sebastian-corn on May 27 2008
Şi totuşi
Chiar dacă plec… nu mă pot abţine să nu vă întreb: voi nu aveţi impresia că muzica a cam murit în 1995? A mai dat ea dân picioruş, spasmodic, v’o doi, trei, patru ani, da’ după aia, cu ixcepţia lu’ două-trei trupe, s-a cam ales prafu’…
cu excepţia lu’ candyrat records, bien sur…
sebastian-corn on May 27 2008
Concediu
băh, io plec. v’o trei săptămâni. să fiţi cuminţi. baftă şi să ne citim sănătoşi!
sebastian-corn on May 26 2008
Potemkiniada – faza pă spital
Ei, dragii tatii, şi văd io acu’ v’o săptămână că se-apucară ăştia dă zugrăvit holu’ ăl mare dă la spital. Au băgat ei un galben marfă pă pereţi, au schimbat toate becurile şi neoanele – ce mai, arăta de-a dreptul curat, luminos şi proaspăt. Am făcut ceva remarci pă tema asta da’ nu mi-a zis nimeni ce şi cum.
După v’o două zile aflu că s-au cumpărat draperii noi – băăăăi, da’ ce dracu’ i-o fi apucat?
Bon. Ca ultimu’ prost aflu şi io, după încă v’o doo zile, că o să vină în vizită pă la noi tov. ministru Oigăn Nicolăescu – Pinocchio, pour les connaiseurs…
Mi-a ieşit informaţia dân minte până azi pă la ora prânzului când, stupoare: aparţinătorii (aparţinătorii sunt acea specie de oameni care
sebastian-corn on May 23 2008
Ordinu’ lu’ Vidal (sau Vidocq?)
Porunca a fost să dau una caldă. Prin urmare:
Azi am efectuat o călătorie cu fiică-mea. Ea stătea în maşină, adică într-un colac bine umflat în care mai pusese un idiot de căţel de pluş care latră de fiecare dată când îi tragi palme. Ne aflam la Lhassa, în Tibet, că acolo ajunsesem cu câteva zile în urmă. Am întrebat-o încotro s-o luăm şi ea a ales China – lucru de aşteptat, pentru că cealaltă variantă era Siberia şi pentru că, deşi nu are decât 3,5 ani, fiică-mea o fi simţind şi ea curentul care ne tot trage dinspre Tunguska şi Verhoiansk.
Am pornit spre China, aşadar, în clătinături teribile. Motorul maşinii eram eu, iar fiică-mea (ca şi mă-sa), mi-a arătat că ştie să fie foarte, foarte clară când doreşte ceva:
"Mai
sebastian-corn on May 21 2008
Odată şi odată, toţi vom fi pacienţi…
Am scris io odată un txt. despre un doctor şi-o Jozefină… Editorul meu de atunci, d-l profesor Dan Petrescu (confundat la vremea lui cu fotbalistu’ omonim dă nişte băieţi dă la gaze), mi-a argumentat de ce să scriu io cartea cu pricina : "Până la urmă, toţi vom fi pacienţi…"
Acum, după 11 ani de la discuţia cu pricina, întreb : vom fi pacienţi, corect, dar pacienţii cui?
O să mă străduiesc să fiu serios şi o să vă prezint nişte date brute. De la începutul anului ne-au plecat din secţie 5 asistente. Numărul total al asistentelor noastre era 15. Prin urmare, o pierdere de 33% din personal. Fiind în România, nu pun la socoteală că erau cele mai bune asistente din serviciu. Ele se află acum pe tărâmuri UE
sebastian-corn on May 20 2008
Activist 2008
E un tip cu muiana rotundă – a fost el slăbuţ, cândva, da’ acum l-a cam prins colesterolu’ dân urmă… Intră în birou/cabinet, se face că se uită pe la cărţi, reviste, obiecte; e în plin proces de aranjament al pieselor pe tabla de şah. E amuzant pen’ că-şi imaginează că împărtăşeşti cu el un sistem de referinţă comun.
Po urmă, ia şi el loc p’un scaun, dracului. Începe cu întrebări. Iscodeşte: cum naiba se face că împarţi acelaşi aer cu el? Cin’ te ţine în braţe? Cam ce relaţii ai?
Po urmă face prima mutare. Îţi cere un serviciu. Se miră că zici da fără multă vorbă, da’ aşa e el obicinuit – până şi laptele supt de la mă-sa a fost obţinut prin negocieri şi pile.
Po urmă îţi
sebastian-corn on May 20 2008
Graşi, eunuci şi secretomani
Mda. Vin alegerile şi io o să fiu plecat la mama dracu dîn ţărişoară. Ce trist sunt, da. La mine la spital vor să facă unii nişte mânării cu firele chirurgicale. Tot din cauză că vin alegerile astea. Cică campania (sic-sic!!!!) electorală manâncă la fonduri ceva dă speriat.
Am nişte colegi pă la spital. Să vezi ce feţe pătrunse de importanţa apropierii dă caşcaval. Fii dă securişti, îşi inventează relaţii de rudenie suplimentară cu serviciile – semn de atoatecunoaştere şi de acces la informaţia reală, care cică ar fi încă absconsă.
Nu-ţi vine să crezi, să-’nţepenesc! Mutre dîn alea serioase… Vorbe în doi peri… Las’ că ştiu io care-i treaba… Limbaj dă activişti, transplantat în 2008… Birouri, fiţăraie, planuri, strategii, încurajări – tot tacâmul din filmele cu comunişti care puneau
sebastian-corn on May 16 2008
Femeia ca garsonieră confort III
Azi dimineaţă, în metrou, am simţit în înghesuială cum o femeie era îmbrâncită zdravăn de tot. Absolut logic, m-am dat deoparte ca să-i fac loc să ajungă la o mult visată bară de susţinere.
