eh, a fost un vis. a fost vechiul cosmar. in noaptea de Inviere am visat din nou ca fac o crima si ca alerg dupa aia ca un bezmetic, ca sa scap de urmaritori.
am cosmarul asta de mai bine de 20 de ani. la inceput mi-a tras-o atat de tare, incat am transcris primul cosmar din serie : s-a numit Cartea-de-Anton-Locureanu, pentru ca asa ma numeam in vis.
in cosmar, anton se manifesta initial sub forma unui unghi de vedere – de parca ar fi fost camera care inregistra intamplarile. un ins ucidea o fata intr-o casa de pe strada plantelor (oarecum in sanatoriul in care a murit eminescu, oh, yeah…) . dupa crima, unghiul de vedere, adica eu, se trezea ca este, de fapt, insusi ucigasul. pana sa apuc sa-mi pun problema de ce am ucis, ceea ce deja mi-a dat o spaima teribila, m-am trezit urmarit de oamenii legii. adica de militie, ca militie se chema pe atunci.
ce destept am devenit incercand sa scap! mi-am sters urmele, dar mi-am dat seama ca lasasem amprente pe un pahar – prin urmare, mi-am amputat cele trei degete ale mainii drepte (cea care lasase amprentele), astfel incat sa nu mai ramana nici o dovada potent incriminatorie.
pentru mai multa siguranta, mi-am aruncat degetele amputate intr-un canal de pe calea victoriei, vizavi de palatul regal.
azi-noapte n-a fost chiar atat de rau. a fost doar spaima de a fi ucis – chestia asta ma ingrozeste mereu, mai ales ca ucisii mei sunt fiinte apropiate sau care inspira mila/atasament/umilinta.
prin urmare, pentru ca ieri am fost blasfemiator in blog, acesta a fost raspunsul Invierii. mi-a lansat un cosmar.
sau eu am visat asa ptr. ca stiam ca proferasem blasfemii? adica : daca mi-am administrat o pedeapsa de unul singur?
Straniu cosmar, sinistru de-a dreptul. Eu am avut in copilarie niste cosmaruri care m-au marcat, dar de alta natura. Acum am niste vise care se repeta, pe WordPress cred ca am scris ceva de unul dintre ele. Caut o strada din Atena, cu magazine care vand aur, undeva pe langa piata de fructe si legume. Mi-am propus sa merg la un moment dat sa vad cu ochii mei, daca intr-adevar exista.
De fapt eu cred ca am fost acolo, dar am lasat ceva neterminat.
Oare cosmarul de mai sus, poate fi legat de meseria de chirurg, apropos de hidden connections?
mi-am pus problema acestei legaturi. habar n-am daca exista vreo legatura.
du-te la Atena! seamana cu unul dintre visele relatate de Borges; sper sa nu patesti ce povestea Borges. oricum, visul tau e un bun pct. de pornire ptr. o povestire.
Ma gandeam mai devreme, ca poate am fost prea dura cand mi-am permis sa spun ceva de legaturi. Sinceritatea si exprimarea directa m-au costat destul deja, pe-aici prin blogosfera. Atena a fost una dintre destinatiile mele vechi. De-atunci am vazut multe alte orase. S-ar putea sa fie un fel de dor.
(engrame se cheama mai sofisticat cind ai pete pe creier, nu? 😀 )
engrame
mandale
mudras
algoritmuri
s-or trage din primul vis din supa lui oparin 🙂
petele pe creier sunt nasoale . dau epilepsie. misto e epilepsia temporala, adica de lob temporal. asta determina niste deliruri halucinatorii, identice, precum niste vise care se tot repeta. bizareria e ca delirurile astea, daca-mi permiti…. chiar se opereaza. nu e gluma. se opereaza live ca sa zic asa.
creierul nu doare. esti anesteziat pana se patrunde in cutia craniana dupa care esti trezit. esti stimulat pana in clipa in care medicul atinge… hmm… pata de pe creier, declansand delirul.
tu trebuie sa fii treaz ca se spui chirurgului: uite, a inceput delirul meu. atunci, the surgeon cauterizeaza pata de pe creier. odata cu ea, dispare delirul.
referinte bibliografice: Penfield & Jaspers, Epilepsy. Nu mai stiu anul de aparitie. A fost prima mea carte straina de medicina clinica. Prin urmare, a aparut inainte de 1980. Deci, e cam veche.
Nu stiu ce mai fac astia acum cu delirurile. Daca le mai taie, sau nu.
🙂
intinsi pe jos, eu printre alti citiva insi. cu fata in sus, cu capetele pe… niste perne. cineva ne ia la rind in catarea pustii. ajunge la mine nu pot sa-mi misc capul, nu stiu daca ailalti de pina la mine au crapat sau nu. vad gura tevii. nu stiu daca aud pocnetul, dar aud foarte clar suierul glontului pe linga urechea mea, urmat de pufnitura seaca a pernei. il aud multa vreme dupa ce ma trezesc, cu singele racit in vene.
chestie pe care o visez uneori, identica.
noroc ca m-am uitat la ‘e.r.’ … 😀