Am auzit că există olimpiade internaţionale de “debate”, adică de dezbateri – dau această explicaţie pentru mai tinerii noştri cititori de după blocuri.
Corect, tată! Exerciţii de dicţie, de argumentaţie, de rotiri într-un picior, de topică, toate bune şi frumoase! Minunat, vreau să zic. Pe tema asta, acu’ v’o doo zile, în metrou, am stat cu ochii ţintă la o fată de v’o 20 de ani care se antrena pentru aşa ceva. Vreau să spun că parcurgea un curs tras la Xerox pe teme de dezbateri, învăţând cum să folosească tonul într-o dispută, cum să privească la interlocutor, ce gesturi trebuie să facă atunci când are de penetrat apărarea verbală a adversarului ş.a.m.d.
Chestia asta m-a cam mirat. Ce naiba ne facem dacă cineva ajunge să capete o retorică formidabilă, dar nu prea are idei de susţinut? Ce naiba ne facem dacă dezvoltăm o specie umană (repet: vorbim de olimpiade internaţionale de Debate, foarte bine cotate la admiterea în universităţile faimoase din UK, de pildă), ce ne facem, aşadar, dacă dezvoltăm o specie umană capabilă să argumenteze absolut orice, cu scopul exclusiv de a câştiga dezbaterea, regardless of the subject?
Adică, ce ne facem dacă apare a brave new world alcătuită din inşi în stare să convingă o lume întreagă de paradoxurile eleate, par igzamplu?
Nu ştiu de ce, dar treaba asta îmi aminteşte cam prea tare de mai recentele politici financiare, care privesc speculaţia în sine drept motor fundamental economic. L-am întrebat cândva pe un economist de marcă dacă impresia mea cum că pe piaţă ar fi bani mai mulţi decât în realitate (i.e. bani virtuali) este corectă, iar el mi-a spus că da, că aşa e şi că aşa trebuie să fie. Cică producţia nici nu mai are sens – totul e o chestie de speculaţie: inima economiei mondiale.
Acu’, io ştiu că sunt un cretin de ins născut într-o societate materialistă (although i’m a boy, ca s-o contrazic pe distinsa de Ciccone, un prototip de plastic production, din acela care caracterizează epoca noastră), ins căruia nu-i vine să creadă că banii pot să fie doar aşa, o masă volatilă, capabilă să dispară sau să se umfle la un simplu pocnet de degete într-un WC de pe Wall Street, să zicem. Probabil că din cauza acestei geneze perverse pe care mi-o asum, siguranţa economistului de marcă n-a reuşit să mă convingă şi nici nu l-am mai sunat după ce a venit criza peste noi, neavând cum, de altfel, pentru că insul a ajuns la bulău chiar pentru speculaţii financiare cu iz politic.
Deci: bani fără expresie materială şi dezbateri autosuficiente, de dragul dezbaterilor, fără un obligatoriu fundament ideatic.
Ajuns în acest punct, mă întreb: oare pe ce loc o fi ieşit Churchill la olimpiada din 1919, sau Hitler în 1923, sau Meg Thatcher, sau Bejamin Disraeli, sau Napoleon, sau Alexander the Great, sau Pericle, sau Locke, sau Galilei, sau da Vinci, ba chiar şi amicul Baracă, cel care cu o retorică magnifică şi cu o imagine sculptural-tolerantă ne arată cum până şi USA poate fi trimisă la subsol?
domn’ doctor da acu pă bune zău aşa, la ce dreacu ne trebuie dom’ne concursuri dăştea dă debate; ca să ajung ca mutu, ca fane de la bărbuleşti sau ca domnu vântu nu îmi trebe dom’le debate; muncă dă pomană pă cinstea mea…
în altă ordine de idei, dar piarul din ziua de azi ce face?! nu ambalează în poleială şi promovează fără să-l intereseze ce-i în cutie?!
si churchill, si thacher si obama, si cam toti insirati de tine au studiat retorica in scoala. au facut , adicatelea, carte adevarata. nu prea poti sustine o argumentatie fara argumente, nu prea poti avea dezbateri lipsite de continut. chiar nu poti. pe de alta parte, degeaba ai dumneata dreptate cand te bati pentru medici, daca nu stii sa sustii ce spui. verbul pe hartie e una, si in piata publica e alta. e adevarat ca exista si oratori innascuti, dar ei sunt rari si pot fi batuti de unul invatat si versat in retorica. exercitiul argumentatiei pe orice tema e extrem de util, nu numai pentru dezmortirea mintii, ci si in viata cotidiana, cand e bine sa anticipezi posibilele obstacole sau contra-argumentele adversarului.
