4 octombrie, 2011. La staţia X, intră în metrou trei fete de 16 – 17 ani. Aş fi putut să le fotografiez, dar n-am făcut-o şi iată de ce. Două erau frumoase, iar una era cam urâtă. Ca un făcut, cea urâtă era şi mai sărăcăcios îmbrăcată. Veneau toate trei, evident, de la şcoală şi erau împreună.
Din întâmplare, vizavi de mine erau trei locuri libere. Cele trei fete s-au aşezat. Cele două frumoase stăteau una lângă cealaltă, cea urâtă a fost lăsată la margine. Preţ de patru staţii, cele două frumoase n-au vorbit decât una cu alta deşi, repet, era clar că toate trei erau împreună. Frumoasele erau zglobii, vorbeau tare, îşi azvârleau părul pe spate cu gesturi bine dozate, zâmbeau ca fetele de la pagina 5 şi n-o băgau în seamă pe tovarăşa lor care privea în podeaua metroului, la doi-trei metri în faţă, cu ochi inerţi. Fata cea urâtă a stat nemişcată şi tăcută tot drumul.
La staţia Y, se ridică toate trei. Una dintre frumoase o ia la dreapta, în timp ce cealaltă, dimpreună cu fata cea urâtă, o iau la stânga. Îşi iau toate trei la revedere şi, abia după ce s-au despărţit, frumoasa a băgat-o în seamă pe tovarăşa ei mai puţin norocoasă: a început să vorbească cu ea. Fata cea urâtă a zâmbit şi, în sfârşit, a căpătat viaţă, gesticula, râdea, schimba idei, era vioaie, era veselă, nah, în fond, era şi ea o puştoaică de 16 – 17 ani… De acum, cele două vorbeau între ele la fel cum o făcuseră şi frumoasele mai devreme – în plus, din limbajul corpului, puteai să bănuieşti că erau extrem de bune prietene, poate cele mai bune, mi-a venit să zic, văzându-le cât de aprins discutau.
Apoi, au coborât, iar eu am rămas în metrou doar cu nişte plictisitori de bărbaţi care citeau Click, Sportul şi Cancan. Mă uitam la ei şi mă întrebam: oare ce mecanism face ca frumuseţea fizică să se agrege, ostracizând cu atât de mult egoism, urâţenia?
…zise clarvazatorul intr-un moment plin de negura. =))
Ma’, tu vrei sa ne prostesti, clar! :))
Let me roll it to you:
1. TOATA lumea trage la frumusete.
2. Dintr-un numar mare de optiuni, toata lumea alege varianta optima SI NU TRECE LA O A DOUA OPTIUNE DECAT DUPA EPUIZAREA RESURSELOR AFERENTE VARIANTEI OPTIME.
___________________________________________________________
——-> Dintre frumusete si uratenie, frumusetea alege prioritar frumusetea.
(Despre consecintele faptului ca si uratenia trage la frumusete… Oh god, oh no, no way, not here, not like this! =)) )
Mare smecherie frumusetea asta indeed, mult am mai scris si eu despre, mult mi-am mai luat-o peste cap si tot nu ma potolesc, ba poate chiar imi vine chefu’ de-un reply post on this. 🙂
pai, baga, anca, baga en gros!
Dar îţi poţi imagina cum te simţi când ai 16-17 ani şi ştii că eşti o puştoaică urâtă? Şi te culci cu primul individ care se dă la tine, de teamă să nu ratezi cumva unica ocazie de a o face?
Batrane, as promised. 😀
draga fosta fata urata, pe mine m-a invatat un baiat mai mare ca cele mai teribile amante sunt fetele urate.
mersi, anca 🙂
(Completely off-topic and off-track:
Scuza-ma, da’ nu m-am putut rabda: there. =)) )
Eh, biata mea nepotica poate sa-ti spuna cum e cu prietenele astea care te baga in seama doar in lipsa de altceva mai bun. Anul trecut am iesit impreuna in parculetul de langa bloc. Era acolo si o fetita cam de vasta nepotelei, 10-11 ani. A intrat in vorba si au discutat asa, ca intre fetite, pana a venit in parculet o alta fetita, evident prietena cu prima. Si au inceput sa discute intre ele, aprins, ca intre fetite, dar de parca nepotica nici nu mai exista langa ele. Nepotica s-a intunecat la fata si am intrebat-o daca e necajita ca nu mai e bagata in seama si a raspuns trista “da”.
