Oare de ce cuvântul CAPITALISM este folosit cu extrem de mare parcimonie de media românească? Întreb şi eu, aşa, pentru că anul ăsta m-a surprins utilizarea “excesivă” a cuvântului în speţă. A apărut de trei ori pe burtierele televiziunilor, în contextul unor demonstraţii antiCAPITALISTE. În anii trecuţi, cuvântul ieşise completamente din uz. Era linişte şi…
Author: sebastian-corn
SCHAFFBERG + EBENSEE – SINAIA LAGĂRELOR…
Aţi mers vreodată cu trenuleţul acela ’oţ care urcă pe munte la Schaffberg, pufăind şi scrâşnind din biele? Pentru asta te duci cu maşina la St. Wolfgang, unde se găsesc locuri foarte ieftine de parcare. Tura cu trenuleţul durează cam 45 de minute dus, după care petreci cam o oră sus, pe vârful…
PROFESORUL PESAMOSCA
Acum, a murit… Profesorul care ar fi trebuit să plece în cea mai lungă călătorie din cea mai frumoasă vilă de pe Kiseleff, cu grădinar în curte şi sumedenie de oameni care să aibă grijă de zilele sale din urmă, a murit într-o cameră care aducea cu o debara din spitalul în care a lucrat. Ce…
HOKUSAI
Măi, tovarăşi şi fraţi fleoreo… Mai sunt numai şase (6!) zile de Hokusai la MNAR! Sunt două saloane full de stampe, din cele care prevestesc cu nesaţ (deşi destul de distant), chiar şi bedeurile japoneze contemporane – manga. Manga se numeau încă de pe vremea maestrului şi reprezentau, uMpic, altceva, dar asta e…
Thomas din Liubice, apa şi defunctul
Gustav (von) Aschenbach ia o barcă (gondolă…) de la San Marco la Lido. Trece apa dar nu-i dă barcagiului nici un sfanţ. Cu toate astea, Gustav moare. Numai că, între timp, apucă să se îndrăgostească de un june polonez. De-aia nu i-a plătit tainul gondolierului? Şi, oare, tot din cauza lui Eros cel dionisiac şi indian ajunge…
HALLSTATT
Hallstatt! Ehei, aici e frumos-frumos! Atât de frumos, că unor nenorociţi de chinezi le-a dat prin minte să-i construiască o replică, la ei acasă, la dracu’ cu cărţi, prin nu-ştiu-ce-munte cu nume impronunţabil. Cum e Hallstatt? Case căţărate unele peste altele, grădini mărunte, ascunse îndărătul unor ziduri de piatră, …
HOLLYWOOD: TESTOSTERON ÎN CĂDERE LIBERĂ
sau uite cum Fotbalul ia locul Rugbyului… În filmul „Troia” ne-am trezit cu Brad Pitt în rolul lui Ahile. A reieşit un Ahile imberb, epilat, discret isteric, care se comporta precum un infant răsfăţat: de pildă, bătea din picior. Era un Ahile care deprinsese de la regizor coregrafia marţială extrem orientală…
MINA DE SARE DIN HALLSTATT
Dacă te învârţi pe la Obertraun şi dacă te plouă amarnic (nu-i greu să păţeşti aşa ceva), dă şi tu o tură pe la mina de sare din Hallstatt – o cuplezi cu vizita târguşorului Hallstatt, chit că acesta din urmă merită să fie văzut pe soare, şi-ţi mai iese de o zi…
VIETNAM HUEY ÜBER DACHSTEIN – REMIX DE JALE…
Bad Ischl… Ce înseamnă Bad Ischl? Păi, înseamnă aşa: prinţesa Sissi, drăguţul de împărat Franz Iozef (sic!), spa de vară pentru curtea de la Viena, târguşorul unde a făcut Jörg Heider şcoala primară şi unde Franz Lehar şi-a cumpărat casă, şi, mai ales, staţiunea de vară preferată a protipendadei vieneze. Metternich, Bruckner…
VIETNAM HUEY ÜBER DACHSTEIN – REMIX DE JALE…
