Astăzi vom discuta despre scumpa noastră ţară, comparând-o cu un trup – fie el un trup omenesc.
Fireşte, dacă ţara noastră ar fi precum un trup, ar fi alcătuită din celule; să presupunem, atunci, că celulele acestei ţări s-ar numi, cum e şi firesc, români. Spun asta ca să nu existe nici un fel de echivoc.
Cum sunt românii, adică pardon, cum sunt celulele despre care am vorbit mai sus?
Păi, cum să fie? Sunt asemănătoare cu celulele din oricare alt trup naţional. Vreau să spun că românii sunt alcătuiţi din cap, trunchi şi membre, că au capul prevăzut cu nas, gât, urechi şi gură, gura fiind dotată cu o limbă pricepută foarte. Mâinile au degete pentru muncă şi scriere, picioarele au tălpi pentru mers, dat şuturi în cur şi băgat pe colo-colo, capetele au creiere ca să gândească – ce mai încoa’ şi-ncolo: avem de-a face cu nişte celule competente, comparabile cu orice alte celule similare de pe pământ…
Bine, bine, nu mai strigaţi… Doar zicem că e aşa, da? Doar zicem!
Cum-necum, cert e că aceste celule alcătuiesc o ţară: patrie, pentru cei cu viziune istorică, leagăn naţional, pentru sociologaţii lui Turambarr, teritoriu carpato-danubiano-pontic pentru geografi, entitate politică pentru Facultatea Ştefan Gheorghiu, redenumită de Înalte Studii Politice – sans rancune et sans reproche!
Ei, şi acum, întrebarea: dacă România ar semăna cu un trup de om şi dacă omul-sintagmă al României este (asta-i sigur!) politicianul plin de şarm, cu eşarfă, politicos până la extrem, cult şi raţional, pătruns de o moralitate contrabalansată doar în cazuri extreme de necesităţile unei realpolitik, atunci, cu care dintre politicienii de azi, de ieri şi de alaltăieri ar semăna România mai mult şi mai mult?
Adică, băh, fraţilor, cu CINE ar semăna România dacă ar avea trup omenesc? Ce fel de ochi ar avea? Cum ar vorbi? Ar fi încruntată, sau ar râde ca proasta? Ar pune ceva bani la teşcherea, sau ar rupe bancnote petrecând pe ritmuri de manele? S-ar duce la serviciu, sau s-ar întoarce de pe o parte pe alta dimineaţa, la prima oră?
Ar fi înaltă şi sprintenă, sau ar fi scundacă şi crăcănată? Ar avea degete lungi, sau cârnăciori? Dar ceafa, doamnelor şi domnilor, ceafa? Ceafa României cum ar fi? Lată? Suplă? Cu riduri de grăsime, sau gingaşă? Albă, sau nespălată? Pe de altă parte, ar avea România celulită, burtă şi ar fi păroasă, sau ar face fitness? Ar fi beţivă? Ar avea nasul roş’? Ar purta mini, sau pantaloni lungi, evazaţi?
Şi unde, da, da, UNDE ar trebui să locuiască România? La bloc, în tufişurile de lângă Gara de Nord, într-o culă, într-o casă cartonată de pe Iancu Nicolae sau la castelul Peleş? Ar mânca parizer, sarmale, sau Chateaubriand? Ar citi şi ea ceva, sau ar parcurge doar reclamele de pe marile bulevarde, atentă să nu dea în gropi? S-ar duce la concerte? S-ar îndrăgosti de alte ţări mai mari, sau ar dansa la bară pentru cine plăteşte mai mult?
Şi dacă ar scuipa-o, sau dacă ar jigni-o careva, ar ridica şi ea glasul, sau s-ar face mică, pretextând că până şi Jesus Christ Superstar a întors şi celălalt obraz, gata să se gudure…?
Cum ar fi, vă rog spuneţi-mi voi, cum ar fi România? Cu cine, doamne iartă-mă, ar semăna, că eu DELOC nu-mi mai dau seama…
Pai io zic ca ar avea toate, da’ toate, caracteristicile de le descrisasi matale, minus aia cu, citez, politicianul plin de şarm, cu eşarfă, politicos până la extrem, cult şi raţional, pătruns de o moralitate contrabalansată doar în cazuri extreme de necesităţile unei realpolitik
Iar Rosenthal a fost un utopic. Ca Romania nici cand era revolutionara nu putea fi asa de mandra.
