Acum 27 de ani, când intram în operaţie, primeam mănuşi chirurgicale din cauciuc gros, cu două numere mai mari decât mâna mea. Acum, în locul mănuşilor groase şi mari, primesc mănuşi excesiv de subţiri care se rup de două-trei ori într-o intervenţie. Atunci era rău, dar nici acum nu-i bine. Un profesor a sintetizat situaţia după cum urmează: „sistemul medical s-a schimbat extrem de mult, dar n-a ieşit nimic, fir-ar să fie…”
Eu am ştiut acest lucru, iar tu l-ai simţit pe pielea ta, pacient român, dar am ales amândoi să tăcem.
Mai toţi miniştrii sănătăţii din ultimii 19 ani, indiferent de culoarea lor politică, ştiau prea bine că au buzunarul gol, dar nu s-au bătut cum se cuvine pentru banii din sistem, pentru banii noştri, de fapt: nu i-am auzit să facă scandal în şedinţele de guvern şi nici unul nu şi-a dat, măcar, demisia de onoare, ştiind ce fel de sănătate patronează.
Eu am ştiut acest lucru, iar tu l-ai simţit pe pielea ta, pacient român, dar am ales amândoi să tăcem.
Eu nu ştiu ce face Casa de Asigurări de Sănătate cu banii tăi – iar tu nici atât, pacient român. În ce mă priveşte, n-am simţit niciodată că Asigurările s-au comportat cu banii noştri după cum ar fi trebuit: de pe poziţia unui avocat care chiverniseşte banii clientului cu simţul măsurii. Şi, nu uita, pacient român: Casa de Asigurări nu este decât custodele banilor tăi, nu proprietarul lor. A existat vreodată măcar un singur preşedinte al Casei de Asigurări care să-ţi spună ce face cu banii tăi? Am văzut noi doi vreun preşedinte al Casei care să ne dea un raport financiar transparent?
Pe câţi directori ai Casei de Asigurări i-am întrebat, noi doi, pacient român, ce au făcut cu banii noştri?
Pe nici unul. Şi am continuat să tăcem, amândoi.
Mai ştiu ce te supără, pacient român – şi asta mă supără şi pe mine, medicul tău. Nu înţelegi de ce Colegiul Medicilor se eschivează de la explicaţii clare, în timp ce eu nu înţeleg de ce Colegiul nu mă reprezintă cu adevărat – cu bune şi cu rele. Uite, să-ţi spun un secret: când aud despre Royal College of Surgeons, sau despre American College of Cardiology, de pildă, simt un fel de furnicături, ba chiar şi un soi de invidie pentru felul în care colegiile sunt privite de societate. Sunt respectate. Sunt crezute. Sunt luate în considerare.
Şi ştii de ce lucrurile stau aşa, pacient român? Pentru că ele, colegiile de oriunde, sunt înzestrate cu întreaga responsabilitate a profesiei lor. Un colegiu răspunde de pregătirea specialiştilor, de elaborarea protocoalelor de diagnostic şi tratament, un colegiu oferă burse şi granturi şi… se manifestă activ în programele de protecţie a pacienţilor. Şi, ca să-ţi exemplific, am să-ţi arăt în ce fel se implică un colegiu în calitatea actului medical. Colegiul este un actor viu al scenei sociale: organizează conferinţe publice privind securitatea pacientului şi se zbate pentru obţinerea încrederii publice în profesia medicală. Colegiul consideră că „piatra unghiulară a practicii medicale este relaţia medic-pacient”, iar dacă acelaşi colegiu constată că „lucrurile merg rău şi că pacientul solicită ajutor, atunci chiar colegiul se străduieşte să-l asiste pe pacient în demersul său, încercând să menţină relaţia acestuia cu medicul său ori de câte ori este posibil”. În plus, „ca parte componentă a mandatului său de a proteja publicul, colegiul are autoritatea de a investiga formal plângerile şi de a-şi disciplina membri.” Şi, toate aceste lucruri se desfăşoară pentru că orice colegiu medical serios ţine, în primul rând, la respectabilitatea profesioniştilor care îl alcătuiesc.
Eu ştiam acest lucru, iar tu numai îl bănuiai – dar am ales amândoi să tăcem.
Acum, privim amândoi la medicii tineri care pleacă din sistem. Suntem cu 30% mai puţini cei care ar trebui să avem grijă de tine. Cât despre bani, ce să mai vorbim? Nouă ni se… hm, spune să lucrăm doar cu ce avem la îndemână în timp ce tu afli, sistematic, de ani de zile, că medicina nu costă bani. Noi ne mulţumim să ne reamintim numele predecesorilor noştri care au făcut, pe vremuri, medicină cu adevărat, în timp ce tu eşti amăgit doar cu nişte promisiuni lipsite de bază reală.
Îţi aminteşti, pacient român, de ce ai ridicat statuia Eroilor Sanitari? Ai ridicat-o demult, după primul război mondial, în cinstea sutelor de medici căzuţi în prima linie, ucişi în timp ce îţi tratau străbunicii plecaţi la război. Acum, însă, mă priveşti cu suspiciune. Te-au învăţat că stai la rând în camera de aşteptare doar pentru că aş aştepta onorarii necuvenite, dar nici un politician nu ţi-a explicat ce a făcut cu banii cuveniţi sistemului medical, nici un politician nu ţi-a vorbit că nu s-a interesat de organizarea sănătăţii, nici un politician n-a catadicsit să recunoască faptul simplu că, odată ajuns în fotoliul ministerial, spulbera ceea ce făcuse predecesorul său şi o lua de la început, de parcă sistemul medical ar fi un banal atelaj pe care fiecare ministru îl mână încotro vede cu ochii.
Ce-i drept, nici noi doi nu l-am întrebat pe nici un politician ce face cu banii noştri – am ales să tăcem, iar acum eu lucrez lipsit de decenţă profesională, iar tu continui să aştepţi în faţa cabinetului.
Şi ştii ce ne mai aşteaptă pe amândoi? Bănuieşti, măcar? Să spunem că în câteva luni sau un an, vom introduce în medicina românească faimoasele protocoale de diagnostic şi tratament despre care m-ai tot auzit vorbind de la o vreme încoace, pentru că ne sunt strict necesare, amândurora. Numai că atunci, o să constatăm amândoi că nu avem suficienţi bani ca să le ducem la îndeplinire.
Şi atunci, ce o să facem? O să tăcem din nou? O să ne cufundăm, iarăşi, în liniştea de mormânt care ne-a adus aici, pentru ca peste alte şase luni să fie mediatizat un alt domn Lăzărescu, iar noi să ne privim unul pe celălalt, pentru a câta oară, cu ochi răi?
E vina mea şi-a ta, pacient român, că am tăcut şi că i-am lăsat să ne chivernisească banii fără să le punem măcar o singură întrebare.
E vina mea şi-a ta că până şi acum, în acest ceas întârziat, tăcem. E vina mea şi-a ta că uităm că sunt pe lumea asta preşedinţi şi şefi de guvern care au câştigat alegeri pentru că au promis reformarea sistemului sanitar din ţările lor – lucru pe care, după ce au ajuns la putere, l-au şi făcut.
E numai vina mea şi-a ta.
(Later edit – trebuie să le mulţumesc următorilor pentru sprijinul necondiţionat pe care l-au acordat breslei medicale în aceste zile:
doamnei Luminiţa Vâlcea – PR la Colegiul Medicilor,
doamnei Mihaela Cârlan, de la Ziua,
domnului Victor Ciutacu,
domnului Mircea Badea,
domnului Vlad Odobescu, de la Evenimentul Zilei,
domnilor Iulian Budoi şi Tudor Muşat, de la Realitatea FM,
domnului Alin Fumurescu, de la Cotidianul,
echipei de jurnalişti de la Gândul,
echipei de la RFI,
tuturor bloggerilor care au dat mai departe,
tuturor celor care au comentat posturile pe teme medicale,
şi, mai ales, doamnei V. – ştie dânsa de ce!)
p.s. 1 – Nu-mi permit să fac decât o singură recomandare colegilor care citesc aceste rânduri. Aveţi grijă să faceţi un consimţământ informat cât mai corect pacienţilor dumneavoastră. Cu acea ocazie, nu ezitaţi să le prezentaţi lipsurile de tot felul care vă împiedică să vă duceţi la bun sfârşit demersul practic. Informaţi-i, cu corectitudine şi fără a exagera, chiar şi despre cele mai banale necesităţi la care nu aveţi acces pentru rezolvarea cazului – după cum bine ştiţi, cazurile se rezovă numai după principiul aici şi acum, nu când catadicseşte serviciul de achiziţii sau cel financiar să vă ofere materialele şi/sau medicamentele de care e nevoie.. Şi, pentru a vă pune la adăpost de represalii, făceţi-vă prescripţiile după cum aţi învăţat, cu toţii, din cărţile adevărate de medicină: din clipa în care solicitările medicale vă vor fi refuzate, veţi avea posibilitatea de a prescrie pacientului, direct, ceea ce sistemul nu vă pune la dispoziţie.
