Mă dădeam io frumos pă blogguri şi am dat peste un post cu poze din Africa aici. Pozele mi-au reamintit de anul pe care l-am petrecut şi io, în Africa, copil fiind, la Conakry, în Guineea.
De vreun an, însă, obsesiile mele africane nu se leagă de Africa de Est. Cuvântul de ordine este… Namibia.
Poza de mai sus este luată în Deadvlei, în Namibia. Vlei-ul este o structură specifică deşertului namibian; cuvântul vine din afrikaans şi înseamnă "tigaie". Un vlei, după cum o arată şi numele, este o depresiune care găzduieşte apă doar pentru o scurtă perioadă din an. Apa provine fie din ploile extrem de rare, fie din râurile care prind să curgă doar când musonii veniţi de hăt, dă departe, tocmai dă deasupra Oceanului Indian, se prăvălesc asupra munţilor Angolei, Botswanei şi Africii de Sud.
Aşadar, vlei-ul este echivalentul unei oaze temporare, clima extrem de uscată a deşertului Namib împiedicând persistenţa apei de-a lungul unui an întreg.
Un vlei aparte este delta fluviului Okavango. Particularitatea acestei delte este că Okavango e ditamai cursul de apă care, din clipa în care începe să plouă, capătă un debit de invidiat (vorbim despre kilometri cubi!) – numai că, acest fluviu năprasnic nu se varsă… nicăieri. Se desface în zeci de braţe şi formează mlaştini întinse, care se pierd în deşertul Kalahari, pe teritoriul Botswanei.
Asta e delta cu pricina, văzută din satelit. Dă la parter, delta arată supermişto (zic asta ca să-l innervez pă tapir, care nu suportă chestiile astea cu super, da’ ce să fac, super deja face parte dân lexicu’ acestui blog), arată supermişto, deci, fiind un loc teribil dă vânătoare, safari, ba chiar şi dă călătorii paşnice.
Acum, aş cam da-o io cotită, da’ n-am să reuşesc să vă păcălesc. Treaba e că-n Namibia există un trib, Himba pre numele lui. Sunt ei oameni frumoşi. Foaaaarte frumoşi oameni. Nemaivăzuţi.
Par igzampl:
Imaginea asta… vă aduce aminte, cumva, de ceva? Mda. Coafura pare să semene cu ceva cunoscut, atât vă zic pentru început. Cu toate astea, watch her eyes too… just a little… La ce se uită oare? Şi, mai ales, cum se uită?
Oh, iată un zâmbet! Ca să ne înţelegem bine, Himba sunt un trib dă nomazi care numără v’o douăj’ dă mii dă oameni şi care trăiesc din creşterea caprelor şi a vitelor. Doamna din imagine, se ocupă cu aşa ceva, prin urmare, am putea s-o numim "văcăriţă"… Eh, hai să pun întrebarea care mă hăituieşte: cum zâmbeşte această "văcăriţă"?
Culoarea din păr şi de pe piele e o figură tradiţională de-a lor – se dau, ai naibii, cu nu-ş’ ce fel dă argilă, amestecată cu grăsime aromată şi cu ocru, ca să iasă mai frumoşi. Nu au deodorante, iar apa e o mare problemă pă la iei p’acolo. Prin urmare, se curăţă la… fum, numai că n-o să pută niciodată precum şatrele dă la noi, dân cauză că fumu’ ăla e şi al aromat cu tot soiu’ dă ierburi şi, fiind totodată oarecum grăsos, le permite să se igienizeze teribil dă bine. O spun nemţii, cei de duhoare îngroziţi…
Pe de altă parte, aceiaşi nemţi, conduşi de Lothar von Trotha, au dus un război de exterminare cu populaţia Himba. În 1904 erau să-i şteargă de pe faţa pământului, motiv pentru care triburile s-au retras şi mai în adâncul deşertului Namib, unde nemţii i-au cam lăsat în pace. A fost o amarnică greşeală germanică, după cum se va vedea.
Iată un alt fel de hair style. Băieţeii ăia, frizerii ăia dă la noi care mai nou şi-au schimbat porecla ��n renumele dă stilişti… Inşii ăia care să duc pă la Paris şi pă la Londra ca să înveţe cum devine chestia cu tunsu’ şi cuafatu’, cam în acelaşi fel în care Bote, pictor dă chiloţi s-a transformat în designer dă modă… Aţi băgat la cap, les garcons (mais ou est cette sacre cedille?), aţi văzut cam la ce-i duce mintea pă crescătorii ăştia dă capre?