nu ai dreptate. concursul de dezbateri e ca un joc de sah, in care piesele sunt vorbe.
nu retorica e problema – fireste ca trebuie studiata. problema e ce anume ambalezi cu ea. rezultatul e vizibil cu ochiul liber. exemplul pe care l-a dat mosu cu piarul e elocvent, ca sa zic asa.
crezi ca studiaza gramatica lui quintilian la cursurile de debate, de pilda? ceea ce se intampla actualmente mi se pare o deplasare a centrului de greutate dinspre fond spre forma.
ceea ce spui in postare apropo de speculatie e perfect adevarat. de aici si caderea asta generala in prapastia crizei. ani si ani de economie speculativa in defavoarea economiei “transpirative”.
Haha, ce de mai coincidente! Pai anul asta s-a inscris si Mihu al meu la debate. Anul trecut ii prezentasem problema dar a dat Skip. Anul asta au fost si niste argumente “brunete” la mijloc, daca ma-ntelegeti. Shi-n plus argumente beton de la un coleg de clasa care a avut, vara asta (pe chestia ca a castigat nush ce concurs dedebate), o tabara sponsorizata pan afara, pa undeva (dap, tre sa rekunosck spashit, am un copchil foarte pragmatic, pe principiul “da’ mie ce-mi iese la afacerea asta?”, generally speaking).
Culmea e ca maine ma duc la “sedinta cu parintii” la liceul unde fac orele de training.
Sambata trecuta a venit extraordinar de incantat de la primele ore de. Asa de incantat ca a zis ca o fo fraer ca nu s-o dus de anu trecut, cand il persuadasem io, si si-a sfatuit sora ca sa nu faca-ca el (ci adicalea ca sa ma asculte si sa sa duca dintr-a noua) 🙂
Batrane, imi pare rau, da’ eu sunt de partea lor de tura asta, sunt traumatizata si am dreptul sa gandesc politically incorrect. =)) Nici nu-ti dai seama ce dezbateri de genul ala desfasor eu cu mine insami in incercarea de a da o utilitate inutilitatii!
Nimic nou sub soare, domnule Corn. Oare sofiştii făceau altceva decît să se pregătească pentru susţinerea oricărui punct de vedere, de s-a scandalizat alde Socrate? Arta persuasiunii mulţimilor înseamnă cultivarea mijloacelor, nu a principiilor. Şi, da, s-a adaptat noilor tehnologii de comunicare în masă, aşa cum capitalismul s-a adaptat noilor mijloace de producţie… Nu va fi altfel, cîtă vreme deciziile sînt luate de adunări influenţabile, fie că e vorba despre jurii, mase electorale sau adunări ale acţionarilor. Principiile, valorile, ideile – astea ar cam fi obiectul muncii intelectualilor publici 🙂
io n-as fi asa de convinsa ca va prinde asa ceva la noi. 95 % din cetatenii pe care ii cunosc nu-s in stare sa argumenteze ceva. si nu-s toti ingineri, vorba dujmanilor mei.
habar n-au. emit o parere si gata. axioma, nu altceva. se ridica tonul, daca intrebi ceva …si daca insisti apare in conversatie traditionala “du-te’n bip….ca ejti nasoala” si s-a gatat cu debate-ul.
ar fi amuzant sa asistam la un concurs national de debate. cu teme care ne fac pe noi sa ne zvarcolim zilele astea. sa-i vedem pe cetateni si cetatene cum argumenteaza.
prinde, pentru ca suplineste o lipsa a educatiei scolare. nu se face retorica in scolile noastre, asta e una, dar nici nu se face scoala cum trebuie, adica elevii nu-s invatati sa-si argumenteze parerile, nu se discuta teoriile avansate la ora, doar se memoreaza si reproduc, etc. scoala romaneasca e facuta sa creeze o masa amorfa de votanti tembeli. cand inveti arta persuasiunii, o recunosti, iti poti da seama ca esti jucat in vorbe. de-aia, doctore, nu ai dreptate. debate-ul asta e o chestie buna. pacat ca e doar sporadica practicarea artei dezbaterii, si nu se invata serios la scoala. dar, de, iluminatii care fusera la noi, nu ne vor destepti si instruiti.
crad ca a fost incantat, madelin. e atragator sa te … “certi” cu reguli!
asta spuneam, oceania – multe forme fara fond
adica cum (sic!), utilitate inutilitatii, anca?
cristian, ca e de stanga, ca e de dreapta, forma fara fond tot cam aia e
pai, inah, concurs national de debate vezi zi de zi! bine ar fi daca la olimpiadele de debate ar fi un nivel net mai inalt.
