Oct
31
2008
(articolul scurt)
Prin 1995 am fost invitat să public un text – oh, da! – în Dilema. Fiind eu un tip mult prea dezorganizat şi inconstant, mărturisesc că prin acei ani eram bântuit de o teorie politică teribil de atrăgătoare prin utopia anarhismului ei autoreglant: libertarianismul. Despre libertarianism n-o să vă spun acum altceva decât că este acea societate mirabilă în care nu funcţionează decât două interdicţii: nu fura şi nu ucide – în rest, toate funcţionalităţile devin plauzibile prin autoreglare. În context, libertarianismul atrage prin propunerea oarecum perversă de a dilua statul până la dispariţie, administraţiile de orice fel (primării, guverne, prefecturi) nefiind altceva decât un sac fără fund
Tags: anarhia kult
Oct
29
2008
8.
Dimineaţa era răcoroasă. Soarele nu răsărise încă. Dan se uită după carafa cea pântecoasă – nici strop de apă în ea. Se gândi să se ducă la fântână, dar Lali, tătăroaica, îl ghici, ca de obicei, şi se dădu jos din pat înaintea lui.
- Un’ te duci? – o întrebă în şoaptă. Dacă te vede cineva?
Femeia zâmbi şi, trăgând pe ea doar halatul lui, ieşi din cameră, plutitoare precum o nălucă. Se strecură hoţeşte pe lângă bolta de viţă. Lui Dan îi trecu prin minte, ca şi lui Filip cu o zi înainte, un gând
Tags: foileton mainstream
Oct
27
2008
Io fac pipi din cinci în cinci minute, nevas’mea horcăie, Haralambina chirăie dă febră, ţeava de apă rece s-a spart pă stradă, un bou a pus manele la maximum, pe bulevard se înghesuie miliarde de maşini în leasing, semafoarele s-au blocat deşi nu plouă, metroul rulează cu noduri, femei care nu ştiu să meargă pe tocuri poartă pantofi cu toc, ăştia fac reclamă la dacia sandero în care o să ningă la iarnă, pe trotuar am dat nas în nas c’un prost care umbla după muşte şi nu era tăriceanu, câţiva tembeli o să se voteze între ei şi-acu’ fac campanie electorală, jurnalişti imbecili ridică sprânceana pă sticlă, dacă-n românia o să se nască negri o să iasă toţi albinoşi, pute-n tot cartieru-a protan, ultima rudă cu muşchi a lu’ Patrocle e rector la
Tags: offf
Oct
25
2008
7.
- Cinci grade babord, ordonă fiul Fevroniei pe când vedeta trecea pe sub podul mobil de la intrarea în portul Mangalia.
- Cinci grade babord, confirmă timonierul.
- Maşina uşor înainte!
Driiiiing!
Luţă privea la girocompas din spatele timonierului. Nu avea ce să caute acolo, în sala de comandă, numai că, în seara aceasta trebuia să se bage pe sub nasul locotenentului: se făcuseră trei luni de când nu mai dăduse pe acasă.
- Fir-ar al dracului de pilon!
Tags: foileton mainstream
Oct
24
2008
6.
- Şi nu care cumva să pleci mai târziu de 2.00 noaptea, zise fiul Fevroniei. Ţii 135 de grade, cât mai aproape de 135 de grade, cam o oră; după aia, o iei paralel cu ţărmul, adică pui la 180 de grade şi-i dai drumul la motor, ’nţeles? Dacă ai putea să porneşti pe la miezul nopţii, ar fi şi mai bine, că atunci se schimbă garda, iar plantonul 2, de obicei, doarme… Ai înţeles, da?
- Am înţeles, să trăiţi, se amuză Andrei.
- Ei, atunci hai noroc şi doamne-ajută, încheie Marcel şi ieşi de-a buşilea
Tags: foileton mainstream
Oct
23
2008
5.
Mama lui Luţă duse mâna la ochi şi icni în plâns. Rata ieşea din pădurea de la marginea satului, stârnind un nor de praf. Dacă apăruse rata, sigur era trecut de patru după-amiaza.
Dacă rata ar fi întârziat încă puţin, oare Nina ar mai fi avut acele ciudate premoniţii, peste un an şi jumătate, la Vama Veche? Şi: dacă Nina n-ar mai fi avut acele premoniţii, oare lucrurile s-ar fi întâmplat în acelaşi fel?
