O fază mişto. Am primit de la o pacientă o “şpagă” care constă într-o carte. Mi-a oferit-o aşa, cumva, complice, spunându-mi că a auzit de demersul cu scrisoarea deschisă adresată ministrului sănătăţii. Eh, mă felicită pacienta pentru atitudine, ne luăm la revedere etc. şi, odată rămas singur în cabinet, mă şi reped, hulpav, să văd ce cadou am primit.
Eh, şi ce carte credeţi că mi-a oferit?
Don Quijote de la Mancha, fir-ar să fie…
adică eu însumi
Foarte inspirat cadoul….
Chiar daca este usor ironic , intuieste exact modul cum vor evolua lucrurile. Se vor schimba peste 50(0) de ani , eu atunci voi avea 80(530) de ani 🙂 , iar dumneavoastra vezi fi considerat VISATORUL!!
P.S. Bineinteles din Romania,
Din pacate!
Hei! Ai grija! Sa n’o citeshti! Nici sa n’o deschizi macar… Itzi modifica starile mentale, spirituale si corporale, cognitzia shi volitzia si te pomeneshti, Doamne fereshte! ca vrei sa te faci doctor cand vei fi mare.
😉
Domnule doctor, daca pentru copilul dumneavoastra veti ramane un visator care a avut curajul sa infrunte morile de vant, cred ca personal lupta e deja castigata. Dincolo de aceasta limita si independent de succesul demersului, mi-am dorit de la inceput sa va spun, dar n-am avut ocazia, ati inspirat multi romani, nu doar medici.
frumos cadou..:P
Poate ca pare nostima la prima vedere, dar eu gasesc, totusi, cam trista si descurajanta analogia… Da, poate ca visati la ceva mai bun, mai principial, la o “lume a cavalerilor” (si nu cred ca sunteti singurul care viseaza si isi doreste asa ceva), dar cred ca dumneavoastra, domnule doctor, stiti foarte bine ca morile de vant sunt chiar mori de vant si cu totii stim ca Dulcinea sigur exista: o vedem de fiecare data cand trecem granita… granita geografica de vest a tarii, nu cea dintre real si imaginar.
Sunt cam critica acum, dar ma supara pornirea oamenilor (cel putin a romanilor – ca pe ei i-am observat cel mai bine) de a descuraja din start o actiune mai revolutionara, ca cea a dumneavoastra! Poate exact de-asta nu reusim sa facem nimic, pentru ca atunci cand unul scoate capul din multime si spune “Asta nu e bine! Dar uite, se poate sa fie bine daca am face asa si asa”, se vor gasi multi care sa zambeasca cu ironie la initiativa lui, gandind ca nu s-ar putea niciodata schimba ceva, in loc sa se ridice si ei sa spuna acelasi lucru.
Poate ca pacienta nu a vrut sa transmita asta cu cadoul dumneaei, dar nu pot sa nu ma gandesc la finalul cartii… Asa ca nu vreau sa concep acest cadou ca pe o analogie cu situatia dumneavoastra si a noastra, a celor care am vazut ca se poate mai bine si vrem asta si pt noi!
Suntem chiar un popor de “fatalisti”, dispusi sa ne asumam soarta, fie ea si cruda, fara sa incercam sa facem nimic s-o imbunatatim?… Eu nu cred in “Miorita”!
Asa ca tot respectul, domnule doctor! Si nu va lasati descurajat!
Numai bine!
O medicinista
Felicitari pentru blog! Va sustin ! Pentru inceput aveti link dinspre http://sinvlex.blogspot.com/
Am trecut aseara si am citit, nu prea stiam ce sa zic. Vad ca se cauta in continuare scrisoarea pe link-uri, lumea e curioasa. La sectorul 1 directoarea de la Clinica de oftalmologie e foarte activa, vorbeste tot timpul la radio. Eu cred ca ar trebui sa se stie mai repede fiecare in ce barca vasleste pentru ca e foarte important sa fiti solidari medicii mai intai si apoi medicii-pacientii.