A propos dă Bote şi d�� gaşca lor cea străluminată – gaşca aia alcătuită dân pitici bogaţi şi muieri care se deschiolează când păşesc pe cake-walk, adunătura aia dă hăhăiţi-interjectari şi dă cuiere ambulante – uite, băh, o femeie reală, pă care n-a învăţat-o nimeni să calce şi să pozeze! În plus, pă iea o doare-n cot să-şi recunoască analfabetismul, absenţa carnetului dă conducere, sau incapacitatea dă a tasta semeseuri – iea n-are nevoie dă nimic dân toate astea, iea există, pur şi simplu, iea are stil doar dân adeneu, băh!
Mda. Realitatea e că îmi plac. Oamenii Himba îmi plac. Sunt subiectiv, ce să fac? Of, şi revenind, după ce au scăpat ei de von Trotha, au fost izbiţi dă alte bucurii ale vieţii: războaie civile, caftu’ cu Sud Africa, caftu’ cu Angola, caftu’ perpetuu cu seceta şi tot aşa. Ca să nu-i ia dracu’ dă tot, s-au aciuiat şi ei pân oraşe, pă la periferie, bien sur, unde au îngroşat rândurile mahalagiilor fără ocupaţie, excelent descrişi de Ryszard Kapuscinsky în cartea sa de documentare denumită Ebene, apărută la Plon, în 2000. Cum s-ar zice, Himba erau gata-gata să ia calea traficului dă carne vie, să se facă d’ăia de tundeau grădina, sau care furau şi violau, sau care se pregăteau perpetuu dă războaie în contul ălora dă le dădea mai mulţi bani.
Vreau io să cred că n-ar fi făcut iei asta, da’ n-am cum să probez.
Moment în care ne reamintim de greşeala lui von Trotha, care nu s-a dus dupe ei pân deşert, motiv pentru care minele de diamante din Namibia au rămas dăparte dă ochiu’ nemţesc cel generos şi căutătoriu dă fonduri pentru războiu’ numero uno mondial. Vreau să spun că the money a rămas sub control namibian până pân anii ’90, care Namibia, neavând potenţa de a exploata minele, a avut inteligenţa să bată palma cu de Beers, adevăraţii ăia dân Sud Africa, grăsanii ăia dă afrikaani care au simţit că e mai bine să cadă la pace cu Mandela, fiind ei deja la pace cu marea finanţă dă peste tot.
Wars are bad for business. Aşa că, au venit de Beers cu nouhau’, iar Namibia cu minele, astfel încât, ca efect secundar, Himba beneficiară dă fonduri spiciale şi scăpară dă la oraş şi se duseră înapoi în deşerturile lor, dimpreună cu oile şi cu caprele.
Acu’, o să bag o poză cu efect dă cârlig epic:
Ăsta ie marele caft dă la Zama, dântre romani şi cartaginezi. Booon… Ăsta ie cârligu’…
Să revenim la Himba, acu’… Ei consideră că n-au legătură cu nici un trib din apropiere. Nici cu specialiştii ăia în supravieţuire care sunt boşimanii , nici cu lunganii ăia de herero, nici cu albii, cu nimeni, pricepeţi?
Ei, şi acum, legenda cu care vreau să vă fac să zâmbiţi – sau să reflectaţi. Nechao a fost faraon între 610 şi 595, pă vremea ailantă. Ei, şi acest Nechao a pus la cale cu fenicienii o călătorie magnifică: au plecat ei, fenicienii, din Marea Roşie şi au înconjurat Africa, ajungând după trei ani înapoi în Egipt, la gurile Nilului. Chestia e lovită de seriozitate, fiind povestită de Herodot cu lux de amănunte, inclusiv cu detalii de astronomie şi meteorologie ce nu prea lasă loc de dubiu că excursia cea mare ar fi avut loc.
Ţineţi minte, pă moment, chestia asta.
