi garantul sănătăţii publice din România. În context, v-aş sugera să solicitaţi un audit în ce priveşte banii de la Casă – dar nu un audit din ăsta, ca între prieteni, ci un audit cu o firmă externă, independentă, care să scobească aşa cum trebuie prin conturile Casei Naţionale de Asigurări. Sunt sigur că mulţi români ar fi dispuşi să dea încă nişte bani (s-au obişnuit, săracii, inclusiv cu onorariile cu care, nu-i aşa, ne „îmbogăţesc” nepermis de mult pe noi, medicii), sunt convins, aşadar că românii ar oferi prin subscripţie publică banii necesari auditorilor, numai ca să ştie ce căi iau cotele prelevate din salariile lor.
Se duc banii de asigurări doar în sistemul sanitar? Dacă da, ce anume se întâmplă cu ei în sistemul sanitar? De ce suntem, de 19 ani de zile, într-o criză financiară perpetuă? Cine răspunde de fondurile prost investite în sănătate? Dacă toată lumea e nemulţumită, de ce nici unul dintre şefii Casei de Asigurări nu a dat explicaţii vizavi de filiera banilor pe care îi are în administrare? Pe de altă parte, dacă noi, medicii, suntem nişte proşti în ce priveşte administrarea banilor publici, de ce nu s-au rezolvat problemele financiare din sistem după ce mulţi manageri de spitale au fost selectaţi din alte profesii? Şi dacă nici medicii, nici noii manageri non-medici nu sunt buni de nimic, de ce sunt lăsaţi pe bară colegii dumneavoastră de la Institutul de Sănătate Publică, domnule ministru? De ce n-am văzut nici un specialist în sănătate publică în funcţii de decizie vizibile, la minister? OK, predecesorii dumneavoastră aveau scuza că n-au auzit de aceşti specialişti – dar, în ce vă priveşte, vorbim despre colegii dumneavoastră de rezidenţiat, vorbim despre conferenţiarii şi profesorii dumneavoastră, domnule ministru…
Chiar aşa o părere proastă să aveţi despre cei care v-au învăţat cum să fiţi ministru, domnule ministru?
Nu mă aştept ca vreun decident să ia în seamă ce am scris eu aici, nici chiar dumneavoastră, domnule ministru. M-am obişnuit să nu primesc răspunsuri, nici chiar la adresele oficiale în care semnalez decidenţilor probleme similare cu cele enumerate aici. Unii mi-au spus (doar verbal) că bat câmpii. Alţii mi-au spus, tot verbal, să fac gura mai mică. Alţii au relatat, în absenţă, că sunt o fiinţă imprevizibilă. M-am obişnuit cu toate astea, domnule ministru.
Cu un singur lucru nu m-am obişnuit, însă, acela fiind că numai noi, practicienii, ajungem să dăm explicaţii pacienţilor şi rudelor lor. Noi, practicienii, trebuie să justificăm incapacitatea sistemului de a oferi necesarul absolut minimal pentru o medicină onestă în 2009. Pe noi se supără pacienţii şi rudele lor când cazurile nu merg bine, deşi, doamne iartă-mă, ştim ce ar trebui făcut la cazul X, dar n-avem de unde să-i oferim ceea ce ar necesita acelaşi caz X – şi nu, nu vorbesc de nanotehnologii şi de transplanturi, vorbesc de banalele antibiotice, de feşe, de perfuzoare, de numărul angajaţilor, de analgezice şi de mănuşi de unică folosinţă şi de seringi.
Pe de altă parte, vă mărturisesc, domnule ministru, că nu reuşesc să mă obişnuiesc cu ideea că, prin tăcere, devin complice cu un sistem care, în egală măsură, afectează şi starea de sănătate a populaţiei, dar şi onoarea profesiei medicale. Oh, da, ştiu că sunt patetic – dar aşa m-au educat ai mei acasă, de mic. Vreau să spun că există cuvinte în care, eu unul, continui să cred, domnule ministru, părându-mi-se chiar mai importante decât accesoriile din jur. De altfel o să vorbesc chiar acum şi despre ele, despre accesorii…
Aşadar! Să nu vă aşteptaţi, cumva, să-mi pun cenuşă în cap pentru acele aspecte sistematic evitate în discuţiile publice cu medici – mă refer, cum altfel, la onorariile aşa-zis necuvenite. Nu vreau să iniţiez o captatio benevolentiae vizavi de pacienţi, aşa că nu vă speriaţi, domnule ministru, că aş fi în stare să mă aliez acum cu pacienţii ca să ne năpustim, împreună, pe bancheta din spate a vreunui Ferrari! Din contră, am azi chef să-mi ridic toată lumea în cap – pe non-medici inclusiv. În ultima lună mi-am petrecut fiecare a cincea noapte în spital, prin urmare sunt obosit şi nu-mi mai pasă de consecinţe.
Sunt ani de zile, stimat public, de când vi se tot spune că medicina nu costă decât cei 16% despre soarta cărora nu ştim nimic, deşi, o ştiţi prea bine, realitatea este alta. Iar dumneavoastră, stimat public, vă prefaceţi că aşa ar trebui să stea lucrurile deşi auziţi foarte des, pe tot soiul de canale mediatice, de fonduri strânse pentru ca un pacient nefericit să fie operat în străinătate. Se vehiculează sume între 20.000 şi 140.000 de euro pentru o intervenţie, dar dumneavoastră vă prefaceţi că aceste cereri de ajutor pentru nişte semeni în reală suferinţă sunt acceptabile atunci când trebuie să ne tratăm în străinătate, dar că devin inacceptabile când trebuie plătite acasă.
Medicina costă mult, foarte mult, al naibii de mult costă, doamnelor şi domnilor.
De altfel, dumneavoastră înşivă aţi găsit soluţia la această problemă – adresarea la serviciile private. Acolo aţi găsit şi curăţenia care vă lipseşte în spitalele de stat şi modul de comunicare pe care vi l-aţi dorit. Cu alte cuvinte, aţi realizat că un anumit standard al serviciilor costă nişte bani pe care n-aţi ezitat să-i oferiţi. Şi acum, o să vă întreb, în ciuda vociferărilor: câţi dintre dumneavoastră aţi plătit asigurări de sănătate complementare, care v-ar fi permis să vă adresaţi unor servicii superioare, şi câţi aţi preferat să plătiţi leasinguri la maşini scumpe, bunuri electrocasnice etc?
Răspunsul, îl cunoaşteţi mai bine decât mine: vă este mai ieftin să plătiţi onorarii cenuşii la nevoie, decât o cotă parte din venituri, permanent, asta lăsând la o parte profilul comportamental de masă al românilor, care preferă să epateze cu un mobil foarte scump, decât să fie abonaţi la serviciul de sănătate X.
Ştiu, mie mi-e uşor să vorbesc din acest punct de vedere – n-am cerut nicicând vreunui pacient nici un capăt de aţă şi nici n-am s-o fac, din motive absolut personale. Pe de altă parte, nici n-o să-mi scadă clientela după acest autodafé – mai bine de 50% dintre pacienţii mei nu mă caută direct: ei ajung să mă cunoască doar după ce-şi revin din şocurile care îi aduc, din nefericire, la spital.
Dar, având în vedere că n-am cerut niciodată nimic, nimănui, aş vrea ca atât eu, cât şi colegii de vârsta mea care, mulţi nu v-au cerut nici ei, nimic, niciodată, şi care şi-au petrecut în 23 de ani de practică (am făcut calcule, domnule ministru!), cam şase ani de gărzi puse cap la cap, colegi care, în plus, au stat în jur de 40% din timp peste program, fără a fi plătiţi nici oficial, nici neoficial – în numele tuturor celor care v-au făcut sănătoşi, unii venind noaptea de acasă când nu era treaba lor s-o facă, mulţi suplinind lipsa cronică de personal, în numele celor care v-au prelungit viaţa, ba chiar şi în numele celor care v-au primit onorariile pentru care nu şi-au pus doar o simplă semnătură pe un act, ci care v-au operat, v-au anesteziat, v-au tratat în timp ce majoritatea dormeaţi – în numele tuturor, vă spun să nu-i mai credeţi pe toţi miniştrii sănătăţii, mult mai interesaţi în exerciţii de imagine decât în rezolvarea problemelor din sistem. Incapacitatea politică de a administra sistemul medical, domnule ministru, este doar incapacitatea dumneavoastră – nu este dovada nici a slabei pregătiri a celei mai mari părţi a medicilor şi nici a unei imoralităţi funciare a celor în halat alb.
Şi, pentru că tot avem un ministru al sănătăţii cu dublă specialitate, o să-mi permit următoarea afirmaţie, stimat public: când ai în buzunar bani pentru un Logan la mâna a doua, e cel puţin bizar să ai pretenţia să mergi toată ziua-bunăziua într-un Ferrari! Şi, ca să închei subiectul banilor negri, nepermişi, sau cum vreţi să le spuneţi, am să vă pun problema în felul următor: problema fundamentală a practicianului este să-şi trateze toţi pacienţii în mod egal şi fără să condiţioneze actul medical – în rest, însă, sper că nu doriţi să fiţi trataţi (doamne fereşte!) de chirurgi cărora să le stea mintea la plata întreţinerii sau care să se îmbulzească pe la cozi doar pentru că am fi cu toţii egali, sau care să stea peste program doar pentru că la noi în ţară, n-au apărut încă listele de aşteptare. Pe de altă parte, dumneavoastră înşivă, chiar inconştient, aveţi anumite aşteptări de la imaginea simbolică a medicului (era să spun de la engrama medicului) dar, numai când aveţi nevoie de el, aveţi pretenţia să se ridice la respectivul nivel de aşteptare. În rest, însă, când slavă domnului, sunteţi sănătoşi, aţi dori ca medicii să facă parte din marea masă a mulţimilor, ignorând realitatea despre ceea ce înseamnă, cu adevărat, un medic.
