O.Z.U. înseamnă ordin de zi pe unitate – cine a făcut armata știe foarte bine acest lucru. Ei, bine, în ce privește televiziunile care se laudă cu national coverage în spațiul carpato-danubiano-pontic, O.Z.U. din 2 noiembrie 2013 a sunat cam așa: un premier la a cincea căsătorie și viața personală a divelor sunt mult mai importante decât revendicările celor 10.000 de profesioniști din Sănătate ieșiți la Marșul Tăcerii.
Ciudat… Mai acum câțiva ani, aceleași televiziuni se plângeau de inerția cetățenilor români în fața autorităților. Aceleași televiziuni jeleau când se deschidea problema colapsului din sănătate. Iată că și-au văzut visul cu ochii: 10.000 de profesioniști sanitari au mărșăluit pe Calea Victoriei, numai că ratingul și firul scurt cu redacțiile au bătut realitatea. Cu alte cuvinte, mare parte din presa televizată a închis ochii și a preferat să viziteze Palatul Ghika (mâncarea era bună, iar invitații trăsneau a parfum) sau s-a lansat în comentarii inteligente vizavi de tribulațiile sentimentale ale unor distinse conaționale… Ce-i drept, până mai deunăzi, acestea din urmă țineau sticla mereu plină pentru managerii din TV, dintre care unii, știți bine, au fost iertați de dările către stat…
În fine, a fost și greșeala noastră, a organizatorilor, că lucrurile au ieșit așa. Poate că era mai bine să facem tărăboi pe carosabil și să ne îmbrâncim cu forțele de ordine… Sau, și mai spectaculos, poate că merita să ne fi deplasat, toți câți eram, la Cotroceni, ca să urlăm la Băse, demonstrându-ne loialitatea față de un guvern care înghite recomandările FMI cam la fel cum ingurgitează sarmale la Sfânta Parascheva. Capul plecat, sabia financiară nu-l taie, iar miniștri din Republica Sărbătorească Română au prestat jurământ de credință nu cetățeanului, nu țării lor, ci organismelor financiare care le plombează incompetența…
Așadar, mă întreb: oare ce-ar fi trebuit să facem, astfel încât să aflăm și noi, la noi acasă, din televizoarele noastre, ceea ce colegii care lucrează în Franța, Belgia și Italia au aflat-o de la televiziunile din țările de adopție? Să se fi bazat marile noastre televiziuni pe faptul că și-au „tras” românii cablu și că urmăresc, cu nesaț, programele occidentale de știri? Dar atunci, de ce se mai ceartă pe rating între ele? Cum-necum, așa cum medicii români părăsesc țara cu miile, spectatorii români emigrează, și ei, cu sutele de mii, pe NatGeo și pe Discovery, ca să justifice, totuși, prezența televizoarelor la domiciliu.
Și, ca să nu existe echivoc, vă ofer mai jos două linkuri care arată ce s-a întâmplat, de fapt, la București, în timp ce domnului Tăriceanu i se refuza cel de-al patrulea bis la Isaiia dănțuiește…
În rest, s-auzim numai de bine! Ah, și încă ceva: chiar dacă ne-ați luat fața, domnule Tăriceanu, noi, medicii gata de plecare spre spitalele unde v-ați operat și dumneavoastră, vă urăm casă de piatră și la mai mare! Felicitările, masa și dansul vi le oferim noi, la vest de Szeged!
Marsul Tacerii:
httpv://www.youtube.com/watch?v=qMuDMqzq5Ug
o tara bolnava…
si lor ce le pasa? cum zici, ei se trateaza la clinici private.
iar jurnalistii… jurnalistii…
jurnalistii primeau telefoane… de fapt, nu ei, ci sefii lor cei mult prea debitori la guvern.
jurnalisti castrati, da!
tocmai o sa scriu si eu despre unul.
Trebuie strigat in gura mare, si trebuie imbranceala si raniti ca asa se poarta la noi. Ce e normal, si deci decent nu este interesant
Cautati remeddiul1….