SCHAFFBERG + EBENSEE – SINAIA LAGĂRELOR…

 

 

Aţi mers vreodată cu trenuleţul acela ’oţ care urcă pe munte la Schaffberg, pufăind şi scrâşnind din biele? Pentru asta te duci cu maşina la St. Wolfgang, unde se găsesc locuri foarte ieftine de parcare. Tura cu trenuleţul durează cam 45 de minute dus, după care petreci cam o oră sus, pe vârful Schaffberg,

  de unde poţi vedea trei lacuri: Wolfgangsee (pe malul celălalt al lacului, la St. Gilgen, s-a filmat Sunetul Muzicii), Attersee şi Mondsee. Poţi să mănânci, pe scurt, la cabana veche de pe vârf, unde o să-ţi fie prezentat ca icstrem de bazat un amărât de schnaps. De gustos, nu pot să zic, e bine aromat, al naibii, şi nici nu te zgârie pe faringe, dar despre tărie – s-o lăsăm baltă… Ideea e să nu vă pună dracu’ să le oferiţi în contrapartidă o ţuică de-a noastră, de la polul alcoolului, care-o fi el, Maramu’ sau Bistriţa, că o să creadă ăia că vreţi să-i otrăviţi, după cum mi-a relatat un cunoscut care stă mai mult prin Austria…

Dar la Ebensee aţi fost? E un fel de Predeal al lagărelor, o închisoare de lux, după cum ţi-ar veni să-i spui, având în vedere împrejurimile bucolice, cu păduri, lacuri, insuliţe etc..

S-or fi dat oare şpăgi că să ajungi la Ebensee în loc să te trezeşti la Dachau sau Majdanek? Întreb şi io, având în vedere că pentru a ajunge să fii „internat” în lagărul model de la Terezin (Theresienstadt) sigur s-au dat averi, chestie care venea la pachet cu posibilitatea de a apărea într-un documentar nazist de propagandă care ne explica ce chestie minunată e să trăieşti în lagăr… Terezin avea orchestră, copiii se duceau la kindergarten şi ne zâmbeau frumos din filmele elevilor domnişoarei Riefenstahl, iar evreii, în general, munceau cu spor – era o staţiune model.

 

Mda. Bine că nu trebuie să dăm şi acum şpăgi din astea – noi, ca români în 2011, suntem uMpic mai norocoşi: deja ne aflăm într-un lagăr în care şefa noastră de trib, o hotentotă blondă, gata să cadă de pe tocuri, ne explică ce e aia să fii politically correct. În fine. Poate că n-aş fi fost atât de cinic apropo de Ebensee, dar am văzut acolo o chestie care mi-a dat în cap: pe teritoriul vechiului lagăr de concentrare se înalţă acum un cartier de viluţe. Printre curţi şi alei, rămăşiţe morne de-ale lagărului, poarta de la intrare, 

coloanele negre-cenuşii şi cimitirul.

Locuitorii erau liniştiţi, însă. Părea să nu le pese – de altfel, locul era extrem de dosit, mai degrabă nevizitat, oarecum palmat de autorităţi. Localnicii îşi vedeau de treabă şi, mulţi dintre ei habar n-aveau că acolo funcţionase un lagăr: au fost destul de mulţi cei pe care întrebându-i cum să ajungem acolo, se holbau la noi, miraţi:

„Cum? Lagăr? Zău dacă am auzit… Aici, în Austria?!”

După ce pleci de-acolo, cauţi cu disperare să dai peste ceva frumos de văzut,

iar Traunkirchen, aflat la numai câţiva kilometri depărtare, te face să răsufli uşurat. Thanks God, the war is over…

 

Sau, nu s-a terminat şi doar şi-a schimbat recuzita?