Am să închei, discutând despre afirmaţia absolut aiuritoare că un coleg (fie el un scelerat care nu şi-a văzut pacientul la nevoie) a încasat 104 milioane de lei într-o lună.
Această afirmaţie determină o dilemă à la Nae Caţavencu – am s-o expun, pentru că domnul doctor Raed Arafat (of, cât de mult l-am admirat pentru realizările de la SMURD!) a ridicat-o la fileu. Nici eu şi nici nimeni altcineva, niciodată, n-am auzit de un salariu atât de mare în medicina românească, la stat. Dacă acel medic a primit, în mână, 104 milioane de lei la actualele tarife de plată, înseamnă că a petrecut în spital un număr de ore înfiorător de mare – un număr de ore nepermis prin codul muncii nu numai în ţara noastră, ci oriunde pe pământ. De aici, ce deducem? Sau că afirmaţia este adevărată – în consecinţă, schema de personal din acel spital era îngrozitor de subţire (nu mă mir) şi că nu era altă soluţie, decât ca respectivul medic să stea la nesfârşit în spital. Prin urmare, vina medicului care nu şi-a văzut pacientul (asta n-am să înţeleg niciodată, indiferent cât de istovit ar fi fost) trebuia împărţită cu vina sistemului supervizat de dumneavoastră, domnule ministru, sistem care permite încălcarea legii în ce priveşte numărul de ore lucrat. În context, vă întreb încă o dată: cum intenţionaţi să manageriaţi politica de personal, domnule ministru, în condiţiile în care România are cu 30% mai puţini medici decât este necesar? Nu uitaţi că şi eu vorbesc la rece – dar pot eu să ştiu cum o să reacţionez după ce o să mă ajutaţi să câştig 104 milioane de lei, petrecând o lună întreagă la serviciu? Poate că o să-mi văd pacientul, totuşi – dar credeţi că o să-l examinez corect?
Ce părere aveţi, domnule ministru?
Pe de altă parte… chiar 104 milioane?!?! Şi dacă domnul Arafat nu s-a uitat cu atenţie pe fluturaş şi a făcut o aserţiune nefondată?
Dacă se dovedeşte varianta neatenţiei, o să vă fie greu s-o justificaţi în faţa colegilor care, lucrând cu mult peste program, abia dacă reuşesc să ridice cel mult 40% din acel salariu, după o lună de lucru istovitoare. Aşa că mă întreb şi eu, cu naivitate, de ce a trebuit să vehiculaţi un lucru într-atât de neadevărat pe posturile TV, domnule ministru?
Cu stimă,
Un Împricinat de Medic
p.s. – Sincer, n-am de gând să moderez acest post, pentru că ştiu care vor fi reacţiile. Iertare pentru ce spun acum, dar, din nefericire, moderările la acest post, ca şi invectivele, nu vor avea nici un sens aici, în scris – ele vor avea loc în viaţa reală, în camerele de gardă, când dumneavoastră, pacienţii care nu mai aveţi încredere în noi, medicii dumneavoastră, veţi vedea că veţi aştepta din ce în ce mai mult pentru o consultaţie din ce în ce mai sumară, consultaţie urmată de un tratament din ce în ce mai frugal. Pentru ca realitatea să nu fie asta, o să fie nevoie de o minune: din păcate, nu văd cine o să fie în stare s-o aducă printre noi.
La fel de sincer vă spun că sunt momente când nu mai am chef să stau nici o clipă peste program (lucru de la sine înţeles în orice altă ţară), după ce văd cum profesia îmi este terfelită. Nu-i înţeleg nici pe colegii mei care, în loc de explicaţii coerente, răspund cu aroganţă – dar le găsesc circumstanţe atenuante: mi se pare cel puţin bizar ca specia denumită ziarişti să generalizeze, ricanând, o problemă tragică, azvârlind oprobiul asupra unei întregi categorii profesionale. Din experienţă proprie ştiu cum se comportă anumiţi ziarişti la spital – la fel ca şi pacienţii cu foarte mulţi bani, îşi imaginează că sănătatea poate fi dobândită prin presiune sau… prin bani. La fel ca şi pacienţii cu foarte muţi bani, consideră că se înţelege de la sine că domniile-lor merită un tratament preferenţial…
Ceea ce nu e deloc adevărat. Dar, ar fi acesta un motiv suficient pentru a considera că toţi ziariştii sunt prost crescuţi sau animaţi de parti-pris-uri?
În fine…
Acest post este dedicat tuturor medicilor care strâng din dinţi.
vgeorgicas, nu stiu ce fel de om esti, dar nu inteleg ce fel de formatie ai de vezi lucrurile asa. O RETEA SOLIDA DE STAT ? LIPSA PRIVATIZARII ? te inseli amarnic, dar amarnic FOC! nu sunt eu liberalistul extrem acuma, nu vreau ca cine nu e bill gates sa moara in cutie de carton, dar fara o directie si o rigoare financiara ghidata de niste legi economice, nu o sa functioneze niciodata nimic. genul asta de retea de stat ar trebui sustinuta de un buget MARE pe care nu si-l permit nici unele dintre tarile cele mai bogate din lume, iar noi suntem printre cele mai sarace din lumea oarecum civilizata.
te asigur ca medicina nu este nici macar o necesitate, ci un LUX ! poti sa intelegi asta ? poti sa dai search la postul meu anterior ca sa prinzi ideea ca SERVICIILE MEDICALE sunt cele mai costisitoare lucruri din lume, ca ele au preturi reale care nu pot fi ocolite. tu visezi la retea de stat fiindca ai fost obishnuit de ceausescu si comunisti ca medicina e pe gratis, fratzioare, iar asta pur si simplu nu se poate! trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca toate lucrurile costa iar FASS-ul tau si al meu de 6.5 la suta sau cat dracu e pur si simplu NU ACOPERA serviciile cele mai de baza din spital, cele mai de baza de la cabinetul medicului de familie, azilele si ospiciile, tot aparatul birocratic de la minister, de la casa nationala de asigurari de 3 lei, vacantele shefilor respectivi pe Coasta de Azur, sediile lor luxoase, etc.
POTI SA INTELEGI ASTA ?
poate tu poti ca stii sa scrii si sa citesti, ca si mine, si ca altii care, din pacate nu sunt cat ar trebui de multi prin tara asta. sunt foarte multi oameni care NU au cu ce sa contribuie la fondul de sanatate, care nu muncesc, nu pot, nu vor, care nu au avut scoli cand au crescut, care nu inteleg alfabetul, care nu au vazut bec aprins sau drumuri asfaltate. CUM SA AI SISTEM SOCIAL, amice, in conditiile astea, cu servicii cum vezi tu la televizor in filmele tale preferate cu doctori ? cum sa ai macar si a zecea parte din ele ?
explica-ne, te rog io mult, CUM ? si da-ne un raspuns cat mai putin telefonat si cretin, te implor!
nu ar conta ca oamenii sunt shpagari, ca sunt prosti, ca sunt nesimtzitzi, nu ar conta ca lumea vorbeste aiurea pe net fara sa stie despre ce e vorba, nu ar conta ca exista hoti si tampiti care ii injura pe medici pe forumuri, nu ar conta ca exista lenesi si muncitori, capabili si incapabili, daca toti acesti oameni ar fi in postura de a-si decide singuri soarta, prin munca lor, in toate domeniile! iar in sanatate nu ar mai conta nimic din toate astea daca ar exista in paralel un sistem de stat cu un sistem privat sprijinit de o legislatie viguroasa care sa permita libera intreprindere, reglarea prin cerere si oferta, principiul “dupa fapta si rasplata”, competitia, performanta, dezvoltarea!
la fel sa intampla si cu educatia, prietene tibisor, exact la fel. iti urez succes in cariera!
Multumesc domnule dr.Sebastian pentru curajul de a rupe tacerea. In 2004 tatal meu a fost trimis acasa cu Politia de dl. dr. Dan Burghina (care din pacate nu se mai afla printre noi) de la spitalul Clinic nr.1 Timisoara din simplu motiv ca eu NU am mai avut bani, dupa ce 12 ani umblasem pe la toti doctorii din Timisoara (cei mai buni), pe motiv ca “vrea sa moara la el acasa” In 2005 mama mea este externata dupa o comotie cerebrala si acasa vomita “in zat de cafea”. Chem salvarea, iar o doctorita ridica din umeri si spune: “Pe mine sa ma chemi cand trebuie sa constat decesul!” Si astea sunt doar 2 exemple … DIN MULTE ALTELE CARE AU FOST si desi as vrea sa uit, nu pot, mai ales cand vad cate se intampla. La vremea aceea nu am fost bagata in seama de nimeni pentru ca nimeni nu dorea sa scoata ADEVARUL la iveala. Adevarul ca sistemul are o problema, dar … ADEVARUL este altul oameni buni … ADEVARUL este ca fiecare sistem este condus de niste fiinte … deci haideti sa nu mai dam vina pe SISTEM ci sa atribuim vina celor care conduc sistemul. Celor care nu le pasa de omul de rand, ci le pasa doar de buzunarele lor, nestiind ca nepasandu-ti de altul, de fapt nu-ti pasa de tine … pt. ca fiecare fapta a fiecarei fiinte, mai devreme sau mai tarziu are efectul bumerangului. Din punctul meu de vedere lucrurile stau cam asa in ceea ce-l priveste pe ex. domn’ dr. Dan Burghina (dumnezeu sa-l ierte!): Nu-ti bate joc de viata altcuiva, caci s-ar putea sa-si bata joc altcineva (dumnezeu) de viata ta” Adica … “Da altuia ceea ce ai vrea sa-ti dea el tie …. caci tie iti dai”
Am spus atunci ce-am avut de spus, o spun si-acuma … fara frica … Nu sistemul e vinovat, ci oamenii din sistem care de fapt au uitat sa fie oameni si au uitat de juramantul care l-au depus in fata lui dumnezeu. RUSINE SA VA FIE!
