Era în ianuarie 1945, în Ardeni. Era tare frig și ofensiva Wehrmachtului se împotmolise. Aceasta este o poveste scurtă despre un medic SS și este relatată de Jacques Delaunay, un istoric cu simpatii de stânga. Precizez asta ca să exclud eventualele discuții despre un parti pris al celui care ne-a supus atenției acest episod.
Așadar, Ardeni, 1945. În satul X se dădea o bătălie cumplită între un regiment SS și unul britanic. Ningea și era ger de crăpau pietrele. La un moment dat, britanicii trimit o delegație cu steagul alb și solicită o încetare temporară a focului: aveau prea mulți răniți, iar medicii lor nu făceau față. Nu doreau altceva decât să capete un răgaz ca să-și evacueze răniții în spatele frontului.
Solii britanici au fost conduși la comandantul unității germane, care, întâmplător, era un tânăr maior-medic. Cică era înalt, subțire, și purta eșarfă albă. Îi lipsea un ochi. Normal, era blond. Nu-mi amintesc, spre rușinea mea, cum îl chema. Maiorul nu numai că a fost de acord cu încetarea focului, dar a făcut observația că, în asemenea condiții meteo, evacuarea răniților era prea riscantă, dacă nu imposibilă. În consecință, medicul SS a propus ca medicii din subordinea să se deplaseze în rândurile britanice ca să dea o mână de ajutor.
Și așa se face că, timp de douăsprezece ore, chirurgii britanici și cei germani i-au operat împreună pe răniții trupelor aliate ce nu puteau fi evacuați din cauza căderilor abundente de zăpadă. Odată răgazul scurs, chirurgii SS s-au întors la unitatea lor și bătălia a reînceput. Rezultatul final e bine-cunoscut: contraofensiva din Ardeni a fost spulberată. Nu știu, însă, ce s-a petrecut cu unitatea germană al cărei comandant, chiar dacă era SS-ist, și-a dus până la capăt datoria față de pacienți, tratându-i pe cei care aveau să-l atace în numai câteva ore.
Și când te gândești că vorbim despre un SS-ist – unul care făcea parte din aceeași tagmă cu cei care au condus pseudo-experimentele de la Auschwitz, Ravensbrück și Mauthausen…
Nu știu cât de real este acest episod – în fond n-am decât o singură sursă care-l certifică. Eu, unul, însă, prefer să cred în scurta poveste de mai sus, căci ea exprimă, indubitabil, esența medicinei.
În final, o singură întrebare: oare pe frontul de est s-o fi întâmplat vreodată ceva similar?
Mulţumesc pentru articol. Am pus link la el de pe profilul meu de Facebook – pentru că lucrurile bune nu se tac.
Era(u) din SS sau din Wermacht? Nu e chiar acelasi lucru. Chiar dimpotriva.
@ Florin Pitea – danke schon!
@ Dragos B – operatiunea a fost planuita de OKW (von Rundstedt si W. Model). La Ofensiva germana din Ardeni au participat atat trupe ale Wehrmachtului cat si SS. Varful de lance al ofensivei a fost reprezentat de Armata a VI-a Panzer SS, condusa de generalul Sepp Dietrich, de pilda. La sud de trupele lui Dietrich, insa, se aflau forte Wehrmacht (Armata a V-a Panzer), sub conducerea lui Hugo von Manteuffel. (http://en.wikipedia.org/wiki/Wehrmacht_forces_for_the_Ardennes_Offensive#Wehrmacht_dispositions)
Episodul de mai sus implica trupe SS.
sebastian-corn a zis:
OK, multumesc pentru precizari!
o fi adevarata povestea, n-o fi… nu putem stii cu siguranta; dar sunt sigur ca nemtii ar fi fost (si sunt) capabili de o asemenea atitudine…
de aceea nici n-ai sa gasesti in est asemenea abordare; pe aici nu sunt nemti!
@ mosu:
si chiar daca sunt, nu prea au parteneri pentru faze din astea.
Eu nu am reusit sa citesc prea multe la viata mea, insa-mi amintesc cu exactitate ce imi povestea bunica in copilaria mea, petrecuta intr-un sat peste care trecusera nemtii in drumul catre rasarit, si apoi rusii catre apus. Si anume cum soldatii germani cantonati in gospadariile taranesti le ajutau pe femei la spalat si facut mancare, le sfatuiau cu privire la una alta..ce vedeau ei ca fac ele gresit din nestiinta etc etc. Despre rusi? Betii, violuri, furturi…urgie.
Deci poveste de mai sus , desi pare greu de crezut, poate fi adevarata.oricum este frumoasa. Multumim!
daca o fi adevarata, povestea cu pricina e rezultatul unei decizii individuale. ce m-a atras cel mai mult este ca decizia cu pricina exprima ceea ce ar trebui sa ofere medicina, in general, fara ca s-o mai poate face.
Deci și atunci, baza medicinei era în intervențiile disperate în situații depășite, și absolut deloc în profilaxie.
era razbel, vlad, razbel, razbel!
