Gustav (von) Aschenbach ia o barcă (gondolă…) de la San Marco la Lido.
Trece apa dar nu-i dă barcagiului nici un sfanţ.
Cu toate astea, Gustav moare. Numai că, între timp, apucă să se îndrăgostească de un june polonez.
De-aia nu i-a plătit tainul gondolierului? Şi, oare, tot din cauza lui Eros cel dionisiac şi indian ajunge Gustav să se prostească precum bătrânul roşcat pe care îl dispreţuise în timp ce venea la Veneţia?
“Trece apa dar nu-i dă barcagiului nici un sfanţ.
Cu toate astea, Gustav moare”
Gustav moare pentru ca, indiferent ce incearca sa zica politicile asa- zis corecte din ultima vreme, natura nu admite devieri. Poti sa plangi alaturi de Gustav, fiecare cu crucea lui, dar mataluta la Venetia sper ca platesti gondolierul.
mi-e cam frica de gondolieri! 🙂
si, absolutely right, cam prea multa politically correctness realmente imbecila de la o vreme incoace. imi aminteste de documentele PCR si de circularele Kominformului.
textul, insa, eheei, textul… daca ma gandesc bine, insa, e o varianta de lectura cea pe care o propui tu! thomas mann (tata a sase copii, altminteri) era extrem de framantat de orientarea sa sexuala – ma refer la cea ocultata. iar asta, sa tinem cont, se petrecea in germania expresionista dintre razboaie, foarte permisiva pe asemenea teme.
Prin ce punct de inflexiune am ajuns eu la A Postillion Struck by Lightning e clar. Ca nu-i tocmai normal, iar e clar. Dar nici lipsit de logica nu e. Sa nu subestimam activitatea strategic dezorganizata a creierului. =))
strategia e aia care mentine, stii tu… JE MAINTIENDRAI
Only coherent take on strategy:
Everyone has a plan until they get hit. (Mike Tyson)