@ anonymus – domne, io chiar am prins dezbateri la scoala, pe vremuri. problema mea cea mare este ca transformand retorica in competitie (ca de-aia e olimpiada) subordonezi fondul elementelor de forma.
Ai dreptate, verticalule, e imposibil. =))
Organizarea de excursii intraabdominale cu portile larg deschise for the fun of it e o inutilitate fara speranta devenirii!
deocamdata, e concurs de debate cu amatori – ceva gen cantarea romaniei, dansez pentru tine, big brother, nora pentru mama, megastar. noi nu iesim din tiparul asta. seriozitatea si profesionalismul ne sperie cumplit.
p.s. mi-am adus aminte de eternul argument dambovitean: “c-asa vrea mushkii mei”.
Impricinatule, cred ca aci gresesti. La varsta lor nu regulile sunt atragatoare, dimpotriva. Mai degraba ii atrage componenta ludica a taraseniei.
Au inceput cu lucruri simple (intr-un balon cu aer sunt Maica Tereza, Leonardo da Vinci, Base, si altii, pe cine nu aruncam primul si de ce?), vor ajunge la chestii din ce in ce mai complexe.
Din ce ne-au spus trainerii la “sedinta cu parintii”, principiul de baza pe care trebuie sa si-l insuseasca este capacitatea de a-si asculta pana la capat interlocutorii precum si respectul pentru interlocutori de pareri diferite. Si mai e un castig. Pentru temele pe care le au de pregatit pentru orele viitoare tre’ sa studieze, sa consulte surse diverse de informatii (carti included), iar asta e un castig no matter what.
Exista, e drept, riscul unei infatuari induse de confortul (psihic) obtinut prin invatarea unor reguli clare de discurs si dezbatare (ma refer la ascendentul unui debater fata de un nondebater), insa eu am incredere in bunul simt al copiiilor nostri.
Anonimul are dreptate, se suplineste o lipsa a scolii. Fi’miu mi-a spus, dupa doo reprize de training, ca daca orele de la scoala ar fi la fel de interesante ca orele de debate (unde invata si reguli pragmatice de oratorie, de ex ce sa faca cu mainile) ar fi super.
Si de ce nu concursuri? Nu se practicau si pan Roma? Probabil competitia este cea mai buna forma de a motiva copchiii. Or oamenii, in general.
daca se lasa cu citit, atunci sa fie!
problema e sa nu se concentreze pe win at all costs, no matter what! da bine din maini si abureste-l p-alalant chiar daca stie. mie de asta mi-e frica.
Debate romanesc!
Ce scoala…, ce reguli…, ce schisme…, daca vor ei sa-nvete ce-i aia debate si cum se face…, nu tre\’ decat sa se uite-n parlament sau la emisiunile de la A3 sau Realitatea atunci cand sunt invitati din partidele de la guvernare si din opozitie! Sa vezi acolo debate! Cum nu-i convine parerea, cum nu-i convine ce spune oponentul, de e mai tare la debate ca el/ea… Jap! Ii da cu continutul paharului in fata! Poate sa-l mai si palmuiasca, poate sa-l si ocarasca, ma rog… ce-i trece prin cap!
Dragă Împricinatule,
Pe de o parte, acei oameni antrenaţi să demonstreze convingător cam orice există deja de multişor. Ei se cheamă avocaţi. Mai precis, oratoria a fost dezvoltată în antichitate, într-o colonie grecească numită Siracuza, special pentru a servi la cîştigarea în instanţă a litigiilor şi a fost dezvoltată de nişte domni care au folosit-o ca să-şi cîştige traiul cu… vorbe goale.
Pe de altă parte, de pe la 1988, de cînd s-a dat drumul speculaţiilor financiare internaţionale în format electronic, banii virtuali au ajuns să reprezinte 90% din totalul banilor de pe planetă. Cu alte cuvinte, dacă mîine ar veni un puls electromagnetic serios care să radă toate computerele de pe lume, economia mondială s-ar resimţi la modul serios.
