Sosesc la noi în spital pacienţii români tranferaţi de la Podgorica. Îl examinăm pe primul dintre ei.
– Diagnostice?
– Confirmate.
– Rezolvare chirurgicală?
– OK!
Îl examinăm pe cel de-al doilea.
– Diagnostice?
– Confirmate.
– Rezolvare chirurgicală?
– OK!
Şi tot aşa, preţ de unsprezece pacienţi. Evaluaţi impecabil la Podgorica, cu diagnosticele de transfer scrise în latină, trataţi la milimetru, economic, direct la ţintă, fără exces de investigaţii şi fără figuri de stil – colegii din Muntenegru practică o medicină limpede, curată, asemănătoare unui text de Hemingway. Mai rar în zilele noastre…
Nu suport emoticoanele. Cu toate astea, pentru colegii din Muntenegru mi-aş imagina unul, căci cuvintele sunt de prisos.
Ei, bine, emoticonul cu pricina ar trebui să fie un personaj tăcut, serios, care-şi scoate pălăria în faţa lor.
Respect, stimaţi colegi!
îmi vine s-o iau pe mama s-o duc la ei, că la medlife mai au puțin și-o omoară cu zile.
te uiți, te rog frumos, pe mailul de yahoo? mulțam fain.