Pentru o asemenea atitudine nu aveţi nevoie decât să acordaţi ceva timp unei buni comunicări cu pacientul. Din proprie experienţă vă spun: nu durează mult. Probabil că mai bine de 60 – 70 % dintre disputele actuale din sistem se datorează unei comunicări deficitare cu pacienţii noştri. Tot acestui tip deficitar de comunicare i se datorează şi posibilitatea pe care o au decidenţii de a ne pune în cârcă toate tarele sistemului pe care, până acum, n-au fost în stare să-l organizeze.
p.s. 2 – de data asta, o să moderez şi o să particip la discuţii!
Domnule doctor, o intrebare poate putin “pe langa”: exista in Romania organizatii non-guvernamentale axate pe problemele sistemului medical? Si daca sunt, le-ati implicat in demersul de fata?
Pentru ca daca nu sunt, poate ar fi o idee buna sa fie inventata asa o organizatie. Asociatia Pro-Sanatatea, sa-i spunem, care sa solicite sau poate chiar sa organizeze audit-uri independente la Casa de Asigurari, sa trimita observatori prin spitale care sa raporteze eficienta initiativelor guvernamentale etc. Un soi de watchdog.
Sau astea ar trebui sa fie atributii ale Colegiului Medicilor?
“nu când catadicseşte serviciul de achiziţii sau cel financiar să vă ofere materialele şi/sau medicamentele de care e nevoie”
In toate spitalele e razboiul asta intre partea medicala si partea administrativa?
\”Domnului Doctor cu dragoste\”
Domnule Doctor,am inteles care ne sunt\”vinile\”.Bun,acum ca am/ati,stabilit asta ce-i de facut?Stim cu totii(ma rog cei care vrem sa stim) ca suferim de letargie nationala cronica.Mai stim(aceiasi) ca nu ne inghesuim sa muncim foarte mult(si sunt o dulceata acum).Intrevad o usoara urma de scepticism si resemnare in articol,fapt ce nu l-am remarcat in \”Scrisoare\”.
Adica,nu putem schimba lucrurile daca nu luptam impreuna?Si daca nu,asta e?
Pai,tocmai despre asta era vorba!!!!! In 20 de ani(v-am mai transmis parerea mea despre anii\”antedemocratici\”) daca nu si mai de demult nu s-a schimbat mai nimic in sectorul medical.Populatia doarme la adapostul caldut al pupincurismului(scuze doamnelor),al smenuielii,al micii intelegeri,al lenei,al filozofiei \”merge si asa\”,al neimplicarii.Au n-ati bagt de seama ca suntem in MINORITATE??Sper ca dvs.cunoasteti societatea romineasca mai bine decit mine desi v-am auzit interventia telefonica la Stirea Zilei (Gabriela V.Firea) in care ii spuneati Dr.Irinel Popescu(nu doar lui!) despre\”reinventare decentei in practica medicala\”. Dumneavostra nu i-ati putut vedea perplexitatea:habar n-avea despre ce vorbiti!!
Si daca o sa le povestim pacientilor de tarele sistemului medical ,ce?Nu stiu ei pre bine de aceste lucruri inca de dinainte de \’89?Credeti ca ii responsabilizam cumva mai mult decit sunt acum?Rominului nu-i pasa si n-o sa-i pese, decit de propria persoana si de momentul respectiv.
Si amu ce-i de facut?Noi asteptam un semn de la dumneavoastra!
P.S Imi aduc aminte de post-ul unei doamne ,de altfel obiectiv si bine informat,care se termina catastrofal-\”si nu uitati vin alegerile si s-ar putea schimba ceva\”.
Pentru Dumnezeu,va rog,va rog…..VA ROG nu ma trimiteti la vot!!!
Nu si dumneavoastra!
@Laur – din cate stiu, nu exista un astfel de ONG. Unii (am vorbit cu multa lume in ultimile zile) mi-au spus sa ma tin departe de ONG-uri, altii mi-au spus sa nu “pasez” ideea partidelor politice. Cu partea cu partidele politice sunt absolut de acord : nu au ce sa caute in ciorba asta – aveau timp sa discute si sa aiba o atitudine corecta dar nu au facut-o. Cu ONG-ul ma mai gandesc. Sincer, nu am timp si energie dupa programul de la spital sa ma ocup de asa ceva. Mi s-a propus sa dam in judecata statul roman – cred ca e prematur. Dar, cineva trebuie sa fie the watchdog. Normal, Colegiul Medicilor trebuia sa se ocupe de partea asta. Numai ca acest Colegiu Romanesc este prea lipsit de putere (prin modul in care este alcatuit) si cam prea lipsit de vlaga. Du-te pe site-ul Colegiului Medicilor din Manitoba, de pilda (de acolo am preluat parte din ideile expuse) si-ai sa vezi CE face un Colegiu al Medicilor, cum se implica el in viata publica si ce atributii are: necesita personal angajat full time.
Asa ca, astea ar trebui sa fie atributiile Colegiului. Daca acesta nu se reinventeaza, daca nu-si reformuleaza targeturile, poate ca ar fi binevenit si un ONG care sa aiba ca scop salvgardarea sanatatii publice in conditiile in care banii sunt administrati de o maniera lipsita de transparenta.
@Carmen – achizitiile si financiarul lucreaza cu banii pe care ii au la dispozitie, dupa legile pe care le au la dispozitie. Legile sunt stupide iar banii sunt putini. Tentatiile sunt mari iar activitatea medicala nu este reglementata – de aici, reiese cat de mult loc este pentru arbitrar, ca sa nu-i spun altfel…
@ Dan Birlea – astept si eu un semn de la voi. Ideea fundamentala fiind : “Daca ii e bine pacientului ii e bine si medicului si viceversa”.
Domnule Doctor,
Sa inteleg ca va deranjeaza postura de “lider” in care ar trebui sa va aflati?
Nu avem cum sa actionam toti la fel.Avem nevoie de un plan.Ma gindeam ca aveti ideile la dumneavoastra!!!
Postura de lider presupune un full time job pe aceasta problema. Stiu cum e ca m-am mai ocupat de asa ceva in 1990. In afara de minimum 12 ore de lucru pe zi, aceeasi postura mai presupune si existenta unui grup, hai sa-i spunem, de presiune.
Acum cand vorbim, eu am un full time job pe care daca-l abandonez fie si doar partial, las in urma un serviciu disfunctional, dupa cum am explicat in Scrisoarea deschisa. Totusi, sunt chirurg intr-o specialitate destul de saraca in personal si nu pot sa-mi abandonez postul just like that.
Poate ca ar trebui sa inceapa totul prin crearea acelui grup de presiune, fie el ONG, dupa cum a spus Laur.
Toate astea, insa, presupun o dedicatie sustinuta, iar eu, de unul singur, nu am cum sa duc totul la bun sfarsit. La asta ma refeream cand spuneam ca astept raspunsuri. Daca vrei sa te implici, Dane, ai fi dispus sa creezi si sa gestionezi o adresa de email unde sa adunam coordonatele celor care ar vrea sa ni se alature? Macar ca sa stim cati suntem, unde suntem si cam cine suntem. Daca atingem o masa critica de indivizi, in care resaponsabilitatile sa poata fi delegate, putem sa ne apucam de treaba.
Sau ati ajuns la concluzia ,de altfel plauzibila si neblamabila(cel putin de catre subsemnatul),ca “pacientul roman” nu merita de fapt atita lupta si interes.
Pentru ca nu-i asa ,pacientii au votat politicienii pe care nu i-au mai intrebat cum cheltuie banul public,apoi peste 4 ani i-au votat pe altii ,pe care nu i-au intrebat cum cheltuie banul public,dupa care i-au votat din nou pe primii si,din nou,nu i-au intrebat nimic……si tot asa pina in zilele noastre.
Apropo’ intrebatul asta nu trebuie sa primeasca o forma organizationala?Adica cum sa-i intrebam?In ce fel?Pai Domnule Doctor ,cetatea-polisul suporta altfel de organizare.
Sau va referiti la o actiune de amploare gen Piata Universitatii(care s-a dezumflat dupa alegeriile din Mai,si mai ales din cauza proportiei covirsitoare de votanti cu…….ei bine stim noi din pacate cu cine)
Ce fel de semn asteptati?Dati-ne un indiciu!!!!
Ma scuzati
Am trimis postul inainte de a citi raspunsul.
V-am spus doar sa-mi dati de stire.Pe mine ma aveti 100%.Sunt dispus la mai mult de atit .
Nu domnule doctor, nu trebuie sa alegem tacerea, iar demersul dumneavoastra este mai mult decat necesar. Deschide ochii si da speranta spun eu. Problemele ridicate de dumneavoastra desi axate pe domeniul medical se pot extrapola la nivelul intregii societati. Unei societati bolnave, cu siguranta.