Numai bine si complimente Haralambinei despre care nu se mai pomeneste nimic de foarte mult timp:P
Hei, Sebastian, Don Quijote este unul dintre eroii mei personali. Într-o lume foarte reală (şi care a pus temelia romanului realist…), el are curajul să viseze şi să trăiască în conformitate cu visul său nobil. Iar visătorul acesta a fost creat de un om care avea toate motivele să fie amărît şi descurajat, avînd în vedere cum trăise înainte de a scrie acea carte. Dar Cervantes a scris cartea, iar povestea lui Don Quijote ne bîntuie şi azi, fie şi sub formă de serial TV sau de desen animat în cazul postliteraţilor…
Am, aşa, o impresie că, după cum alţii au transformat porecla în renume, tu ai să transformi ironia doamnei cu pricina (fie susnumita ironie intenţionată sau nu) în blazon.
eu cred că n-o citise şi nu ştia ce oferă. plus că mi se pare un nivel superior unei sandre brown…
Cadoul a fost ales special! Cadou si nu spaga! Dar nu ales ca ironie la adresa domnului doctor! Mai repede ca o asociere cu doctorul dar, din pacate, o lupta fara sorti de izbinda! Sau foarte redusi…
Parerea lui io… Hic!
Maitre, cu o intarziere impardonabila decat prin prisma vechii noastre prietenii si monumentalei mele capacitati de a ma “ocupa” aiurea am “bagat” un link la mine pe blog. Scuze pentru forma usor minimalista ;)), dar… Promit ceva mai extins imediat ce se intampla chestii ;)) Bafta!
asta-i din categoria – rasu’ plansu’!
Ce tareeee! Ahahahaa!
🙂 mi-a venit sa zambesc. eu cred ca n-o sa ramana doar o lupta cu morile de vant. n-as vrea sa fiu rea, dar cred ca fiind an electoral si tinand cont de publicitatea de care ati avut deja parte s-ar putea sa primiti cate ceva. desi vor fi doar firimituri…
important e sa mergeti inainte. si poate ca acesta carte era un indemn. ca dincolo de orice sa indrazniti.
da, se si poate vedea ce a primit dl. dr.!
un mare NIMIC! s-au publicat posturile ce sunt scoase la concurs!chirurgie toracica – s.u.b=0.
va mai amintiti celebra scrisoare?
tristetea rezida din alt aspect.
din incurajarile transmise dlui dr care de fapt sunt un fel de: -da, faci bine ce faci dar eu nu am ‘sange-n instalatie” sa merg cu tine si poate-mi rezolvi tu si treaba aceasta ca nu-i destul ca ai invatat atat de mult, nu-i destul ca faci atatea garzi, mai cu unul, mai cu altul dar nici odata peste trei, nu- i de ajuns pt tine doctore ca eu pacient sunt ocupat sa strig ca platesc asigurari, si sa-ti cer tot tie sa imi dai, sa imi dai, sa imi dai ….
bleah!incep sa ma enervez si o iau pe urma lui J.C. (cu care sunt de acord!)
Doamne Dumnezeule, ce mai ‘ vana” de neam romanesc!
Nah, a fost o simpla atitudine des intalnita pe la noi, mioritica prin resemnare si moderna (tipica sau nu) prin tragerea in jos, in mocirla celorlalti, a celui care indrazneste sa scoata capul. Ironia ca si arma tipica de aparare a boborului in fata celor care i-o iau in fata, aparare in fata noului, in fata mai binelui care e dusmanul linistii, linistii, linistii…
Simptomatic …
sunt pline anticariatele de don quijote. banuiesc ca il ai acasa.
Don Quijote si morile de vant….sper ca nu a vrut sa faca o analogie, domnu’ doctor. eu cred ca scrisoarea si-a atins scopul, a atras atentia, n-a fost in van.
O lume fara idealuri este ca un om caruia ii lipseste constiina existentei lui Dumnezeu! Sa nu uitam, domnilor si doamnelor, indiferent de punctul de vedere pe care il impartasiti, ca suntem vii, ca avem dreptul la opinie, ca nimic nu este in zadar, ca fiecare cuvant cladeste sau darama … sa nu uitam ca un ideal impartasit de cei multi poate devine intr-o buna zi LEGE! Va multumesc, DOMNULE DOCTOR pentru speranta pe care o saditi in sufletele noastre si pentru curajul de a ne impartasi idealurile dumneavoastra! Cu adanc respect.
“Un om care luptă pentru idealurile sale este un om viu” – Don Quijote