Lasa, Marite Impricinat, 🙂 , ca din ’33 pana in ’39 i-a durut la basca de Hitler desi puteau sa-l lichideze fluierand. Profilactic. S-au uitat la el cum se inarmeaza si cum beleste Austria, Cehia si… Germania.
—
Si cand chiar le-a fost frica (ce frica, spaima) de unul au trimis in plin razboi si-n barlogul lui (Si ce barlog!) niste oameni curajosi sa-l lichideze. Pe Heydrich, desigur. Profilactic, desigur.
@ Dragos B: acum, stii cum e…
ce drac de etiologie istorica am invatat noi? las la o parte paranoia conspirationista, las la o parte triumfalismul aliat post festum…
cine, ce a vrut in anii 30, dupa cum bine intrebai?
Tocmai dadui peste asta:
“Ce făcea Uniunea Sovietică în septembrie 1939?
Păi ce să facă, invada Polonia pe 17 septembrie şi apoi trupele sovietice defilau cot la cot cu trupele naziste la Brest-Litovsk. Şi totuşi Uniunea Sovietică nu are nici o responsabilitate cu privire la declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial! Voi recurge la raţionamentul lui Viktor Suvorov din volumul “Spărgătorul de gheaţă” pentru a vedea care a fost rolul Uniunii Sovietice în acei ani.
Care este data intrării Uniunii Sovietice în cel de-al Doilea Război Mondial? Toată lumea este de acord asupra datei: 22 iunie 1941, când Uniunea Sovietică a fost invadată de Germania nazistă şi aliaţii ei (printre care se număra şi România). Avem de-a face cu o incoerenţă: al Doilea Război Mondial începe pe 1 septembrie 1939 prin invadarea Poloniei de către Germania nazistă, Uniunea Sovietică se alătură invadării Poloniei pe 17 septembrie 1939 şi totuşi… Uniunea Sovietică participă la război abia din 22 iunie 1941! Soldaţii germani şi polonezi morţi în septembrie 1939 au participat la al Doilea Război Mondial, dar soldaţii sovietici morţi în Polonia în septembrie 1939 nu au participat la al Doilea Război Mondial…”
http://www.george-damian.ro/cine-a-inceput-al-doilea-razboi-mondial-cand-a-inceput-al-doilea-razboi-mondial-1536.html
@ Dragos B: exista multe incoerente cu privire la acei ani. exista multe lacune istorice, intretinute deliberat, care impiedica o judecata fundamentata a evenimentelor interbelice, care au culminat cu doua date de incepere a razboiului, de pilda.
recent am avut o discutie cu un medic german in care am atins aceste subiecte. nici unul din noi nu-si propunea in discutia cu pricina sa absolve germania de politica nazista, dar ne intrebam asa: in ce masura va fi evitata repetarea unor greseli majore, prin escamotarea realitatilor socio-politice de pe teren, din anii 20 – 30? cu alte cuvinte: aparuse nazismul din neant, printr-un banal hazard istoric de tip generatie spontanee?
eu cred ca a gasi greseli exclusive in politica nazista nu ne scuteste de intrebarea: DE CE au ajuns nazistii la putere? ce forte istorice s-au concretizat in optiunea germanilor pentru NSDAP? cum de a ajuns Hitler cancelar, in conditiile in care partenerii lui de coalitie extranazisti, ca sa zic asa, il detestau si il priveau cu dispret?
au alte tari europene rolul lor in ascensiunea partidelor de extrema dreapta? care a fost situatia in franta, spania, belgia, marea britanie? care era realitatea stangii europene (vezi comunistii germani si francezi) si cum a influentat existenta ei deriva optiunilor politice catre extrema dreapta?
cenzura, iata, nu este o inventie pur romaneasca si a extremei stangi. nu avem noi, romanii, sa zicem, privilegiul ei, iar ea, cenzura, se regaseste si in preceptele unei politically corectness ce nu tine cont de deriva potentiala catre extreme din zilele noastre. aceasta deriva, de care ma tem, are capacitatea de a deveni din ce in ce mai activa, doar pentru ca, in numele aceleiasi politically corectness, lumea contemporana NU ESTE PUSA in fata realitatilor interbelice asa cum aratau ele de fapt.
nu mai pun la socoteala imoralitatea escamotarii adevarului istoric – dar, ce sa zic, morala a fost si pentru mine o descoperire mult prea tardiva…
Days after Hitler’s suicide a group of American soldiers, French prisoners, and, yes, German soldiers defended an Austrian castle against an SS division—the only time Germans and Allies fought together in World War II. Andrew Roberts on a story so wild that it has to be made into a movie.
http://www.thedailybeast.com/articles/2013/05/12/world-war-ii-s-strangest-battle-when-americans-and-germans-fought-together.html
Via Dan Selaru, http://romaniadeieri.blogspot.de/
@ Dragos B:
pfuaaaaaai! asta n-o stiam!!!!