împricinatul de Corn – adică eu însumi

Nu ştiu de unde mi se trage frica asta de urşi! Habar n-am cine mi-a băgat-o în oase şi când. Îmi amintesc însă că, fiind foarte mic (probabil că aveam opt, cel mult nouă ani), am văzut într-un Pif o ilustrată alb-negru în care un ţăran medieval, dacă-mi e permis, aţintea un arc mărişor, cu o săgeată lucitoare, către un urs ridicat pe labele din spate, care căscase un bot năprasnic. Ţin minte că m-am întrebat atunci: ce naiba o să facă ţăranul ăla cu arcul lui cu tot când s-o repezi fiara aia peste el?

Era un articol despre la Jacquerie, în care ni se explica în ce fel ajunseseră ţăranii francezi… citeşte mai departe

Tags: de pe la noi, româneşte vorbind

Off, Turambare… Dă de ştire muntaţilor! Anunţă-i pe toţi! Spune-le că a mai plecat unul de-al nostru…

Semna cu pseudonimul Morcat. Călătorea. Urca pe munte. Iar de scris, scria aici.  De cele mai multe ori punea pe blog poze din călătoriile sale.

Ne-a anunţat că pleacă aici.  A ajuns, după cum a promis, în Micul Tibet. O să mai ajungă vreodată, după cum îşi dorea, în Rajahstan şi în Pundjab?

Pe 22 august, Malko îmi scria într-un comment că Morcat a dispărut – ironic, sau poate jungian (că tot vorbeam mai deunăzi de sincronicitate), commentul lui Malko a apărut chiar pe postul dedicat Muntelui Munţilor… Iar acum am primit confirmarea… citeşte mai departe

Tags: da

Greaţă urbană.

Am chef de munte.

Să merg la Kogaion.

Să mă bântuie ceilalţi.

Să scârţâie zăpada.

Să… citeşte mai departe

Tags: da

“Nu ma pot abtine!!! Iti atrag terifiat atentia asupra unei sincronicitati jungiene absolut inspaimantatoare: tragedia (de la Maternitatea Giuleşti – nota împricinatului) s-a petrecut fix in ziua in care sistemul medical si-a privit primul fluturas de salariu drastic si samavolnic diminuat… à bon entendeur, salut!”

Am extras citatul de mai sus din comentariul Pacientului Mofluz… Nu, nu făcusem conexiunea cu pricina.  Nici acum, după ce am scris despre ea, nu-mi vine să mă gândesc mai departe - semnalarea acestei coincidenţe m-a cutremurat, mai ales în contextul în care primul lucru care mi-a venit în minte după cele petrecute la Maternitatea Giuleşti a fost sintagma :  uciderea pruncilor!… citeşte mai departe

Tags: distopia, offf

Mai acu’ o săptămână am avut treabă pe la postul TV X., tocma’ la celălalt capăt al oraşului. Voi mă ştiţi pă mine: nu mai merg cu maşina pân Bucale, neam! Pă dă altă parte, până la postul TV X., n-aveam cum să iau metroul – şi aşa se face că am ajuns să mă urc în autobuzul 335, autobuzul tinereţilor mele, autobuzul anilor mei de liceu, autobuzul chiulurilor mele subtile, linia 335 despre care, iată, abia acu’ am realizat cât de longevivă este.

Ah, persistenţa liniilor de autobuz din Bucureşti! Au, şi ele, remanenţa lor, trasează şi ele o istorie minimalistă, lasă urme, ne arată ce mai subzistă din interesul… citeşte mai departe

Tags: ai nostri ca brazii!, de pe la noi

Suntem aici de două mii de ani/ Umblând de-a surda prin Balcani…

Chestia asta am auzit-o în 1980, de la un coleg care acum predă neurologia în UK. Zicătoarea cu pricina era un răspuns adresat protocronismului românesc, o chestie trendy pe vremea aceea, mai ales prin brănduirea obsesivă a lui Burebista, creatorul primului stat… primului stat… cum îi zicea?… aah, da: primul stat centralizat de pe meleagurile carpato-danubiano-pontice.

Dacia lu’ Burebista

Burebista ăsta, ştiţi bine, a fost un tip cam nervos. Mda, era cam bătăuş şi n-avea şi el pe nimeni să-l bage în programe de anger management.. Sărea la cafteală mai tot timpul, chestie care i-a adus în timp… citeşte mai departe

Tags: asta-i situatia