Dar, acolo unde vezi un pericol în pregătirea tineretului pentru dezbateri, eu, unul, văd o speranţă pentru civilizaţie. Vom trece, poate la nivelul următoarei generaţii, de la discuţii gen: “Faceţi asta pentru că eu sînt şeful şi altfel vă ia mama dracului,” la discuţii gen: “Faceţi asta pentru că tocmai v-am prezentat un set de argumente convingătoare.” Şi, cu puţin noroc, unii oameni de pe la noi vor înceta să mai vadă în orice contra-argument dintr-o dezbatere raţională un afront personal şi un motiv pentru o criză de nervi. Poate că, după suficiente cursuri despre dezbaterile civilizate, mai multă lume va afla că nu întotdeauna cine strigă mai tare are obligatoriu dreptate.
E şi asta o rază de speranţă…
@Cristi Popa
He,he,he, chestia cu aruncatul continutului paharului in fata s-a petrecut la b1 unde, nu-i asa, e “cel mai tare talk show din media romaneasca” ca sa-l citez pe moderator.
Domne, argumentul cel mai tare, cel putin pe internet, intr-o dezbatere e “taci ca esti prost” si problama asta a fost dezbatuta pe mai multe bloguri.
ah, m-ati facut cu… argumentele voastre! 🙂
dar, o sa persist, precum ivan cu fluierul: debate sa fie, dar nu mi-as dori un debate al formelor fara fond. in masura in care dezbaterea (hai sa-i zic pe romaneste) nu devine un scop in sine, dupa cum se petrece in ultimul timp cu prea multe principii corecte al caros sens este deturnat, mi se pare ok.
nu mi-e frica decat de acei tehnicieni ai dezbaterilor care pot sa apara daca aceste cursuri/olimpiade nu sunt dirijate dupa modelul… siracuzan, sa zicem.
asa. vad ca nu s-a pronuntat un cuvant-cheie care mie unuia imi pare fundamental in context: morala.
putem sa speram intr-un debate corect in absenta moralei, anonymus?
@Viorica
…dupa care urmeaza (sau se incheie) invariabil cu: Ba tu! sau Ba pe-a matii!, in functie de interlocutor si de capacitatea ‘telectuala a acestuia! 🙂
@impricinatul
MORALA Debate-ului romansesc! Te conving ca-i bine sa-ti pui banii-ntr-o schema piramidala! Iti prezint tot felul de scheme si grafice unde-ti prinzi urechile neintelegand decat ce vreau IO! Ce! Iti bag IO mana-n buzunar? Poa’ sa ma acuze cineva de furt? Uite-asa au facut unii avere pe spinarea marei mase a populatiei. Ei au dormit linistit, FNI a “vegheat” la evaporarea banilor acestora!
Ee, păi această brave new world există deja de o bucată de vreme, trăim în mijlocul ei.
nu exista legatura intre morala si debate. un duel de argumente nu presupune nicio regula alta decat a dialogului. tu nu poti vorbi decat cu oamenii morali? sau nu taman p-aia imorali vrei sa-i combati? dezbaterea nu poate pleca de la impartasirea acelorasi idei. nu e nevoie nici macar de comuniune de valori. vorbim de mere si scaune daca alaturam sau comparam dezbaterea cu morala. stai tu in fata unei mama omida si dovedeste-i cu argumente pe care sa le inteleaga ea ca scosul bolii cu mercur e o practica nociva. dezbate cu ea terapiile, si convinge-o sa se lase de ale ei. asta e arta dezbaterii. asta ar trebui sa invete copiii astia, sa-si adapteze discursul la interlocutor si sa-l combata eficient. fie ca interlocutorul e basescu, socrate, copilul minune , liiceanu sau palade. dar pentru asta trebuie mai intai sa demonteze comunicarea, sa o inteleaga, sa invete sa decodeze corect si sa codifice eficient in functie de scop. ce are a face morala aici? asta trebuie sa o invete in alta parte, astfel incat scopul lor sa fie cel drept intotdeauna.
morala are a face ca fiind sistemul de referinta absolut necesar cand ma apuc de o dezbatere. altfel, pot sa ajung sa argumentez absolut orice, si, aici e dezacordul meu cu “olimpiada” de debate – dezvolt spiritul competitiv in a sustine orice, indiferent de substrat.
nu debate-ul, sau retorica, sunt cele care ma deranjeaza, ci spiritul de competitie asociat cu ele. astfel, pot sa consider ca este foarte ok (sic!) sa dezvolt un bun comunicator/argumentator, indiferent de ce va ajunge el sa sustina.
