la psihiatrie in anul VI. caz. un pacient se plange ca din cauza prea multelor sedinte de felatie de care s-a bucurat, l-au cam lasat puterile. motivul? felatia energica determina aspirarea maduvei spinarii care imprumuta nebanuite cai fiziologice si anatomice pentru a se transforma in sperma, deversata copios pe orificiile naturale.
in consecinta, respectivul pacient n-a mai avut suficiente rezerve pentru a suporta asaltul vecinilor care locuiau cu un etaj mai jos. acestia au lansat un atac radioactiv asupra pacientului, iar el n-a mai putut sa se apere cu competenta de iradierea continua care traversa podeaua, urmarindu-i cele mai mici deplasari prin apartament. solutia a fost sa se refugieze in cada de baie, fiind indeobste cunoscut ca o cada de baie fabricata ante ’89 este rezistenta la atacurile radioactive.
hillary clinton. ei nu i s-au practicat felatii. de fapt, patania sexuala ptr. care este cel mai cunoscuta este cunilinctia, de care nu ea a beneficiat ci tovarasa lewinsky, oferita fiind dupa cum bine stiti de tov. clinton. a fost o cunilinctie prin interpusi – nu mi-e clar, inca, daca bill clinton a oferit aceasta placere direct, sau prin interpunerea unui trabuc (oare era un trabuc ilegal, smuggled de la amicul castro?).
acum, eu nu stiu unde poate sa te duca o asemenea patanie. ce tranformari poate sa determine in psyche-ul unei neveste o cunilinctie intr-atat de faimoasa, de care a beneficiat secretara… oare devin si femeile la fel de frustrate ca their male counterparts din politica? ma refer la povestea cu hitler impotentul care s-a apucat de mari razboaie, sau la napoleon cel prea scurtut care si-a revarsat inconsecventele performante pe terenurile de batalie ale europei…
femeile ce fac in asemenea situatii?
hillary face declaratii belicoase. din prea plinul ei estrogenic (cat l-o mai avea) si din contactul relativ strans cu un ins in preandropauza, hillary devine nervoasa. doreste sa stearga de pe fata pamantului iranul daca se va intampla, cumva, ca acesta sa atace israelul.
hillary, israelul si iranul. israelul si iranul… hmm… cele mai vechi orase de pe pamant… civilizatii care au oferit printre cele mai vechi scrieri si printre cele mai… longevive societati continue, chiar daca au avut si gradul lor de “itineranta”.
in timpul WW II, cand s-a pus problema bombardamentului atomic, statul major al US, dimpreuna cu fostul vanzator de pantofi, Harry Truman, si-au pus problema alegerii tintei cu foarte mare seriozitate. Printre altele, Kyoto a fost exclus dintre nominalizari pentru ca era un oras cu valori arhitectonice (a fost capitala Japoniei pana inainte de era Meiji, daca nu ma insel), cu traditii culturale deosebite, cu importanta in mentalul simbolic al japonezului reprezentativ statistic etc.
era razboi. japonezii facusera dezastre prin pacific si, cu toate astea, administratia de la casuta albicioasa era atenta cu mentalul si cu traditiile inamicului.
ce-i drept, pe vremea aia, nici prezidentii nu se intalneau in biroul oval cu dragutele lor sau, daca o faceau, nu se afla pentru ca nu incepuse era consumerismului care permite ABSOLUT orice. excesul a devenit religie si norma morala. ostentatia e semn de bonton. spalatul rufelor in public este trendy. prin urmare, iranul devine bombardabil.
parca era mai simpatica hillary acum 10 – 11 ani cand, venita in republica sarbatoreasca romana, a vizitat pavilionul construit de rockefeller in cadrul spitalului colentina. noi tocmai primisem peste bot usa nato dar ne pregateam cu stegulete si cu alte alea sa-i primim pe cei doi uniti printr-o teribila dangereuse liaison freudiana. cu acea ocazie, poarta spitalului colentina a fost reconstruita in timp record (5 zile!), fiind ornata cu marmura alba, termopane si ce mai stiu romanii ca da bine ca ornament.
parca era mai bine cand tovarasa hillary se ocupa de miniconstructii.
in alta ordine de idei, vreau sa va anunt ca sunt un om norocos: am calatori mult, muuuult si am facut si scoli pe meleaguri straine – chestie care imi permite sa ma dau mare. printre altele, am facut si aproape un an de scoala americana. se intampla in 1974. fireste, am devenit americanofil.