Sau poate sunt io prea suparata, pensionara fiind…
nu-s pensionar! nici profesor!
dar tot is suparat!
pai cu cine sa semene daca nu cu fiecare dintre noi in parte? e cameleonica 🙂
io cred ca romania seamana mai degraba cu un portret d’ala de Picasso.
Apăi dacă ne apucăm și construim o Românie, da’ așa, reprezentativă, nu de colea, cred că ar ieși un soi de himeră. Din cea grecească, mitologică, un soi de amoebă, așa, o piftie remixată după ce știri au mai pus pe sticlă puternicii zilei, cu excrescențe gânditor-inteligente și cili absorbanți de marfă chinezească și muzică de chef de chef, bă, cu sânge comerciant și mușchi corporatișți, da’ și cu burtă, musai o burtă rotundă, flască și bugetară care să se târâie de pământ, cu mușchi vlăguiți care încă mai încearcă, dar nu reușesc să-i redea un tonus câț de cât.
Da’ tare mi-e mie că mai toate țârile Europei ăsteia sunt croite mai mult sau mai puțin pe-același calapod; doar proporțiile diferă. Numa că noi le vedem mai de departe, așa, și unele țin capu’ întors să se vadă de-afară doar profilul cel fain, fără negi, și nu (pardon d’expresie) curul gras și plin de vergituri.
Și-apoi, vorbim de țară, nație sau cultură? Că nu toată nația e în țară, și nu toată țara are cultură, își mai bagă și ea diaspora câte o coadă, câte o contribuție, câte un vot la ambasadă… Tare curios aș fi pe unde ne-avem locul noi veneticii în tabloul ăsta. Sau noi suntem doar spectatori, aplaudând sau fluierând după caz de pe margine?
seamana cu noi. cu noi toti. pur si simplu.
poate o fi fost o tipa hot pe vremuri, cine stie….o “poicutza” (vorba lu Puff), da’ am reusit noi sa o uratim. cu greselile noastre, cu mitocania, lipsa de educatie, lipsa de vointa, cu hotiile moastre (i-am vandut tot ce avea….pe nimic si a ramas sarmana). i-am distrus amintirile, lucrurile la care tinea….ii murdarim zidurile casei cu arta noastra urbana, ii strigam la geam vorbe urate….
ea e sleampata, murdara, ridata, nu rade, nici macar nu zambeste…
e incruntata. n-are dinti, n-are bani sa-si puie dintii (ca i-am tocat noi)…
nu zice nimeni vino incoa la ea, cu toate ca ea sarmana ar vrea….ii sperie infatisarea.
mi-i tare mila de ea.
insa mi-e dor intotdeauna de ea cand sunt departe, asa nasoala cum e…
eu cred ca ar semana mai mult si mai mult cu o curva, sa ma scuze doamnele; nume nu dau ca nu se face; as fi putut sa-i spun femeie de moravuri usoare dar ar fi pierdut din esenta; cu siguranta ar avea ochii mici mici, cat doua fante subtiri prin care nu se vede nici macar la un metru in fata si gura mare; gura mare nu pentruuu… of doamne, ce va trece prin cap?! pentru vorbit! caci ar toca intr-una ca o moara stricata fara sa traga aer in piept si fara sa spuna nimic; d-aia ar pierde si toti clientii, nu ca n-ar stii meserie dar s-ar lungi la vorba si i-ar lasa p-aia cu ochii-n soare si nadragii in vine; ca fizic cred ca ar aduce cam patru cincimi cu un barbat si o cincime cu o femeie (ca-n reclama la nus’ care banca), ar avea capul mic si colturos, in timp ce burta ar fi mare si rotunda! cred ca ar avea platfus ca nu-i place sa mearga ci mai mult sa sada si enterocolita de la mititeii aia cam cruzi fripti in fum de manele si stropiti cu bere la pet de doi litri jumate (jumatea bonus)…
Am încercat să răspunz aici.
A mea e sincera si in acelasi timp perversa.
Romania este acum tara coruptilor, a hotilor si a pitipoancelor. Romania este tara in care daca esti cinstit esti prost. Este tara in care un analfabet iti da lectii de viata si afaceri, si in care cel care se afla in afara legii face legea si nimeni nu are curajul sa-l infrunte. Este tara in care adevarurile se spun “sub influenta bauturilor alcoolice” iar minciunile in campaniile electorale!