P.S. In facultatile care le-ati facut nu v-au invatat sa fiti mai intai oameni si apoi doctori sau ministri sau mai stiu eu ce functii de conducere aveti fiecare. Ati uitat ca in fata lui dumnezeu suntem toti egali!
stimate amice si prietene alinaadi, care dintre ei oi fi,
imi pare nespus de rau pentru membrii familiei tale care au suferit si care oricum ar fi murit, indiferent de ce ti-au zis tie doctorii. fie ca ai fi dat peste unu care sa te ia cu binisorul, sa iti explice frumos cum sta situatia, etc, cel mai probabil situatiile lor erau depasite dpdv medical si nu mai puteau fi ajutati nici macar sa moara cu demnitate, fara niste costuri pe care, dupa cum zici, tu insuti nu le mai puteai suporta.
vreau sa te intreb, sincer, tie pe lumea asta DE CINE ITI PASA si tu insuti CE FACI PENTRU ALTII, asa la modul fara sa ceri nimic in schimb, cum pretinzi de la medici? faptul ca nimanui nu-i pasa, primordial, de altcineva este STAREA FUNDAMENTALA a lucrurilor si am face bine sa ne obishnuim cu asta, ca sa nu mai avem atatea shocuri in viata de zi cu zi.
cat despre efectul tau bumerang, afla tu ca bumerangul nu este acuma aruncat de medici, ci el abia acuma incepe sa se intoarca asupra societatii, sa o loveasca din plin. bumerangul tau a fost aruncat deja din vremuri apuse, cand societatea romaneasca a decis sa ii trateze pe medici ca pe niste gunoaie, in spetza pe vremea comunistilor.
e cazul sa ne asumam responsabilitatea pentru nenorocitul ala de bumerang, sa recunoastem ca l-am aruncat si ca acuma se cam apropie, si poate daca ne concentram vom avea,ca popor, taria sa-l prindem odata in mana, ca sa nu ne mai loveasca asa necrutator peste muie, ca sa-i zic asa, ca m-am aprins de nu mai pot, de sa ne umple borshul, cu atat mai grav cu cat nu prea mai avem la ce medici sa ne prezentam plini de sange. ok ? intelegi ? intelege cineva ceva ?
Lucrez in domeniu sunt asistent medical si sunt de acord cu tot ce sa spus in acea scrisoare problemele din sanatate sunt f multe si nu are rost sa le enumar si eu pe toate dar probleme nu sunt doar la medici ci si la asistente care se confrunta cu aceleasi probleme poate de multe ori mai rau ca medici ,in ceea ce priveste pacientii si problemele lor ca stau mai mult cu ei si devin tinta frustrarilor si neajunsurilor care ii apasa.
In legatura cu salariile alea obscen de mari sa stiti ca am auzit si eu ca ar avea uni medici care nu stiu ce fac sa le merite ca eu lucrez pe o sectie de oncologie si hematologie unde facem de toate de la terapie intensiva pana la citostatice, transfuzii ingrijiri paleative si multe altele iar noi nu primim nici un spor si nu ne sunt platite nici orele suplimentare care suntem obligati sa le lucram din lipsa de personal si noi si medici si va intrb atunci unde ii dreptatea.
Da nu sunt de acord sa fie blamate cadrele medicale toate (in ficare padure sunt si uscaturi ) sistemul ii de vina intodeauna pestele de la cap se impute.
L-as ruga pe acest ministru al sanatati si pe restul care denigreaza sanatatea sa se uite bine la ei si la ce au de facut petru ca de la ei au pornit problemele si tot ei sunt in masura sa le rezolve nu sa faca atata tamtam si sa gaseasca tapi ispasitori pt greselile lor.
Dar probabil pt ei nu ii o problema asa de urgenta ca nu au nevoie de sistemul nostru sanitar ca doar ei si-au votat mariri de salari peste alte mariri si daca au probleme de sanatate isi permit sa mearga in strainatate unde sistemul ii la alte valori dar noi restul oameni de rand ce sa facem .
Stimate domnule Medic,
Desi nu sunt din interiorul acestei profesii, deci sunt in tabara pacientilor, am citit cu interes aceasta scrisoare si am simtit-o ca un strigat de revolta, disperare a unui om care se vede innămolit de SISTEM. Am citit si unele comentarii cu care nu pot fi de acord, ceea ce-mi confirma convingerea ca anii in care s-a dat intr-una cu piatra in profesia de medic si-au pus amprenta adanc in unii. Poate ca si altii, din alte profesii ar avea nevoie de cate cineva care sa iasa in fata si sa spuna lucrurilor pe nume. Nu numai in profesia de medic se arunca cu piatra, ci din pacate in multe altele. iar noi, profesionistii, care am facut facultatea crezand in vocatia noastra si sperand ca vom ajunge sa fim rasplatiti macar prin recunoastere daca nu printr-un nivel de trai decent, ne vedem din ce in ce mai des pusi la zid de unii care nu inteleg nici pe sfert din ce se petrece, dar care cred ca totul incepe si se termina cu augusta lor persoana. E trist ca la atatia ani de la “revolutie” tot nu am ajuns sa rasplatim munca unor oameni, inteligenta lor, sacrificiul lor …..si inca ne lasam condusi de sisteme care vor sfarsi prin a ne sufoca intai pe noi. Poate totusi ma insel si mai avem o sansa…..?!
uitatica la asta… si aveti rabdarea sa il vedeti, http://video.google.com/videoplay?docid=5547481422995115331 , interesant, civilizatia asta a aratat ceea ce poate…… apoi cititi vahe zartarian, si nu are nici o legatura cu o profesie sau alta…. o ciilizatie a ajuns la incapacitatea de a atrage sustinatori…. trebuie schimbata ideea fundamentala…… cititi cartile de specialitate…. pe cei care o sa ai intereseze o sa caute…..
Draga J.C. Si tu o sa mori … ce mai conteaza cand si cum?
dumnezeu, al carei religii musulmane, ortodoxe, indiene, dumnezeu nu exista… o inventie pentru a tine in frau inventivitate umana……. o chestie pentru cei slabi …. care nu cred in nimic …….sa aiba si ei in ce crede….. poate par deplasat….. dar cred ca medicina combate acest cult…..
Tibishor84 zii bogdaproste( si asa e corect pentru persoanele care vor sa ma corecteze consultati un doom) ca inca in romania ca student ai acces la pacient;)
# bogd multumesc…. dar acolo se aplica alta lege se pare …. medici de la noi sunt invatati … poate le citeste cineva gandurile si poate o sa rezolve problema…… sper domnilor medici…. sa va dati seama ca daca nu luati masuri nu rezolvati nimic …. prefer sa ma trateze un medic cu salariul care i se cuvine decat unul care are un salariu mic si care isi face de cap, caci cu exceptia de a se i se lua dreptul de libera practica nu cred ca am vazut vreo alta.
conteaza CAND si CUM mori, amice/amica alinaadi. totul pe lumea asta e cantarit in termeni de costuri vs beneficii. daca asta intelegi tu, ca toata lumea moare si oricum nimic nu are nici un rost, atunci chiar nu are rost o discutie cu tine, pana nu te mai lovesti de niste lucruri in plus, ca sa incepi sa-ti pui niste probleme cu privire la esenta lucrurilor.
conteaza CAND mori ca sa poti sa evaluezi ce beneficii poate viata ta sa aduca societatii intregi, ce sanse mai poti avea sa lasi ceva in urma in timpul care ti-a mai ramas. conteaza CUM mori pentru ca orice fiinta pe lumea asta trebuie sa-si pastreze cat mai bine poate ceea ce se numeste demnitate, pana dispare. lucrurile astea nu se pot intampla de la sine, nu pot avea loc fara efort si fara uzul tehnologiei care ajung sa insemne, cinic, rece si prozaic BANI. nimic altceva decat bani. in lipsa banilor de FOARTE MICA INSEMNATATE este si compasiunea si devotamentul si profesionalismul si ce prostie din asta abstracta iti mai trece prin cap.
de murit e drept ca murim toti. asta nu inseamna ca e musai sa mai si suferim. dar A NU SUFERI este o forma de confort, nu ? spune-mi tu, confortul nu se cumpara ? nu platesti pentru un fotoliu scump ? singura diferenta cu suferinta provocata de conditii medicale este ca noi ne temem atat de tare de ea incat am invatat sa platim pentru ea in avans.
e timpul sa invatam cum poate fi asta facut.
alte idei ?
# J.C.. daca confortul inseaman a nu suferii, crezi ca orice pacient care e tratat medical sau chirurgical nu sufera?…. ba frate eu zicc ca sufera, chiar daca este constient sau nu …. orice se intampla unui organizm este resimtit…. chiar daca iti dai seama sau nu iti dai seama….