Problemele cu care se confrunta lumea in care traim sunt mai serioase si mai grave decat ne putem imagina, decat ceea ce razbate printre crapaturile unei cruste subtiri de normalitate. Incepand cu metehne ale noastre, ale romanilor, pe care nici nu concepem sa ni le insusim apai sa ne mai si dorim sa ne dezbaram de ele, continuand cu cele ce tin de autoritati si de ce nu cu cele importate din afara. Dintre primele as puncta o flexibilitate exagerata a coloanei vertebrale, o incapacitate dureroasa de a vedea in interiorul lucrurilor si o parsiva tendinta de a ne ingriji de lucrurile vecinului incepand bineinteles cu capra dumisale. Din cele din a doua categorie as puncta incapacitatea de a asigura o educatie elementara ceea ce conduce la neputinta de a face judecati de valoare si de a lua decizii, la manifestarea unor tendinte animalice in detrimentul celor cu substanta umana si la reducerea posibilitatilor de evolutie, nedorinta de a impune legea si ordinea si instaurarea (voita sau nu) a unui climat de ambiguitate, de confuzie, de meschinarie, de lipsa de profesionalism….
Peste toate as adauga o deja proverbiala cufundare a intregului in starea de mamaliga, caracterizata prin cateva elemente specifice: ia forma vasului in care este pusa fara sa cracneasca, nu pocneste, nu are miros, nu are gust…
Sincer sa fiu sunt sceptic ca vocea dumneavoastra va avea un ecou dincolo de ferestrele inchise. Cu siguranta ar fi avut intr-o lume reala nu si in cea descrisa de mine mai sus. Pentru ca un asemenea demers sa aiba succes cred eu ca trebuie indeplinite o serie de cerinte elementare:
– partile trebuie sa dea dovada de bun simt (iar dumneavoastra il aveti fara indoiala), element esential pentru infiriparea unui dialog real, constructiv si nu unui dialog al surzilor
– ambele parti trebuie sa-si inteleaga resposabilitatile si sa-si asume “fisa postului”; cu alte cuvinte sa inteleaga ce are de facut si sa doreasca sa-si indeplineasca atributiile
– impricinatul (nu dumneavostra ci cel cu pricina) sa fie capabil sa-si indeplineasca atributiile, sa fie profesionist
– impricinatul (nici acum dumneavostra ci tot cel cu pricina) sa poata fi tras la raspundere; e ciudat dar in limba romana nu exista un sinonim pentru accountability
Cum nu vad ca nici una din aceste cerinte sa fie indeplinite de partea inculpata cred ca decizia in cazul de fata va fi in cele din urma NUP.
Dar asa cum spuneam la inceput cred ca sunt multi pasi mici care trebuie facuti inainte ca unul din ei sa lase urme. Si acesta este cu siguranta unul din ei…
Trebuie sa obligam politicienii sa spuna care este circuitul financiar in sistemul de asigurari de sanatate!Sa fie obligati sa arate daca este sanatatea o prioritate si in timpul mandatului nu doar in campanie!
Nu se poate pune “presiune” decat in forma organizata!
Cum pot cetatenii sa initieze un proiect de lege? cum ii putem forta?!
art 74 din Constitutia RO:” initiativa legislativa apartine , dupa caz, guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui nr de cel putin 100 000 de cetateni cu drept de vot. Cetatenii care isi manifesta dreptul la initiativa legislativa trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete, respectiv mun. bucuresti, trebuie sa fie inregistrate cel putin 5000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative”
Ce spuneti domnilor doctori? Va bagati? Dupa ce le veti explica pacientilor ce se intampla cu profesia dvs si cu sanatatea lor, recomandati-le sa deveniti parteneri in “proiectul de obligare a recunoasterii adevarului” de catre cei pe care doar unii i-au votat!
Nu cred ca o sa fie chiar greu! Dati-le cu tifla celor ce v-au invrajbit si deveniti aliati in acest razboi al minciunii!
A spus cineva intr-un post ca se ofera sa fie “responsabil” pe segmentul de comunicare! Puneti mana pe “voluntar” si…la treaba! Nu se poate ceva bun fara aceast segment de lupta!Suntem doar in era razboaielor mediatice! Politicienii “ne prostesc” cu televizorul!hai sa-i “batem cu armele lor ba mai mult ca asimetria informationala din segmentul medical poate fi mai tare!
Cooptati un post de media , ca tot “mureau” de grija pacientilor! Aruncati-le manusa! haide-ti sa schimbam sistemul impreuna!Poate chiar Realitatea ca tot pareau cei mai virulenti si astfel vor demonstra daca era vorba doar de rating sau chiar erau …sinceri.
si pt dl birlea!
nu v-am indemnat sa dati dovada de “spiritul civic” invocat in preajma alegerilor ci ma gandeam ca in timpul campaniilor politicienii sunt mai usor de ‘fortat” sa faca si lucruri bune pt ca au nevoie de voturi si ar putea fi un moment relativ oportun ca ei sa fie receptivi la o presiune puternica , inteligenta si foarte coagulata. era un fel de …bate fierul cat e cald si speculeaza momentul!
oricum med de familie o putem considera deja, dupa alocare abugetara votata, ca fiind la loc cu verdeata iar celelalte componente de ingrijiri sunt …la UPU, cu un hai sa zicem GCS+8 dar …o ia la vale!
trist
@tina-Sarutari de miini
Scuze cititorilor,nu vreau sa monopolizez discutia mai ales cea off topic.
Eu am inteles din postul dvs. ca,datorita conjucturii electorale,putem face o schimbare prin vot.Dumneavoastra v-ati referit la faptul ca,datorita aceleiasi conjucturi,politicienii par mai atenti si mai binevoitori si trebuie speculat momentul.Dar asta nu inseamna oare ca trebuie ulterior sa mergem sa-i votam in schimbul unor promisiuni fie ele si scrise?(cum ar fi o lege de marire a salariilor cu 50%).
Pina la urma semantica e de vina:))Noam Chomsky ne-ar da binete!
Amu,cu scuzele de rigoare,sper ca nu-i cu banat!!
P.S.Daca doriti pot ruga “impricinatul” sa stearga post-urile mele cu referire la pos-tul
dvs.
nu ma deranjeaza! din controverse putem crea sensuri mai logice si mai valoroase pentru ideile dezbatute!
Culpabilizarea in bloc, Discriminarea, Antisemitismul, Epurarea.
Pur si simplu 4 pasi in tentativa de a demonstra ca “boborul” are puterea. Ca “boborul”, indobitocit, isi poate” rezolva singur problemele”. Vizualizam un pps zilele trecute si ma ingrozeam. Sub pretextul “echidistantei” afirmate inca de la inceput de catre autor si al “dorintei de bine”, o religie (care implica o rasa) – nu voi da nume pentru a nu particulariza, era pusa la zid fiind prezentate “atrocitati” ale gruparilor sale extremiste, precum si elemente de “traditie” care nu cadreaza cu acceptiunea noastra, practic a “majoritatii”, a Drepturilor Omului. Prima reactie, generata probabil si de prea mult privit la televizor, in general talk-show-uri, a fost intrezarirea printre mesajele acelei prezentari, a reactiei pe care Italia (pentru ca putem vorbi acum despre o reactie la nivel national) o are fata de romani. A se citi subliniat romani. Dincolo de confuziile legate de asemanarea “romani”-“romi”, va intreb: cati dintre noi nu am fost,la randul nostru, profund convinsi ca violul fetei de 14 ani din Italia a fost realizat de niste concetateni (ROMANI si nu EUROPENI, pentru ca europenismul la romani nu este o stare de fapt, din motive pe care nu are sens sa le insir acum) mai tuciurii? Si asta, la fel ca italienii, in lipsa oricaror dovezi.
Oare ce parere are realizatorul acelei prezentari despre atrocitatile savarsite de “cel mai democratic stat din lume”, SUA prin reprezentantii sai inarmati, aiurea prin lume sau, pe propriul teritoriu? Sau a uitat ca tocmai continentul sau, Europa, este generatorul celor mai oribile “crime impotriva umanitatii”? (razboiul burilor, distrugerea civilizatiilor din America de Sud, fascismul……).
“Boborul” are nevoie de sange! De ce ne mai miram? Ne intoarcem la practici de mult ingropate de istorie: rugul, streangul,roata,ghilotina. De ce? Pentru ca ne place.
Iar nazismul reinvie. Si nu pe taramuri indepartate, nu in “cetatea eterna” Cetate a eternelor orori. Ci pe plaiuri mioritice. Sau cum ar spune unii, dacice. A propos de “dacice”: tot zilele trecute, navigam pe net (bata-l vina!). Si, nu mai stiu exact prin ce mecanism, ajung pe site-ul unei “societati”. De data asta dau nume, pentru ca furia e prea mare: “Societatea Gebeleizis”. Un nume frumos pentru a masca o adunatura de habotnici fascisti, nu-i asa? O prezentate cu un discurs “corect”, o gramada de informatii despre panteonul de mult pierdut al cui? al dacilor? Adica adunatura aia de zei ratati ai vikingilor care au sfarsit prin a se macelari intre ei? Asa-zisii “hiperboreeni”? Tabloul discursului acestor proclamati “pagani” ( care e legatura intre paganism si daci iarasi imi scapa) se completeaza cu o serie de linkuri catre diferite “asociatii” care excreta o serie de mesaje impotriva: tiganilor, evreilor, arabilor, negrilor…. Cam atat deocamdata despre acesti indivizi care-si dau ochii peste cap imbracati in negru ca niste ciori belite si cu penele retezate.