As dori o Romanie fara incapabili si nesimtiti in Parlament. Daca s-ar putea sa plece toti si sa vina o mana de oameni tineri, neatinsi de preacurvia acestui sistem….. care sa doreasca sa ne redea o Romanie frumoasa, in care “sa traim cu adevarat bine!”
Sper intr-o Romanie in care visele si sperantele nu raman vise si sperante la infinit.
picasso? ok, dar e putin cam prea scump pentru ro.
himera? – parca himera imi sugereaza un vis cu potential frumos: asdar, nu. veneticii?
– fac parte din trupul tarii, deci e si mai complicat s-o desenam/imaginam.
dor de ea? – doar cand sunt plecat. dar asta doar pana de curand. anul trecut n-am vazut-o 3 saptamani si nu mi-a fost dor de ea. eram cu haralambina plus nevasta asa ca imi tineau ele loc de tara cu prisosinta. nu! n-aveam nevoia de ro asta de azi cand erau ele cu mine!
curba colturoasa si meltoasa? – mda. foc, foc, foc.
maruntelul copil mucos al lui vlad? – are prea mult potential. in plus, chiar si un copil din ala e, totusi, inocent (partial).
bine ai venit, rebi! o romanie in exod, ca la moise, daca inteleg bine? un exod din ala de 40 de ani ca sa se uite tot ce a fost?
Da, dar e un copil fără un viitor previzibil, pândit de foame şi bolişniţe. Iar populaţiile sunt întotdeauna naive şi inocente. Doar la nivel de individ putem vorbi de responsabilitate, din păcate.
Ar fi frumos daca am putea asemana Romania cu ceva anume – sau cu cineva. Nu o putem vedea in ansamblu, deci nu o putem asemana decit cu ce vedem noi ca ar fi – si fiecare vede altceva. Momentul in care povestile personale se coaguleaza intr-o imagine ne da intotdeauna cu zecimale, se pare ca e un blestem ceva…O vorba populara spune sa nu blestemi, ca blestemul cade in sin. Cind, si mai ales daca, om reusi sa scoatem blestemul din sin si sa vedem toti acelasi lucru in acelasi timp, o sa putem vorbi despre ce putem face ca sa nu mai fim tot timpul de jena lumii.
Da, cam asa ceva, ca in exod, pentru ca si atunci doar Dumnezeu le mai dadea “mana”, sa nu moara de foame! Dar totusi aveau un conducator deosebit….Spre deosebire de romania noastra…. Si cand le-a promis ceva le-a dat…Iar pentru noi este putin 40 de ani. Au trecut deja 20 si Romania este slutita si hidoasa. Iar oamenii din ea nu stiu nici macar sa se mai razvrateasca ca in timpul lui moise…..
Cat despre tara promisa…mai are cineva vreo speranta?
Recunosc ca si eu tot la o tarfa trista m-am gandit primas oara.
Pe urma mi-am spus insa ca o tarfa, mai ales trista, are dicstinctia’ ei, data de o istorie personala si de alte mii de istorii cu care se intersecteaza pe parcurs. Asa ca varianta asta a cazut.
(si mi-am mai adus apoi aminte de nuvela Miss Romania, a lu Cezar Petrescu, in care un personaj isi imagina cum ar arata grafic femeia perfecta, asa cum e ea zugravita de poeti: ochi mari si caprii, mijloc de clepsidra, picioare de caprioara, etc, si a iesit o femeie a la Picasso asa, cum zice si Tapirul)
Ma mai gandesc.
Daca ar trebui sa conturam chipul unui personaj cu care sa asemanam romania, cred ca ar trebui sa luam cate ceva de la toti marii nostri conducatori de la Ceausescu incoace.
Poate sa rada ca proasta, poate fi urata si rea, parsiva , duhnind a alcool, si cred ca nu este lipsita de un handicap….Fiecare a taiat din ea ceva, dar nimeni nu a completat nimic..doar operatii estetice scumpe dar nereusite.
