Să începem cu începutul. Burebista: a făcut obiectul unui complot şi a fost asasinat. Aşadar, sfârşit violent.
Decebal: se sinucide, urmărit fiind de cavaleria romană. Prin urmare, sfârşit violent.
Gelu românul (ăl de s-a luptat cu maghiarii…) – săgetat de arcaşii adverşi. Sfârşit violent.
După aia, ba nu prea se ştie, ba nu au fost prea importanţi, ba au scăpat binişor. Numai că, odată cu Vlad Ţepeş, revenim în forţă, căci Drăculea piere asasinat prin decapitare, capul fiind trimis sultanului spre bună dovadă că lucrurile reveniseră pe făgaşul normal. Cu alte cuvinte, sfârşit violent.
Mihai Viteazu – piere decapitat. L-au decapitat de supărare, de furie, de teamă – oricum, încă un sfârşit violent pe răboj.
Ioan Vodă cel Cumplit – ucis, sfârtecat de cămile.
Brâncoveanu – moare decapitat, cu fii cu tot, după ce şi el îl scurtase de cap pe Bălăceanul şi după ce şi tatăl lui (Papa) fusese scurtat de cap.
Dimitrie Cantemir – exilat. (Persoană norocoasă…)
Fanarioţii – încheierea domniei prin moarte era inclusă în fişa postului.
Tudor Vladimirescu – torturat, împuşcat, decapitat, azvârlit în râu (într-o fântână părăsită, după alţi autori).
Dar, să dăm pe repede-înainte şi să ne apropiem de zilele noastre.
Cuza: încheie conturile cu statul român ca obiect al unui complot; în plus, un prim-ministru de-al său moare asasinat pe… Dealul Mitropoliei.
Carol I şi Ferdinand au marcat o scurtă pauză, binevenită, de antrenament pentru ce avea să vină, adică…
Carol II – abdică.
Mihai I – abdică.
Mareşalul Antonescu – arestat, judecat, împuşcat.
Ana Pauker + amicii – complot.
Gheorghe Gheorghiu-Dej – moare în patul lui, dar încă se discută despre ce şi cum: că a fost operat şi că nu s-a băgat de seamă cancerul, că a fost iradiat etc.
Ceauşescu – împuşcat aproape live.
Dupe care, încă o pauză binevenită: Iliescu e viu, Constantinescu e viu, Iliescu rămâne viu după revenirea în fruntea bucatelor…
Cum am spus mai sus, când a fost vorba despre Carol I şi Ferdinand? Că au marcat o scurtă pauză, binevenită, de antrenament pentru ce avea să vină. În mod similar, putem să-i categorisim şi pe Iliescu şi Constantinescu, care au părăsit puterea în linişte.
Întrebare: oare tradiţia românească are de gând să se menţină? Am putea s-o bănuim de un fel de ciclicitate? Şi nu încercaţi să mă aburiţi cu Ioropa şi alte flapsuri din astea, măh, sociologaţilor…
pe baselul il apara elenele si domnisoara ceea care e sefa camerei deputatilor, am uitat cum o cheama…ploiesteanca, fosta miss:)
au murit/fugit mult mai multi. Serban Voda cum a sfarsit, ca am uitat? A mai fost unul, in Moldova, cam condottier de felul lui – papistas daca nu ma insel, l-au pus jos. pe la 1500-1600. Mircea, Basarab, au scapat, toata familia Draculestilor a fost terminata.
dar, daca te uiti la lista ta (poate ca ar tb. sa pui si pe ministrii asasinati, e.g. Armand Calinescu; Lucretiu Patrascanu), o sa vezi totusi ca de la 1850 incoace numarul mortilor parca scade in favoarea abdicarii.
