Întâmplările trăite în ultima vreme în context medical (întâmplări care nu s-au încheiat, încă), m-au pus în situaţia jenantă de a nu aminti, după cum se cuvenea, despre apariţia unei societăţi literare. Mă refer la SRSFF, adică la Societatea Română de Science Fiction şi Fantasy, care are link-ul aici.
Apariţia acestei asociaţii artistice a generat deja câteva dispute – sper că aceste dispute şi argumente pro şi contra se vor dilua în măsura în care respectiva Societate va furniza suficiente dovezi vizavi de scopul său fundamental: promovarea unei arte de bună calitate. Aparent paradoxal, sper că un alt tip de dispute şi de argumente pro şi contra se vor accentua în măsura în care vom avea ce să dezbatem: practic, cooperarea fără limite şi bătutul pe umăr reciproc sunt semnele decesului artistic.
Recent, pe site-ul SRSFF, a apărut şi o nuvelă pe care am scris-o acum mai bine de 14 ani. Respectiva nuvelă, A şaptea zi a vânătorului, a încasat numeroase drafturi, rescrieri, recalibrări etc., deşi la vremea ei primise un premiu din partea Editurii Nemira. Realitatea este că nu fusesem niciodată pe deplin mulţumit de acest text.
Sper ca de data asta să fi reuşit să distilez suficient de mult acest text pe care îl puteţi citi aici.
În ce priveşte shogunatul medical, cât de curând voi veni cu un post… dindărătul uşilor închise. Postările de pe blog au fost doar un aspect al acestei perioade, care, a constat şi din anumite întâlniri şi conversaţii care merită să fie aflate de cei care ajung să parcurgă aceste rânduri electronice.
dom’le, ajunsesem sa cred ca ti-ai pierdut pixu’, zau asa!
uelcam bec tu io aun blog!
nu l-am pierdut pe el, pe pix, da’ am stat mai mult dăparte de pisiu. na, dracu’ m-a pus să fluier în biserică? 🙂
asteptam sa zici si asta, pana la urma, doctore. nu stiam cand si daca o vei spune cu voce tare.nu-i asa ca-i greu? crezi ca o sa rastorni lumea, si, pana la urma, tot in iluzii sfarsesti. si nu pentru ca nu ai avea sanse de reusita, si nu pentru ca nu ti-ai dori cu adevarat sa faci bine,ci pentru ca nu stii niciodata in cine sa crezi, si esuezi langa cei care ti-au vandut iluzii. tu ai plecat sa vanezi, si pana la urma te-ai trezit la negotz. te-au si premiat, ca sa nu-ti mai vina sa le strigi nimic. mai suntem cativa care am trecut pe acolo. interesant e ca ‘un facut ‘ ne impiedica intotdeauna sa ne intalnim. dar ” tot facutul are si un desfacut”, nu-i asa? eu, una, tot sper ca nu vom sfarsi mereu doar in postura de vanatori de iluzii. zic eu, auzind un chicotit etic, neaparat etic.
nu premiul de la cmr e problema, domen fe! problema (pe bune!!) e timpul meu! si-asa nu mai apucam sa mai dorm, dar acum nici nu mai ajung pe acasa.
gura nu mi-au inchis-o, fii pe pace!
nu mi-era atat ca ti-au inchis gura. mai degraba ca te-au dezamagit pana la scarba. si-ai fugit in literatura.
citit cu placere, domnu’ doctor!
În sfârşit, iată material pe acest minunat blog. Mă săturasem să dau refreş în van.
Imi aminteam de intrebarea pe care mi-ai pus-o la un moment dat apropos de scris, motivele difera, bineinteles…dar ma bucur ca ai revenit.
Succes in toate cele!
Eu abia astept sa se termine nebunia cu sistemul sanitar, ca sa va pot trimite un scenariu SF spre lectura. Din pacate, desi cinematografia romana (cica!) e in plin avint, producerea unui scenariu sf este de domeniul sf-ului, so to speak.
sf-ul m-a atras dintotdeauna. citit pana la capat. placut:)
Bine ati venit in lumea frumoasa a sfelui ! Citit cu placere si aduceri aminte textul maestre!Asteptam comebackul cel mare(un roman)!