Romania e ca un parinte. La vremea sa a fost tanar si frumos si puternic si admirat…am venit noi, copiii…si a inceput sa imbatraneasca..si noi sa crestem. Sa fim obraznici, sa ne spunem: nu-s parintii mei adevarati: parintii mei adevarati sunt : Madam Elvetia, Madam Franta, Madam Germania etc. Tre sa plec de aici. Cu timpul Romania a inceput sa imbatraneasca rau…ramasa intr-un cerc indoielnic de prieteni, a inceput sa asculte manele . Nu sunt sigura ca-i plac dar.. A inceput sa vada greu..vesela nu mai e asa curata…nici baie nu-si mai face ca pe vremuri. Din prea multa economie, maninca mancare cam proasta. Cand mergem acasa, Romania face conversatie ea, pt ca noi suntem prea morocanosi. Insa saraca nu o nimereste : aceleasi povesti auzite si rasauzite de 50 de ori. Pur si simplu enervati ne-am dus la Madam Franta sa ne infieze: insa era cam neepilata pe picioare si iesea asa pe stradaaa!!!! Am fugit la Madam Elvetia: acolo i-am spus o gluma si madam Elvetia s-a uitat senina si cretina fara sa priceapa o iota. Am trecut gardul la Frau Germania. Frau ne-a oferit o ciocolatica minuscula cu aerul ca ne-a daruit luna de pe cer si sa apreciem gestul.
Buimaciti ne-am amintit ca Romania , atunci cand aveam noi 6 ani, ne-a dat la cea mai buna scoala din oras si la cea mai tare invatatoare. Apoi s-a zburlit toata ca n-am intrat din prima la facultate (erau alea de stat) si s-a imbolnavit de suparare. Eheee..pe vremea aceea se face scoala. Amarati ne-am dus acasa si dumneaei nu ne-a certat: ne-a dat mici, a luat bere, am petrecut si am mancat rosii din curte (da, din alea bune rau) si ne-am cherchelit. A doua zi am vazut iar vesela nu f bine spalata, casa cam crapata si buruienile dintre rosii. Insa ea ne si ochise cum starmbam din bot: “daca vreti, sunt ale voastre: io-s cam batrana si cam bolnava:puneti mana sa faceti . Tu spala vasele, tu smulge iarba, ..ca eu ma duc la cafea la madam Titi.
Ah..si era sa uit: ati zis ca ati fost la un concert, da? Cum ii chema? ACDC? Sa-mi aduceti si mie o caseta cu ei, sa vad si eu ce fel de muzica canta astia.”
ne-am uitat unii la altii, ne e cam greu sa ne apucam de treaba, insa cam trebuie. Caseta cu ACDC musai sa o aducem, Pe Romania tre sa o indepartam de madam Titi care cam profita de ea si-i mai face si sange rau ca i-a luat fi-su geanta Luis Vuton sau cum s-o scrie..vedem noi cum. deocamdata sa avem grija ca-i scade pensia si cel mai important sa stam cu ea mai mult si sa avem grija..sa o curatam,…sa o motzam..alea alea.
asa o vad eu
si mi se mai pare intr-un fel: mi se pare ca un trup in care au aparut celule canceroase. inca nu stim daca este malign sau benign. medici buni om mai avea insa nu avem medicamente, nu mai avem spitale..unde sa tratam cancerul asta? cum sa-l tratam?
nu, de blestemat, chiar nu blestemam… decat in san, poate… 🙂
tara promisa e ca in piesa de teatru, nu e a voastra, nici a copiilor vostri, ci a …………………………………….. copiilor vostri! asta, daca o mai ramane ceva.
je vous attends, madelin!
volent – sper sa fie benigne si extirpabile. si da! invatatoarele si profii erau cei mai buni!
impricinatule, celule sau segmente?
stii mai bine decat mine ca romania ca natiune nu mai exista. exista numai la nivel de populatii, mai mult sau mai putin arbitrar coagulate. mai este un pas, un singur pas, pana la o feudalizare tribalizata. asadar, corpul (sa mergem pe varianta segmentelor structurale) nu mai este tinut de ligamente et al. arterele si venele corpului asta sunt poroase, s-au uscat ca via in decembrie.
ce se intampla cu un astfel de corp? se lichefiaza pentru ca enzimele isi fac treaba. asa ca acum este un blob pe jumatate lichefiat pamantiu-violaceu.
daca vrei o imagine, e asemanatoare acelui tablou cu strigatul mut, am uitat cine l-a pictat. fata se prelinge incet, doar gura, neagra, a mai ramas, umpland jumatate din fostul contur al fetei.