Cam atat, pentru a reveni la “subect”. Pai, in conditiile date, nu e clar? Daca e in GCS 8 si o ia la vale (cum spunea Tina), atunci ar cam trebui sa “intubam” situatia, nu-i asa? Dar, dupa cum imi spunea un coleg neurolog, pe astia (neurologici) ar trebui sa nu sariti asa repede la intubat! Si atunci ce facem, ca situatia, dupa parerea mea, e cam “neurologica”…..
Reciteam mesajul profesorului Astarastoaie (ala primit de toti prin posta). ” sa va manifestati ca membri in Colegiul Medicilor si sa sustineti actiunile acestuia. Va rog sa dati viata acestui organism…”. Asta pana la urma, e un mesaj nasol, adica trebuie, cum s-ar spune, sa-l resuscitam, nu-i asa? Si acum vine o intrebare pe care n-am pus-o pana acum decat o singura data, la un accident rutier: prin ce a facut stopul? Cred ca o sa raman cu intrebarea….
Da’ uite ca si Tina ma lasa in ceata, cu citatele ei din Constitutie…adica…care-i treaba cu legea..mai vrem o lege care sa ce? (in afara de o lege care sa nu se respecte….ma rog…). Ce sa spuna legea asta? Ca sistemul de asigurari din Romania e conceput pe principiul solidaritatii? Ca medicii si pacientii au drepturi si obligatii? Ca fiecare cetatean este nevinovat pana la proba contrarie? Ca justitia nu se face nici la televizor, nici in piata publica? Ca banii stransi din asigurari trebuie sa se intoarca sub o forma sau alta la pacient, prin servicii? Ca ministerul trebuie sa se ocupe de programe de sanatate publica si de sistemul de medicina de urgenta, iar casa trebuie sa deconteze serviciile efectuate? Sau vrem o lege care sa spuna ca legile trebuiesc respectate? Si, eventual sa intre in dezbatere parlamentara ceva mai repede decat bugetul? Deci, mie, asta cu legea imi scapa.
Cine e destul de destept sa conceapa un formular pentru pacientii care vin la spital si se lovesc de problemele sistemului,pe care sa-l semneze atat medicul cat si pacientul? Pacientii nostrii pe care ii punem oricum sa semneze ca sunt de acord sa se interneze “doi in pat” sau “pe canapea”, sau sa semneze ca “refuza internarea” cu specificarea motivului, sau pe care-i trimitem sa cumpere medicamente de la farmacie, copii dupa condicile de medicamente cu “lipsa farmacie” samd. (“n-avem varza de sarmale, dar avem democratie” – asta e Tudor Gheorghe, care urla si el pe fundal…)
Si pe urma, treaba cu TV-ul si parlamentaru”.
Eh, ma intorc la razboaiele daco-romane…nu stiu de ce mi se par atat de atractive acum…
Noapte buna,doctore! Garda usoara maine!
P.S. ca sa inchei mai optimist: “lantul, pe care ni l-au prins, de maini si de picioare…a putrezit pe oasele noastre, facute dintr-un fier…mai tare”
Din ignoranta me nu stiu care sunt rolul si puterea ONG urilor.
Dar ceea ce cred ca este necesar in Romania este formarea asociatiilor de pacineti. Exista pacienti cu boli cronice care trebuie sa se afilieze si sa lupte impreuna. In tarile cu un sistem de sanatate bine pus la punct, asociatiile de pacienti au un cuvant greu de spus, acorda ajutor atat pacientiilor cat si cercetarii destinate bolilor. Tot ele(asociatiile) sunt cele care asigura puntea oficiala si stabila intre bolnav si stat.
Domnule doctor, va respect.
Mi-e clar ca la partide sansele sunt cvasi nule. Mi-e de asemenea clar ca o initiativa legislativa va fi intai modificata pana la nerecunoastere apoi ignorata in practica. Mi-e clar ca mentalitatile nu se prea schimba.
Mi-e clar insa si ca stam in rahat pana peste cap si pe Mos Craciun in doare-n spate de noi. Daca insa nu el, atunci CINE ne scoate de aici? Sa stam mai departe in turma si sa ne rumegam fierea asa? Pe naiba.
Mai lasati-ma cu “vai ce sanse mici” si cu “vai dar cine”. Onegeuri sau neonegeuri inseamna sa pui caruta inaintea boilor. Cine are nevoie de ele? Sebastian a facut atatea deja, noi cat am facut pentru cauza asta? Ne trebuie neaparat o institutie cu acte ca sa deschidem gura, ca sa ne facem vazuti cum aratam cu degetul catre nesimtiti? Sebastian a dovedit ca nu trebuie, ca se poate si pur si simplu “asa”. Daca fiecare face cate un pic, sau de ce nu. atat de mult cat si el, sunteti siguri ca nu s-ar ajunge undeva? 100.000 de semnaturi nici macar nu-i asa de mult cand ma gandesc la dimensiunea problemei.
Deci, care ar putea fi primul tel? Un raport complet al situatiei asigurarilor? O analiza a banilor bugetului de sanatate? Altul? Chestii ca “imbunatatirea relatiei medic-pacient” imi pare rau sunt prea filosofice. Vreau niste puncte concrete inafara celor doua de mai sus. Nu vreau un plan de actiune, dar mi-ar place sa stiu ce mai lipseste.
Nu stiu cum sunt gestionati banii virati lunar la fondul de sanatate, dar imi amintesc acum cativa ani cand a izbucnit scandalul cu cladirea noua cu geamuri inchise la culoare si stiu ca se vorbea atunci si de tot felul de masini achizitionate. Daca s-au facut din acesti bani sau din alti bani de la buget nu stiu exact, dar un singur lucru stiu cu exactitate: banii nu au miros, deci chiar daca provin din surse diferite depinde cum sunt folositi apoi.
Suntem lasi cu totii, aveti dreptate: eu imi cumpar de ani de zile medicamentele de tensiune, cred ca in ultimii zece ani am avut doua retete compensate si stiti de ce?
Ca sa nu ma umilesc atunci cand merg la farmacie si aflu ca s-au terminat fondurile pe luna in curs. Sa evit sa-mi creasca brusc tensiunea de furie.
Suntem lasi pentru ca am fost indobitociti de un sistem care practica politica “pumnului in gura”, sau “n-ai de ales”.
Va admir pentru aceste demersuri pe care le faceti si sper sa se schimbe ceva in bine. In ceea ce priveste relatia medic-pacient intotdeauna am cultivat cele mai bune relatii bazate pe respect, stima si simpatie reciproca. Am cunoscut doctori care mi-au salvat viata mie, sau celor apropiati mie, dar am avut de a face si cu doctori din cauza carora puteam sa-mi pierd fetita. Dar Dumnezeu m-a ajutat si am salvat-o la timp, ajutata de alti medici. De aceea n-am dat pe nimeni in judecata atunci cand am iesit din maternitate cu doua scoruri Apgar pe caiet, unul era 5, recunoscut numai dupa ce copilul a fost tinut in incubator. Se intampla multe nereguli prin spitale, este adevarat, dar nu putem extrapola asupra tuturor medicilor, caci n-ar fi corect.
Acum dupa ce-am spus ce ma doare, va doresc succes si multumesc pentru sustinere.
Aici cred ca e vorba de o boala a sistemului, nu neaparat cel sanitar, ci cel in care traim.
Mie imi place sa o numesc ‘unidirectionalitate’. E un subiect pe care l-am dezbatut mult la mine in cap.
Ideea e ca din incompententa, din nepasare, daca nu chiar intentionat, totul functioneaza in stat intr-o singura directie. De la stat spre cetatean, si cand spun ‘totul’, ma refer la intrebari, penalizari, amendari, etc.
Numai statul trage la raspundere, numai el intreaba, penalizeaza, aresteaza.
Tu nu poti face NIMIC, nu poti sa amendezi nici un functionar, inalt sau nu, nu poti sa destitui pe nimeni, nu poti sa atentionezi sau sa avertizezi pe nimeni.
Tot ce ai la dispozitie e marea iluzie de care te folosesti o data la 4 ani. Superba dar inutila putere populara, democratica.
Relatia medic-pacient, dupa cum spune Osterhase, este greu de pus in cifre si este greu de standardizat – depinde de prea multi factori, de educatie, mai ales. este un punct pentru mai tarziu.
Doua puncte mi se par de atins:
1) Banii – sa determinam un curent de opinie in care publicul sa fie tinut la curent asupra circuitelor banilor din Sanatate. Aici trebuie niste ziaristi “caposi”, care sa ia urma vanatului cu multa furie. Ii putem invata ce anume sa caute.
2) Sa fortam factorii de decizie (minister, colegiu etc) sa admita care sunt limitele practicii medicale de la noi. Adica, sa stabileasca public care sunt acele situatii medicale pe care le pot administra cu resursele pe care le au la dispozitie. Asta inseamna sa se puna la punct niste protocoale. Asta inseamna sa se stabileasca ce resurse sunt necesare pentru respectarea respectivelor protocoale. Si asta mai inseamna, dupa ce se va vedea ca protocoalele nu sunt sustenabile in totalitate (nicaieri nu sunt sustenabile in totalitate) sa se faca public faptul ca exista limite.
Cum?
Asociatiile de pacienti sunt o solutie.
