Domnul Victor Ciutacu m-a invitat la emisiunea domniei-sale de pe canalul Antena 2. Aşa că, la ora 21.00, o să fiu în studio la Vorbe Grele. Cu acea ocazie, sper să găsesc o modalitate prin care să pornesc un “counter” al zilelor rămase până la 30 aprilie – ultima zi a lunii în care medicamentele ar trebui să se ieftinească la loc, după cum a afirmat d-l ministru Bazac.
Vă mulţumesc pentru sprijinul pe care l-am simţit în ce priveşte difuzarea acestei scrisori, vă mulţumesc pentru toate sugestiile primite, dar şi pentru critici – ele mi-au permis să-mi formez o idee mai clară asupra celor ce se petrec în sistem. Totodată, am avut… era să spun satisfacţia, aşadar, totodată am avut confirmarea că deficitele de care ne ciocnim în spitalul în care lucrez, un spital “bogat”, după cum am mai spus, se regăsesc în toate eşaloanele medicale din medicina de stat românească.
Sper să fiu suficient de elocvent, pentru că nu sunt cel mai bun vorbitor în faţa camerelor de luat vederi. Sper ca discuţia de diseară să pună pe gânduri opinia publică. Şi, mai ales, sper ca parteneriatul medic-pacient să redevină piatra unghiulară a practicii medicale – în folosul pacienţilor în primul rând, dar şi al onoarei profesiei medicale, în care continui să cred.
Domnule doctor,
voi trece peste parti introductive cu referiri la prestatia dvs din emisiune si la efortul pe care il faceti pentru ca nu vad ce as mai putea adauga. De o saptamana “alerg” pe toate site-urile “stiriste” si punctez incercand, ca si dvs, sa fac un popor indobitocit sa gandeasca din nou.
Va rog, ca un coleg ce va sunt si avand experienta colaborarii cu dumneavoastra din postura mea (hulita de multi) de medic de urgenta al aceleiasi “inalte institutii de cultura si arta”, mai bine zis “uzina muncitoreasca”, sa ne aplecam asupra unor elemente de practica medicala pe care le-ati mentionat.
Si nu ma refer aici la conditiile de munca, Doamne fereste! Probabil ca noi am renuntat prea devreme la a avea sperante ca se va intampla ceva bun in acest sens. E normal sa consultam 6 sau 7 pacienti intr-un spatiu destinat pentru tratamentul optim a 2 sau 3? Normal ca nu, dar ne-am obisnuit. Din pacate si altii si-au dat seama ca ne-am obisnuit asa.
Vreau sa discutam despre protocoale si, iertati-mi naivitatea, dar macar prin prisma numelui, Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, cred ca ar trebui sa fie un element de referinta in acest sens. Pentru ca, daca nu noi, atunci cine?
Si de ce sa discutam intre noi si nu la nivel national, al comisiilor de specialitate, in cadrul congreselor samd? Pentru ca, asa cum bine cunoasteti, protocoalele de “management” (ce urat suna!) sunt stabilite pe baze statistice, pentru a genera cel mai bun “outcome” (ih!) pentru cel mai mare procent de pacienti. Si pentru ca , asa cum la fel de bine cunoasteti, cel mai bun protocol este cel care se poate aplica serviciului respectiv, deci s-ar putea sa avem surpriza ca un protocol care functioneaza perfect la Iasi, la Cluj sa nu poata fi deloc aplicabil.
De cand lucrez in acest spital (or fi vreo 5 ani), nu am auzit si nu am vazut aplicat sau conceput un protocol de management al politraumei. Da, recunosc, am o obsesie cu politrauma. Sa fie oare din cauza ca in tara asta”pierdem” foarte multe politraume, in general pacienti tineri? Sau din cauza ca un centru de trauma va aparea in Romania cel mai probabil undeva prin 2050?
Avem nevoie de un protocol REAL de management al politraumei, avem nevoie de o intalnire in acest sens intre sefii de departamente chirurgicale, ATI, noi si departamentul de imagistica. Nu exista asa ceva in toata tara, dar de ce sa nu fie Spitalul Universitar primul? Pe undeva, poate ca este datoria sa.