🙁
elfule, tocmai asta n-as fi dorit sa aud! si nu pentru ca n-ar fi o afirmatie adevarata, ci pentru ca e suparatoare, datatoare de depresie, mahnitoare si cum mai vrei tu. iti da o senzatie de vacuum al radacinilor si, mai ales, al zilelor in curs. pedalezi in gol, asta e feelingul. cat despre enzimele alea de care spui matale – le simti la treaba clipa de clipa.
tabloul cu strigatul este al lui edvard munch.
impricinatule, una este adevarul, alta este efectul psihologic.
romanii sunt imbatabili in a se minti pe sine. in a spune “povesti”.
adevarul supara de multe ori, dar trebuie spus, mai ales acum. my 2 cents. vrei sa ne imbatam cu apa rece? fine. eu prefer vodca. vrem la vie in roz-violet? electrodul in medial forebrain bundle, sau pumnul de percocet si gata.
nu? let’s say it how it is, let’s acknowledge the bloody situation and let’s start from there.
once truth is out in the open and acknowledged, one has but 2 options: despair and drown, or stand up and do something. anything! we choose, each of us.
this is how i see the situation. sue me, or kick me out of here if i cause distress – that wasn’t my intention, of course.
my 2 cents.
“let’s say it how it is, let’s acknowledge the bloody situation and let’s start from there.”
you’re damn right! that’s what i really meant from the very beginning. the main problem with us, romanians, is that we lack the marvelous trait that allows other peoples (french included!) to coagulate around basic rules of social conduct.
i won’t sue you, be sure of it! at least, not now, when i see that we share common views on this particular subject… 🙂
on the other hand, glad to see you here again.
Hai să gândim pentru o clipă “outside the box”. Să luăm de exemplu, naţiunea venezueleană. Cu o istorie scurtă relativ la a noastră, începută prin brutala aculturaţie de rigoare în America de Sud, violată apoi în toate părţile de tot soiul de dictatori, caudillos (dintre care unul l-a inspirat pe Marquez în Toamna Patriarhului), crize economice majore, Chavez reales în 2006, o treime din populaţie câştigă sub 2 dolari pe zi…
Şi totuşi, aş putea spune, obiectiv, io, un român aflat la mii de km, că Venezuela este o curvă oligofrenă şi canceroasă? Sau, şi mai şi, să spun că Venezuela nu există?
Nu.
Ar echivala, într-un fel, cu ce zicea deunăzi un blogger de succes, cum că toţi bătrânii din Ro sunt nişte vite.
nu, maitre. dar ar trebuie si venezuelenii sa se trezeasca? da? nu?
chiar daca nu-s curve oligofrene neoplaziate. chiar daca exista.
Păi sincer, nu ştiu. Adică, ar putea să se trezească? Cum să facă asta? O fi vreo reţetă? Că eu nu o ştiu. Adică, cred că se poate, dar nu există un algoritm, cred că nici sociologii nu-l ştie (Turambar e pe-aici?). Se întâmplă. Iar dacă naţiunile au o voinţă sau măcar un liber arbitru – e foarte discutabil.
Între timp, desigur, trebuie să încercăm până nu mai putem.
M-am mai gandit si razgandit
@impricinatule: pai francezii, daca nu ma insel, au avut 2 mari avantaje. 1. Cativa regi franci imensi ca influenta si deeds + Biserica Catolica. noi nu am avut aceste avantaje, impreuna, niciodata. BC a fost cu normativul si agatatul cu dintii de civilizatia romana, iar regii francii au fost cu “implementarea”.
almost the same is true for spaniards. Biserica Catolica a rezistat in peninsula, iar regii vizigotii au avut un dram de minte sa pastreze si sa cultive normele.
exemplul cu venezuelenii nu e prea bun pt. ca 1. nu au devenit “natie” pana la vreo 1800 daca nu ma insel, pana atunci au fost o colonie. de fapt intreaga America de Sud si Centrala trebuie discutata cu grija, caci se bazeaza pe colonialism (de cel putin 2 feluri – cel spaniol/catolic si cel economic, de catre diferite corporatii), feudalism sclavagist si rasism/xenofobie.
