sebastian-corn on Aug 31 2008
EPIDEEMIA – foileton – 0.3
3.
Spre mirarea lui Bunăseara, la carcasă dădu din nou peste Srebczak. Nu era singur. În afara lui Balt, lângă vraci se mai afla Moscune, cel mai bun tălmaci al Jaţilor, precum şi Poti, bătrânul care repara orice, de la o piele de caiac sfâşiată, până la fisurile cele mai fine din tubulaturile carcaselor şi ale rezervoarelor. Se spunea despre el că făcuse nişte luxofori într-atât de mici, încât îi puteai coase pe frunte ca să-ţi lumineze calea, fără să mai ai nevoie să-i încarci cu nutrienţi din rezervoare. Cică
sebastian-corn on Aug 29 2008
Aşteptând…
Era vorba să nu bag nimic azi, da’ n-am cum să mă abţin…. Scriam io într-un post recent (mai pe la sfârşit!), că nişte băieţi au nevoie rapidă de bani, motiv pentru care l-au învăţat pe un amic de-al lor care a pierdut o licitaţie legală, să bage o contestaţie majoră la respectiva licitaţie. Chestia asta le permite nevoiaşilor de bani să şunteze legislaţia până ce se organizează o nouă licitaţie la care va câştiga, cine altul, chiar amicul lor care a băgat contestaţia. Vreau să spun că, timp de v’o trei luni, o să devină legal ca nevoiaşii să cumpere direct dă la contestatar acele itemuri care NU au câştigat licitaţia. Şi, ca să fie mai clar, credeţi-mă că vorbesc de fuaaarte mulţi bani – sunt echivalentul în bani al tuturor
sebastian-corn on Aug 28 2008
EPIDEEMIA – foileton 0.2
2.
Bunăseara ajunse în sat la căderea serii. Sări pe ţărm înainte ca vânătorii cei tineri să tragă caiacul la cheiul îngheţat şi se repezi pe lângă carcasa mormăitoare de la marginea satului, alergând spre igloo-uri. I se păru că aerul are un miros ciudat, de peşte afumat demult şi uitat prin depozite, dar nu se opri din fugă. Ajuns în apropiere de casă, îl întâmpină Niurki, malamutul cel tânăr – fără să dea din coadă şi fără să se rostogolească prin zăpadă – iar Bunăseara abia dacă-l
sebastian-corn on Aug 27 2008
EPIDEEMIA – foileton – 0.1
1.
Un tremur abia simţit străbătu suprafaţa apei, dar Bunăseara nu-l băgă de seamă – ochii săi căutau în văzduhul cenuşiu după pescăruşii care abia se mai zăreau. Stolul se învârtea în cercuri largi, chirăind stins, semn că dăduse de urma balenei.
- I-au luat urma? – strigă Sil din spate.
Bunăseara nu-i răspunse. Vâsli rar, abia cufundând padela în apă, iar caiacul alunecă fără zgomot vreo zece-douăsprezece braţe, după care rămase nemişcat pe marea netedă precum oglinda. Se uită de jur-împrejur, dar restul vânătorilor nu se vedeau – ca de obicei, Bunăseara împreună cu Sil o luaseră cu
sebastian-corn on Aug 25 2008
gaia, aşteptând
a-nceput războiu’ ăla
între sângele tatălui meu
şi carnea mamei tale
bătăliile alea nesfârşite
între fierea bunicului meu
şi pielea bunicii tale
a venit surparea aia
nemaivăzută
din caii străbunului meu
până-n izbele străbunei tale
vin haitele alea
sebastian-corn on Aug 25 2008
Marea bolniţă
Eheei, dragii moşului, să vedeţi voi ce mai veste poveste! Se făcea că în Bucale ierea o mare bolniţă – mă rog, nu ştiu cât dă mare, da’ dă înaltă, ierea tare înaltă bolniţa asta!
Măi, şi ierea o bolniţă care avea (cum altfel?) povestea ei… Ea se trăgea, cel puţin d.p.d.v. al personalului angajat, dintr-o altă bolniţă faimoasă, într-atât de faimoasă încât a fost dărâmată cu mult nesaţ în 1984. Mă refer la Spitalul Brâncovenesc, fondat în 1835 de Safta Brâncoveanu şi intrat în circuitul public la 1838.
sebastian-corn on Aug 23 2008
Asta e pe bune!!!! Citiţi neapărat!
Vedeţi voi imaginea de mai jos?