Am citit scrisoarea si comentariile voastre. Nu fac parte din sistemul medical… si nu am intrat in invatamant ca nu mi-a placut sistemul. Peste tot e la fel din pacate. Oamenii capabili nu ajung unde ar trebui, iar cei care nu merita sunt promovati de bani. Acum inca e ok, dar sa ne fereasca D-zeu sa ajungem sa ne trateze “nepotii”. Intr-adevar sistemul e cumplit. Cei care ne conduc niste gunoaie… dar adevarata problema a denigrarii cadrelor medicale este dupa parerea mea presa. Observ in Romania o interesanta goana dupa senzational. Orice se intampla e o tragedie si neapart trebuie sa faca obiectul unei anchete. Cel mai dureros pentru situatia medicilor din Romania mi s-a parut atunci cand l-au anchetat pe medicul care l-am operat pe preafericitul patriarh pe care D-zeu hotarase sa il cheme la cele vesnice. Ce voia oare presa? O mentiune in favoarea lor in fata lui Doamne doamne? Cum sa nu daunezi imaginii unor medici cand vesnic au cate un asemenea subiect? Si cand oamenii de stat nu pot sa se trateze decat in clinici din strainatate cu surle si trambite? Pentru ei sistemul nostru sanitar nu e destul de bun. Atunci ce sa creada omul de rand? Cum sa mai aiba incredere? Mi s-a parut dureros comentariul doamnei dr. care s-a trezit cu reportofonul pe masa… De acolo ar trebui sa se inceapa schimbarea de atitudine…din mass-media, din pacate slabe sunt sansele. In alta ordine de idei, am vazut ca multi aleg sa plece. Eu nu am putut. Am ales sa raman alaturi de parinti, de prieteni, de locurile dragi. In acest moment am credite mai mult decat am salariul cu sotul impreuna pentru ca nu mai rezistam sa locuim in chirie. Abia avem ce sa mancam. Ne consolam la ideea ce peste cativa ani vom ramane cu un singur credit pe care il vom termina de achitat la varsta de 58 de ani. Si inca mai sper. Poate sunt naiva, dar sper ca si in tara asta va fi odata bine, ca ceva se poate schimba. Ca peste 20 de ani cei care au fost comunisti vor fi mai putini, ca cei care fura vor fi satui de atata avere… Sper ca vom putea face o diferenta. Daca toti fugim unde vom ajunge? Oare doar banul conteaza? Eu stiu foarte bine ce inseamna greutatile… dar inca mai trag nadejdea ca libertatea aceasta pe care o traim acum nu inseamna numai libertatea de a face ce ne taie capul, ci de a face ce este bine, libertatea de a cauta modele demne de urmat. De fiecare data cand citesc randuri ca acestea spuse de dvs. , domnule dr., imi aduc aminte de ceva ce a spus Stefan Iordache in ultimul lui interviu cred: Romania este o manea… in tara asta totul este o manea de prost gust. Sper ca intr-o buna zi vom auzi si o simfonie.
bontoaca, nu mai face completari si nu mai incepe sa contrazici doar ca sa te afli in discutie! dincolo de faptul ca vorbesti PE LANGA SUBIECT si fara sa rumegi putin ce ai de zis, mai spui si tampenii. tu imi zici mie ca O OPERATIE este echivalenta cu o trauma ? e ca si cum mi-ai zice ca apa e uda. e un truism si o banalitate. numai ca facem asta, o trauma si o suferinta CONTROLATA pentru a curma sau diminua o suferinta survenita prin alt mod (boala sau accident sau ce o fi), de o mai mare amploare.
totusi NU vad ce legatura are asta cu subiectul sau cu ce ziceam eu in posturile anterioare…
si, la dracu, omule, e ORGANISM nu ORGANIZM ! stiu ca nu iti pasa de gramatica si ca ai dat altele mult mai grave, dar macar atata, dracu’ !
# J.C. de cate ori ai fost operat?…. mama a fost operata de 3 ori, nu vorbesc din proprie experienta( si ma doare undeva de cum se scriu cuvintele si de gramatica limbii romana atata timp cat romani isi baga…. in mine si in limba roamana, atata timp cat idiotismul este ridicat la superlativ peste tot pe unde mergi in romania si ce vezi la TV, atata timp cat religia este singura care mai are un cuvant de spus in tara asta, chiar daca e inventata de cineva care a disparut de acum 2000 de ani, si probabil daca te-ai fi interesat ai sti care e obarsia acestei convingeri, intelectualitatea sta bine mersi cu capul in pamant ca struti, cum am vazut in desene animate) dar oricum frate fie ca ma crezi sau nu, frate al tau, fie ca imi dai dreaptate sau nu, …. vina e tot a doctorilor… eu nu ai oblig sa imi cumpere bandaje sau nu(chiar daca le multumesc pentru asta), eu nu ai oblig sa faca ore suplimentare sau nu( chiar daca le multumesc pentru asta), eu ai oblig sa faca decat ce trebe sa faca pentru mine, si pentru ce le dau eu ( mai putin eu, ca sunt student, dar restul lumii) bani, eu ai oblig sa nu imi ceara bani pentru a ma opera, le multumesc pentru tot ce fac pentru mine ….
imi pare rau ca poate vorbesc “offtopic”, cum zic acesti oameni care au uitat ca exista limba romana si vorbesc cu cuvinte(scuzati cacofonia) (si pana la urma nu ma intereseaza, cum nici pe alti nu-i intereseaza de limba romana: aceeia care se dau mari si tari in gramatica, dar ca sa se exprime folosesc cuvinte in engleza) care nu au nici o treaba cu limba latina macar …….
daca te-ai uita s este langa z probabil ca l-am apasata din greseala…..si eu nu vorbesc de traumatisme eu vorbesc de cancere si de oamenii care nu au in ce sa creada eu zic ca atunci cand pacientul se prezinta la medica acesta sa vorbeasca cu el ca de la egal la egal ( ceea ce nu se intampla) nu shtiu in ce sectore lucrezi tu, dar daca ai lucra intr-un spital ai sti despre ce vorbesc…..
sunt de acord cu faptul ca doctorii ar trebui sa isi ceara drepturile, deoareca am facut 5 anii de medicina, si stiu ca daca vrei sa fi undo ctor bun nu mai ai timp d ealtcva ….. dar daca ai pretenit …… scuzama, si pacientul trebe sa aiba pretenti, si doamne fereste, dupa cum am zis multumesc ca mai exista oamnei care au curaj sa ia cate o initiativqa, deci multumesc domnului doctor pentru aceasta scrisoare, dar nu pot sa multumesc tuturor doctorilor din ramania….
si vorbesc de religie doar pentru ca a ridicat capul in legatura cu noile pasapoarte…. a;tfel nu ar avea nici un respect din partea mea
Jos Palaria,domnule Doctor!
Adevaruriri care trebuiau spuse de mult,pentru ca “schimbarea” nu poate incepe decit atunci cand privesti realitatea.
O lupta cu adevarul se da in alt subsistem socio-profesional cvasi-blamat de public si de presa, cel al “Justitiei” si in mod curios, am,impreuna cu colegi de ai mei, cam aceleasi idei despre sub-optimilitatea sistemului respectiv pe care le aveti si dvs despre cel medical.
Va doresc mult succes!
Jos Palaria,domnule Doctor!
Adevaruri care trebuiau spuse de mult,pentru ca “schimbarea” nu poate incepe decit atunci cand privesti realitatea in fata.
In mod interesant, o lupta cu adevarul se da in alt subsistem socio-profesional cvasi-blamat de public si de presa, cel al “Justitiei” si, in mod curios, am,impreuna cu colegi de ai mei, cam aceleasi idei despre sub-optimilitatea sistemului respectiv pe care le aveti si dvs despre cel medical.
Va doresc mult succes!
Ptr AAD şi alţii ca dvs care ani de-a rândul v-aţi împotrivit ideii dlui dr. Raed ARAFAT de a se organiza SERVICIUL MEDICAL DE URGENŢĂ (SMURD). Întâmplător sau nu am făcut parte dintre reprezentanţii unor ong care au format Grupul de lucru pentru organizarea acestui serviciu. Şi nu de puţine ori am văzut împotrivirea şi poate ura cu care reprezentanţi ai instituţiilor statului priveau ideea pentru care dr. Arafat s-a luptat mulţi ani. Unii erau împotrivă crezând că prin înfiinţarea acestui serviciu va dispărea serviciul de ambulanţă. Ei, iată că nu a dispărut şi conlucrează foarte bine cu SMURD. Însă până ce nu am fost obligaţi de UE să întroducem 112, România nu a vrut să organizeze acest serviciu. De ce? Se credea la un moment dat că este afacerea privată a dr. Arafat, deşi cred că serviciile secrete ştiau că nu este aşa. Dar ca de fiecare dată aceste servicii, plătite din banii românilor, se dovedeşte că sunt împotriva românilor…..Această tergiversare a formării SMURD este încă o dovadă a faptului că clasa politică este interesată doar de afaceri personale şi nu de cele generale ale românilor.
bontoaca, fiule, tu deturnezi discutia asta pe cu totul alte taramuri. stiu ca esti o victima a faptului ca institutiile de invatamant s-au degradat si s-au degradat intr-un hal fara de hal si nu mai pot contribui cu mai nimic la educatia tinerilor din ziua de azi; chiar si asa, vina pentru ca tu, prietene, NU STII SA SCRII si insisti ca e absolut normal, iti apartine numai si numai tie. practic contribui la “idiotismul” tau. esti student la medicina, frate, si nu stii ordinea si rostul tuturor literelor in cuvinte! ce parere crezi ca are lumea de pe aici, chiar si minoritara sa fie, care STIE sa scrie, intai despre tine si apoi despre cum e o prestigioasa facultate (si prin extrapolare cam toate) din Romania ?
uite, eu insumi, cum am mai zis, produc si comercializez balamale. asta e meseria mea.
ei, cum as avea eu incredere in cineva ca tine sa puna un amarat de diagnostic de…… rosu in gat ? ce credibilitate o sa ai tu? sau mizezi pe faptul ca oricat de prost ai sta tu la capitolul pregatire, media romaneasca tot vertiginos in jos o sa se duca, iar tu vei ramane la fel “bazat” pe aici ?