Obertraun + zona O chestie naşpa la austriecii ăştia e haleala. Sunt subţiri de tot, frate – mai încolo o să vă spun eu ce şi cum… În rest, însă, au o ţară perfectă, la munte cel puţin. Vreau să spun că dacă cineva ar putea să transplanteze sarmalele, pomana porcului, varza…
VIETNAM HUEY ÜBER DACHSTEIN – REMIX DE JALE…
ExYugoslavija + Obertraun – Adică, pe domnul acela îl cheamă chial pe plietenul nostlu, Titos? – insista căluţul de pluş. – Nu, măi, Pony, offff, ce gleu de cap eşti! Îl cheamă Tito, nu Titos, îi răspundea Haralambina, râzând în gura mare. Între timp, motocicliştii austrieci care aşteptau să treacă graniţa,…
VIETNAM HUEY ÜBER DACHSTEIN – REMIX DE JALE…
sau… Faze în Srbjia – Tati, de ce sclie acolo de Titos al nostlu? – Nu scrie Titos, scrie Tito! Ti-to! – Heeei, se miră Haralambina, fără să mă bage în seamă, au auzit şi domnii de aici de cămila mea de acasă? E din ce în ce mai insistentă – are…
VIETNAM HUEY ÜBER DACHSTEIN – REMIX DE JALE…
… sau, O călătorie prin Celţia Mare … sau, La vest de Szeged Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama că am pornit în călătoria din vara asta hăt, demult – tocmai din august, 1995! Eram într-un autocar dărăpănat, numai table scâlciate, care se…
Se udrenizează Bucegii!
Iată peste ce-am dat azi: http://www.jurnalul.ro/special/anchete/drumul-babelor-deschide-calea-betonierelor-in-bucegi-576291.html Adică… După reuşita asfaltării Pleşcoiului până la ultima străduţă, după încheierea cu brio a autostradalizării româneşti, după reuşitele ascunse de frunza a pudică a lu’ (m)Adam, după relansarea comerţului stradal din curtea mă-sii şi după succesurile nemăsurate la călărie (faza pe tarla, ghidonată de poetul din Cetate!), o persoană…
A murit Ion Hobana…
… scriitor, exeget al textelor lui Jules Verne, povestitor, pasionat de H.G. Wells, promotor al fenomenului S.F., istoric al literaturii imaginarului, om curios, iscoditor, care nu şi-a pierdut niciodată puterea de a se mira. Nu mai este aici.
Schisma
Ori de câte ori tânjesc după aşa ceva… … îmi amintesc că cei care au tânjit la vremea lor după aşa ceva, i-au călcat în picioare pe cei care pictau aşa: Există un channel pe youtube: http://www.youtube.com/user/Evropae . Evropae, cel ce îl utilează cu clipuri, are 24 de ani şi se reclamă a fi tradiţionalist….
Parsifal – mai încolo
Bucureştiul s-a ridicat dintre mlaştinile mele, pe straturi de loess, marne şi nisipuri, străbătute (o simt clipă de clipă!) de râurile freatice izvorâte din munţi – din Piatra Craiului şi Bucegi, nu de altundeva. Târgul s-a întins agale printre lacuri, zăvoaie şi bălţi pline de stuf, în lunca unui râu domol, mocirlos şi…
Parsifal – post-initio
Imaginează-ţi, dragul meu ……….., că pasărea care tocmai s-a aşezat pe turla cu ceas a bazilicii Saint Mang (era un corb imperial, nemăsurat de mare) – imaginează-ţi, aşadar, că acea pasăre era cu totul şi cu totul vrăjită. Ştii ce se spune despre corbi: că au obiceiul funest de a croncăni batjocoritor. Corbul…
LEAPŞĂ TURAMBARICĂ DE-O ZI
Jurnalisind la Omu – 10 years after. Cine ştie, se prinde.
INTRO – PARSIFAL – 0.9
Au trecut câteva luni. Între timp, corbul devenise o prezenţă nelipsită – deja, îl recunoşteam ori de câte ori apărea prin preajmă. Puteam să-l deosebesc de alţi corbi, aşa că eram sigur că pasărea care mă aştepta la ieşirea din bloc, la prima oră a dimineţii, indiferent că ploua, că era ger sau…