Case in point: sa ne uitam la Bolivia, sa vedem tensiunile dintre indieni si restul.
reteta pt Ro? pai Carol I si Bratienii. daca s-a putut 1 data se poate si a doua oara. si nu sunt sigur ca e nevoie de studii inalte pt. asa ceva. daca e true, atunci tre vazut ce au facut de i-au aglutinat pe mitici.
Romania momentan e trista, debusolata, bolnava. Pe langa faptul ca sufera de PTSD dupa ce a fost violata sistematic de vecinul de la est, mai trebuie sa se mai lupte si cu niste tumori, unele mai mari, altele mai mici, unele maligne, altele beningne dar in curs de malignizare. Mai grav e ca se pare ca e gata sa renunte la lupta si deja are si ceva metastaze cerebrale, de asta uneori pare un pic dementa si cu personalitati multiple. Mai are suficiente resurse sa lupte? Eu sper ca da, pentru ca ar fi al naibii de trist sa o vedem disecata si folosita doar ca material de studiu.
Off topic, cea mai placuta surpriza pe ziua de azi a fost revenirea Impricinatului online!
reteta de trezire ar trebui sa fie simpla: suferinta plus mandrie. daca nu, sa incercam cu miostin, anexate, miofilin iv etc.
elfule, cred ca ar fi nevoie de vreo 10.000 de caroli acum, ca daca aduci unul singur, se miticizeaza in numai doua-trei luni.
malko, ce sa spun… te pomenesti ca romania n-o fi suferind suficient, astfel incat sa se considere ultragiata si sa iasa la bataie.
madelin, stai sa citesc!
Ar fi fain sa fie asta solutia… Dar totusi cum ramane cu efectele secundare ? Ca te vindeci de una si dai in altele! Sau creeaza dependenta…
se miticizeaza, da, ca prefectul ala ungur ajuns la olteni (nu mai stiu de unde am chestia asta..)
ha, tot de la impricinatul o am…
Pai un fenomen interesant care are loc pe unde ma aflu este Tea Party movement. Acum nu stiu cum ar putea sa se cheme o miscare asemanatoare in RO, dar trei pensionari dansand “pinguinul” nu cred sa schimbe ceva… “golanii” se pare ca au plecat cu totii si altii nu au mai aparut.
Inclusiv protestele pornesc de la idei gresite in RO. Romanul chiar nu mai are principii? Pentru ca mi se pare ca protestul la romani apare numai cand e vorba de buzunar. A, se anunta taieri de salarii? Bun, ies un pic sindicatele in strada sa sublinieze ca nu sunt de acord cu masura si gata. Pai e clar ca nimeni nu e fericit cand ii scade venitul, nici nu ar trebui sa mai iasa in strada pentru scaderea salariului, mai ales acum cand au astia acoperirea cu “criza globala”
Intotdeauna exista un plan B daca nu esti dispus sa inghiti ce iti baga pe gat guvernul. Intotdeauna exista mai multe solutii la o problema, daca cei afectati arata ca nu sunt dispusi sa inghita orice gogoasa.
Intrebarea e, pentru ce protestam? Schimbam clasa politica? Putem face o lista cu macar 100 de politicieni pe care am vrea sa ii vedem in varf? Un guvern ca cel din Chile am putea forma in Romania?
pai, asta cam asa vine, malko! problema este ca miscarea sindicala, de pilda, nu a actionat unitar in ultimele zile. in plus, ei nu au avut nici macar un plan A elaborat profesional, daramite un plan B!
in alta ordine de idei, actualmente PDL concentreaza cea mai mare parte a nemultumirii publice din Ro, lucru justificat pentru ca sunt mai hamesiti si mai diletanti decat toti predecesorii lor, laolalta cu prezidentul ales. la asta se adauga o aroganta de top, specifica pitipoancelor (in cazul politicienelor) si manelistilor (in ce-i priveste pe masculi). cei care reusesc sa fie coerenti dau senzatia ca recita papagaliceste vorbe “ce din coade au sa sune” – dar, si ei sunt aroganti macar in ce priveste uitatura si modul in care se chiorasc in jur dupa o emisie verbala, ca si cum ar intreba: ati vazut ce bazat sunt?
adevarata problema este, insa, faptul ca nu numai PDL este de acuzat – intreaga suflare politica din ultimii 20 de ani a promovat un anumit tip de discurs, a scos in fata un anumit tipar de gandire si a haiducit cu dezinvoltura, la adapostul gurilor cascate ale unor romani lipsiti de simt civic. asa ca, in ce priveste participarea la vina, o impartim si noi, cei care ne reclamam de la un je m’enfiche-ism funciar.