Bineinteles ca pt mine toate trei erau frumoase. Sau poate sunt prea subiectiva?
Anca, privitorul este atras de frumsețe. Dacă frumusețea însăși trage la frumusețe, asta e cu totul altă problemă.
Nu știu însă dacă aici vorba cu adevărat de frumusețe. În liceu, primatele umane tind să se organizeze primitiv. E ca legea lui Hecăl și Jecăl ăla: ontogenia mimează filogenia. La liceu începe exercițiul organizării sociale. Poate că e chiar mai puțin decât atât: probabil că e o organizare dictată de entropie. Organizarea asta spontană o vezi și în pușcării, iar eu am văzut-o și la pacienții unei secții de psihiatrie, cei care poposesc acolo mai mult sau mai des. E așadar nu o asociere a frumuseții, ci a puterii.
Cred ca perceptia frumusetii este un test de moralitate.
Am o prietena pe care o pretuiesc nespus de mult. In viziunea celor din jur, ea este o persoana cu o infatisare urata. Eu nu o vad astfel pentru ca privesc dincolo de aspectul fizic. Si cred ca frumusetea chipului este o podoaba fragila, care nu este legata decat de epiderma…
Ps. Bine v-am regasit!
Simti ca frumusetea nu-ti da o anume putere? 🙂
(Sau macar iluzia puterii, atat in ochii privitorilor, cat mai ales in raporturile tale cu tine insuti — de unde increderea de sine, care ea insasi este o forma de putere si o sursa de putere in acelasi timp.)
rebi – nu cred ca e o chestiune de moralitate, o chestiune de moralitate e sa nu faci omul mai putin aratos sa se simta prost, atat. Dincolo de asta, in termenii atractiei nu e o imoralitate sa tragi catre frumos. 🙂
Una peste alta, problema e ca de la logica sanatoasa cum ca frumusetea nu e un merit, iar uratenia nu e o vina, s-a derapat din exces de zel la condamnarea multumirii de sine manifeste a indivizilor frumosi. E ca si cum o persoana cu doua maini nu are voie sa profite de oportunitatea de a se folosi de ambele maini, ca sa nu para aroganta in raport cu o persoana careia-i lipseste o mana. Simplul fapt ca dezbaterea pe tema asta naste controverse infinit mai mari decat masurarea si compararea coeficientilor de inteligenta arata ca e ceva acolo cu frumusetea asta. 🙂 In fond, si-n randul animalelor se manifesta, ala cu coarnele mai nush cum si aia cu penaju’ mai viu colorat sunt primele optiuni for gettin’ laid. There MUST be something about it. 🙂 Fara treaba cu moralitatea.
Diferenta in cazul speciei umane e ca poate fi un caz de prostie, nu de imoralitate, sa nu beneficiezi de calitatile intelectuale/umane/etc. ale cuiva care nu arata fantastic. Asta e alta poveste.
era un banc cu Bulă.
ajunge ăla prea târziu la Dumnezeu exact în ziua aia când Barosanul se apucase să împartă daruri oamenilor de pe Pământ.
– Ce să-ţi fac, mă, Bulă, zice Domnul. Ai ajuns prea târziu. N-am mai rămas decât cu două daruri: frumuseţea şi prostia. Ce vrei să-ţi dau?
Se gândeşte Bulă ce se gândeşte, după care zice aşa:
– Fă-mă, Doamne, prost, că frumuseţea-i trecătoare!
păi, da. frumuseţea rimează cu puterea. şi cu salariile mai bune, aud.
normal că toţi copiii ăia, Vio, erau frumoşi. da’ să aibă tendinţa de agregare în jurul frumosului şi un determinism de specie? că reproducerea, că materialul genetic, alea-alea…?
Batrane, trecatoare, trecatoare, da’ lasa urme! 🙂
Uita-te la Mick Jagger cum a evoluat.
De la pisicu’ vesel la the fuckin’ rough man.
And hell, it’s still there in between the edges, makin’ him rather more virile than less. 😀
fara indoiala ca frumusetea atrage, macar privirile daca nu mai mult…
cred insa ca la varsta lor e vorba si de altceva; de stralucire, sau de glamour cum ii spun americanii!; colega cea frumusica pe care si-o agata de brat aduce un plus de stralucire ca si geanta Louis Vuitton, ceasul cu perle sau celularu de o mie de euroi…
eh, da! exact asa cred si eu!