numai ca era vorba de o alta america. era acea america despre care inca mai visati. era acea america in care oamenii nu puneau capul in pamant si mana la inima cand canta star spangled banner. era o america mai putin cabotina. era america westernurilor, america intreprinzatorilor, america oamenilor normali. the land of the free…
era america acelei constitutii care incepe cu cuvintele we the people…
era acea america a carei declaratie de independenta statua ca TOTI oamenii au dreptul la viata, libertate si urmarirea fericirii, dupa cum a corectat Benjamin Franklin ciorna lui Thomas Jefferson.
iranul sters de pe fata pamantului… sa fie acea america a copilariei mele kaputt?
foarte frumoasa america din ’74, da’ nu era cumva si america negrilor batuti la coltul strazii? si a altor categorii care si-o luau peste bot on a daily basis?
adica chiar TOTI oamenii aveau dreptul la viata, libertate si urmarirea fericirii pe-atunci?
sau numai oamenii care aveau dreptul… aveau dreptul?
😀
ca si acum, de altfel…
atunci, nu pot decit sa ma intristez. inteligenta umana nu pare sa evolueze pe mediana, ba dimpotriva.
depinde cu ce e hranita. ea. inteligenta. acu’ america a fost data la spalat.
serios vorbind, tie ti se pare ca inteligenta e hranita la nivel mondial? mie mi se pare ca nu. nu i se dau nutrientii necesari. e tinuta mica si stafidita.
pai… cam asta incercam sa zic. dar e posibil sa traversez eu o perioada de discreta paranoia.
prin urmare: e multa hrana pentru burtica (in nord). pentru picioruse. pentru reclama. pentru tzoale. lucrurile pe care le cumperi se strica mai repede.
astept service-ul pentru pantofii aflati in garantie. asta asa, ca sa nu mai ma duc la cizmar, si sa-mi repar pantofii la firma care i-a produs.
e multa hrana pt. benzile rulante.
exact asta am remarcat si eu, ca toate lucrurile sint facute sa se strice mai repede. paranoia nu sufera de discretie, cred eu, doar nu-i. 😀
si am remarcat si multa hrana pentru benzile rulante, doar ca n-am stiut s-o zic asa frumos.
nu e zisa frumos. asa e. uite. am o colaboratoare, cred ca asa-i zice la o colega mai nou… maine au chemat-o astia sa faca figuratie intr-o telenovela care are actiunea la spital.
taticuuu… sa vezi ce emotii. ce pregatiri. ce discutii despre silicoanele care au costat-o nu’s cati euro. am participat la discutie, ce era sa fac… ei, si cand vorbeam, constat ca tipa are doua protuberante osoase in partea de jos a… hmm… spatelui. trebuia sa scap de discutie si am pus mana pe bucatile alea de os, curioas daca erau, intr’adevar, protuberante osoase.
si asta erau, sa ‘ntepenesc! adica… tipa si-a pus tatele, yeees! dar nu si-a corectat oasele, bai, tata! si se vad bine de tot! ce intelegi de aici?
io inteleg ca media inteligentei de acum e undeva pe unde era media prostiei mai acum niste decenii, iar media prostiei de-acum a scazut sub nivelul apei.
de aceea este bine sa cream efect de sera, ca_calota glaciara sa se topeasca si sa creasca nivelul apei ca sa putem da vina pe el ca s-a mutat, nu pe noi ca… ne-am intristat.
🙂
Good point, Florin. Nici eu nu sunt anti-american, ci doar anti-politicianismul american. Am tradus recent o carte, Epoca Imperiilor, in care se face o radiografie taioasa – daca-mi permiti expresia, domnule doctor 😀 – a imperialismului american, deghizat sub forma bunelor intentii si a intronarii democratiei. Dar acolo se mai spunea ca singura solutie pentru americani sa mentina acest imperiu neoficial este forta. Atunci cand SUA vor renunta la politica de forta, se vor prabusi din interior. Poate ca de asta sunt Hillary si McCain atat de belicosi, ei tin la statutul imperial. Chiar sunt curios, daca printr-o minune iese Obama presedinte si nu-l impusca astia a doua zi, daca previziunea sfarsitului imperiului american se va realiza. Toate bune, keep on writing, dear doc!
om vedea ce-o mai fi. oricum, nu credeam sa’nvat a’njura vreodata… la americani. sincer, mi-au placut. lumea lor universitara e absolut ok – ma refer la universitatile serioase. sunt insi cu creier pe acolo.
treaba nasoala e cand vezi ca au ajuns intr-o situatie politica relativ asemanatoare cu a noastra: isi pun problema sa voteze pe cel care e cel mai putin prost, nu pe cel in care cred.
cred ca si asta e efectul secundar al pataniilor pe care le traim cu totii, de la o vreme.
mai bine ne-am azvarli creierii pe net, ca e mai multa glagorie in www.
