pe vremea aceea eram mulţi cai!
şi eram.
(sau eram doar între ei, cai, preumblându-mă cu ei?)
se petreceau multe jefuiri de limpezime,
erau neclarităţi
în tundra verde urcată pe pietre.
ceea ce însemna:
herghelii de cai fierici porneau în migraţie,
scârţâiau precum drakkarele desprinse
de chei
cai înotători şi năprasnici
vuiau de stânci prăvălite
oh, cai fugari ce erau!
cai zburători ce erau!
erau ciudăţenii
în tundra verde cocoşată de pietre.
ceea ce însemna:
iţirea cailor din pământ
cu capul gâtul picioarele din faţă
ieşeau caii fierici care năpădeau,
groşi şi cenuşii,
sacii plini cu ploaie.
oh, cum mai năpădeau tundra verde
frântă pe pietre.
am pornit, deci, cu ei
(cal sau călăreţ sau privitor)
să fim noi: cai reci, cai de pământ
noi : cai!
am pornit, buni călcători ai râurilor şi ai gheţurilor,
am plecat noi,
rămăşiţele rasei fierice de cai-leoparzi,
noi, dinţaţii, muşcători din iaduri,
hrăniţii mlaştinii,
din sori prăvăliţi,
gâtuiţi
buluciţi
am plecat din smârcuri, cu sori prinşi în arcane,
duşi am fost spre pisicile alea,
santinele de gheaţă,
pisicile alea – păzitoare de ocean doldora de banchize!
oh, cum le-am mai zdrobit în copite,
cum le-am mai alungat de pe ţărmuri,
noi, cai,
cum le-am mai zdrobit sub copitele noastre!
şi ce-am mai alergat,
herghelie ce eram!
tot dădeam roată tundrei
pleşuvind-o de reni.
vedeam herghelia, vedeam cum
văd alergând calul de fier ce eram
vedeam cum vedeam că priveam
spre mine,
cal de fier ce eram!
oh, şi s-a isprăvit migraţia noastră!
ne-am trezit în încăperi, printre bazine de apă,
rezervoare şi băi
amurgul băltea în ferestre
la stânga era o ploaie
din căzi izvorau oceane de taină
întinse pe sub şosele şi tundre
freatice oceane, din cele ce se umpleau
departe, departe, cu banchize
cu oceane doldora de banchize
ohoo, şi au venit pisicile neucise,
au venit să ne dea ghes, să ne împerechem
să ne hârjonim prin blănurile lor electrice
santinele reci ce erau!
oh, nostalgia cailor-leoparzi:
fierici mestecători de pietre ai tundrelor!
Bine ati revenit…in cele din urma.
cat ma bucur ca te-ai intors!
Bine ai revenit printre bloggeri, Cavalerule in armura stralucitoare! Mi se pare mie, sau detectez o urma de deprimare, de dezamagire, in poemul de mai sus?
Iti urez succes in tot ce intreprinzi (desi semne rele guvernul are!, si nu doar el de capul lui, stim noi cine ne mai face semne…)
mulţam fain, sabin et. puck!
vio, ce bine ar fi sa fiu, cu adevarat, un cavaler in armura stralucitoare! dar vremurile nu mai sunt cavaleresti, iar eu imi stiu prea bine pacatele!
iar de succes chiar o sa fie nevoie!
o intrare spectaculoasa in scena…:)
Hai că ne-a mai venit inima la loc!
“Fierici”, ca în:
– fiere?
– fier?
– eng fierce (din franceza veche fers, lat. ferus “sălbatic, nedomesticit”?
– toate cele de mai sus?
@ literelibere – spasiba (din motive de cehov et. comp.)
@ vlad – fierici de la fer, dom’le, de la fer! am dedus eu de la J. Evola ca ferul asta subsumeaza celelalte sensuri, inclusiv fier en francais, ce qui veut dire trufas, mandru etc.
Ce thrill, ce fibrilatzie, ce palpit!
Ah, ah, ah!!!!!!!!!!!!!
de ce eram atat de sigura ca vor reveni pisicile in final, exact asa, dand ghes?astept sa le simti si caldura, santinelelor reci. din blanurile lor electrice se va (re?)aprinde si flacara. si poate mananci si jaratec.
acum as vrea si o poveste,daca nu ti-e cu suparare.
amaliei: cre’ că am băgat şi o poveste, chit că nu-i din cele pe care ţi le-ai fi dorit!
verei: palpit, palpit, da’ e pe coronarele trecutului nostru, ca să zic aşa.
tare as vrea sa stiu ce povesti crezi mata ca-mi doresc eu! sa-mi faci un semn cand e una care crezi ca e pe placul meu. sa vad cum ma vezi. da’ sa stii ca mie imi plac toate povestile pe care le spui. doar tacerea ma sperie.