După principiul că decât niște pacienți tratați, mai bine toți cetățenii ascultați, politicianul român a dispus: nu mai dăm bani la sănătate, mai bine investim în servicii.
Ceea ce ne arată ce aliați fideli suntem Statelor Uimite ale Americii: Obama și NSA fac pui pe malul Dâmboviței, iar Obamacare și Pontacare sunt moarte în copac.
Să fie într-un ceas bun!
Estimp, negocierile cu Ministerul Sănătății, al Finanțelor și al Muncii ajung, invariabil, la umeri ridicați și la priviri pe pereți: să vedem ce zice FMI-ul, noi nu ne băgăm, n-avem voie, arde al naibii, suntem sperioși, nu vă uitați la noi? Politicianul român nu negociază, el trage de timp. USL a învățat chestia asta de la PDL & Boc, PDL a învățat-o de la PSD & Năstase, aceștia moștenind-o de la aglomerația aiuritoare de la Palatul Victoria dintre 1996 și 2000, care și ei preluaseră sistemul de la PSDR și FSN.
Facem ce facem și tot la PCR ajungem. Și ei aveau damblaua asta – ce bani vreți, mă, pentru sănătate? Noi trebuie să apărăm Țara, că așa pronunțau ei Țara, cu majusculă, noi apărăm Țara, serviciile să trăiască, mă lași?
Diferențele dintre politicienii PCR și cei multipartinici din România sunt minore – activistul n-avea jacuzzi (nu de alta, dar habar n-avea ce-i aia) și nu ieșea peste hotare, pentru că, în rest, și într-un sistem și-n celălalt, cel mai important e să știi al cui client ești și câți clienți (politici) ai la rândul tău.
Și mai e o diferență. Despre PCR se spunea că înseamnă Pile, Cunoștințe, Relații, în timp ce USL este acronimul pentru Uite Sfârșitul Lumii – și asta nu mai e banc, e realitatea cu care dai piept chiar acum, când contorul de curent și pâinea pe care o mănânci se contabilizează, bănuț cu bănuț, în costume Armani și tancuri 4×4 care merg de colo-colo cu benzină cumpărată pe bani publici.
Să ne bucurăm! Poate că în loc de-o perfuzie o să-ți prescriu un microfon și-n loc de-o operație o să-ți recomand un desant cu mascați, la domiciliu. Fii fericit! Trăiești în cea mai sigură țară de pe Pământ.
Chiar așa… Oare o să ne bage pe gât, în spitale, și niște uniforme cu veste anti-glonț în loc de halate de unică folosință?
Poate ca se-nchide cercul si ajungem de unde-am plecat, bine paziti in interior.
Ajunge doar sa vezi ca in mare majoritate romanii sunt muti ca sa-ti dai seama ca ori le place cum traiesc, ori le e frica de mor.
Oricum ar fi, e trist! Curaj!
Ori suntem stat politienesc, ori nu mai suntem!@ Patrocle:
Curaj, curaj, dar exista un indicator de management sanitar, care poarta numele de “decese evitabile”. In 2008 in Ro acest indicator a fost de… 60. 000. Normal ca ne aflam pe unul dintre primele locuri in Europa la chestia asta.
Ma intreb, Patrocle, daca si un stat politienesc are interes sa acceada la asemenea valori “inalte”.
Ca sa nu existe echivoc, cele 60. 000 de decese evitabile sunt de gasit in Raportul Prezidential redactat in anul cu pricina. Valorile pot fi descoperite in primele 30 – 40 de pagini ale raportului.
Doar suntem in Romania, decat sa trateze bonlavii, astia prefera sa stie cine cu cine se fute..
adevarul e ca sanatatea a fost dintotdeauna mana in mana cu sriul, cu politita, in fine cu baietii astia… acolo unde doctorii nu razbesc, baietii pot veni oricand cu o “pastila” mantuitoare…
si trece tot!
se mai poate si altceva, mosule: de pilda, in loc de ambulanta, poti sa trimiti pacientii dintr-o parte in alta, sau chiar acasa (ptiu, doamne…), cu o masina neagra, cu geamuri fumurii, insotita de motociclisti si de baieti in gabardine…