Responsabilizarea Colegiului este o solutie (sunt si multi oameni rationali acolo)
De fapt, trebuie mentinuta o presiune constanta asupra sistemului, cu cele doua vize de mai sus. Problema mea suna asa: daca merg peste tot de unul singur, fara un grup de presiune in spate si fara o sustinere publica indiferent de natura ei – devin extrem de neplauzibil (e nebun, e obosit, e instabil etc).
Merita relevat faptul ca singurii care au sustinut acest demers, in masura puterii lor, au fost tot ziaristii pe care, multi ii blamam.
Cu alte cuvinte, ar fi benefic sa se ridice si alte glasuri din opinia publica: scrisori, tras de maneca insi cu putere de decizie, asociatii de pacienti care sa presioneze. Altminteri, intreg demersul o sa se duca in derizoriu.
1.relatia medic-pacient nu numai ca poate, dar a si fost standardizata. e o competenta care se invata, ca orice competenta clinica, si nu tine nici de personalitate , nici de educatia de acasa, tine de educatia medicala. dar e o poveste prea lunga pentru un forum.
2. ai iluzii, doctore, in legatura cu ziaristii romani. ai impresia ca exista vreo deosebire intre cei pe care chiar tu i-ai descris, savuros, si ziaristii din domeniul medical? si eu ti-as putea spune povesti cu ziaristii care pleaca sa faca reportaje pe banii celor pe care-i “investigheaza”. am avut cateva experiente la fel de trist-amuzante ca si cea descrisa de tine. nu sunt multi ciutaci sau badea. desi si ei sunt lasati sa vorbeasca pentru ca se intampla sa fie interesul cuiva ca ei sa o faca.
da, trebuie sa vina multi alaturi de tine, medici si pacienti. din cate am citit, sunt deja cativa care s-au oferit s-o faca. aduna-i. nu e nevoie sa fii lider pana la sfarsitul zilelor,ci acum sa mai faci cei 2 pasi necesari pentru a trece din spatiul virtual in cel real. si apoi poti sa-ti vezi -cu adevarat linistit-de meserie.
stii care e problema? daca gestul tau nu va avea o finalitate clara acum, niciun gest similar viitor nu va mai fi luat in seama. pentru ca vor zice: “o sa se termine tot in coada de peste, ca si demersul lui Chirculescu. asa ca de ce sa ne mai obosim cu iluziile ca se va schimba ceva?” cred ca stii deja ca toti medicii (de buna credinta ) asteapta cu sufletul la gura sa vada ca se intampla ceva, in sfarsit.acum.
e drept ca ar fi fost bine ca deja sa fi aparut inca cel putin 10 medici de prestigiu, fara schelete in dulap, care sa te sustina public. n-au facut-o, dar vor fi fortati sa o faca pana la urma,daca demersul tau va avea finalitate. pentru ca vor vrea sa-si pastreze respectul pacientilor. lasitatea si lipsa de demnitate sunt incompatibile cu meseria de medic. prin definitie, medicul trebuie sa lupte pentru binele pacientului lui, iar pacientul, te asigur, doctore, va veni alaturi de medicul lui fara ezitare. desi parteneriatul medic-pacient porneste teoretic de pe pozitii egale, medicul e cel care are autoritatea reala. ca si profesorul in relatia cu elevul sau studentul. e o reactie firesc umana. cand avem nevoie de ajutor vrem sa stim ca e cineva care stie mai mult decat noi si care are controlul, daca noi il pierdem.
si cred ca e un semn bun ca ti-a fost publicata scrisoarea pe site-ul colegiului. inseamna ca, cel putin aparent, e cineva care te sustine pe acolo.
succes
Nu ma refeream la standardizarea din tehnicile de comunicare, Iulia – in momentul de fata cred ca e dificil sa-i facem si pe unii si pe altii sa comunice , hai sa zicem, firesc, in contextul dat. De fapt, cred ca exista o disponibilitate mai redusa pentru comunicare, de ambele parti, datorita unor frame-up-uri culturale, comportamentale etc si, nu in ultimul rand, lipsei de timp pentru asa ceva. Probabil ca daca tot mai multi medici vor practica “exercitii” de comunicare cu pacientii lor (macar cand se obtine consimtamantul informat), lucrurile se vor imbunatati simtitor.
In ce priveste punctul doi, imi trebuie acei inca 10 insi despre care vorbeai. Imi trebuie macar dpdv al coordonatelor lor, pentru ca trebuie sa organizez on intalnire cu ei. In ce ma priveste, e necesara si o discutie face to face, pentru a stabili o strategie. Sunt doar chirurg (adica trebuie sa vad cu ochii mei una si alta… 🙂 )si nu sunt in stare sa pornesc la drumul asta fara un brainstorming initial.
din cate stiu eu, scrisoarea ta a circulat in cam toate spitalele, dar foarte putini oameni stiu de acest forum. daca aceeasi scrisoare ar re-circula cu informatia: “daca sunteti de aceeasi parere si vreti sa va alaturati demersului meu, adresati-va la…”, se poate sa ai surprize placute.a-propos, am primit pe mail scrisoarea ta din cateva surse. azi mi-a ajuns cu titlul: campanie.
in al doilea rand, daca ar ajunge cu o cerere clara de sprijin la asociatiile de tineret (nu alea cu pretentii si multi bani,ci cele mici, facute cu ganduri si sperante bune), iar sunt sigura ca ai avea raspunsuri. eu as apela si la studentii de la sociologie, ca sa faca un sondaj profesional in randul doctorilor si pacientilor in legatura cu starea sistemului de sanatate in perceptia lor. se poate apela tot la tineri pentru sprijin. rezultatul ar justifica eventualele presiuni intru schimbare.
inchei cu parerea de rau ca nu sunt ” medic de prestigiu”. stii ca eu mi-am oferit sprijinul. si altii de pe forumul asta. ai adresele lor de e-mail. ar fi un inceput, chiar daca nu cel mai bun.
@sebastian corn: stiu exact despre ce vorbesti cu “grupul de presiune”. Situatia e asa cum ai descris-o. In ce ma priveste, daca e ceva de semnat, eu semnez, doar ca sunt la distanta cam mare de casa.
Solutia este tot cea de mai sus, adica vreo cateva “nume sonore locale”, cu “buna credinta” si “nepatate”. Nu stiu de ce, asta ma duce cu gandul la istoria lui Lot 😀
Inteleg si demersul la adresa ziaristilor romani, dar adevarul este ca respectivii sunt un fel de mercenari. Nu stiu daca ai remarcat, dar sunt cateva “issues” acolo si in general au sigur niste “political traces”.
Doar blogosfera e mai libera de asa ceva, dar si acolo fenomenul sufera cam acelasi trend.
Intrevad o problema cu “patient consent”.
Din pacate, medicii romani nu sunt educati in aceasta directie, pt ca nu se preda in scoli si pt ca asta este o racila comunista: un “pot bouille”, in care si medicii si pacientii se balacesc, nimeni nu stie exact pe cine sa dea vina si de ce nu merge “sistemul”.
who.t.f. is the system?!
Nu merge pt ca nu exista “responsabilitate individuala”. Atat din partea medicului(ar trebui sa fie mai competent, sa-si asume responsabilitatea pt ceea ce semneaza, sa stie exact ce sa-i spuna pacientului de variantele de tratament si de drepturile lui, cat si din partea pacientului, care de fapt nu plateste la adevarata valoare servicul medical.
La asta se rezuma, in cele din urma, la costul serviciului medical.
Pt ca pacientul “nu prea are chef”, pt ca el stie(in sinea lui) ca ar trebui sa plateasca mai mult, de aceea prefera sa puna presiune pe medici, “daca se poate sa fie serviciile medicale cat mai ieftine, ca doar de aia te-ai dus la medicina, nu? ca sa juri pe Hipocrate si sa fii un fel de calugar iubitor de oameni pt restul vietii”.
well, wrong answer.
Nu e cu Hipocrate, e doar un “job” ca multe altele, care necesita o pregatire lunga si anevoioasa, care are un anume statut intr-o societate civilizata si care este remunerat ca atare. Pana nu se va produce aceasta schimbare de mentalitate, am previziuni rezervate. Si in plus, nu sunt destui bani, iar aia care sunt sunt administrati prost…
Domnule Doctor,
Haideti sa lamurim niste lucruri
1)Vad ca ne indreptam spre o batalie cu casele de asigurari de sanatate din cauza numarului mare de referiri la lipsa de transparenta a acestora in gestionarea banilor publici,si a proastei gestionari a banilor vizibili.Pai,fiecare casa de asigurari de sanatate,ma refer,evident,la cele judetene si a municipiului..) are la conducere un consiliu de administratie de 11 membrii.Mare sef pest acest consiliu este Presedintele-director general in a carui subordine intra :a) Directia Economica
b) Directia Relatii cu Furnizorii Planificare si Prognoza
c) Medic Sef d) Compartiment Control
e) Compartiment Audit Public Intern
f) Compartiment Relatii Publice
g) Compartiment Juridic si Contencios
h) Birou Resurse Umane, Organizare, Salarizare, Evaluare, Perfectionare
i) Serviciul Tehnologia Informatiei
Adica,tot ce misca.
Presedintii Directori Generali judeteni sunt numiti prin ordin direct de catre Presedintele Casei Nationale-astazi stimabilul Irinel Popescu.