Acu’, trecem la povestea cu cea de-a doua circumnavigaţie a Africii, călătorie practicată la porunca unui rege cartaginez, Xerxes pre numele lui (cam mulţi Xerxes pă vremurile alea!). Bun. Xerxes, ăsta, şi-a trimis corăbiile în anul 470 pă vremea ailantă, tot în juru’ Africii, iar unii ne povestesc cum s-au oprit cartaginezii să halească ceva, să mai ia ceva merinde şi să puiască ceva urmaşi pân Africa dă Sud-Vest.
Chestia a treia e legată dă prafu’ şi pulberea dând drumu’ ăl mare care s-a ales dân Cartagina după războaiele punice. Tot ascultând romanii dă Cato hăl Bătrân – Ceterum censeo Carthaginem esse delendam, repetat la nesfârşit, la fiecare sfârşit dă discurs, indiferent dă subiect, dă parcă iera obsedatu’ hăla dă Cato un vinyl stricat – pă Roma a apucat-o dracii şi i-a tocat pă cartaginezi. Cartaginezii, ce să facă? Au şters-o dân Africa dă nord şi s-au dus unde au văzut cu ochii.
Unii au ajuns în Namibia, pretinde doamna Brenda Sullivan şi au lăsat ceva vestigii p’acolo, nişte petroglife, inclusiv. Care dântre găştile să cartaginezi să le fi lăsat? – Misteeeer…
Hm. Ce mi-ar mai plăcea ca tribul Himba să aibă oarece legătură cu cartaginezii ăia plecaţi vraişte d’acasă şi rămaşi pân Namibia, să întemeieze şi ei v’un orăşel comercial, ceva!
Dar, astea sunt doar basme. Doar legende, clar? Cu toate astea, când vezi aerul atât de distins al femeii nomade din the next pic, nu te poţi împiedica să nu te întrebi: dă la cine, Doamne, iartă-mă, i se trage privirea asta?
Mda. Nu trebuie să ai prea multă apă ca să fii curat. Nu trebuie să te fi uitat la teveu sau să te cheme Warburg ca să ai atitudine. Şi nu trebuie să fi trăit printre guru ca să ştii cum să contempli.
mai offtopicizez putin insemnarea.
legat de cancerul mamar. mie cel putin asa mi-a venit pe limba. poate fi la fel de bine si cancerul de piele.
statistici se tot fac, dar cand e vb de africa, cam din varful pixului:
http://www.wrongdiagnosis.com/b/breast_cancer/stats-country.ht…
aici se explica si de ce Africa ajunge sa stea in rand cu lumea civilizata cand e vb de cancerul la san. Africa aia din statistici este Africa "civilizata", aia cu zgaraie nori, cu masini, cu telefoane, cu drumuri si cu snikers.
http://www.sciencedaily.com/releases/2005/03/050326093104.htm…
In orice caz, chestiile de mai sus (ultimul link) nu prea au treaba cu triburile nomade sau culturile izolate, care stau departe de proastele obiceiuri "civilizate", ce baga strechea in sanatatea noastra.
inca una, ca am percutat mai greu, acu niste ani, o organizatie ce tinea de ONU a dat publicitatii o statistica despre "fericire". Pe primele locuri erau tari din Africa. Imi amintesc ca pe primul era Nigeria, la nr de pers declarate fericite. Pe ultimul era Anglia parca, in trena cu multe tari occidentale.
nustiu cine idealizeaza si ce, dar acolo oamenii aia, sunt mai aproape de prioritatile de baza ale om,ului, si drumul spre satisfacerea acestora, culmea, pare sa fie mult mai scurt decat in lumea civilizata.
Sebastian.
Inca rid. Excelenta faza cu Elementu’.
Ce misto!