Nu vreau si nu voi pleca din tara, e tara mea, de ce sa plec? Adica refuz sa cred ca nu se poate si altfel. Sa plec spre tinuturi pe unde nici Burebista nu a ajuns? Nu as putea. Radacina e prea adanca in pamantul asta. Dar trebuie ca fiecare sa-si faca partea lui. Nu putem trai la nesfarsit in stilul “ba pe-a ma-tii!”.
Co-rect!
Sper ca nu mi-am jeopardizat de tot relatia cu manageriatul spitalului dupa iesirea asta…
O sa le sugerez, dar… ce sa faci dupa alte si alte NU-uri care, de ce sa nu recunosc, n-au fost, cu toate, datorate managementului de la Universitar, ci sistemului?
Eu cred ca trebuie sa ne reinventam relationarea in cadru profesional, pe langa faptul ca sistemul (citeste ministerul!) incearca sa-si acopere viciile de organizare pe spinarea practicienilor. Ah, si sa nu uitam de CAS!
Am mai spus, concluziile abia vin, dar nu pot sa la furnizez astazi.
Doctore, sistemul se mai si “sunteaza”. Ca doar aparent noi romanii suntem liderii mondiali in a pacali sistemul (vezi treaba cu inmatriculatul masinilor in Bulgaria ca sa nu platesti taxa de poluare). Totul tine de vointa si curajul de a incerca. Vis-a-vis de relatia cu managementul, ce crezi? Pe de o parte vor crede ca ai vrut sa te dai mare “pe sticla”, pe de alta vor fi invidiosi ca nu au avut ei curajul sau nu au putut (politica, bat-o vina!). In momentul in care te esti constient de reactiile care urmeaza, se numeste ca esti cu un pas inainte. Informatia detine puterea. Dintotdeauna. Iar folosirea conjuncturii care in momentul de fata genereaza o presiune suplimentara asupra sistemului…ei bine…
Avand in vedere ca discutia incet-incet isi pierde atributiile unei conversatii de purtat in spatiul public, umil va rog o adresa pentru o discutie privata in spatiul virtual.
Hmm, inca o aparitie TV si ma intreb de ce? Probabil o invitatie pentru a relua un mesaj. Din pacate nu am vazut emisiunea decat in ultimele ei 2 minute, dar “imaginea” m-a lovit oricum. Si m-a intristat. Am sa-ti explic imediat de ce:
Cine este Florin Chirculescu ca sa apara repetat in intalniri televizate pentru a “pune lucrurile la punct”? El in momentul de fata exprima o abordare. Si este singurul care face acest lucru. Dar el nu reprezinta decat medicul care a “strigat de disperare”. Ce are el in spate din punct de vedere “legal”? Reprezinta o breasla? NU. Este director de spital? De CAS? Secretar de stat? Florin Chirculescu deocamdata ne reprezinta pe toti, numai ca in momentul asta, noi, toti, nu avem identitate. Poate identitatea noastra sa fie Florin Chirculescu? Nu in secolul XXI, pentru ca vremea veritabilor profeti nu se va mai intoarce decat o singura data, pentru ultimul veac al omenirii. Deci putem spune ca se reprezinta doar pe sine. Si atunci, care este valoarea mesajului sau? Si care va fi valoarea mesajului sau atunci cand lucrurile se vor aseza, in specificul stil romanesc? Pentru sistem, doctorul Florin Chirculescu, sef de sectie la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, nu reprezinta mare lucru. Iar mesajul sau, repetat, isi va pierde din impactul initial. Nu va mai reprezenta o atractie, nici pentru presa, nici pentru “decidenti” si ma tem ca in scurt timp nici pentru colegi.
In momentul asta, Florin Chirculescu este singur in lumina. Cumplit de singur. Si pentru ca e singur,eu, unul dintre cei care te sustinem din “intuneric”, iti spun: atentie la capcane!
Domnule dr, vreau sa va trimit ceva pe mailul personal si nu l-am gasit nicaieri, se poate?
sebastian_cornatyahoo.com