Carol I + Ferdinand cred ca au impreuna vreo 60-70 de ani de liniste. De la ’89 incoace, sunt douazeci de ani. Daca EU se rupe/slabeste/ne trimite in bratele rusilor, atunci posibil sa vezi asemenea chestii a la ceasca la CNN. daca nu…mai avem o sansa.
si mai e sansa americanilor – cat timp au 2 baze nu vor accepta ca totul sa pice in haos.
dar, da, suntem un popor violent. nu stiu cum se numeste in psihiatrie ala care sta si sta si sta – pasiv-agresiv si are flare ups mai mult sau mai putin randomizate.
cred ca se cheama compulsiv 🙂
si nu crezi ca i se aplica?
dar eu nu cred ca e ceva genetic. cred ca e cultural.
auzi împricinatule, ştii bancul cu Ion, Ianoş, Mihai Viteazu şi de ce nu l-a ajutat Ion pe Ianoş la coasă?
nu, tata, tapirule!
tot în tradiţia carpato-danubiano-pontică
cică Ion şi Ianoş erau vecini şi prieteni buni din copilărie, şi mereu se ajutau cu una cu alta. Într-o vară aranjează ei să cosească întâi la Ianoş şi apoi la Ion. în ziua stabilită iese Ianoş dis de dimineaţă pregătit de coasă – din curtea lui Ion nu se auzea nimic. “Aha” zice Ianoş, “o fi plecat mai devreme pe fâneaţă”. Îşi ia traista si se duce şi el. La fâneaţă, însă, nimeni. Ianoş, cam mirat, se ia de treabă. Vine prânzul, trec şi nămiezile, Ion nu se arăta cum vorbiseră. Trage Ianoş la coasă singur până seară şi când ajunge acasă, îngrijorat că Ion o fi bolnav, îl găseşte în poartă, încruntat, scuipând seminţe. “Măi Ioane, m-am îngrijorat, de ce nu ai venit la coasă cum am vorbit?” “Bă, auzi? Io nu mai vorbesc cu tine!!” zice Ion. “Ce-ţi căşună, măi, pe mine??” – “Las’ că ştiu că voi l-aţi omorât pe Mihai Viteazu!” zice Ion sentenţios. “Păi măi Ioane, nu l-am omorât noi şi, chiar şi aşa, asta s-a întâmplat acu’ patrusutedeani şi mai bine!” – “Da,” – zice Ion – “da’ io alaltăieri am aflat.”
Lasa ca au si altii cu ce se lauda, mai un Robespierre, mai un Hitler, un Stalin, un Napoleon.
Parca Stalin a murit in patul lui, dar pana atunci…
buuun! tapire, manca-ti-as, uite vezi? o samanta… un zvon tardiv… o bancuta la gard… asta e necesarul national!
vio, dupe stalin, murira cu totii (mai putin hrusciov) pe scaunele lor. dar nu la rusi e de cautat modelul.
Deci, nu. Deci, de ce? Fin’ca n-are cine sa se preocupe, dragi tovarasi. Din putina istorie pe care am citit-o, eu asa am inteles, ca ce s-a omorat, s-a cam omorat cu ordin de-afara (poate Dej sa fie exceptia care confirma regula, da’ ma indoiesc, avand in vedere ca deviase de la linia PCUS si ca una-alta). Ce s-a exilat, asemenea.
sa fim independenti tocmai acum?
sa fim originali, dom’ doctor.
sa nu iasa bancuri despre noi peste 400 de ani.
zic si io.
orishicum, parerea mea e ca nu merita.
eh, ziceam si io, asaaa, inah…
sunt cam suparat. ia zi… pufulanu’ e ok?
ieste, slava Domnului.
s-a facut iel nitel cam oranj de la minunea aia de suc cu reclama agresiva “tedy’, da’ suntem pe vitamina c acuma (deci, agitati si efervescenti si permanent pe tavan) si speram sa ne revenim la culoarea initiala.
avem in plan si o vizita la o gradi, poate-poate reusesc sa-l fac sa prinda drag de stabiliment. cica fac aikido p’acolo. tipu a parut interesat “aaaaaaaaa, o sa invat sa lupt? sa fiu super-erou?”
da….o sa fie mijto: ne va cafti stiitific acuma.
dvs?
primadonele?
tot in miezu perioadei “fitzi si bashini”?
ceva curtezani?
noi vrem sa ne insuram deja. aleasa e vnessa. o rroma. :))
Ce mai astepti Impricinatule? Mie mi se pare ca Inah viseaza la o incuscrire, da’ nu cu mama lu’ vnessa
of, duamna Vio…ce bine citesti matale pantre randurile mele.
ma dau io de jde ani de lebada toleranta, nu conteaza rasa, seczu sau religia….da’ cand ma vad in pelea viitoarei soacre, ma zburlesc si fac ca toti dracii.
adicatelea, Pufu – baeat fromos, blondin, oki negri, gene pagoda…sa ia baragladina aia neagra si borata dfe vanessa?
nah, ca m-am racorit.