Doctore…,
apropos de Debate-ul de mai sus!
http://www.petreanu.ro/2010/10/cine-i-gata-pentru-evolutie/
Tocmai ce s-a pornit un Debate:
“Carte in format digital vs Carte in format electronic”
🙂
da, dezvolt capacitatea de a sustine orice, ca sa invat sa anticipez ce argumente ar putea folosi adversarul, si invat sa-i manuiesc armele, pentru ca cea mai desavarsita victorie e cand iti infrangi adversarul cu armele lui. e o chestiune de tehnica si un exercitiu necesar al mintii. morala intervine in dezbaterea din viata reala, nu in perioada antrenarii, cand ea e prezenta doar atunci cand joc propriul rol. numai ca e absolut necesar sa-l joc si pe al adversarului, atunci cand invat. e ca intr-ul duel.
Asta-mi aminteste de Jocul lui Ender…
Un frate si o sora, de-abia scolari, dar musculosi intr-ale retoricii, la adapostul internetului si al pseudonimelor, argumenteaza pro si contra razboiului cu Rusia.
Una peste alta, e bine sa le creem aceste deprinderi.
@ anonim, mi se pare ca ai dreptate, ce-are morala a face ?
Cred ca educatia trebuie sa-i ajute sa nu argumenteze in favoarea … distrugerii mediului, sa zicem. Sau in favoarea fumatului, sau a alcoolului.
Daca, adulti fiind, intra intr-o polemica privind intreruperea de sarcina, cine stabileste si in ce mod ce e moral si ce e imoral in aceasta chestiune ?!
mioara, ultima intrebare mi se pare a fi cheia problemei, asa cum mi-o pun eu. chiar nu stiu cine stabileste ce anume e moral in ce priveste intreruperile de sarcina, dar cum ar fi ca un om antrenat sa sustina absolut orice sa ia parte la un asemenea debate si sa-si foloseasca tehnica dobandita la olimpiade pentru a induce un comportament social despre care nu stim daca e bine in ce directie o ia.
maaama, ce fraza am scos… 🙂
eu am spus altceva. dar, oricum, s-a lungit prea mult discutia. ideea era ca nu facem doar debate cu ei, educatia inseamna mult mai mult, si morala isi are locul ei important. eu ziceam doar ca la sport nu-i cer sa se gandeasca la aliteratie. sau la morala. sportul e pentru altceva. si dezbaterea face parte din sport. al mintii. motivul pentru care trebuie sa invat tanarul sa poata sustine orice, e tocmai ca sa poata combate un hitler cu mai mult talent si pricepere decat acesta. si pentru asta trebuie sa fie capabil sa-i anticipeze argumentele. cum invata asta? pai tocmai incercand intai sa-i sustina cauza lui, in duel cu un alt coleg, care va sustine cauza ” dreapta”.
anonymus, mai bine ne intalnim linistit, undeva, sa discutam in pace, si nu numai despre debate… 🙂
poate la un curs de comunicare medic-pacient.(emoticon cu smile) sunt onorata de invitatie, dar cand am propus o astfel de “dezbatere” dupa scrisoarea memorabila…never mind. let’s drop it. ” in pace” e o utopie pe taramurile noastre. asa cum e orice act de normalitate in afara propriei familii si a cercului restrans de prieteni.
N-am apucat sa raspund pana acum. Dadeam doar un exemplu. Cine stabileste ce e moral si ce nu in ORICE privinta ?!
Da, ma gandesc, periculsi oamenii capabili sa sustina orice, cu argumente solide si tehnici cizelate, insa tre’ sa punem baza pe caracterul lor.
…Io nu’nțeleg de unde și până unde marota asta a d-tale cu “fondul”.
Adică… de unde și până unde fondul e mai important?
(încălzindu-se): … Păi, d-ta nu vezi în ce lume trăim?
Ce-i aia “fond”, dom’ne? De unde le scoateți nene?
(deja nervos): ‘mniezăii lui dă fond… că murim cu iel dă gât!
(cu dispreț): Citim cărți… daaa_sigur… ne ajută dă nu mai știm de noi! Ce-am făcut dom’le, de doușunu’ de ani încoace? Am tot citit? Ala-bala-portocala?
Am intrat în comunitatea aia europeană… așa, și?