Sa ma explic. Am deraiat de la tema postului, care e superb in toate: text + poze + relaxarea comentatorilor. Sigur ca nu mi-am inchipuit vreo legatura intre himba si criza de hrana. Am adus vorba pornind de la mesterii adbusteri, sub titlu de vorbit de unu singur, independent de tematica postului. Acu, pusei o intrebare retorica si sa-mi raspund. Criza de hrana, inclusiv scumpirile recente, pornesc de la incalzirea globala. Adica de la istericalele din jurul acestei escrocherii. Acu un timp fermierii din Canada si SUA se apucara sa cultive cereale pt productia de etanol in dauna grinelor alimentare. Fura subventionati si daca e profit, de ce nu. Fura subventionati pt ca Goracolul, ONU, Pacea Verde si toti eco-activistii au un plan istet ca sa salveze planeta. In planul asta figureaza si folosirea de carburanti biologici, chit ca tot etanolul care poate folosit de tehnologiile existente nu ar reduce decit cu sub 1% emisiile de gaze din prezent. Un fel de frectie la picior de lemn, da’ self-esteemul aristocratiei ecologice creste cu 100%. Ca efect secundar, s-au scumpit cerealele de baza pt alimente, inclusiv toata papica din griu, porumb, orz, secara. Ulei, piine, faina, paste fainoase, orez. Noi, astia din tari mai dezvoltate nu simtim prea tare la buzunar sau la meniu, dar pentru saracii din Africa si unele zone din Asia e un soc.
Ce spui tu, e si el un aspect al culturii americane. Am doua observatii aici. De fapt, consumerismul este o trasatura a capitalismului in general. Da, la americani e mai pregnant. Doi, chiar crezi ca (virgula) consumerismul a vidat existenta spirituala a americanilor? Ca au ajuns in asa hal de superficiali si timpiti pe ansamblu incit cliseele despre ei, asa de iubite in Europa cea sofisticata, reflecta cu adevarat realitatea? Io pot sa-ti zic citeva chestii, pe scurt, despre Canada, in aceasta privinta. Nu e chiar America, dar societatea de aici e similara in unele privinte, chiar daca densitatea de pomadati din astia progresisti e mai mare la noi. Si noi avem masini mari (Ford, GM, Chrysler au fabrici de asamblare in Ontario) ne indopam cu burgeri si hotdogs, ne plac blockbusterele si comediile Hollywood, avem parcari mari si pline de 4×4 si SUV-uri, sosele late, zgirie nori, reclame peste tot, armata noastra omoara cu spor la talibani in Afganistan (la Irak am zis pas dar ii ajutam logistic pe verii din sud), consumam tone de energie pentru ca e ieftina si avem de unde sa producem si sa dam si la altii, ne place fotbalul american, hocheiul, baseball si… sa fiu al naibii, dar n-am auzit pe nimeni sa zica "ah, canadieni spalati pe creier". Sigur, avem si multe lucruri diferite. Insa tot nu se justifica diferenta foarte mare de perceptie. Brainwashing? Avem si noi, similar cu cel american. Mai e insa o chestie comuna intre Canada si America, ignorata. Avem mai multa libertate. In tot acest balamuc, individul a invatat sa se descurce bine, pentru ca in pofida faptului ca idei, indemnuri, tentatii si diversiuni vin din toate directiile, statul se baga mai putin in viata lui. Avem free will pe care il putem exercita mai nestingheriti. Inotam ca pestii in piata libera (economica si de idei) si ne prieste.
Te inteleg bine, chiar daca am atins poate doar tangential substanta celor spuse de tine.
Sebastian, peoplescube e de satira. Acuma, ce sa zic, satira buna merita sa fie luata in serios. Vezi si tu.
Io am raspuns fara sa stiu de comentariile care au aparut intre timp. De aceea par in contratimp si cam off-topic.
@permafrost: off topic îşi spun că-mi place numele tău dă mor, şi că, mai ales, sper în el! adică în revenirea permafrostului (ăla geometeorologic!)la ce a fost iel odată: magnific, potent, dând la gioale încălzirii globale (o fi, şi asta, altă dumă?!).
revenind. nu-ţi dai seama cât de uşor se râde în africa. io am stat pe acolo o bucată dă vreme şi, pot să-ţi spun, că mare parte dân discuţii au loc râzând, chiuind, lovindu-te cu palmele de coapse, grimasând şi tot aşa. chestia îmi părea extrem de contrastantă cu halul în care trăiau. cum-necum, ei erau nişte inşi care zâmbeau instant când începeau o conversaţie.
ultima ta remarcă, îmi pare şi mie, absolut reală. absolut! noi avem multe accesorii. unele sunt bune şi foarte bune, numai că o luăm prin bălării dîn clipa în care facem dân accesorii un scop, ridicându-le în grad dă la statutul de obiecte care au rolul doar să ne ajute.
s-a dus naibii postu pă care-l băgasem, că m-am lungit prea mult! :))))))))))
băh, poate că ne-om vedea într-o zi. acum nu mai am răbdare să scriu 4000 de semne…
ah, şi ce logică băgasem! ajunsesem la anii ’70, la Andy Warholl, la socialism vs capitalism şi la graşi vs. exemplarele de mai sus.
to cut a long story short, toată treaba e de opţiune. mie nu-mi plac proptelele prin loans şi de alt fel şi nu-mi palce cum sunt ele inserate, uşor-uşor, în mentalul public.
cât despre românia, ea este out de subiect. cu atât mai mult în medicină, unde US rămân o Nouă Romă.
