elefant prăvălit în omăt
împrăştie aburi
tresaltă
îl îngroapă ninsoarea
ochii-i se cască
nu zăreşte nimic
ştii bine că moare
uite-l că moare
e mort
din burtă o să-i plouă la vară pe dos
şi stelele-o să-i bâzâie-n ochi
soarele-o să-l despice în două
iar luna o să-l rupă-n bucăţi
(de mult îl pândea)
ştiind bine că-i mort
elefantul e mort
fii atent c-o să duhnească la vară
adulmecă-l bine de acum
uită de viscol
şi vezi-l de carne
vezi-l de pui
vezi-l de piei şi de păr
vezi dacă are pietre prin oase
ascultă ce vifor îi şuieră-n trompă
elefantul e mort
nu te grăbi
nu întreba
nu lăcrima
tu dă nămeţii deoparte
şi priveşte-l în ochi
priveşte-l în ochi
căci e mort
elefantul e mort
a murit
şi-o muri
(Prin conexiuni crancen imbarligate,
mi-a venit in cap Under-ul lui Eno.
Asa ni se-ncalcesc intrerupatoarele astora cu ADHD,
dai sa faci lumina pe scari si se-aprinde-n dormitor. 🙂 )
@ Anca:
bai, de cand n-am mai ascultat brian eno!
Asa-s eu, atenta cu batranii, ma seduc usor si iremediabil. =))
Elefantul sintem noi (pilitura lui Lem).
Ce moderare vorbiti acolo pentru un rind? Va comportati ca niste copii care se joaca cu tigaile mamei. Inteleg ca un blog este o forma ludica de refularea nerecunoasterii. Va luati prea in serios, totusi, in virtutea tiraniei de posesie. O parte din calitatea publica este distorsionata. Capriciu, orgoliu, abuz discretionar, arbitrar, masturbare.