ce incerci tu sa spui despre cancere nu are nici o logica. ai citit si tu posturile mele anterioare? dar cu atentie! vrei sa ma contrazici de dragul de a contrazice ? tu nu intelegi nici macar ca eu NU VORBESC de plata serviciilor medicale DIN MANA. asa ceva e nefezabil si insuportabil pentru orice om obisnuit. reformarea structurala a finantarii sistemului sanitar trebuie sa vina concomitent cu alte reforme administrative din toate domeniile. dar nu se bazeaza pe “omenie”, “compasiune”, “umanitate” nu stiu ce cacaturi de genul asta de le reclama orice neavenit pe net. daca te duci la un doctor in orice domeniu, specialist incercat si cea mai milostiva persoana de pe pamant, si tu ai nevoie de un ajutor concret, el FARA MIJLOACE MATERIALE nu o sa iti poata face nimic decat sa te bata incurajator pe umar, lucru care nu o sa te incalzeasca prea tare, deci nu dai 2 bani pe profesionalismul si umanitatea lui, da ? exact asta e esenta a ceea ce zice si domnul doctor chirculescu in scrisoare. el nu pomeneste nici o silaba despre cat e dansul de prost platit sau de ce pretentii are dansul de la bolnav, nici macar de la minister. dansul doar intreaba CUM SA SE DESCURCE ? sa le zica oamenilor “nu pot sa va ajut, nu sunt bani iar voi NU aveti destui bani in buzunare nici pentru un sfert din ce ati avea nevoie” sau sa nu le zica nimic, sa incerce sa-i rezolve prin mijloacere oropsite pe care le are si sa se complaca in a avea rezultate pe masura, deci cum ar veni Dumnezeu cu mila, ca sa zic asa, moarte si suferinta in proportie de 90% ??? CE SA FACA ?
ma insel ?
Draga J.C.
In primul rand doresc sa fac precizarea ca nu am dorit sa li se faca nimic GRATIS parintilor mei. Ei au muncit si platit contributii la stat 39 ani, asa ca orice serviciu i s-ar fi facut, acesta ar fi fost platit cu multi ani in urma.
In al 2-lea rand as vrea sa ma lumineze si pe mine cineva de ce platim asigurari medicale, daca atunci cand ai nevoie de medici, TREBUIE sa platesti din nou. (Ca sa-si poata cumpara ministrii masini luxoase?)
In al 3-lea rand … doctorii care si-au ales aceasta meserie, daca nu le place sistemul sau mentalitatea din sistem au optiunea de a alege altceva (de ex.sunt locuri si la oi) sau au optiunea de a-si cere drepturile … dar nu de la omul de rand care plateste cotizatii, care se duc la ministrii si guvernanti ca sa poata trai saracii in lux … ci de la cei de sus sa ceara … pentru ca omul de rand oricum nu stie cu ce probleme se confrunta ei … iar strigatul acesta a d-lui Sebastian trebuia sa vina cu mult timp in urma, dar sunt lasi in fata vietii, ei sunt tari cand au bisturiul in mana si se cred dumnezeu.
In alta ordine de idei, vreau sa spun ca eram destul de mica la revolutie, insa am fost in primele randuri si am fost acolo atunci, pentru ca azi sa pot sa-mi exprim liber parerile.
Pacat ca nu sunt mai multi \”nebuni\” ca mine in tara asta, ca nu si-ar mai face guvernantii de cap prea mult.
Vreau sa mai spun ca de parintii mei nu-si bate joc absolut nici un doctor. Eu nu m-am nascut ca sa accept asa ceva. Acesti doctori care isi bat joc de pacienti, uita ca fara acesti pacienti ei n-ar exista, asa incat sa faca bine sa-si bata joc de proprii parinti daca vor, nu de parintii mei – ATATA STIU, ATATA FAC!
Am uitat sa pretuim batranii, nu intelegem ca intelepciunea este in batrani si ne batem joc de ei – \”du-i futu-i c-or trait destul\”
Observ cu stupoare ca traim intr-o societate care se crede evoluata, dar de fapt este atata de primitiva … O societate care compara DREPTUL LA VIATA cu, cumpararea unui fotoliu. Daca ai bani iti cumperi fotoliul, daca nu, nu. Deci daca ai bani iti cumperi dreptul la viata, daca nu, nu.
Daca si medicii au aceeasi mentalitate ca a ta, nu-i de mirare ca am ajuns unde am ajuns.
Iar dupa parerea mea de OM, a scoate un bolnav cu forta dintr-un spital, cu glicemie 375, si diagnostic TBC – vineri dupa-amiaza – si fara nici un medicament – asta se numeste CRIMA sau OMOR DEOSEBIT DE GRAV.
Si-as mai spune multe, dar se pare ca-mi consum energia degeaba … insa in locul tau, personal cred ca TACEREA AR SUNA MAI BINE!
Iar solutia problemelor se afla in TRANSPARENTA! Transparenta fondurilor …. sa vedem toti unde se duc banii nostri … (Nu, ca n-am vedea ferari-urile…)
alinaadi, nu eu sunt cel care trebuie sa taca, te asigur! slava Domnului ca nu esti tu si oamenii care stiu atat de putine in posturi de decizie. concret: glicemie 375 si TBC zici ? ok, ce doresti tu acuma, sa il vindeci de diabet ? diabetul se trateaza acasa si nu ii foloseste CU NIMIC unui diabetic ca sta in spital sau acasa, decat daca nu are niste complicatii ale acelei boli. mai bine te-ai fi interesat de ce i se face externarea unuia cu glicemie 375 si cu care era defapt protocolul in situatia de fata ( UPS, NU EXISTA NICI UN PROTOCOL!!! CE TE FACI AICI ? probabil raspunsul sta in omenie si milostenie, nu?) TBC zici? pai probabil asta e tocmai raspunsul externarii, un bolnav de TBC nu poate sta internat intr-o clinica de medicina generala sau oriunde altundeva decat intr-un centru de pneumoftiziologie, caci poate stii si tu ca TBC-ul este o boala extrem de contagioasa. ok ? de asta a fost externat. ca nu ti-a explicat nimeni nimic, afla ca nu e vina nimanui, nu e in fisa postului nimanui, fie medic, asistenta sau portar. si atunci de ce sa-si piarda vremea un doctor cu vorbe cand poate sa treaca la urmatorul bolnav pe care TOT prin cur il trage, dar macar ii face ceva, un pic mai bine decat nimic. NU EXISTA NICI UN PROTOCOL !
cat despre contributia la Fondul de Asigurari Sociale de Sanatate, ei bineeee, chiar asa e. banii se duc pe apa sambetei! asta din cauza sistemului ultracentralizat si a inexistentei taxelor locale, in teritoriu. la ce foloseste ca spitalele judetene au trecut in subordinea primariilor, cand banii tot de la bugetul nationat vin ?
nu mai fiti naivi si idealisti, nu mai visati cai verzi pe pereti si nu mai bateti campii cu “a fi om”, “dreptul la viata” si alte expresii tipice pentru limbajul asta de lemn al nepriceputilor! de parintii tai nu si-a batut nimeni joc, te asigur! daca tie doctorita aia ti-a zis “pe mine sa ma chemi cand moare” si nu a mai completat cu “fiindca altceva nu pot sa fac, macar atunci pot sa te ajut cu un certificat de deces” tu ai inteles ce ai vrut si anume ca te-ar fi injurat, practic.
cu privire la cati bani dai la medic si ce se intampla pe urma, treaba e urmatoarea: daca nu ii dai bani, tinzi sa fii tratat dupa cat sunt mijloacele si posibilitatile brute din sistem ADICA ZERO BARAT. daca dai peste un tanar idealist sau cineva motivat cine stie cum, sau daca il motivezi TU cu bani peshin, atunci el se va da peste cap sa te ajute cumva PESTE posibilitatile din sistem, uneori chiar furand din alt loc pentru a te ajuta pe tine. insa undeva lipsa va fi si mai mare. iata deci cum noi trebuie sa ne schimbam perspectiva: ne imaginam ca un doctor se poarta normal cu bolanvul cand i se dau bani si anormal si rau cand nu i se dau, cand defapt sistemul de referinta e altul; normalitatea este nivelul ZERO iar anormal este cand doctorul ala se da peste cap, se face luntre si punte sa te ajute, cand ca tine mai sunt inca 10 la usa lui.
sa se duca doctorii la oi zici? pai sincer si io zic tot asa! dar stii de ce ? ca sa ne fie foarte clar dupa aia cum e fara doctori. dar fara doctori DELOC, nu prea putini sau prea prosti sau prea corupti, cum se crede ca sunt 😀 si mai cred ca dezastrul de genu asta e aproape! abia astept !
as vrea sa intreb pe dl dr care l-a surprins “durerea” pentru rezidenti la cate concursuri au participat colaboratorii sai plecati?am spus durerea pentru rezidenti pentru ca s-a ajuns la aceasta situatie prin neimplicarea timp de ani de zile a acestor asa zisi formatori. Eu unul am participat la multe concursuri si mereu sunt singurul offsider al concursului si sunt privit ca un ciudat. Poate daca si ceilalti ar participa aranjamentele ar deranja pe mai multi si s-ar vedea de fapt cum merg concursurile; va spun eu colegii plecati nu au participat la nici un concurs? De ce ?
in al doilea rand as vrea sa va intreb ce v-a determinat sa vorbiti acum? aceasta situatie exista de ani de zile; si aceasta datorita dvs si a celorlalti formatori care ati inchis ochii si ati crezut ca veti putea ramane in colivia dvs neatinsi;poate e adevarat “totul se plateste”
astept insistent raspunsul la ambele intrebari
Stimate J.C.