Dar, aşa, ca chestie (sper că nu te-am mai întrebat): ai idee care este a treia cauză de mortalitate în US?
(fii atent, că e un hunch aici! 🙂 )
io am iesit cu totul in balarii… :))
sebastian>
faine povestile despre Africa :)multumim pentru ele si mai asteptam!
atitudinea si zambetul acelor oameni sunt memorabile!
permafrost>
a aparut (ieri) in ziarul Cotidianul un studiu despre fericire. si eu stiam rezultatele despre care vorbesti, insa noul studiu vine cu alte informatii…pe primul loc la fericire fiind Danemarca
(did, mai tii minte cind ti-am zis sa-i citesti si literele? :D)
permafrost: "nustiu cine idealizeaza si ce, dar acolo oamenii aia, sunt mai aproape de prioritatile de baza ale omului, si drumul spre satisfacerea acestora, culmea, pare sa fie mult mai scurt decat in lumea civilizata"
Nu vorbeam despre mofturi sau lux, ci despre nevoile biologice care-n unele zone mi se par cam greu de satisfacut. Io dau drumul la robinet si-mi umplu paharul, nu trebuie sa car un km o galeata cu apa. Despre asta si NUMAI despre asta vorbeam. Cred ca d-aia ne par fericiti, tocmai pt ca sunt – cum ziceai tu – "mai aproape de prioritatile de baza ale omului". Noi cu stomacul plin gandim ca e bine sa n-aveam nicio alta treaba. Dar daca am avea grija hranei si a apei altfel am gandi. Bunicii si parintii mei nu pareau indiferenti cand povesteau de foametea de dupa razboi; si nu vorbeau despre aruncat banii pe geam sau irosit resurse.
@permafrost & andreea: exact ASTA vroiam sa spun!
Prietene, se dezvolta binişor discuţia, chiar dacă părea ghidată misterios de romul cela de mai an. Vorba ta, să o tai scurt că mă simt de parcă am blocat intersecţia. Brainwashing nu gust nici eu, dar de un timp văz că mentalul public e bine drenat de infuzii dă pă stînga. Alea de dreapta sînt mai uşor de evitat.
Nu ştiu care o fi acea a treia cauză, dar bănuiesc că nu e străină de excesul de burgeri. Bă, ce să le fac. Se lăsară de fumat şi îşi stricară metabolismu’. 🙂
cheers
să ştii că am avut şi io feelingu’ că adbusters cam bagă dinspre stânga (şi nu numai ei). din cauza asta, nici pe EI nu pot să-i iubesc prea tare, că n-aş da, SUB NICI O FORMĂ, spălătura de creiere, fie ea făcută de noua economie şi de consumerismul excesiv, pă pumnul ridicat ameninţător, întru slujba popo’ului – care popohr, până la urmă, nici nu apucă decât Gulaguri şi bocanci în cap dă la ăia răi dân stânga.
păcat că România NU ARE cum să facă parte din asemenea discuţii, ea nefiind un sistem coerent. Malko are mare dreptate, fie doar şi d.p.d.v. al sistemului de învăţământ din sănătate (las la o parte productivitatea americană, care, se pare că este încă nedepăşită).
ca să conchid (oare…) nu cu america am ce am, nu vreau să compar sisteme, doar mă deranjează noua etalonare a sistemului de valori.
a, ca am uitat! poate dedicati un post si barbatului african – care de fapt este problema (geneza) "africii" . pentru simplu fapt ca EL nu reuseste sa isi aiba impulsul "tribalo-animalic" sub control rezultatul fiind – explozia suprapopulativa pe de-o parte , scalvia femeilor pe de alta parte …( daaa, femeia africana atractiva care ar putea face cariera in mode – biznis – precum modelul lui karl lagerfeld – alec ) pe urma sida , razboaie in final !
sorry pentru acest post -scriptum. ma port ca o feminista , vaaaai !!!
stiti, m-am gandit ca e cam nedrept ca barbatul himba nu a fost oferit aici spre admiratie.
la restul intrebarilor – trebuie sa reflectez! serios. fundamental, sunt de acord, dar as vrea sa nu gresesc atunci cand voi raspunde.