mie-mi place de elena udrea!:)
impricinatule, PDL-ul, asa cum este el acum, este consecinta naturala a ceea ce este pe strada. a ceea ce a fost vreme de sa zicem 18 ani la teveu. a modului de a ajunge sus. este un rezultat obiectiv, repetabil etc.
liderii sindicali: pai, hmm, daca nu ma insel prea tare, liderii marilor centrale nu prea au fost schimbati in ultimii 20 de ani; au facut blaturi cu puterea, oricare ar fi fost ea (unii au ajuns senatori etc.). sunt legati ombilical de putere. de adevarata putere din romania, nu aia politica (aia sunt pt. agitat talanga la gardul cotrocenilor).
la situatia de acum, in afara de batalionul de caroli mai vad doar 2 optiuni:
1. hitting rock bottom. inca nu s-a ajuns acolo dar nu e prea departe. e cu cantec, caci in majoritatea cazurilor nu iese bine deloc.
2. o solutie ideala, care fiind asa nici nu are sens sa o scriu.
all in all, we’re screwed.
Zicea V.Alecsandri intr-un proverb popular cam asa: “Unde cainii sunt la ros de oase, vai de stana “. Cred ca este valabil si pentru vremurile de acum.
Dar cred ca sunt multi oameni care vor reusi sa iasa de sub strivirea vremurilor, oameni ai bunavointei, ai starii pozitive, ai implinirii si ai atitudinilor demne, Acesti oameni vor face ca in viitor Romania sa se trezeasca din nou la viata.
Care Romanie, doctore? Ca sunt cateva milioane. Romania mea seamana cu mine si cu cei dragi mie si carora li-s drag. De restul nu ma intereseaza. Incercati cu totii sa nu va mai uitati la teve (practic sportul asta de patru ani) si o sa vedeti ce frumoasa este Romania.
Cred ca nu m-am facut eu inteles, cand ziceam de plan B ma refeream la guvern, care probabil ar fi gasit o alta solutie daca ar fi vazut ca nu merge cu taiatul de cheltuieli la toata lumea. Sunt sigur ca fiecare minister e supradimensionat asa ca ar fi putut sa reduca initial de acolo si apoi sa taie de la radacina clientela politica, achizitii, licitatii trucate samd.
Sincer nu cred ca daca ar fi intrat altii la guvernare s-ar fi produs o schimbare radicala, s-ar fi schimbat doar clientela apoi ar fi dat vina pe “greaua mostenire” si ar fi inceput acelasi circ. Orice schimbare reala care s-a produs pana acum in Romania a avut loc doar cu presiuni de la Uniunea Europeana, numai ca UE are probleme mai grave acum.
Cine stie, poate schimbarea o sa vina natural pe masura ce se schimba generatiile, desi cei noi sunt scoliti tot de cei vechi in acelasi sistem, asa ca nu prea vad cum s-ar putea schimba radical modul de a privi lucrurile.
Sigur ca vinovata e intreaga clasa politica din ultimii 20 ani dar am defilat si noi cu ce am avut. Personal am constatat in ’97 ca, indiferent de culoarea politica, aceeasi caracatita e in fiecare partid. Probabil ca dupa 50 de ani de comunism recuperarea o sa dureze, pe putin, tot cam atit.
Si nu, nu cred ca miscarea sindicala ar putea schimba ceva. Am vazut cum arata in US zonele in care a inceput miscarea sindicala. In Michigan Flintul e o ruina iar 30 % din Detroit urmeaza sa fie demolat. In West Virginia, Clarksburg arata ca Petrosaniul, deci nici minerii lor nu au ajuns mai bine chiar daca s-au organizat in militii la un moment dat.
Ai dreptate Malko. Lucrez intr-o institutie cu rang de minister, in care eminentele cenusii ale Romaniei vin in “baston” la serviciu si ridica remuneratii deloc de neglijat! Nu intentionez sa neg capacitatile dansilor intelectuale, dar totusi….ma intreb ce randament, fizic vorbind, au la varste considerabile de 75-80 de ani? Sa nu mai vorbim de cumulul de functii in sectorul de stat, uneori la 3-4 institutii, cand Codul Muncii prevede un timp de munca de 48 de ore saptamanal. Este drept sa mi se reduca mie 25% dintr-un salariu de 1000 de lei, si sa fiu amenintata si de eventuale restructurari?