Nu cred ca Tainter a fost tradus la noi, eu l-as traduce pe gratis daca vreo editura mi-ar cere, tipul scrie extraordinar. Nu ma pricep prea bine la celelalte aspecte, dar in cazul Romei, el identifica absolut corect motivele prabusirii Imperiului – cauzele le-am regasit si la alti istorici moderni de prestigiu. Este evident, din datele pe care le-am vazut si care cred ca ar trebui studiate de multi, ca America este un urias cu picioare de lut, ba mai grav, are un picior in groapa! 😀
da, asa se zicea si pe vremea vietnoreei, si tot cu piciorul ala sta in groapa de-atunci, nici nu cade, nici nu-l scoate.
🙁
sa fie o tara schioapa? daca da, din ce parte a corpului schioapata? adica: ce anume li s-a fracturat?
s-au nascut cu… "fractura" cu pricina si ea nu s-a manifestat decat acum?
pe bune!
in cazul in speta, Scaevola s-a referit la America expansionista (economic vorbind, ca din asta consta expansiunea moderna); din punct de vedere expansionist, imperialist, zicea el ca e cu un picior in groapa. de asta m-am referit si eu la perioada coreea-vietnam, cind expansionismul american a fost deopotriva vizibil si subrezit. si totusi istoria s-a repetat de atunci cu precadere in Orientul Mijlociu; si s-a tot repetat, cu ambele fatete ale monedei. si totusi colosul e tot pe picioare. de lut, dar intregi.
si toate astea cred eu ca se leaga de ce spuneam mai devreme, ca inteligenta populatiilor – cu precadere intr-o astfel de tara expansionista – este subnutrita in mod deliberat, pentru a nu ajunge sa ajute la caderea colosului expansionist si la re(construirea) unei tari a oamenilor.
pentru ca niciodata in istorie o tara a oamenilor n-a fost expansionista.
sau poate balmajesc eu la 11 seara.
mda. oraselele din grecia nu prea au avut veleitati expansioniste. sau, au avut? da’ aia prin india cum erau? hm!
hei… tot caut si nu gasesc… zi si mie o tarisoara care sa nu fi fost NICI o clipa 🙂 expansionista.
albania?
na, ca nu stiu acu’, pe loc… :((
pot sa reformulez? 😀
niciodata o tara a oamenilor nu poate fi expansionista.
🙂
inseamna ca nu se egzista tzarisoare. sau ca nu se egzista ei, oamenii. or fi tzari de caini? :))
de ciini nu stiu, dar pot sa pun mina-n foc ca sint citeva de pisici. si sint expansioniste sigur.
pe bune, intrarea in faza expansionista contravine oricaror reguli nescrise ale grijii fata de propriu-ti popor. nu stiu, s-a intrat vreodata in vreun razboi de expansiune teritoriala/economica de dragul mijlocului? adica, popor, stiu eu sigur ca nu-ti e bine cu binele, iti trebuie neaparat mai-binele, dar pentru asta tre’ sa mori oleaca pe cimpii straine. (si nici nu garantam ca vom obtine mai-binele, si nici nu garantam ca daca obtinem mai-binele el va fi pentru tine.)
nu?
corect! pe termen lung e corect. de pilda, noi. la stalingrad ne-a fost extrem de frig. la fel si nemtilor, chiar daca erau, cumva, nordici si… reci.
pe de alta parte… nu-ti inteleg f. bine argumentul. mai bine zis, unghiul de argumentare. cred ca toate popoarele au traversat perioade de expansiune. cand au stat la locul lor, au stat pentru ca n-au putut sa plece la bataie. totodata, popoarele ale caror expansiuni s-au soldat cu victorii (l’angleterre, par exemple) au dus-o binisor. au papat mai bine, au avut debuseu ptr. forta proprie de munca, au folosit fortza de munca ieftina, resurse, etc.
pana la urma, au incasat/o, dar avusesera deja timp sa-si creeze o… hmm… infrastructura.
spania, cam la fel. desi la ei e mai interesanta discutia. dupa ce au supt la aur sud si centramerican, a dat peste ei inflatia. dar nu cred ca s-a gandit v’un infante de-al lor la inflatie cand a dat ordinul: "Spanioli, treceti Atlanticul!"
