Am o criză de lumbago. Iau analgezice și nu-s obișnuit cu medicamentele, nu le suport. Mai iau și diazepam, așa, pentru efectul miorelaxant.
Juergen Wolf interpretează Toccata și Fuga în Re minor într-o catedrală din Leipzig, Sfântul Toma pre numele ei. Sau Sfântul Nicolae, nu sunt sigur, sunt amețit de medicamente.
Analgezicele plus muzica, bașca diazepamul, alcătuiesc cocktailul. Sunetele o iau pe căile celui de-al optulea nerv cranian, nasc potențiale de membrană, se tamponează cu impulsurile din SRAA, bine modulate de moleculele farmacologice, declanșează pompe ionice, debușează în mareea de neurotransmițători ce scaldă cortexul – mulți dintre neuroni, dimpreună cu axonii și dendritele, băltesc de endorfine, serotonină, GABA, dopamină – dar astea sunt doar niște hors d`oeuvres, precare, neștiute: cică alcătuiesc sufletele noastre nemuritoare. Îmi lipsește un ceai verde și-mi amintesc de cha-no-yu. Clinchet de porțelan. Liniște. Inazo Nitobe mă bate pe umăr.
În schimb, Toccata și fuga în Re minor. Mda. Cea mai nesfârșită excursie muzicală. Marea explorare, dincolo de Marco Polo, dincolo de Magellan și de programul Apollo, mai îndepărtată decât Voyager, mai pretențioasă decât colonizările cu inși menținuți în criostază, îndrumați în nave heliopropulsate spre earthlike planets – călătoria lui Bach țâșnește de-a dreptul din electronii și bosonii rătăciți în sus-zișii neuroni, în sus-zișii axoni, în prea-adâncoasele dendrite.
E plimbarea cea mare. Cea plecată agale de la Euclid ca să ajungă la Higgs, cea inițiată dintre dreptele ce nu se întâlnesc nicicând ca să se regăsească în plină hologramă ițită din găuri negre.
You’re handlin’ pain with mediocrity, mister — there’s always C21H23NO5 for better outcome. :))
@ Anca:
sfinte preacucernice
diazepam
atotputernic ce esti
singur erai
singur stiai
sa ma azvarli in ocna-de-noapte
singur erai cand susura cafeaua
posirca de dimineata
doar ca sa-mi duc ziua
permisia cu ochi luciosi
asteptandu-te
diazepam-de-bezna
ce esti
si lol lol lol
“Îmi lipsește un ceai verde”
Ca să văd maimuțe demonice precum personajul din “Ceaiul verde” al lui Sheridan Le Fanu …
🙂
@ sebastian-corn:
Mmm…, forcing literature down my throat, how fatherly of you =)) — clever.
@ Anca:
not forcing anything. i always like the others to swallow the good old drinks by their own will 🙂
@ dragos: maitre dragos, ce conversatie multitasking, ca nici nu stiu cum sa-i zic altfel. ai, cumva, si un vw bora? (cam stupid am bagat, dar nu m-am abtinut…)
sebastian-corn a zis:
Ma jignesti! Am un Maserati Bora. La scara 1:43 si cam julit, ce-i drept.
@ sebastian-corn:
Mentalitate de producator de droguri! I take it back: fatherly my arse!
@ Anca:
fatherly… i am getting too old.
ce analgezice?
pai, tata, si diazepam si analgezice, iuhuu. cred ca totul balteste in gaba si mai putin endorfine, ca deja analgezicele ti-au ocupat totul. iar serotonina si dopamina sunt un pic mai usor, dupa mine. daca esti bleg si semiadormit, tocma’ alea 2 sunt jos.
ce-ai bre cu dendritele, ce ti-au facut?
@ we:
dendritele o incasasera pe la L4 – L5