(cu necaz): Nu se prinde cartea de noi, dom’le! Măcar să ne prefacem… tot ar fi ceva… un pospai acolo, un gablonț ‘telectual… și tot e ceva…
(convins): Neam prost, ce vrei… Nici măcar la sapă și târnăcop nu știm să dăm ca lumea… și d-ta predici că s-avem cunoștiințe temeinice… să nu dezbatem brambura…
Parol? La ce ne-ar folosi… să avem toți doxă ca d-ta? S-ar duce dreaq’ tot sistemu’…
(apucând autorul de rever): Dom’le… eu zic să lași copiii să se distreze și ei, că d-aia e copii.
Vrei d-ta să bage de seamă pă ce lume trăim? De ce să-i amârâști de p-acuma? D-tale îți convine… te-ai distrat la tinerețe… acu’ te ții de romane foileton și în pauze, te plângi de tineretu’ dă azi… și înjuri guvernu’… Da-da, nu fă pe miratu, las’că știu io… te-aud prin peretele de la baie în fiecare seară.
(uitându-se la ceas): Hai că te las, am o ședință la minister… te fac o tablă diseară? Mai faci și d-ta nițel sport, nu mai stai cu nasu’n interneață, că d-aia ți-a crescut dioptriile…
🙂
Am trimis “comntariul”, lol.
nici un ocmentariu deocamdata 🙂
ce doxa, dom’ne, ce doxa?
daca mai a-vea-m doxa scriam pa bloage?!
🙂 …
si daca eram destept, cred ca puteam sa postez macar un amarat de comnentaryu pe blogul domniei-tale.
da’ akismetu’, hot marsav…
Dom’le… lasă d-ta gloabe d-alea anti ‘telectuale… 🙂
Ce e nevoie acuma… e opinia d-tale în cestiuni de formă… de dezbatere!
http://dulce-mahala.tapirul.net/2010/12/14/identitatea-guest-post/
:))
Peseu: episodul 0.7 mi s-a părut ilustrativ apropo de treaba cu fondul și forma… și citind eu acolo… am ajuns să comntez aici, precum ai văzut. E treabă serioasă să fii scriitor… că nu știi niciodată ce reacții stârnești în cititori.
🙂
doamne, filoxera a ajuns si aici
@mulliganoglu: Păi… ia bidineaua… dă-ți cu var… cam pân’la brâu, așa… ca să scapi.
🙂
maitre blegoo, por favor…
am incercat sa urmaresc discutiile cu pricina, da’ mie mi-e greu si cu filozofia scrisa coerent – am un job care imi concentreaza inteligenta intre degete si coate, asa ca…. pe de alta parte, erau asa de multe threaduri si threadulete pe acolo, incat eu unul am pierdut sirul iute-iute.
ma lasa creierii repede la d-astea.
Împricinatule… problema ta e că tu insiști să găsești un sens, un scop, ceva care să facă sens… ceva logic, cu alte cuvinte.
Ori… asta ar fi ceva absurd.
Participarea e ce contează!
Fix cum ziceai tu în postul la care comentăm, nu?
🙂
In varianta comprimata, aia ar suna asa:
Ceva logic e ceva absurd.
Asta e patriotism deja! =))
Anca spune bine!
Filozofic vorbind… mioritic gândind… și carpato-danubian acționând!
🙂
bah, dragi tovarasi si nasi floreo, a cazut Haralambina cu pomu’ de iarna, ca s-a urcat pe blat in el, si voi tot cu forma si fondu’… 🙂
Inca un tata denaturat, care nu reactioneaza decat la zgomote puternice. =))
Bun, de cazut a cazut, da’ cate bloguri a spart? Am vrut sa scriu globuri si uite ce-a iesit…
a spart un Mos Craciun doar. un Mos care nu-mi placea si pe care ea a vrut sa-l urce pe blat in pom. globurile, paradoxal, au rezistat in cadere…
Deci… da.
Altu’ care zice ca tine, împricinatule:
“…More disturbing than any of the issues of our time are the many people who debate those issues as contests in talking points, rather than as attempts to get at the truth. Too many people debate as if the point is to show who is smarter, rather than which conclusion is correct…”
http://townhall.com/columnists/ThomasSowell/2010/12/21/reflections_on_the_passing_scene/page/full/
Intr-adevar paradoxal. Am incercat sa iau legatura cu tine, sa vorbim de colegul Badila, dar n-am avut succes.