Mă rog. Pe net apare ăsta ca fiind Pasajul Victoria, deşi eu ştiam că e ăsta, de dedesupt:
Cum-necum, care o fi Pasajul hăl real, amândouă sunt foarte frumoase şi ţin de patrimoniul Bucureştiului, care, şi-aşa e spulberat pe jumătate! (vezi epopeea cu Ceauşescu-Dărâmaru’).
Bun. După ce au făcut gât şi unii şi alţii că tovarăşul secretar general etc a tocat Bucureştiul bucăţi, uite că apar noii dărâmari (n-am font mai mic pentru ei!) – au chef să facă scaiscreipăre, băh! Birouri pentru fete care-şi fac unghiile, băh! Birouri pentru amărâţi d’ăştia care ambalează maşinile când
sebastian-corn on Aug 21 2008
Celţii
În postul trecut scriam despre Noviodunum – actualmente, Isaccea, între timp, Vicina.
Noviodunum este un nume celt latinizat.
Alături de Isaccea se află Galaţi. Galaţii sunt numele unui trib celtic.
Habar n-am de ce trag aer adânc în piept ori de câte ori aud muzică celtică. Îmi îndrept coloana, ştiţi, şi încep să mă uit în depărtări, doar dacă aud primele două-trei măsuri ale unei piese celtice. Dacă depărtările lipsesc şi n-am la ce să mă uit, mă gândesc la ele, la depărtări.
Sper să nu fie doar un snobism extrem, chestia asta cu emoţia care mă năpădeşte când vine vorba despre celţi. Mda.
Un prieten mi-a spus că celţii, după ce au fost goniţi de peste tot şi au ajuns la marginea continentului (Irlanda, Bretania, Iberia vestică) s-au
sebastian-corn on Aug 14 2008
Haralambina pe insula misterioasă – later edit cu poze dă la Rabi Selim
Insula – foto de Roberto Quaglia
Ca să stabilim o chestie clară: Haralambina e numele de net al fiică-mi! Pă iea o cheamă al’fel, da’ noi o să-i zicem Haralambina – iea a fost de acord cu chestia asta, aşa că, n-am chef dă comenturi conexe temei, right?
Right said Fred.
Acu’ v’o dooşpe zile, stăteam dă vorbă pă insula misterioasă (nu-i chiar aşa dă misterioasă, o să vedeţi) cu un ins dă la TV România Cultural. Insu’ îmi reproşa că am fost un taNpit care făcuse parte dântr-o gaşcă dă taNpiţi – ceea ce nu ierea o noutate. TaNpenia se trăgea dă la faptul că grupul literar cu pricina (n-o să-l numesc acu’) a pierdut nu-ş’ ce ocazii pân anii
sebastian-corn on Aug 11 2008
N-A FOST GIUVAER MAI VECHI ÎN PATALIPUTRA – foileton – 0.8 – ultimul
Viaţa unui om este rareori mai lungă de 28.000 de zile – iar cei care apucă 30.000 de zile în sănătate pot fi consideraţi împliniţi.
30.000 de zile… Of, călătorule, dacă vei merge de la Antiohia la Londrinum, e sigur că o să scoţi din buzunare mai bine de 30.000 de bănuţi!
Zilele – se spune că o zi de-a lui Brahma, adică o kalpa, durează mai mult de patru miliarde de ani. Fiecare dintre aceste zile durează mai mult decât o epocă brahmană (yuga), cu excepţia aceleia ce poartă numele de Mahayuga. Poate că este de interes să ne reamintim că trăim în cea mai scurtă epocă brahmană – aceasta
sebastian-corn on Aug 10 2008
N-A FOST GIUVAER MAI VECHI ÎN PATALIPUTRA – foileton – 0.7 (penultimul episod… :) )
sebastian-corn on Aug 09 2008
N-A FOST GIUVAER MAI VECHI ÎN PATALIPUTRA – foileton – 0.6
Mareşalul întoarse pergamentul de pe o parte pe cealaltă. Primise mesajul în cursul nopţii, iar solul, un bărbat scund şi subţire, cu faţa acoperită, insistase din gesturi (căci nu scosese o vorbă) ca mareşalul să fie trezit ca să-i înmâneze pergamentul direct, fără mijlocitori. Ciudat – alături de scrisoare se mai afla o batistă împăturită cu dichis, pe care Montgolfier dorise s-o deschidă imediat, numai că solul îi făcuse semn să n-o facă de faţă cu martori.