@emil: a treia cauză dă deces la americani e infecţiile. da. ăsta ie markăr dă deces în ţările în curs dă dezvoltare şi ie o treabă pe care o recunosc şi iei, americanii. au şi ei probleme dă organizare şi au şi nişte scandaluri f. f. f. mari pă tema asta.
da’ las’ că fac io un post bine documentat pă tema asta – numa’ că nu america o să fie ţinta, ci felul în care se dezagregă practica medicală în zilele noastre.
bonjour monsiu doctor !
am citit cum o placere nelimitata postul acesta de x – ori .
dupa ce mi-am revenit din contemplare mi-am pus urmatoarele intrebari:
1. este adevarat ca noi oamenii suntem "rau" subiectivi ?
2.este adevarat ca prezentam "factologic" aspecte doar dintr-un anumit punct de vedere – si anume acela pe care suntem in stare sa il "justificam" ?
3.nu-i asa ca africa este o problema extrem de complexa ? sa reducem totul doar la izvorul homo(s) erectus (in prealabil cel sapiens-sapiens ) – ne culpabilizam – si in definitiv ignoram adevaratele probleme ?!
4.nu-i asa ca facand pubilic doar cateva "relevante si estetice aspecte " din africa nu vom fi capabili sa rezolvam absolut nimic ?
5.nu-i asa ca nu se poate rezolva "nimic" – decat ameliora ? ….pentru simplu fapt ca asa suntem "conceputi" ?
pe scurt: am fost niste maimute oribile cu mandibularium protuberant si extrem de parosi .intre timp ne-am tranformat pe "scala evolutiei " si suntem realmente mai mult decat "verticali" pe de-o parte . desigur, capacitatea de a "rationa" ne-a intortocheat nitel cursul evolutiv .granita intre animal si om a fost de-odata vizibila . unul a ramas dupa "grati(i)" celalalt si-a arogat dreptul teritorial ! ups !
p.s. dvs . nu prezentati niciun barbat african ? de ce ? sunt mai putin frumosi ? sau le lipseste deliciul optic ; in traducere voluptatea erectiv- sexuala care starneste interesul "obiectiv-milostiv" ?
p.p.s. daca va suparati pe mine , maine la ora 9:00 fix am un termin cu preotul. il voi ruga sa imi ierte ultimele pacate . sa pornesc de la premisa ca acesta fiind unul dintre ele ??? obraznicie nu se doreste a fi , sper ca atat de fair sunteti !!!
la revedere d-le sebastian corn !
…inca ceva : va invidiez muuult pentru atatea facette pe care le aveti .
o seara buna!
Frumoasa,interesanta si exotica cultura si viata africana..
Dar devine si mai frumos,interesant si exotic daca e prezentata de cineva cu asa talent si cu suflet..
Felicitari nenea doctor..
saru mana! 🙂
on topic : Foarte frumoase poze si chiar draguta tipa aia din cele 2 poze ,cu privirea si zambetul
offtopic:
Impricinatule ,te rog posteaza link cu sabra şi shattila pe patrupedbun.net ,eu nu post sa postez ca as fcaceo. Daca citeste lumea postul tau nu intelege nimic, ar fi corect ca acel documentar "pentru echilibru" sa fie postat de cineva.
@george : era o figura de stil cu sabra şi shattila, pentru că n-am documentarul cu pricina. dar, o să revin cu precizări.
Pt ca articolul apare ca f comentat am deschis aici si ce sa vezi? taman articolul care mi-a mancat zilele pt ca nu puteam sa vad pozele (nici acum n-am putut vedea ultima poza).
Dar ce m-a frapat cel mai tare la himba cea ganditoare e cat de tare seamana cu o matusa a mea, acum raposata. I-a iesit matusii mele ADNul la suprafata in ciuda culorii pielii.