Pot spune ca intotdeauna m-a enervat ” ce te-a invatat pe tine un prieten”? De ce aceleasi calitati la o femeie frumoasa va sperie pe cei mai multi, iar aia putini care raman sunt de obicei ordinarii? Si scoateti mituri cu calitatile fetelor urate, ca sa va justificati lasitatea.
Sa-ti dau si exemple celebre. De ce Ava Gardner, Marilyn Monroe, Romy Schneider si tot neamul lor au fost niste femei nefericite? Si exista dovezi ca au posedat cu prisosinta calitatile amintite. Si, cel putin prima si ultima, au fost si foarte inteligente si sensibile si adorate de barbati pe masura, care, insa, nu au avut curajul sa stea langa ele.
Mi se pare mai trist decat cazul fetei urate.
Pffff, bun de tot unghiul, Iulia! 🙂
Sigur ca intotdeauna sunt mai multe lucruri claie peste gramada care dau un rezultat final. Frumusetea, zic eu peste tot pe unde-apuc, iti da o anume incredere de sine. Bun, dar asta nu inseamna ca toata lumea o percepe asa din afara. Majoritatea o percep ca pe-o forma de aroganta, de cautatura plina de superioritate. Asta descurajeaza si induce o stare defensiva de care nu stiu daca naucitii in cauza se fac vinovati. 🙂 Ca stii, o alta problema a frumosilor e ca, obisnuiti sa obtina multe lucruri foarte usor, uita ca din cand in cand mai trebuie sa depuna si eforturi – de exemplu efortul de a se face intelesi, de a delimita corect lucrurile, unde e si unde nu e aroganta etc. Apoi alta nasoala e aia ca in baza principiului ca frumosii au de unde alege, se prezuma stupid nestatornicia lor, motiv pentru care posibilii parteneri dornici de stabilitate ii evita dintr-o precautie prosteasca. Si, ca si cum n-ar fi fost de-ajuns, mai vine si ai’lalta prapastie, in care frumosii sunt stampilati din bun capat ca fiind de-un perfectionism inabordabil. Ca frumosul trage la frumos, e una, dar de-aici pana la suspiciunea de perfectionism e cale lunga – una e infrastructura incadrabila la frumusete, alta sunt imperfectiunile suprapuse peste ea, care de fapt umanizeaza intr-un fel anume. Da’ cine mai sta sa distileze?
Cu toate atenuarile alea insa, ceea ce spui tu ramane perfect valabil, victime exista pe toate fronturile, nimeni nu iese campion de la mama lui din burta. =))
(Mi-a si venit in cap cum zice fatuca asta,
…and god help you if you are an ugly girl,
’course too pretty is also your doom
’cause everyone harbors a secret hatred
for the prettiest girl in the room.
Ani Difranco –> 32 Flavors 🙂 )
Cand eram prin anul 2 de facultate fratele meu (care-mi cunoscuse deja toate prietenele) m-a intrebat la un moment dat: “dar de ce toate prietenele tale sunt urate?! ca sa iesi tu in evidenta?” Trebuie sa recunosc, m-a socat intrebarea pt ca nu ma gandisem niciodata la asta (erau fete cu care eu pur si simplu ma intelegeam). Mie nu mi se pareau urate ( imi amintesc insa ca atunci cand le vazusem prima data nu m-au impresionat prin frumusetea lor, dimpotriva ).
Acum am o prietena care mie mi se pare foarte frumoasa (prietena B.)! O sa-l intreb ce parere are despre ea.
Pe mine transformarea in Lebada (adica slabit vreo 20kg, invatat sa fiu cocheta, etc) m-a ajutat foarte mult in relatia cu mine insami (mi-a dat incredere ca daca vreau, pot!), dar in relatiile cu ceilalti nu. (Prietenele pe care mi le-am facut aici-in De (in afara de B.) sunt – ca si cele din tara- uratzele).
…superb instantaneul!
@ sebastian-corn, comm no. 15:
eu nu cred deloc asta
cred ca pur si simplu cele doua aveau mai multe in comun
fiind mai frumoase, atrageau mai multi baieti, erau mai populare. fata de cea mai uratica, pe care probabil in general nu o baga nimeni in seama.
la varsta lor despre asta vorbesc, asta le defineste: popularitatea