Aşadar, rata ieşea de pe drumul de pământ ce străbătea pieziş codrul Teleormanului – Deliormanul cel bătrân, fostă pădure nebună în care se
Tags: foileton mainstream
Oct
22
2008
Mai sus e linkul de la Alex Petria. Citiţi şi vedeţi despre ce e vorba. Mi se pare o idee excelentă. Dacă am reuşi, cumva, ca şi în data de 30 November să ieşim pe afară, la o plimbărică - da’ să fim mulţi, băh – şi cu toate că vom fi mulţi afară, să NU votăm mai nimic, ar fi, iarăşi, excelent.
Oct
21
2008
(scuze, e un fragment cam lung…)
4.
- Hai să pregătim masa! Repede, repede, repede! – se ridică deodată Andrei de pe scaun. Hai, hai, hai, băgaţi cărbuni! – îi îndemnă, râzând, pe Nina şi pe Filip, în timp ce se repezea în grădină. Tată, zi-i lu’ Fevronia că vreau să facem o masă ca lumea.
- Hai că-i spun, zise domnul Vasilescu, luând-o agale spre bucătăria de vară.
Între timp, Andrei, Filip şi Nina se apucară de săpat o groapă la capătul rândurilor
Tags: foileton mainstream
Oct
19
2008
Mda. Imaginaţia e televiziunea omului deştept, ah, îşi zise Nina şi zâmbi de una singură.
În larg, la orizont, marea părea că urcă pe cer, discret, conform unei iluzii optice descrise pentru prima oară de Arhimede. Pe de altă parte, ierburile şi bălăriile care creşteau în spatele Ninei şi a lui Filip, pe faleză extrăgeau apa din pământ cu mult sârg. Prin urmare, marea, decantată, distilată şi suptă de săruri, era şi acolo, în spatele lor, căţărându-se prin rădăcinile subţiri şi urcând până în vârfurile ciulinilor cei mai înalţi, prelingându-se în fuioare, precum un hamac acvatic, pe sub cei doi posibil îndrăgostiţi.
Aşa. După
Tags: foileton mainstream
Oct
18
2008
3.
Era cam cald. Filip şi Nina ieşiră din curte, trecând pe lângă cabina din tablă verde a duşului ridicat de clujeni. Deodată, dintr-o grădină, ieşi în mare viteză o căruţă descleiată, huruind şi scârţâind – stând în picioare pe capră, slăbănog şi tuciuriu, fiul Fevroniei zâmbea cu toată gura şi împungea cu furie prefăcută în măgăruşul care trăgea căruţa.
- Hiii, boală! – răcni el când îi văzu pe cei doi şi lovi măgăruşul şi mai abitir.
- Ce-ai, mă, cu măgarul? – îi strigă Nina.
- I-al meu! – chiui
Tags: foileton mainstream
Oct
17
2008
Aflu mai deunăzi că a avut loc în Bucureşti, prin cartierul fost Gramont, într-o casă de modă veche de pe o stradă cu nume de anahoret/mitropolit, o întrunire a masonilor români – nota bene, era vorba de acei masoni care ţineau de Marele Orient. La respectiva întrunire au participat şi câţiva invitaţi din străinătate, personalităţi cu greutate ale Ordinului, cu alte cuvinte, nişte grade superioare în ierarhia masonică. De ce s-au întâlnit – nu e treaba noastră; treaba noastră este că la întrunire s-a consumat whisky (hmm, nu era mai potrivit whisky-ul pentru o întrunire a masonilor de Rit Scoţian?!?! – enfin…), s-a consumat whisky, aşadar, din… ah, din pahare de plastic!
Tags: offf
Oct
14
2008
Şi aşa se face că, a doua zi, pe la ora 11.00, Dan cobora din maşina 24 la Vama Veche, în faţa cantinei clujenilor. Satul era gol. „Sunt cu toţii la plajă,” îşi spuse Dan. „Şi eu, ca o brânză, în mă-sa…”
Oh, dar imediat după aceea nu se mai gândi la nimic: simţea, în sfârşit, ceea ce pândise şi aşteptase încă de la plecarea din Bucureşti – deîndată ce ajungeai la Vama Veche, aveai impresia că te apucă cineva de cap şi că-ţi vâră, pe nesimţite, vată în urechi. În rest, din sunete nu mai rămânea decât zumzăitul care se târa la rasul solului, venind vag, dinspre ţărm. Aşa era mereu pe la ora 11.00 a.m
Tags: foileton mainstream
Oct
13
2008
Una dintre cele mai bine plasate case din Bucureşti se află pe bulevardul Dorobanţi, imediat la dreapta Televiziunii Române – face parte dintre casele de la începutul secolului XX, cu influenţe Art Deco, pe care e pusă ştanţa antreprenorului Prager. Prin anii 90, lângă acea casă s-a ridicat un bloc din sticlă şi bare nichelate – sediul unei bănci anonime care nu va face parte, cred, din povestea asta.