Mai mult:ART. 5. Consiliul de administraţie este alcatuit din 11 membri, desemnati dupa cum urmeaza : unul de consiliul judetean, unul de prefect, la propunerea Autoritatii de Sanatate Publica, 3 de asociatiile patronale reprezentative la nivel national, 3 de confederatiile sindicale reprezentative la nivel national, 2 de consiliul judetean al varstnicilor si presedintele, care este si director general al Casei de Asigurari de Sanatate.
Adica,noi toti nu-i asa?
Ei,cum o sa luptam pentru transparenta,chibzuiala cu asa ceva?Pacientul la care faceti referire(cel care trebuie sa-si dea un consimtamint informat) nu are destui reprezentanti la FIECARE casa de asigurari de sanatate?Cum ar putea sa fie mai bine informat de catre medicii din spitale daca el are atitia reprezentanti in conducerea caselor de asigurari de sanatate?
Si presedintii acestor consilii nu sunt ei MEDICI,buni confrati de-ai dvs.,si care cunosc cel putin la fel de bine nabadaiosul sistem medical?
2)Prezumtia de la plecati pentru constructia unui demers(inca nu stim de care fel) este cea de buna intentie din partea medicului dar de lipsa a resurselor necesare si suficiente pentru un demers medical decent.Daca ziceti dvs. ca asta-i musai problema ma voi stradui din rasputeri sa va cred.(as vrea totusi sa ne mai asezam strimb din cind in cind).
3) Daca ziceti dvs. ca la Colegiul Medicilor sunt si oameni rationali acolo…..Multi…
O sa ma straduiesc din nou sa va cred.(daca asta credeti dvs. n-o sa am rezerve).
Deci,o sa facem presiune pentru transparenta in cheltuirea banilor colectati de la asigurati(cum?!),sau e o problematica usor elitista in jurul careia ar trebui sa se stringa citiva cunoscatori(sa zicem 10) pentru infintarea unor protocoale ,pentru care oricum n-o sa fie bani si ,teama mi-e,ca nici nu are cine sa le puna in practica???
Mai bag de seama ca s-a mai dus entuziasmul din primele zile ale “Scrisorii”.
Sa fie pentru ca ne-ati chemat……….la munca?
OK. Pana una-alta am contactat niste oameni mai priceputi decat mine la chestia asta. Numai ca – o sa fie nevoie de lume ca sa iasa la… “bataie” (pardon: la presiune publica! 🙂 )
@Dan Birlea. Nu e vorba de elitism aici, ci de altceva. Unui profesionist recunoscut, cu nume sonor, nu ai ce sa-i faci cand se revolta. ( decat sa-l omori, dar nu e cazul.)Nimeni nu-si poate permite sa dea afara un specialist cunoscut, de care e nevoie. Pasul doi e sa se incerce sa-l santajeze ca sa taca-(de-aia am zis nu doar “medic de prestigiu”, ci si “fara schelete in dulap”). stii cati oameni onesti si buni s-au revoltat si au vorbit deschis despre relele sistemului, si au fost aruncati numaidecat afara, fara sa afle nimeni despre ei, decat colegii lui, care au tacut ca sa nu pateasca la fel? sunt destui. crezi ca nu au mai fost medici care s-au revoltat? dar nu erau sefi de sectie intr-un oras universitar si cu o faima care face imposibila intimidarea. nu e vorba de elitism aici. e puterea data de reputatie si faima buna. daca sebastian corn nu era cunoscut de foarte multi oameni, dinafara spitalului, ca scriitor si blogger, daca era doar foarte bunul medic Ion Ionescu dintr-un orasel de provincie, nu-i circula scrisoarea in toata Romania. daca nu era sef de sectie si chirurg cunoscut nu avea aceeasi credibilitate si mesajul lui nu ar fi avut acelasi ecou. stiu medici care l-au citit numai pentru ca au apreciat ca si-a riscat functia. asta da, putea s-o piarda. inca mai poate.
nu mai voiam sa intervin aici, dar ar fi pacat sa se inteleaga lucrurile gresit, si, in loc sa ne uneasca aceleasi scopuri, sa ne desparta neintelegerile. toti care am aparut pe blogul asta vrem acelasi lucru, chiar daca parem uneori ca suntem in contradictie. e doar vorba de neintelegere venita din constrangerile comunicarii pe un blog. nu ne vedem, nu ne putem citi expresia fetei, tonul, gesturile, etc. ceea ce e spus cu un zambet poate fi citit cu incruntare, si atunci mesajul intreg se schimba. da, e nevoie de ” face to face”
Mr. Braindead as vrea sa va intreb – ati avut curiozitatea sa cititi legea 95/2004?
exista acolo atatea inadvertente, atatea discriminari si chiar mai mult decat atat…!
In opinia mea, aceasta tara permite “furtul” nu prin nerespectarea legii ci …cu ajutorul legii si poate nu explicit ci prin omisiune!Cred ca exista o deviza a infractorilor de drept comun care suna cam asa:” tot ce nu este interzis, este permis”. Va suna cunoscuta sintagma”viciu de procedura? Si nu stiu cum se face ca de fiecare data legea este de partea lor!
Ce solutii exista?Eu le intrevad doar pe cele enumerate mai jos dar poate mai exista si altele.
1.pixul si neocortexul , o combinatie extrem de “taioasa” pentru o organizatie bine articulata , care se poate constitui din oameni inteligenti care astazi sunt neagregati dar maine….cine stie?!
2. ghioaga si paleocortexul,- ma cam indoiesc!asta au folosit minerii combinatia aceasta si s-a vazut ce a rezultat. Oricum nu-i caracterizeaza pe medici grosierismul acesta.
3. corticosuprarenale stoarse si membrele inferioare “la lucru” rezultand fuga fie in munti (precum stramosii nostrii care ardeau lanurile de grau, otraveau fantanile ) fie pe alte meleaguri.
4.sau statul pe loc si tacerea precum …tetraplegicii.
la alegere!
@Iulia
Nu,nu,nu………
Nu e vorba de angoasele,frustrarile mele.Nici vorba.Dati-mi va rog putina crezare…..
(si prin postul dvs. nu m-ati contrazis:”puterea data de reputatie si faima”denota un…………….usor elitism)
Ma refeream la acele protocoale care ar trebui sa normalizeze practica medicala.Nu pot fi dezbatute asa….oricum.Si daca numai despre protocoalele alea e vorba,atunci nu prea-mi vad rostul…
P.S. Eu nu numai ca nu sunt”medic de prestigiu”,nici macar nu sunt medic!
Aici nu e un forum, nu poti urmari mai multe discutii si nici prea multe comentarii. Un forum adevarat insa ar putea fi usor facut. Si o campanie de postare pe toate forumurile gasite. Si un blog numai pentru evenimentele astea. Si o campanie de bannere pe toate blogurile voastre si nu numai. Si un grup pe Facebook. Si o serie de intalniri la o discutie. Si anunturi gratuite la mica publicitate, chiar si la matrimoniale. Si…
Toate astea nu costa mai nimic, nu presupun nustiuce lider, fiecare poate face cate un pic.
O sa ma intalnesc cu doua-trei persoane cu care sa discut:
a) cum ar trebui sa se numeasca acea organizatie la care ne gandim cu totii (ONG, grup, forum, ics etc)?
b) care ar fi mijloacele de presiune publica ale organizatiei in speta?
Ce retin pana acum:
1) colegiul medicilor trebuie sa patrunda in societate – sa explice ceea ce Ministerul nu catadicseste sa explice. Colegiul este responsabil de securitatea pacientului – Ministerul Sanatatii din Romania isi aroga acest drept doar prin prisma faptului ca-i permite sa gireze mai multe fonduri. Nicaieri pe lumea asta Ministerul nu se ocupa de protocoale, de pilda. Peste tot, insa, Colegiul ataca Ministerul in mod constant, pentru ca practicienii se afla, TOTDEAUNA, in Colegiu. Ministerul este, daca vreti, managerul, economistul, dar nu medicul, prin urmare, medicul trebuie sa traga Ministerul de maneca, in mod constant.
2) asociatiile de pacienti sunt un nucleu de actiune publica. Si acestea au in tarile cu mintea la cap o conexiune destul de stransa cu colegiul deoarece, alaturi de acesta, trag semnalele de alarma atunci cand politicile de sanatate dau gres. Ca sa fiu mai clar, medicii plus pacientii incaseaza rezultatele actinilor politice si economice, prin urmare, ei sunt bucla de feed-back care acuza factorul politic.
3) in mod normal, faimoasa societate civila este cea care se implica, la randul ei, in taraboi, preluand si amplificand actiunile Colegiului si ale asociatiilor de pacienti. De pilda, in Canada, este actualmente o discutie extrem de serioasa pe tema listelor de asteptare (se asteapta peste 6 luni pentru CT si peste 8-9 luni pentru RMN, de pilda). Primii care au atras atentia asupra acestui deficit al sistemului au fost medicii din comisiile de specialitate ce tin de Colegiu. Apoi s-au bagat pacientii si, cand discutia s-a inflamat prea tare, statul a reactionat comandand analize pe aceasta problema (stiu precis pentru ca am o ruda care lucreaza pentru statul canadian ca raspuns la aceste semnale de alarma).