Unde ai invatat tu ca un diabetic cu glicemie 375 se trateaza acasa? Si unde ai invatat ca un paciet cu diagnostic TBC (boala extrem de contagioasa) este trimis acasa si nu la o clinica de TBC? Cred ca acolo unde ai invatat tu toate astea, acolo au invatat si anumiti medici … care din punctul meu de vedere … locul lor este la oi … decat cu asa medici … mai bine fara ei …
@mi: “ceva” imi spune ca “sebastian corn” este “altfel” :).
-problema pe care o ridici tu este reala si in cele din urma este unul din motivele ESENTIALE pt care medicina romaneasca este in starea deplorabila in care este; pentru ca NU EXISTA o competitie reala, pentru ca posturile nu se elibereaza “pt cei mai buni”, ci pt pile/nepotism/interiorul “mafiei” de la varful medicinei romanesti.
In provincie, la scara mai mica, sistemul se perpetueaza.
Poate ca acest scandal ar putea modifica ceva si aici, desi ma indoiesc.
Cunosc indivizi care au terminat doctorate in US si in acelasi timp au luat scoruri maxime la stepuri sau altii care aveau propriile granturi pe cercetare, in valoarea de $80 000 si , la fel, au luat scoruri fabuloase, fac rezidentiate la clinici de renume, etc. E vina sistemului ca acesti medici nu au ramas in Romania. Mai nou, moda este plecatul in Europa, ca vorba aia, este libera circulatie. Or sa “plece” tot medici capabili, care mai inteleg ceva din medicina; in rest, or sa ramana din astia, tipul noului absolvent de medicina, care nu mai dau 2 bani nici pe gramatica…
De ce pleaca toti astia?! va spun eu: NU ESTE NUMAI PT BANI. Este si “scarba” fata de sistem, care merge asa cum merge.
@J.C. : mai cinic, sau mai putin cinic, dar cam asta este singura solutie(adica sa mearga toti doctorii la oi 😀 ), ca altfel vad ca nu se rezolva problema asta cu “medicii care sunt criminali si spagari”, in Romania. Mai exact, numai asa romanul o sa inteleaga ca doctoriii merita totusi un RESPECT, care a fost distrus de comunism. Ca uite, tare am asa o impresie ca in perioada interbelica, serviciile medicale erau cam scumpe, dar nimeni nu se plangea de “spagari”, samd.
@bontoaca: in the God’s name, take a break! Unii dintre noi am dat la medicina pe vremea cand inca mai erau cativa concurenti pe locurile alea; pe vremea cand gramatica era “sine qua non”, si nu un lux, in “definitia” doctorului.
@alinaadi: Vrei sa stii de ce platesti asigurari medicale? Te sfatuiesc sa mergi la casa de asigurari de santate si sa intrebi. Daca gasesti o persoana amabila aceasta iti va raspunde.
@impricinatu: Ii felicit pe cei trei colaboratori ai dumitale care s-au carat in alta parte. Pe d-ta nu am de ce sa te felicit deocamdata. Pentru ca nu ai facut nimic demn de felicitari. Inainte de a fi sef de serviciu ai fost intern presupun si apoi ai devenit cadru univeristar, cunosti sistemu de ceva vreme si ai tacut. Ai tacut ca nu erai bagat in operatii ca intern, ori daca erai bagat era pentru ca aveai pile. Ai tacut cand proful iti dadea cursuri de tinut in locul lui sau daca nu ti le dadea tie le dadea colegului, stiai dar ai tacut. Faci parte din sistem, spala-te pe cap cu el. In momentul in care ai o realizare care merita publicitate, da un semn.
ok, iubire, la oi cu toti medicii ! asta am zis si la inceput.
poate imi zici tu unde si cum se trateaza o glicemie de 375, ca se pare ca daca ai avut 3 bolnavi in familie esti cel putin specialista de medicina interna! cat despre clinicile tale superbe de TBC din teritoriul tau banuiesc ca sunt toate pustii, TBC-ul este o raritate la noi in tara. ce stii tu despre ce se poate face in fiecare situatie in spitalele romanesti ? cine te-a invatat ca atunci cand nu ai gasit raspunsuri trebuie sa te apuci sa judeci si sa condamni? cine ti-a dat puterea asta ? si cine te-a invatat ca pe lumea asta meriti ceva, imediat ce te nasti, fie ca acel ceva sunt explicatii sau ajutor sau salvare ? ce stii tu despre ceea ce meriti pe lumea asta ?
Pt. J.C.
Am uitat sa-ti raspund la o intrebare. “Ce as fi vrut eu, sa-l vindece de diabet?”
Nu, doamne fereste sa am asa pretentii, eu am inteles de mult ca, competenta medicilor este limitata. Vindecarea o lasasem in seama lui dumnezeu. De la medici as fi vrut doar sa-si faca datoria … aceea de a pansa rana … si trebuie sa-ti spun ca sunt mandra ca am obtinut exact ce am vrut. Si sunt mandra ca datorita nebuniei mele parintii mei au murit cu demnitate pe un pat de spital, oferinduli-se tot ceea ce a fost necesar, incepand cu perfuziile si terminand cu grija personalului fata de ei (dupa ce am facut scandal s-au gasit de toate) si sunt de asemenea mandra ca datorita nebuniei mele guvernantii si ministrii s-au distrat ceva mai putin, sau si-au cumparat o masina mai putin … Cand ai sa inveti sa lupti ai sa vezi ca poti sa fi tratat OMENESTE … PENTRU CA ESTE UN DREPT AL NOSTRU AL FIECARUIA, INDIFERENT DE RELIGIE SI CULTURA
Cat timp toata lumea accepta toate rahaturile facute de guvernanti … ne meritam soarta … iar tu astepti schimbarea, dar fara sa participi efectiv la ea … privesti din umbra si dai cu presupusul …
alinaadi, baby, stiu si simt exact ce zici tu! cunosc PERFECT totul ! si imi pare rau ca trebuie sa treci si tu si noi toti prin asa ceva si mi-ar placea sa te intalnesc odata si sa vorbesc fata in fata cu tine, ca sa iti pot explica mai bine unele din lucrurile pe care le stiu eu.
nu accept asta ca o vita in linie la asomare, dar sunt obligat sa iau act de ce se intampla, de ce se poate si de ce nu se poate. tu poti sa faci urat, cum zici, prin spital, si sa mai obtii ceva, o perfuzie, un cearsaf, un cacat. la fel mai poate sa faca si urmatorul om. iar pentru al treilea efectiv nu se va mai gasi nimic si va putea sa faca oricat scandal isi doreste. sa faci scandal nu inseamna sa lupti impotriva sistemului. nu poti face nimic inainte de a afla ce se petrece si ce se POATE face. fiecare zi de spitalizare nu poate sa coste mai putin de ordinul sutelor de euro, daca ne dorim ca spitalele sa fie ceva mai mult decat grajduri insalubre, sute de euro pe care casa de asigurari nu ii da catre spitale. platim niste sume de bani ca taxe si impozite asupra carora nu avem nici o putere de decizie si a caror urma nici macar nu am avut-o niciodata.
am mai spus, medicina inseamna tehnologie si tehnologia inseamna bani pe care nu vrea sa ii dea nimeni.
nu se poate schimba nimic decat printr-o LEGE (sau mai multe). o lege pentru care trebuie sa iei legatura cu reprezentantul tau local in parlament. stii cine e ala ? stii cam ce forma ai dori sa aiba legea asta ? sau vrei sa te gandesti in continuare la scandal si la revolutie si “reforma” fara ca nimeni sa nu stie ce inseamna asta ?
Draga J.C.
Daca eu urlu si fac scandal, si urmatorul la fel, si urmatorul la fel …guvernantii vor realiza ca gluma se ingroasa si ca nu mai pot sa-si cumpere masini luxoase din banii nostri, ci trebuie sa-i dea la spiatale …
Dar daca eu tac, tu taci, urmatorul tace … ei isi vad bine merci de luxurile lor …ca deh’ las ca prostii tac …
Orice cauza are si-un efect sau o consecinta …
La fel are tacerea un efect …cat si strigatul …
De ce crezi ca “striga” acum dl. dr. Sebastian?
In continuare ma simt mandra observand ca strigatele mele n-au ramas neauzite …
Se pare ca dumnezeu nu doarme ….
P.S. SI DATORIA PROSTULUI E SA SE DESTEPTE!
p.s.1. Si doamne cate as mai avea de spus ….
Oare de ce sa face atata caz acum pt. femeile care au murit recent? De ce oare cu 5 ani in urma un astfel de caz nu a atras atentia nimanui?
Ca sunt inca suparata … sunt … da … RECUNOSC!
Eram prea mica in sistem si prea singura ca sa pot face lumina … Am ramas mica, dar nu mai sunt singura …
Inca o data multumiri pt. curajul dvs. dle dr. Sebastian si va asigur ca desi o sa intampinati foarte multa opozitie care va va obosi si va va slei de puteri, daca va pastrati drumul drept o sa FITI un invingator si rasplata o sa fie pe masura faptelor.
… TREZESTE-TE ROMANE … CA TARA TUTUROR POSIBILITATILOR NU ESTE AMERICA … ESTE ROMANIA!
RUSINE SA NE FIE … ROMANI DE PRETUTINDENI … DE TOATE CULTURILE SI DE TOATE RELIGIILE …
Pt. J.C.
Fa ceva cu ceea ce sustii ca STII tu! Ca nu ajunge sa STII ceva pe lumea asta … trebuie sa mai si faci ceva cu ceea ce STII …
Degeaba imi explici mie … eu sunt prea mica …
Fii barbat si scrie aici ceea ce STII TU!
Poate se va gasi o femeie care sa fie mai barbat decat tine cand va stii ceea ce STII tu si poate va face ceva cu ceea ce va stii de la tine ….