În 1983 însă, casa cu pricina ocupa de una singură triunghiul cuprins între bulevard, strada Pangratti şi aleea care ducea la intrarea de protocol a Televiziunii Române. Pe vremea aceea, dacă intrai prin poarta joasă din fier forjat a casei, erai întâmpinat de un câine lup pe nume
Tags: foileton mainstream
Oct
11
2008
1. Introducere
Aşadar, am căzut cu liftul cel nou în timpul serviciului de gardă la marea bolniţă. Mda. Două etaje doar, dar până ce liftul s-a oprit în scrâşnete de fiare, cutremurându-se dân toate ţâţânile şi balamalele, m-au trecut toate apele. Aş putea să mă dau mare umanist şi să spun că primul lucru la care m-am gândit au fost pacienţii dân camera dă gardă – în realitate, mi-a fost o cumplită spaimă că o să dau colţul, unde mai pui că muream absolut lipsit
Tags: medicale
Oct
10
2008
Spaţiile largi m-au azvârlit mereu în transă. Spaţiile şi numai spaţiile, de parcă acum n-aş fi decât un nomad condamnat la urbanofobie. Harta pe care am reuşit s-o afişez după atâta vreme (ありがとう, Aprilsea!) în headerul blogului, hartă realizată de Andrei Egli, nu este decât una dintre porţile care m-au ajutat să ies… Unde?
Habar n-am.
Spaţiul care mă tot bântuie de la o vreme este, ciudat însă, Bucureştiul. Nu este Bucureştiul pe care îl vedeţi acum, oh, nu, ci Bucureştiul cel vechi.
Dacă mă gândesc la Casa Armatei, îmi vine în minte, imediat, Sărindarul, iar după Sărindar, gândurile mă duc la Mănăstirea Coconilor, ridicată de boierii Cocorăşti prin anii una mie patru sute nu-ştiu-cât… Dacă doreai
Oct
09
2008
Se spune că Templierii ar fi fost cei care au inventat creditele şi cecurile la purtător. Se spune că bursele au apărut în secolul XI, la Cairo, printr-un joint venture fulminant la care au luat parte negustorii evrei şi cei musulmani, temporar înfrăţiţi.
Dar… Prima cădere dramatică a cursului aurului a fost înregistrată în anul 106 post Christ, la Alexandria, în Egipt. În acel an, 165 de tone de aur prelevate din Dacia, după ultimul război daco-roman, au dus la prăbuşirea cursului aurului la Alexandria.
Cu alte cuvinte, atunci când romanii au ajuns în apropierea muntelui din imaginea de mai jos, munte descris impecabil de neclar de însuşi Strabon, a avut loc prima prăbuşire consemnată istoric a unui stock market.
Tags: de pe la noi
Oct
08
2008
Băh, am văzut că sunteţi cam cârcotaşi şi că ziceţi una-alta despre Societatea Naţională de Recuperatori „Tăriceanu et. verii, nepoţii, finii” – mă refer la guvernul României, bien sûr… Că au făcut predicţii greşite, că i-a luat gura pe dinainte, chestii d’astea…
Păi, nu vedeţi că le căutaţi nod în papură fără motiv? Cum naiba să păţim noi ceea ce au păţit americanii, englejii, francezii şi acum, absolut fulminant, islandezii, când nouă ne lipseşte mecanismul insolvabilităţii financiare? Băh, les amis – nouă ne lipseşte FISCUL, băh, cum o să fim noi
Tags: ai nostri ca brazii!
Oct
02
2008
George Enescu spunea că „nu are rost să împarţi muzica în muzică simfonică şi muzică uşoară, ci în muzică bună şi muzică proastă” – fapt reconfortant, în opinia mea.
Cu toate acestea, lumea (lumea criticii!) rămâne preocupată de împărţiri, subîmpărţiri, clasificări, design de tabele etc., de parcă specia domniilor lor ar fi lovită de o filoxeră taxonomică irepresibilă.
Cred că sunt vreo trei săptămâni de când am avut o discuţie cu Mike Hăulică la un
schimb de cărţi. Ne-am întâlnit noi pe strada Şelari
Tags: anarhia kult