La noi exista, partial, actorii din sistemul sanitar: Minister, Colegiu, Casa de Asigurari (monopolista, insa) – acesti actori, insa, nu-si respecta rolurile. De aceea am vorbit de reinventarea rolurilor. Pe de alta parte, atat medicii cat si pacientii sunt prea tacuti, facand taraboi doar atunci cand ratingul pune presa pe urmele unor anomalii.
In context, daca actorii exista dar nu-si respecta rolurile, si daca nu devin interesate sa-si repecte rolurile si sa se restructureze, poate ca ar fi interesant sa cream o organizatie in acest sens, care sa preia rolurile neluate in considerare de respectivii actori.
(scuze, sunt dupa garda si poate ca nu am fost prea coerent.)
Aşa mai vi de-acasă don” doctor!
Iată ce-am încropit din doar cîteva post-uri#
Vom face o organizatie mamut,care să corespundă celor 41 de jud.+mun….sau cel putin cîte o filiala pentru 2 jud.maxim(in felul ăsta se ţin lucrurile mult mai bine sub control).Organizaţia va funcţiona ca o zonă tampon intre Stat(recte Minister,Colegiu,Casa de asig.) si cetăţeni .Aici intervin cele 100.000 mii de voturi prin care îi vom forţa sa ne accepte ca parteneri activi in luarea tuturor deciziilor ce privesc sistemul medical.Nu are nici o importanţă daca există echivalentul acestei org. în Uniunea Europeană.La noi nu se poate decit asa si am demonstrat-o cu vîrf si îndesat de multa vreme incoace.Astfel toate deciziile cu privire la protocoale,la normativul de personal,la necesarul fiecărei unitaţi din judeţ,la medicamente,la bugetul caselor judeţene ,la numirea managerilor,la proiectele de dezvoltare a unitaţilor medicale,la reorganizarea medicinei primare si a sistemului profilactic din Romînia,la circuitul pacientului in sistem….şi multe altele care-mi scapă acum,ei bine,toate aceste decizii trebuie trecute prin filtrul acestei organizatii,si aici intra in scena cei 10 medici de prestigiu(or fi mai multi,dar trebuie scormonit ceva timp dupa ei),elita care se ocupa de aceste probleme tehnice(departamentul executiv daca vreţi)
Adica multa,multa ….munca!Dar asa da,asa ma bag!Ăsta e domnule doctor,ciocanul in moalele capului de care v-am mai vorbit.Aşa reuşim să schimbăm ceva.Ceva semnificativ.
Seamănă a inceput??
domnule chirculescu, apreciez in mod deosebit efortul dumneavoastra de a schimba ceva in practica medicala.
cred ca ideea de a adopta ghiduri de practica medicala si apoi a le respecta cu rang de lege e absolut singura salvare pentru medicina romaneasca. daca nu vom avea bani sa le respectam, atunci vom putea cere mai multi bani, mai multe dotari, mai multi medici.
dar acum. …….am scris acest lucru si pe topicul scrisorii deschise.
se promoveaza non valoarea in toate spitalele din romania, si stiti de ce? pentru ca incompetentii nu-si permit sa fie recalcitranti. cei care au invatat, si sunt buni, isi cer drepturile. ori asta nu este agreat de sistemul dinozaurilor comunisti care conduce ministerul si spitalele.
daca nu schimbam sistemul de examene, de concursuri, pentru ocuparea posturilor, daca nu le aratam studentilor ca e important sa invete, pentru ca munca le va fi rasplatita, si vor castiga cei mai buni si nu cei mai pilosi, se va alege praful de medicina.
ce folos ca iei rezidentiatul al doilea pe tara, si stai pana noaptea la spital pe parcursul rezidentiatului, postul il ia tot cel cu bani si cu pile, tu eventual poti pleca in strainatate, unde te trezesti ca “medicii atat de bine pregatiti” cum sunt romanii nu stiu sa faca nici o treime din ce stiu cei de acolo, pentru ca unele proceduri nici nu s-a auzit de ele in romania, sau le fac doar sefii cei mari, sau “se fura” nu se invata.
Domnule Chirculescu, MEDICINA NU SE FURA, SE INVATA, SISTEMATIZAT, cu cursuri, examene, practica sub supraveghere.
Stiti ca rezidentii pe care ii laudati ca lucreaza in Belgia sau Kosovo aveau un an de curs obligatoriu in curricula. L-au facut? Au facut ei numarul de proceduri specificat in fiecare stagiu, in curricula de pregatire? atunci despre ce vorbim domnule doctor? 50% dintre mediciii din provincie sunt incompetenti. (nivelul in Bucuresti e in general un pic mai ridicat). si stiti ce e cel mai trist, nici nu isi dau seama de asta si nici nu e vina lor. asta e sistemul din care fac parte.
ghidurile de practica vor egaliza valorile. oricat ai citit, oricat ai invatat, ghidurile vei fi obligat sa le especti. nu o faci, pierzi dreptul de libera practica. de aici incolo cred ca se va rezolva si cu spaga, si cu cabinetele private, si cu lipsa dotarilor. vom cere noi sa se rezolve pentru ca nu vom avea incotro. dar primul pas e o lege care sa fie respectata. si trebuie din pacate sa cada capete ca sa ne dam seama ca legea trebuie respectata. nu stiu de ce am sentimentul ca si atunci vor cadea tot papagalii care au invatat, cei cu pile se vor “scoate” ei cumva.
medici de prestigiu, cum ii numeste domnul birlea? cati medici care practica in Romania sunt intr-adevar recunoscuti in strainatate si apreciati ca reale valori? Poate chiar acei 10 pe care ii cautati dumneavoastra. nu cred sa fie mai multi
mi-ar place sa aud parerea dumneavostra despre subiectele pe care le-am propus, dar stiu ca sunteti ocupat, s-ar putea sa nu aveti timp
inca odata, aveti tot respectul meu pentru demersul dumneavoastra
Pazea, ca se fac ghiduri:
“Ministerul Sănătăţii va introduce în sistemul sanitar ghiduri şi protocoale terapeutice pentru primele 10 patologii
Începând cu data de 1 martie a.c., comisii alcătuite din reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii, Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi ai Colegiului Medicilor din România vor elabora o serie de ghiduri şi protocoale care se vor adresa tuturor nivelurilor de asistenţă medicală, de la cea primară până la asistenţa spitalicească. Şcoala Naţională de Sănătate Publică si Management Sanitar va asigura suportul logistic şi știinţific.
„Am hotărât astăzi ca aceste comisii să înceapă să lucreze cu data de 1 martie şi vor avea ca termen de finalizare 1 iunie 2009. Realizarea ghidurilor și protocoalelor terapeutice înseamnă introducerea regulilor și a normelor în tratarea pacienților din spitalele și cabinetele medicilor. De asemenea, înseamnă posibilitatea cuantificării costurilor din sistem”, a declarat ministrul Sănătății, Ion BAZAC
Primele ghiduri şi protocoale se vor elabora pentru bolile:
Cerebrovasculare
Cardiopatia ischiemică(-varianta moldoveneasca a cuvantului romanesc “ischemica”-) şi infarctul
Hipertensiune arterială
Bolile pulmonare cronice
Cancerul de col, de sân, de prostată şi de colon
Diabetul zaharat
Acestea vor fi publicate pe un portal special realizat în colaborare cu SNSPMS.
Ministerul Sănătăţii și SNSPMS iniţiază în 2009 Programul Naţional de Administrare Sanitară. Acesta va avea patru componente:
Sprijin pentru descentralizarea Sistemului Sanitar
Analiza performanţelor spitalelor
Susţinerea dezvoltării ghidurilor terapeutice şi implementării protocoalelor
Evaluarea şi managementul programelor naţionale ale MS
Pentru Anul Universitar 2009-2010 Şcoala Naţională de Management Sanitar va funcţiona după modelul francez, în regimul l’École nationale de santé publique, realizând pregătirea post-universitară în managementul sanitar pentru toate domeniile de asistență medicală.”
Ne-am scos…
Tina, poate vrei sa spui legea 95/2006! Pe aia din 2004 nu am citit-o si nici nu stiu despre ce este vorba.
Si poate ar fi interesant sa specifici “cateva” dintre “atatea” inadvertente si discriminari, pt ca altfel discutam, vorba lui Oprescu, despre “reforma la dude”.
Daca MS se apuca de ghiduri, nu mai e necesar sa presionam decat verificarea fondurilor si adaptarea Colegiului…. 🙂
si foarte curand se va constitui o comisie( parlamentara, sau altcumva) de verificare a fondurilor, iar colegiul va da declaratii si va face promisiuni ca se adapteaza… totul numai sa nu se constituie vreun grup de presiune, vreo organizatie, ceva care ar putea incurca niste treburi inalte. ca doar n-o sa lasam sa existe societatea civila vie si adevarata. mai bine facem noi niste fantose.
sorry, am zis ca tac.
iulia – doamna, imi permit sa va spun ca dreptul la asociere face parte din drepturile omului cele mai importante si este garantat de Constitutie si de tratatele la care Romania este parte.