STIM … TOTI STIM CATE CEVA … DAR NIMENI NU IA ATITUDINE … NIMENI NU FACE NIMIC … DOAR STIM!
dr. chirculescu (caci asa se numeste) e si dansul un om acolo, sa stii ca nu poate sa faca nimic. si nici nu o sa faca fiindca nu are cum. dansul nu poate decat cel mult sa-si vada de meserie, asa cu probleme cum e. dansul stie foarte bine ca nu are cum sa faca nici cea mai mica miscare de schimbare pentru ca in primul rand nu este datoria lui si in al doilea rand ca s-ar cufunda intr-o suita de dificultati si si asa are destule pe cap. dansul prin scrisoarea asta nu face nimic decat ce e politic corect, si anume reclama problemele de la locul sau de munca. simplu, corect si cinstit si ca ulterior dansul sa poata fi acoperit de faptul ca e printre putinii care nu au tacut 100% din gura. de ajutat va asigur ca nici noi nu putem sa-l ajutam prea mult, in primul rand fiinda nu avem o directie.
vrem nu vrem, lucrurile astea nu sunt de azi de ieri si in viitorul apropiat nu vor face decat sa se inrautateasca. mai ales in conditiile in care cei mai multi oameni nu stiu decat sa se gandeasca la a vocifera, a comenta, a carcoti, a face gat in general, si nimic mai mult.
nu am intalnit nici o initiativa buna si nici o propunere de solutie a tuturor dilemelor pe care le ridica domnul doctor chirculescu si atatia oameni de pe aici. stie cineva la ce folosesc taxele si impozitele ? care sunt limitarile unui buget centralizat, sau ale medicinei sau ale oricarui sistem care ne preocupa si ne mananca zilele ?
e fascinanta polemica intre alinaadi si j.c., nu il inteleg insa pe j.c. care chiar parea inteligent de ce o mentine.
alinaadi e un domn/doamna extraordinar de frustata pe care o sfatuiesc sa se adreseze in instanta daca se simte atat de nedreptatita de sistemul medical. sunt curioasa si eu, asa cum a spus j.c. dupa care protocol vor judeca tribunalele cazurile parintilor distinsei/distinsului alinaadi.
alina draga, nu stiu daca intelegi, dar chiar am prins ideea ta, medicii sunt niste criminali, am inteles. ne lasi?
Doar ce am terminat de vizionat “Vorbe grele” si vreu sa-mi aduc in scris, inca o data recunostiinta pentru ceea ce faceti… Toata stima. Este foarte trist ca sunt atat de multi medici care tac ..
Sanatatea, acest subiect este muult prea complex pentru a fi discutat intro emisiune de o ora.. dar este bine si asa decat deloc.
Eu sper ca toata aceasta valva pe care a-ti provocato, sa nu ramana asa sau sa fie astupata de scurta memorie a oamenilor.. :(.
Tot respectul pentru ceea ce faceti si pentru ca nu a-ti tacut..
P.S. poate intr-o zi voi fi si eu capabil de asa ceva..
alinaadi, nu, daca tu urli si faci scandal, si urmatorul la fel, si urmatorul la fel, nu guvernantii vor realiza ca… guvernantii nu au cum sa realizeze pentru ca TU nu urli si faci scandal la ei. TU, ca majoritatea pacientilor romani, urli si faci scandal in spital, in camera de garda, urli la medici. Care medici, in ciuda parerii tale, incearca sa-si faca datoria asa cum pot, unii cu mai mult exces de zel, unii cu mai putin, in functie de caracter. Ziceam intr-un mesaj mai sus ca si medicii sunt imperfecti, la fel ca toti oamenii, nu sunt zei. Si urlatul asta la medici nu-i face decat sa fie stresati, sa fie frustrati ca ei incearca sa faca bine dar se urla la ei, astea se aduna si-i obosesc, ii fac sa faca greseli. Vezi cat rau face urlatul la medici ? Medicul greseste grav cand nu vorbeste cu pacientul dar ai incercat si tu ca in loc sa urli sa vorbesti frumos si sa zici “domnu’ doctor, eu nu ma pricep la medicina, puteti sa-mi explicati intr-un minut de ce faceti asa si nu asa? Cu ce pot eu sa ajut ?”. Cursuri de comunicare sunt necesare si pentru pacienti, nu doar pentru medici.
Sa revin insa la urlatul la guvernanti, ca aici e buba mare. Dl. dr. “Sebastian Corn” a facut primul pas, a lansat urletul din partea breseli medicale. Sper sa continue, sa faca ceva de amploare, sper sa i se alieze toata breasla medicala intr-un urlet comun fata de guvernanti. Cam prost momentul, acum, in criza financiara, dar mai bine mai tarziu decat prea tarziu.
Acum e momentul ca si dvs, pacientii, sa faceti pasul asta. Aveti pe toate usile si peretii spitalelor, dispensarelor, policlinicilor afise cu nr. de telefon gratuit telverde de la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS). Acest telefon este 0800.800.950
Il repet, telverde gratuit CNAS : 0800.800.950
Sunati va rog la acest numar de telefon de fiecare data cand observati o problema in “sistem”. De fiecare data cand va intrebati unde se duc banii virati la sanatate din salarii. De fiecare data cand spitalul va cere sa platiti medicamentele, analizele, seringile ca nu au fonduri. Dar va rog nu sunati sa injurati spitalul si medicii. Nu, sunati si intrebati “de ce nu are spitalul bani? Unde sunt cele 5 milioane care mi se iau obligatoriu lunar din salariu si ar trebui sa ajunga la spital cand am nevoie de servicii medicale ?”
Medicii sunt partenerii dvs stimati pacienti. Si dvs are trebui sa fiti partenerii medicilor pentru ca scopul nostru comun este un sistem sanitar care functioneaza bine (nu perfect, nu e perfect nicaieri), care lasa medicul sa ingrijeasca pacientii si sa salveze vieti, care ajuta pacientul sa fie ingrijit asa cum trebuie, cum merita si cum doreste, pe cat posibil.
Daca ducem o lupta medici vs. guvernanti, pacienti vs. medici si, incredibil, medici vs. medici cu siguranta nu se schimba nimic, cu siguranta vor mai muri pacienti, mai mult decat sigur vor incepe sa moara si mai multi medici. Doi au murit deja – un medic de familie din Timis anul trecut in vara, injunghiat de un pacient si un medic chirurg din Slobozia in iarna printr-un infarct suferit in sala de operatie pentru care nu s-a dus imediat la camera de garda deoarece avea un pacient pe masa si a vrut sa termine operatia. Suntem cu totii vinovati de moartea lor daca in continuare doar tacem sau doar urlam la medici si facem scandal in spital.
Telverde CNAS: 0800.800.950
ps: telverde este varianta usoara. Varianta mai dificila, pentru cei cu mentalitate americana, este infiintarea unei Asociatii a Asiguratilor din Romania care sa ceara pe cale legala transparenta privind banii FNUASS si rezolvarea problemelor din sistem.
@specialist, paream inteligent, ai ? 😀 ma ucizi! oricum multumesc mult de apreciere, esti de treaba ! nu putem totusi sa fim duri si neintelegatori fata de sentimentele lui alinaadi, suferinta si umilinta ei a fost cat se poate de reala si este singura amintire pe care o are. adevarul pe care nu-l stie este ca nu avea cine si cu ce sa o ajute, iar pe majoritatea oamenilor nu are cine si cu ce sa-i ajute. din cand in cand apare cineva care se lasa convins sau fortat sa faca ceva, nu mare lucru.
totusi vreau sa o sfatuiesc pe alinaadi sa nu mai arunce cu noroi si sa nu mai insiste in a fi nervoasa si revoltata fara sa cunoasca problema, caci va ajunge ca bontoaca, saracul, care nu stie sa scrie si insista ca e normal.
de asemenea nu trebuie sa ne asteptam ca domnul doctor chirculescu sa faca ceva, ceva in plus fata de ce a facut deja. el ARE deja o meserie, una care ii mananca timpul in proportie de 100%. el nu va putea niciodata sa faca nimic mai mult decat a arunca asa, cate odata, din fuga, cate un neajuns al meseriei sale sau o problema cu care se confrunta. cam asta e valabil pentru toti medicii practicanti. iar daca problemele lor se inmultesc si se maresc, ei nu vor face decat sa se descurce CUMVA, se vor fofila, se vor retrage, se vor feri, in nici un caz nu vor sari la bataie, nu vor iesi pe strazi sa tzipe si sa urle, caci asta cere inca si mai multa energie pe care deja si-o consuma facand zilnic ceea ce fac, fiecare dupa caz.
ce putem face noi ? nu mult in plus. putem in primul rand sa ne asteptam ca lucrurile sa se strice din ce in ce mai tare, ca sa nu ne ia prin surprindere dezastrul pe care inca vad ca nu suntem in stare sa ni-l asumam. momentan nu stim decat sa cerem, da habar nu avem ce putem oferi. va fi RAU RAU RAU, va asigur !
pe de alta parte, de obicei cu cat un rau devine mai mare, cu atat e mai pe cale sa treaca… cine stie, poate ne aflam la vreun capat al perioadei de tranzitie sau ceva de genul, ca vad ca de multi ani de zile nici nu se mai pronunta acest cuvant pe la televizor 😀
alinaadi,
1. te-ai gandit macar o data ca faptul ca tu ai insistat ca parintii tai sa moara cu demnitate (?) intr-un pat de spital s-ar putea sa fi condamnat o alta persoana la moarte? Ma cam indoiesc, pentru ca majoritatea dintre noi suntem egoisti si avem niste ochelati de cal foarte bine pusi pe ochi, ochelari care ne lasa sa vedem doar propriul interes.
