E un tip cu muiana rotundă – a fost el slăbuţ, cândva, da’ acum l-a cam prins colesterolu’ dân urmă… Intră în birou/cabinet, se face că se uită pe la cărţi, reviste, obiecte; e în plin proces de aranjament al pieselor pe tabla de şah. E amuzant pen’ că-şi imaginează că împărtăşeşti cu el un sistem de referinţă comun.
Po urmă, ia şi el loc p’un scaun, dracului. Începe cu întrebări. Iscodeşte: cum naiba se face că împarţi acelaşi aer cu el? Cin’ te ţine în braţe? Cam ce relaţii ai?
Po urmă face prima mutare. Îţi cere un serviciu. Se miră că zici da fără multă vorbă, da’ aşa e el obicinuit – până şi laptele supt de la mă-sa a fost obţinut prin negocieri şi pile.
Po urmă îţi spune că e mason de rang înalt – chestia asta o lansează aşa, mai mult printre dinţi, ca să ştii cu cine ai de a face. Pen’ că treaba cu masonii mă lasă discret cam rece, după nişte luni îmi spune că e nepotul generalului X, cu care împarte numele. De general aţi auzit – s-a făcut mare tărăboi despre el pân ianuarie ’90. Pen’ că şi treaba cu generalii mă lasă rece, mă invită la el acasă. Mănânc bine. Îmi dă să beau. Se miră că nu cad cu el sub masă. De ce nu beau cu el. Chestii d’astea.
Po urmă îmi mai cere un serviciu. Se miră că-l ajut, da’ nu prea contează chestia asta. Po urmă îmi spune că-s’ băiat bun, da’ după cum mi-o spune, înţeleg brusc că-s’ tembel.
Po urmă mă întreabă dacă n-am futut-o pe gagica Y – după ce află că am cunoscut-o bine. Chestii din astea nu se spun nici dacă le-ai făcut, dar, pentru că individul e atât de greţos, îl întreb dacă Y mai avea patul de acasă rupt atunci când a cunoscut-o el. Punct ochit, punct lovit. Mă cheamă din nou la băut da’ nici io nu-s’ prost. Nu mai calc pă la iel. Asta-l innervează: adică cum să nu merg la el, la băute?
Po urmă îmi spune dă servicii. Cum a pus el serviciile în slujba bossului ăl nou, ca să caute microfoane pân biroul bossului ăl vechi, ăl de-l adusese pe Activist 2008 în slujbă. Cică are informaţii sigure că cu noul boss o să se fure mai rar, chiar dăloc. Cică tre’e să cooperăm. Să facem totul ca fabrica să meargă – că aşa-i zice el lu’ spital: fabrică. Să strângem rândurile în faţa hoţilor de stânga. Să facem. Să dregem.
Po urmă vorbeşte în dodii. Cică n-are cum să zică tot ce ştie, că e informaţii clasate, da’ las’, c-o să aibă iel grije de mine că şi io am fost tembel cu iel, pardon, băiat bun.
E doctor. E născut pân ’65. Nu citeşte cărţi da’i pare rău că n-a intrat în afaceri. Vorbeşte dă pământ. Dă lizinguri. Dă telefoane şi face combinaţii. Ar vrea să dea bon la case, da’ partidu’ lu’ bunică-su s-a dus dracului. Când să duce în vest, să duce la ambasade şi doarme p’acolo, nu pă la hotel. Dacă doarme, totuşi, la hotel, stă la camere dă 5 stele, deşi să duce singur. Trei zile la Paris. Adică s-a dus cu treabă. L-a plătit cineva să să ducă în oraşul luminilor, oraşu’ ăla în care s-a băgat shaorma pe Montmartre. Nu mi-e clar cin’ l-a trimis – nasonii? serviciile? lipsa de aer?
Mănâncă căcat şi se cacă spume. Vorbeşte din prea-plinul vezicii şi se gândeşte la binele tău. Cică se fură prea mult. Cică se minte angro. Cică s-a terminat cu regulile şi vorbeşte cu duioşie despre Ristea Priboi. Glăsuieşte încet. Are un fel dă zână d’aia acasă numa’ că n-a luat-o în lizing: p’asta a luat-o dă tot, dân şeptelul înconjurător. Caută maşini. Ascultă Mirabela Dauer şi Julio Iglesias. Îi plac picturile în euro. Are 44 de ani.
Îl cunosc. Îl ştii şi tu. Îl cheamă Activist 2008 şi o să te salveze şi pe tine.
lume luminată pe la voi prin spital…
stai să mai vezi…
nu stau, citesc 😉
http://www.trilulilu.ro/ciocanmihae7_B/f0ceb2e2766a43…
nuuuu…..
@ marta: o sa ma straduiesc sa-i trimit clipu’. dar ma tem ca ar fi semn de dorinta a mea de un captatio benevolentiae subliminar, asa ca mai stau pe ganduri.
@lorena: nu l-am prezentat bine – exact asa e el. nici macar n-a fost nevoie sa infloresc realitatea. omul e real.
@sammas: nuuuu, adica ii refuzi existenta? el exista, pe bune!
ce sinistru de bine aţi prezentat acest personaj…