În batistă se aflau două flaconaşe minuscule ce conţineau un lichid precum cerneala neagră
sebastian-corn on Aug 08 2008
Eugen Nicolăescu – poveste despre banii din sistemul sanitar
(ăsta e post pe bune! e mai plicticos, da’ ştiu că vă interesează rău, mai ales că-i despre banii voştri!)
Sunt convins că l-aţi auzit pe tov. Eugen Nicolăescu (Oigăn, pour les connaisseurs) spunând că banii din sistemul sanitar sunt suficienţi. Chestia asta i-a atras porecla de Pinocchio, spontan, chit că medicii doar simţeau că dom’ ministru umblă cu raţa prin gură – dar acum, iată că am pus mâna pe nişte hârtioare speciale care ne arată pe unde se află banii d-voastră, ca să citez pe un distins conaţional de-al nostru, iniţial prieten cu Oigăn, ulterior dujman, apoi pacient, apoi….
Mai bine să revenim la subiect, adică la banii din sistemul sanitar, după care umblă toată lumea cu limba scoasă. În primul rând, e de ştiut că "valuta" sanitară
sebastian-corn on Aug 07 2008
Varujan Pambuccian – legenda urbană
Habar n-am dacă în afara numelui, a jobului şi a pregătirii universitare mai e ceva adevărat despre Varujan Pambucccian în acest post. Povestea de mai jos este, în schimb, extrem de "adevărată", întrucât am auzit-o, cu variaţii nesemnificative, în decurs de v’o douăj’ dă ani, din trei surse diferite. Cu alte cuvinte, mă doare-n cot de realitatea existenţei lui Varujan Pambuccian – el există, deja, în legendele urbane ale Bucureştiului după cum vă zic io, aici.
Şi nici n-avea cum să nu existe, că prea e altfel! Io nu l-am cunoscut niciodată, da’ de ştiut, ştiam dă iel, aşa cum ştia tot cartierul Titan: îl ştiam dân cauză că avea o figură ciudată şi un aspect bizar, încă dă mic: era un ins voluminos, cu o tipologie deloc asemănătoare celor din jur
sebastian-corn on Aug 06 2008
N-A FOST GIUVAER MAI VECHI ÎN PATALIPUTRA – foileton – 0.5
În cortul sultanului Barayat-Cutremur era răcoare şi mirosea a mosc, dar nu mai mult decât trebuia. Cortul fusese înălţat undeva printre pădurile de sicomori din Uskudar, pe un gorgan de unde se vedeau ca-n palmă atât Bosporul cât şi Constantinurbs.
Uskudar – pe malul asiatic al Bosporului de Miazăzi
Barayat-Cutremur era tânăr, iar chipul îi era mai degrabă efeminat, părând să nu-i justifice supranumele. Dacă la asta mai adăugai şi faptul că, din când în când, se uita – cu un aer visător!
sebastian-corn on Aug 04 2008
N-A FOST GIUVAER MAI VECHI ÎN PATALIPUTRA – foileton – 0.4
Beguma Chowdhury Akter – păstrătoarea giuvaerului din Pataliputra
- Porunceşte-le să nu mă mai lovească, răcni Beguma, zvârcolindu-se pe podea. Te implor, mărite mandarin, te implor!
Mercenarii de Zhong Huo încetară cu loviturile, dar Bodhidarma rămase neclintit – părea să privească la bătrână, dar înţeleseră cu toţii că gândurile-i vagabondau cine ştie pe unde. Poate că trăgea cu urechea la ciripitul păsărilor – se auzea foarte bine de acum, că bătrâna încetase cu urletele.
sebastian-corn on Aug 03 2008
N-A FOST GIUVAER MAI VECHI ÎN PATALIPUTRA – foileton – 0.3
Era trecut de două noaptea când Leonardo Da Vinci şi Vasco da Gama se strecurară afară din grădina de curmali a mănăstirii Chora, ieşind pe uliţele înguste ale Fanarului. Slavă Domnului că începuse să plouă – prea fusese cald în ultimile zile! Apele Cornului de Aur erau liniştite; se ghiceau doar patru galere Bizantine care patrulau în sus şi în jos, aţintind spre ţărmuri luminile iţite din oglinzile-petală. Dinspre Galata se auzeau, când şi când, bubuituri înfundate, semn că mercenarii de Zhong Huo încă trăgeau din culevrinele lor mari.
Cornul