2. explica-mi si mie ce legatura vezi intre demnitate si a muri pe patul unui spital? Ca mie, sincera sa fiu, mi se pare mult mai demn sa mor in patul si in casa pentru care am muncit toata viata.
3. de ce nu ne spui si cat timp ti-a luat si cate acte ai avut de facut sa-ti iei parintii decedati acasa? Ca din cate stiu eu procedura este destul de greoaie siin unele cazuri implica si procuratura. Sau ai dat cu pumnu’ in masa si atunci?
Sa aveti o seara buna si o saptamana usoara!
Pana una-alta, politia e cu noi :http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/salvari-oprite-in-timpul-misiunii-de-politistii-de-la-rutiera.html
Si asta pentru ca unuia “mai pestrit la matze” i s-a parut ca soferul de pe ambulanta ar fi fost baut.
Da draga domnule specialist … am sa va las … v-am lasat si acum 5 ani … va las si acum … poate mai este nevoie de alti 5 ani si de mai multe cazuri si de mai multa durere ca sa auda cine trebuie sa auda …
Cand nu te doare nu strigi … dar si cand te doare …. au ce le simti ..
Intrebati-l pe dl. dr. Sebastian … ca durerea dansului conteaza … ca e dr. … eu ca sunt de la oi …n-am decat sa sufar … nu intereseaza pe nimeni … in afara de dumnezeu!
o tampenie, ca peste tot in romania. e drept ca unii dintre soferii de pe salvare mai beau, chiar pe serviciu. totusi nu avem destule informatii ca sa judecam noi de aici.
intorcandu-ne la oile noastre, va spun sincer ca ministrul sanatatii este pur si simplu varza. asa imi pare, cel putin mie. mi se pare ca habar nu are ce face sau ca se lasa IN MOD VADIT manat de niste interese care nu au nici o legatura cu intrajutorarea sistemului medical roman, reforma, prostii din astea. eram printre putinii sustinatori ai lui Nicolaescu. am intalnit foarte putina lume care sa inteleaga ce zicea prietenul meu eugen, ce incerca sa faca si chiar ce facea pe ici pe colo. eugen nicolaescu nu a fost doar cel mai bun ministru al sanatatii, dupa opinia mea, din era postdecembrista, ci nici mai mult nici mai putin de PRIMUL. abia dupa el incolo putem spune, prin comparatie, cum sunt urmatorii, mai buni, mai rai. iar bietul bazac, dupa nici cateva luni, pare net mai distrus. ce incearca el sa faca ? sa forteze internarea oricarui muribund in spitale ? sa reduca veniturile medicilor de familie, ca pe vremea nu demult apusa in care veniturile erau doar putin mai mici decat cheltuielile cabinetului (ati inteles bine, venituri < cheltuieli)? incearca sa ii oblige pe absolventi ca incepand cu anul asta, sa faca ani de stagiatura aiurea prin tara pe unde el insusi nu ar trece nici cu 300 km/h cu ferrari-ul, de sila si pentru ca oricum nu sunt nici drumuri asfaltate? asta e reforma lui si a lui arafat ? sa incerci sa obligi si sa constrangi si sa ameninti ? in ce democratie din lume se poate asta ?
oameni ca alinaadi nu conteaza, ei sunt anarhistii, strigatele lor nu fac decat sa raneasca pe altii, nu aduc nimic constructiv, nu merita sa incerci sa-i convingi de ceva, pur si simplu nu ai cum, ei nu vor sa inteleaga, ei vor sa loveasca in altii, sa se razbune.
de asta am scris sa ne lase
da, prietene, dar nu ai scris bine. ea face ceea ce face fiindca la randul ei a fost lovita si umilita. s-a izbit de zid si nu stie cine l-a pus acolo sau ce e in spatele lui. noua nu ne este mult mai clar. si acesti oameni sunt de departe majoritari in tara asta. deci sa spui ca nu conteaza este total opus realitatii.
daca esti destul de puternic lasa-te lovit, caci prin asta ii oferi inclusiv o consolare. lasa-i pe toti sa te loveasca si sa se razbune pe tine, si tu in loc sa faci la fel, intoarce-le obrazul. in timpul asta lasa toate lucrurile sa se prabuseasca in jurul tau caci nu ai altceva mai bun de facut. este o situatie de “scapa cine poate” si tu trebuie sa te asiguri ca scapi.
la fel si noi restul. unii dintre noi nu vom reusi totusi.
suntem la 20 de ani de schimbarea unui sistem. acum cei mai mari beneficiari ai sistemelor sociale, inclusiv cel medical, sunt oamenii care nu conteaza din ce motiv NU au contribuit la ele. regimul lu ceausescu a falimentat tara pe termen lung, cel putin atat de lung incat acum sa resimtim efectul nefast cel mai tare.
eu care produc si comercializez balamale cu succes pur si simplu nu pot sa cotizez la un fond social care sa ii suporte gratis protezarea unui sold in valoare totala de vreo 20 000 de euro cuiva care nu a avut cum sa contribuie cu absolut nimic. aceste sisteme sociale abia daca functioneaza in tari extraordinar de dezvoltate social si economic. si totusi pentru respectiva protezare de sold efectuata total gratuit, intr-o tara ca Suedia stai la coada 3 ani, nu mai putin.
nu sunt pentru o incercare de sistem ca si pana acum, nu sunt pentru a imparti mizeria, nu sunt pentru a incerca sa bem dintr-o galeata goala!
Intrebare adresata pacientilor si rudelor .
Ce parere aveti de faptul ca a fost impus un plafon anual de cheltuieli in sectiile din spitale ,iar in caz de depasiri medicul le va plati? Ce trebuie sa faca medicul daca se interneaza mai multi bolnavi? Mi-ar placea sa citesc parerea Alineiadi.
@J.C.:si tacuisses philosophus mansisses 😀
Nicolaescu este etalon, intr-adevar, dar pt prostiile pe care le-a facut. A dat o groaza de bani medicilor de familie, iar aia au facut la fel de mult ca si inainte: adica NIMIC. De aia sunt supraglomerate spitalele si 1 din 3 pacienti se prezinta la UPU. S-a ajuns ca sa fie cod 5 “consilierea” 😀 . Da, da, se va si face si consiliere la UPU 😀 Chiar, ce naiba fac medicii de familie?! Pe deasupra, i-a invrajbit si pe specialistii “din spitale” impotriva astora. Aia, bineinteles, ca nu-s tampiti. Acum fac scandal ca le-a taiat cu 40% fondurile.
Daca ai fost atent, 90% din cazurile de “morti pe la TV” au fost BATRANI CU BOLI CRONICE DECOMPENSATE. Era datoria medicului de familie sa AIBA GRIJA DE TOTI AIA SA NU AJUNGA IN HALUL ALA SI SA MOARA PE LA URGENTE, ca sa-i linseze pe aia de la urgente, care muncesc de le sar ochii (si “fara beneficii”).
In timpul asta, in spitale au limita de cheltuieli per pacient, ca daca o depasesc, le taie din salariu(vezi si sebastian corn, in scrisoare). Sunt unele spitale care deja traiesc pe bugetul din martie pt ianuarie 😀
Cam acolo i-a dus desteptovici-ul de Nicolaescu 😀
nu sunt medic , sunt inginer constructor , sunt un fost emigrant intor in romania cu sperante enorme , m-i se ridica parul in cap cind citesc scrisoarea asta , am platit anul trecut peste 40 000 euro taxe , ce puii mei se intimpla in tara asta , oare chiar e nevoie sa mai iesim odata in strada , pt ca banii din taxele astea sa merga acolo unde vrem NOI , nu unde vor ei ? sa traiesti domn doctor , sa nu te lasi , dac astia vor sa iti bage pumnul; in gura te ajutam noi , in crasma mea iti fac cinste pe viata , promit !!!!!!!!
shrek2, stimabile, nu vorbi ca un adevarat ignorant, te rog! afla tu ca in orice tara pe lumea asta in care sistemul medical FUNCTIONEAZA, aka marea britanie, franta, canada, oricare, respectivul sistem SE SPRIJINA pe medicii de familie si activitatea lor. in franta cel putin daca tu ca medic de spital ii zici unui bolnav sa se interneze cand nu ar fi musai nevoie sau daca ii zici ca ar fi bine sa mai dea pe la spital, el iti zice imediat ca nu, ca el se duce la medecin traitantul lui, aka medicul lui de familie. nicolaescu, ca orice om care a incercat sa vada care e treaba, stiind ce importanti sunt banii si chivernisirea lor si neavand decat sa imparta banii si asa putini cum putea mai bine, s-a prins repede ca cel mai eficient este sa te bizui pe medicina generala, aia la care se cheltuie cel mai putin, si nu pe aia de spital unde trebuie sa se managerieze conditii mult avansate si infinit mai costisitoare. ca atare nu trebuia el sa inventeze roata ci sa se uite numai pe la cativa vecini unde lucrurile astea deja functioneaza. ca nu a apucat sa mearga, ca nu i-a platit la servicii ci la capitatie, ca nu era bine reglementat, ca sistemul informational integrat era vai mama lui, ma rog, lucrurile erau la inceput dar erau pe directia cea buna. iar acum vine bazac si rade asta. 😀 o sa fie mai rau, va asigur.
zielele urmatoare o sa detaliez si mai mult despre care e schema cu medicina de familie, de la infiintare si chiar si inainte, pana in ziua de azi. acuma mi-e cam lene, a fost un week-end cam lung.
ideea de baza e ca MEDICINA DE FAMILIE este motorul si grosul sistemelor medicale in orice tara normala si de aici trebuie inceput! cand incerci sa formezi o armata, nu o gandesti incepand de la generali ci de la soldati, generic vorbind. mai discutam pe tema asta, daca sunteti curiosi !