Sau, hai sa vedem Olanda. Mica, mica, dar are un cric teribil, extras din Indonezia, Africa del Sur si de pe unde au mai fost ei…
Sincer, cred ca expansiunea e scrisa cu litere de foc prin ADN-ul atoatestapanitor, amin! Nu stiu daca expansiunea face bine, dar e jucata frumos de toata lumea, si este, mai ales, bine mascata sub vorbe frumoase.
popoarele ale caror expansiuni s-au soldat cu victorii au dus-o bine tot la nivelul superior, din cite stiu eu – iarasi, poate ma-nsel. viata norodului de rind ori nu s-a schimbat, ori s-a schimbat in rau, ori, in cel mai fericit caz, a inregistrat o vaga schimbare in bine, necompensatorie pentru oroarea razboiului cu care a cistigat schimbarea aceea. pina la urma, razboaiele de expansiune au avut doar global vorbind un efect bun, fiindca din amestecuri repetate a rezultat evolutia. (o societate inchisa nu poate evolua peste o anumita limita, foarte joasa, nu?)
ce voiam sa spun e ca motivatiile expansiunilor (teritoriale sau economice) au cam fost mereu orgolii cirmuitoricesti, interese economice ale paturilor superioare sau razbunari/pedepsiri istorice (de fapt, tot din serie cu orgoliile). ridicarea paturilor medii si de jos s-a produs inexorabil prin avansul civilizatiei umane per ansamblu, nu ca rezultat al imbogatirii din expansiuni.
dar unde sint expansiunile de altadata? 😀
acum ele se numesc ‘lupte pentru pace si democratie’ :)))
prin ’74, cel putin la nivel de scoala, se discuta la liber despre felul in care negrii isi castigasera drepturile… erau critici la segregatia rasiala… era un mic curs pe tema asta, cu f. f. multe trimiteri la evenimentele istorice (razboiul de secesiune, reconstructia, KKK, lupta ptr. dreptul de vot). chestii d’astea.
mai mult, ne-au impartit clasa in doua gasti, si ne-au pus sa scriem editoriale pro si antisclavagism. aveam in clasa negri care nu s-au ofuscat deloc. discutiile erau chiar libere si dadeau senzatia ca ei bine, asta a fost, am cam gresit-o noi, da’ uite ca ne facem autocritica, s.a.m.d.
nu. nu erau chiar ca acum. se incheiase si taraboiul de pe strazi cu viet namul si vorbeau despre reluarea relatiilor cu china.
cum-necum, nu erau la fel de cabotini ca acum.
oh, scaevola… uite un link a propos de cartea pe care ai tradus-o. habar n-am daca tainter s-a tradus la noi. oricum, link-ul contine un rezumat super asupra subiectului.
si nu se refera doar la US.
http://www.mystae.com/epopteia/futurex.html
http://www.youtube.com/watch?v=AZx_ckGDa64…
cred ca trebuie sa vorbim face 2 face… asa se zice, nu? 🙂
ia vezi… ce expansiune propune don ross?
ai dreptate cu orgoliile. cartea aia a lui tainter vorbeste despre asta si mi se pare misto pen ca face o analiza cvasimatematica a procesului de expansiune.
live vorbesc si mai prost de-atit :)))
o sa caut tainter, ma emulezi. 🙂
incearca pe e-mule.
serios vorbind… tot caut o carte (alta decat tainter, semn ca stiu mai mult de o carte) despre care am auzit, care face vorbire despre pulsiunile specifice ale poparelor. ceva care ne explica nou de ce sunt nemtii organizati, de ce sunt rusii nihilisti, cum de s-au prabusit spaniolii dupa ce au fost asa de tari, cum de raman romanii la fel orice s-ar intampla, de ce chinezii fac ziduri, etc.
cum aflu de ea, iti dau de stire.
of course, barosanii din capu’ mesei stabilesc regula. tot ei isi trag si mai multi bani din cauza ca pantofii tin mai putin acum decat acum 20 de ani. si tot pe ei ii doare in cot de CO2!
bai! numai sa nu ne trezim ca reinventam marxista apa calda!
ce interesant suna cartea aceea, te rog sa nu uiti sa dai de stire daca afli.
(ah, brusc si aproape fara motiv, doar pe ideea pulsiunilor istorice, mi-am amintit de ‘noaptea vrajitoarelor’ – Katerine Kurtz; cite o personalitate istorica trebuie sa se sacrifice la anumite intervale de timp pentru reluarea ciclurilor evolutiei.
fictiune, dar frumoasa.)
altminteri, anumite idei trebuie spuse si repetate, cu riscul de a se gasi cite cineva din cind in cind care sa remarce ca ele au mai fost spuse si chiar repetate cindva. daca incetam a le spune, pina la urma va veni ziua cind nimeni nu va mai sti ca ele reprezinta doar o repetitie. o reinventare. si-atunci bine nu va fi, caci cine uita istoria…
🙂
o tangenta la cerc:
http://humanist.roua.org/2008/04/05/usa-and-europe/…
🙂