Pe cei cu venituri considerabile, nu mai vorbesc de clientela politica, o sa-i doara in cot de reducerea guvernului, de 25%. Cei care au “trait bine” pana acum, vor trai la fel de bine si in continuare. Noi ceilati ne vom consola cu ideea ca nu trebuie sa “traim bine” ci sa incercam sa “traim frumos!”.
elful nu a mentionat solutia ideala – o gasesc, aluziv, si la tine, kvala si la rebi. malko are, in schimb, un mare avantaj (ca si elful, de altfel): e suficient de distantat.
de fapt, marea problema este cea pe care o cunoastem cu totii: o falie desparte romania reala de romania politica, sindicatele y compris.
practic, singura miscare de asanare ar trebui sa porneasca din strada sau, din acele zone care sa genereze un nou pol de putere. ca acest pol se va numi partidul X de novo, sau sindicatul Y, tot de novo, sau o alianta sau mai stiu eu ce – trebuie sa fie ceva care sa nu se lipeasca pe polii de putere deja existenti.
in alta ordine de idei, romanii nu au suferit indeajuns ca sa faca taraboiul necesar, pentru ca asa sunt ei, unde nu este printipuri… cum era vorba lui caragiale? iar dupa ce vor fi suferit de ajuns ca sa faca un taraboi de maxima nevoie, s-ar putea sa ne trezim cu chestii pe care le speram uitate la noi. nu-mi iese din minte grecia, care la ultima iesire masiva in strada au aparut cu steaguri rosii cu secerea si ciocanul….
Si… crezi ca lumea, Romania in speta, se va vindeca prin taraboi? Parerea mea este ca nu din strada trebuie pornita curatenia ci dintr-un loc mult mai profund: din sinele ficaruia. Pana cand nu vom avea o anumita suma de oameni curati inside, vorbim discutii.
impricinatule, nu exista solutie ideala:) ci numai reale, partiale si de obicei cu probleme.
nu cred ca miscarea tre sa vina de jos in sus. s-a vazut in ’89-90 ce a insemnat asta de fapt.
si ca sa te conving, intreaba pe oricine de pe strada urmatoarele chestii: “ce vei face peste 1 luna? dar peste 3? dar peste 6?, peste 1 an?, dar peste 3-5?” daca nu e in stare sa iti dea un parcurs de drum, atunci acea persoana este “frunza in vant” 100%. va fi manipulat de oricine, oricand, oricum. pe ala il lasi, multiplicat de 100,000 la nivelul strazii, sa ia decizii?
miscarea tre sa vina de sus in jos. numai de sus in jos. pumnul (gheara) in manusa. asta nu inseamna ca as fi fanul unei dictaturi. nu, nu sunt. nici macar al unei dictaturi “benevole”. dar daca s-a putut 1 data (Carol I, pumnul in manusa), atunci se poate a II-a oara.
solutia ideala era legata de originea/locul celor care pot fi “adusi”.
numai ca sa stam noi linistiti, asta nu se vrea pt. Romania, in primul rand de catre romani.
si daca ei nu vor, atunci de ce sa ne mai zbatem? vorbesc acum dpv al celui “distantat”.
in fine, ca sa inchei – eu vad f. sumbru viitorul tarii. nu pentru ca as fi pesimist, nu-s. ci pt. ca o iau pe ipoteze si pe cumularea evidentei. una din ipoteze, destul de apropiata de ce se intampla acum, poate sa aduca ruperea la propriu. acela e momentul perfect pt. impunerea unei dictaturii. istoria se repeta in linii mari: ce s-a intamplat in ’30 se repeta acum, la o alta scala, cu un alt vocabular si alti actori.
si romanii, daca se va ajunge aici, il vor primi ca pe un mesia.
grecii au istorie veche in/pentru comunism/stangism – acesta a si fost motivul loviturii de stat a coloneilor, din anii 70.
ai uitat de PASOK?, unul din pretenii de baza ai lui ceasca? erau campusurile pline de grecotei trimisi de PASOK…
elfule, din pacate subscriu, ce sa fac.
iar pe cei din PASOK, cum sa nu mi-i amintesc? au fost prima uluiala pe care am incasat-o in facultate.