Singurul motiv pentru care nu se constituie un grup de presiune sau o organizatie serioasa este datorat lipsei de ‘vointa politica’ a celor care ar trebui sa faca parte din acest construct. Aici nu putetzi invinui pe nimeni; e strict o chestiune de vointza, tenacitate si devotziune fatza de ‘cauza’.
O comisie parlamentara sau zece, o promisiune a Colegiului sau 1 milion, nu pot impiedica coagularea unei miscari responsabile, din partea CELOR CARE CHIAR DORESC sa o faca. Nu ma induioshatzi DE LOC cu lamentatziile despre ce o sa faca EI. Ce facetzi VOI? in afara de pleurnichat pe bloguri?
@ vera. Doamna, imi cer scuze. aveti dreptate. traim intr-o tara libera in care drepturile sunt respectate cu sfintenie, dreptul la libera asociere, dreptul la sanatate, dreptul la educatie, dreptul la munca, dreptul la sanse egale, da, mai ales dreptul la sanse egale,etc. doar unii dintre noi, carcotasi si plangaciosi, ne lamentam pe bloguri. inca o data, iertare.
sorry, am gresit anul!este cum ati spus dvs, 2006.
Ok!
Ex:
organizarea
-asist. med de urgenta -art 101 alin 5: medicul si asistentul sef din UPU au interdictie de sponsorizare pt congrese din partea firmelor care comercializeaza prod farma s.a.
– asist. med din spital – nu prezinta nici o restrictie pt sefii de sectii/asist sef in acest sens, deci inteleg ca lor le este permis tot ceea ce le este interzis celor din UPU (asta in opinia mea este discriminare)iar la art 797 -publicitatea medicamentului- Stupoare!exista “libertate” explicita care justifica de ce in unele spitale nu exista paine dar se primeste “cozonac”.Cine stie cunoaste ce vreau sa spun.
si mai sunt si altele.Mie imi pare corect art 101, dar nediscriminatoriu, in contextul unei remunerari direct proportionale cu valoarea profesiei, fapt care va permite si participarea la congrese, achizitia de carti, abonamente la rev de specialitate s.a.
luminati-ma si pe mine! ce inseamna -pleurnichat?
iar discutiile de aici nu imi par nici “rele” nici degradante, pt ca daca imi amintesc bine scrisoarea dlui dr a fost publicata pe un …blog nu in ziarul cu cel mai mare tiraj (care din pacate este unul care ne defineste gradul de educatie ca populatie nu ca popor -dupa cum spunea D.P.)
oricum organizarea, chiar a universului, a inceput intr-un punct . pare bun si acesta chiar daca-i doar un umil blog. Si nu mai pricep de ce acea urma de manie dintre acel Voi si..eu, noi!Eu credeam ca aici exista doar noi, asta dupa mesajele relevate de …post-ari.
Tina, incerc eu un raspuns. daca-mi mai aduc eu aminte franceza de acum vreo …de ani, era un verb pleurnicher ( cred ca un soi de “a se smiorcai”), si probabil e un blending,un joc de cuvinte cu chat-ul englezesc, ca banuiesc ca doamna V nu voia sa folosesca subjonctivul, totusi. . imi dau si eu cu presupusul, ca nu chat-ez pe blogurile frantuzesti. traducerea ar fi, deci ” ne smiorcaim pe internet”
OK, Tina, uite ceva palpabil, de notat. Dar tot nu sunt convins ca din cauza unor inadvertente de genul asta trebuie o noua lege. Chestiile astea se reglleaza prin rectificari si norme de aplicare…
“Pleurnichat” vine de la verbul “pleurnicher”, din franceza evident, si inseamna ceva de genul ” a se vaicari” . Cuvantul nu exista dupa stirea mea in limba romana, dar il putem folosi daca am uitat limba materna sau daca tinem mortis sa impodobim discursul facandu-l sa para mai “telectual”. No offense!
Multumesc, “s-a facut lumina-n sat!”
eu cred ca acesta este un prim punct din care incep derapajele in achizitii/unitate.
@Tina
Sa inteleg ca le plingeti de mila celor din UPU pentru ca sunt discriminati………………… financiar?
Chiar??!!
nu, am spus ca este corect art 101, incorect este cum este organizata asist sipaliceasca. adica este atat de neexplicita, atat de laxa, incat permite destul de multe abuzuri facute de cei ce pot fi influentati de art 797.
oricum, cei din UPU nu-s de invidiat ! “carne de tun”!s-a vazut si in campania ce tocmai a trecut…odata cu votarea bugetului!
Cind am auzit ca ministerul sanatatii va introduce ghiduri si protocoale terapeutice deja m-am linistit.Simt cum 75% din problemele noastre s-au rezolvat!
Scoala Nationala de Sanatate Publica si Management Sanitar-am murit aici.Cind aud denumirile astea pompoase pentru un…..am frisoane.Pai aceste institutii si-au aratat limitele timp de 20 de ani.Mai mult ele au existat,intr-o forma sau alta,si inainte de ’89.Cind Dr.Chirculescu a ridicat problema la nivelul sistemului medical,oare nu la intreg sistemul facea referinta?Cu tot cu superinstitutiile astea??
Acest sistem o sa-si perpetueze propriile anomalii la nesfirsit,ca o tumora maligna.Ce-o sa facem?O sa contemplam linistiti aceasta propagare de defecte si o sa ne lasam grijile in mina acestor “meseriasi” pentru ca ei stiu foarte bine ce fac,nu-i asa?
“Programul National de Administrare Sanitara”-…..atunci bine!
Discutii interesante, dar nimeni nu pare sa sesizeze urmatorul aspect:
In Romania, toti pacientii, prin simplul fapt ca sunt bolnavi, devin niste persoane morale, onorabile, stimabile, demne de compasiune. Simplul fapt ca sunt, sau se declara bolnavi, ii transforma in persoane credibile, ceea ce pretind e crezut imediat, si nu mai trebuie verificat, sau macar pus sub semnul dubiului. Societatea in ansamblu e plina de mincinosi, viciosi, ipocriti, spagari, incompetenti, oameni pentru care etica e un cuvint fara sens. Toti ne lovim de ei in fiecare moment al existentei noastre de romani. Dar e suficient ca oricare din aceste persoane sa pretinda doar ca sunt bolnavi, si sunt imediat identificati ca persoane onorabile, morale, demna de compasiunea noastra, in opazitie cu doctorii, care pentru ca nu pot sa ofere tot ceea ce pretind bolnavii, sunt automat niste persoane blamabile. Si multi dintre ei chiar sunt blamabili.
Adevarul e ca vinile sunt complexe si sunt in ambele tabere.
Dar, intr-un sistem subfinantat, la fel de daunatoare e si proasta administrare a fondurilor, ca si risipa lor prin folosirea abuziva a sistemului medical de catre pacienti, doctori si decidenti, in acelasi timp si in proportie de masa.
exista asociatii ale pacientilor care exceleaza prin lipsa activitatii. inca nu am auzit ca vreuna dintre aceste asociatii sa obtina ceva pt pacientii respectivi, dar ele exista si primesc niste fonduri. de asemenea, am incercat sa formulez niste consimtaminte informate ale pacientilor pt diverse proceduri, ee sunt citite pacientilor ( imi pare rau, dar majoritatea nu “au ochelarii la ei”, putini mi-au spus ca nu stiu sa citeasca, iar altii nu inteleg ce scrie acolo. ce facem in aceste conditii? educate sanitara cand ne preseaza vreo interventie, nu neaparat chirurgicala? toata lumea vrea radiografie pulmonara ( chiar cu rol terapeutic, caci dupa radiografie nu mai ia nimeni trat prescris), dar nimeni nu pare sa stie sau sa fie interesat de pericolul iradierii…………in aceste conditii, cum ramane cu acest consimtamant? multi spun dupa aceea ca, daca au fost informati si au semnat, nu au stiut ce semneaza!
noi ce facem ca sa fie bine pt toata lumea?
ghidurile de practica sunt excelente pt ca nu mai lasa loc la interpretari, dar trebuie sa putem sa le aplicam, ceea ce inseamna ct in urgenta, anumite analize in urgenta……daca impunem ghiduri dar nu le sustinem material……..cazurile de malpraxis “dovedite” vor fi fffffff multe. ce vom face atunci?
ce dreptate ai, doctore. sanatate fara educatie nu exista. doctorul acum trebuie sa fie si profesor si preot, ca altfel nu-si poate ajuta bolnavul prea mult.vestitul grup de presiune care ar trebui sa se formeze acum, pentru a nu lasa demersul lui sebastian sa se piarda, ar cam fi cazul sa ceara si educatia sanitara inceputa din gradinita. ca ea tot lipseste total din scoala. noroc cu internetu’, ca mai afla si copiii nostri cate ceva…( si aici trebuie sa se vada o grimasa, pe care nu am cum s-o transmit). avem disperata nevoie in tara asta de oameni seriosi,responsabili si curajosi, care-si dau seama ca nu putem chiar toti fugi unde vedem cu ochii( eventual in franta sa invatam cum e cu drepturile omului aplicate in romania, si sa venim sa luminam poporul smiorcait), si care-si dau seama ca e cazul sa ne adunam sa punem un pic de ordine in lumea pe care o lasam copiilor nostri.