:))
Aveti dreptate; mai e un episod cunoscut, dar ignorat in general. Carol al II lea a scapat la mustata sa nu fie impuscat de legionari cand parasea Romania in septembrie 1940. Ma bucur ca nu s-a intamplat asa, se mai gaseau unii care sa-l considere martir. A trait inca 13 ani, mediocru si a murit in exil.
N-a avut onestitatea sa scrie memorii (jurnalul publicat in romaneste este editat mult, iar evenimente precum ultimatumul sovietic din iunie ’40 lipsesc complet)…
Ehe, Inah draga, si asta e numai inceputul.
Ai reactie tipica de mama de baiat.
Si de aici pana la frangerea mainilor cu suspine “mi-am pierdut baiatul, cum facea Mama-soacra, Dumnezeu s-o ierte, cand sotul meu a declarat ca prefera compotul facut de nevasta celui facut de mama nu mai e mult.
Da’ Haralambina ce zice?
Bine ai revenit dom doctor. Mai curand o abdicare se impune.
vio, deja cam simt fiorii de care vorbeste mama pufulanului…. pe teme absolut similare!
corect, razvan! avem SI talentul de a-i transforma, dupa evenimente, in martiri doar asa, dintr-o mila lipsita de dimensiune istorica.
bine-ai mai trecut pe aici, dan! o abdicare, sunt de acord. una cat mai grabnica, insa!
De dimineata am auzit la radio un interviu cu d-l doctor; zicea ca se vor umple spitalele dupa ce iese noua lege, sau ce-o fi, cu medicamentele compensate…de parca ne puteam astepta la ceva mai bun! 🙂
In ceea ce-i priveste pe parintii “maturi” cu copii de gradi, Haralambine si Pufulani, de exemplu, vreau sa va transmit un mesaj scurt: nu veti afla acum povestea primului sarut, acum vi se spune numai cat vi se cuvine…adica putin! 😀
Restul veti afla mult mai tarziu…peste ani de zile… 🙂
Se pare ca “mai marele nostru” Basescu, reuseste sa ne ucida dansul pe noi, lent dar sigur, nu cu sabia, ci cu acorduri si legi de austeritate. Si mai ales cu tupeu, nesimtire si cinism. Figura lui imi spune ca ne uraste pe toti si dispretuieste poporul roman.
Este sugestiva opera lui Goya “Saturn devorandu-si fii”!
Don’ doctor, de ce ezitarea la “Ana Pauker + amicii” ?? Nici ei n-au murit in
patul personal sau din cauze naturale…
PS. In calitate de cititor “fidea” (sau macar pt. rabdarea si devotamentul demonstrate in ultimul an +), nici o explicatie pt. tacerea (prea) lunga ?
Sa fie aerul din Germania atat de poluat incat ultimul concediu petrecut acolo a daunat sanatatii 🙂 ??!
@Daniel
Dom’ doctor a fost f ocupat pt treburi fff importante pt breasla lui. Deocamdata cred ca e putin dezamagit…
Dar daca el nu vrea sa spuna, crede-ma pe mine ca nu Germania e de vina.
Dupa mine, pauza binefacatoare ar fi timpul sa se termine si sa-l bata Dumnezeu pe actualul.
M-ar muntumi ceva de genul:
– un taznet (bine tintit), poate vorbim cu stapinul tunetelor din Olimp
– o inundatie mai mare decit aceea care i-a ucis straturile de rosii din Cotroceni (dar strict localizata acolo unde se afla NUMAI domniia sa, ex. cada de baie dupa o betie ca lumea, ca tot i se vede alcoolul iesindu-i prin toti porii)
– un binemeritat accident rutier (fiind sofer si pasager unic)
– o prabusire de avion (idem)
– orice cadere de la o inaltime adecvata sau convenabila
Si o observatie.
Acest ins NU are ce cauta in pleiada de mari oameni ai tinuturilor astora, caci nu este decit o gluma a naturii….