Surpriză! Respectiva domnişoară m-a privit extrem de lung, oscilând între agresivitate şi plictiseală, cu aerul că "las’ că nu muşc eu din momeala asta", după care a luat-o târâş-grăpiş prin înghesuială, într-un loc şi mai aglomerat, refuzând o poziţionare echilibrată şi avantajoasă pentru orele 7.45, pe tronsonul Dristor – Piaţa Urinii.
Într-un post precedent, am adus vorba despre doamnele care ignoră cu desăvârşire gesturile de politeţe elementară venite din partea bărbaţilor rătăciţi printre noile reguli impuse de alergătura începutului de mileniu. Cea de azi, însă, a refuzat cu bună ştiinţă nu numai un gest politicos, ci şi
sebastian-corn on May 13 2008
Orange mă tutuieşte, dom’ preşedinte!
Dom’ preşedinte,
Mă gândesc să vă scriu dă când l-am văzut pă domnu’ ăla, redactor/scriitor sau patron, ce-o fi iel, domnu’ ăla Liceeanu cred că-i zice, care domn nu s-a lăsat azvârlit dă la balconu’ Parlamentului când cu chestia aia de-ai făcut-o matale când ai dat cu toată snaga în comunism cu c mic. Dom’ Liceeanu ăla e priceput însă – mi-au zis mie unii care ştie cum e cu pisiurile astea, că Liceeanu vinde cărţi la orbi pă nişte CD-uri şi că pune o singură carte d’aia audio, care nici măcar nu iera întreagă până mai deunăzi, pune o carte d’aia, aşadar, pă nu’ş’ câte CD-uri, deşi până şi io am vazut că pă un singur CD d’al meu încap v’o doişpe episoade comprimate dîn serialu’ Lost, cu
sebastian-corn on May 12 2008
face 2 face
Acum o săptămână, COŞ a găzduit o întrunire SF fastuoasă: timişorenii au lansat o colecţie de profil. Deşi n-am fost acolo, m-am ales şi eu cu o carte, pentru că după numai o zi, s-au întâlnit şi Marţienii la sediul Fundaţiei România de Mâine, iar Cristian Teodorescu, lansat la COŞ, a apărut cu un braţ de cărţi. Vineri seara, la orele 19.00, altă întâlnire, la restaurantul Dacia din Capetală. Sâmbătă după-amiază, o a patra întâlnire la care s-au adunat scriitori (ce rău îmi pare că n-am reuşit să ajung!), de astă dată la Marian Truţă acasă, "pe 1000 de metri de gazon", după cum m-a îmbiat gazda.
Hei… Ce se petrece? Au, cumva, www. cel maxipotent nu mai ajunge? Oare sportul cu ascunsul îndărătul ID-ului a început să-şi piardă interesul?
sebastian-corn on May 10 2008
telefonul mobil si porumbeii miresei
pe cand citeam articolele despre china din ultimul ng, nu ma puteam abtine sa nu constat paralelismul dintre numerosii indivizi galbeni, cu ochii piezisi si mai putin numerosii conationali, cu burti mari.
era acolo, in articole, o remarca de genul : "daca telefonul mobil nu are camera performanta si ecran color, chinezul de sorginte noua se simte rusinat".
daca schimbam chinezul cu romanul, fraza isi pastreaza pe deplin intelesul, reflectand aceeasi realitate pacatoasa : traversam niste ani, neblestemati pe de-a intregul inca, in care importante sunt accesoriile indivizilor. practic, spre deosebire de anii pre ’89 cand tot romanul se lupta pentru masina si video, acum lupta doar ce s-a mai diversificat putin. s-au adaugat vizitele la supermarket, prilej de a-ti vedea concitadinii cum se plimba printre rafturi, impliniti, cu ochi
sebastian-corn on May 09 2008
clasa noastra politica – un grup transpartinic de meditatie transcendentala
bine. da. foarte bine. ok. suna-ma pe mobil.
romanica. tara in care politia, jandarmeria, judecatoriile serviciile si cine mai apuca din sfera asta, se pun in slujba celor care poseda una bucata paine + una bucata cutit. produc dosare care sa ajute puterea politica cea mult prea temporara (vai, vai…), dar nu le finalizeaza pentru ca nu primesc ordinul necesar. altminteri, cand se schimba roata, cei care eventual ar fi dat ordin de finalizare a dosarelor, ar fi cazut si ei sub incidenta hartiutelor confectionate de oponenti. cu alte cuvinte, internele si justitia devin din instrumente publice, instrumente private. un fel de bodyguarzi intelectuali sau musculosi platiti din taxe.
prin urmare, dreptatea si regulile ajung sa fie discutate de presa si de noi, cei din ne-presa. numai ca noi nu… citeşte mai departe
sebastian-corn on May 07 2008
munte-om 0.2 – stofa visului
pai, ia sa vedem cum aratau lucrurile acu’ 2000 de ani… vreau sa spun ca suntem in anul 8 dupa nasterea despre care zeitgeist (filmul) ne arunca intr-un plonjon mai adanc decat imbecilitatea lui danutz braun.
ce gaseam pe atunci pe teritoriul actualmente known as romanica?
gaseam insi cu numele de daci. dacii sunt oamenii aceia inalti, blonzi (era sa zic: cu par balai…) cu capete relativ rotunde, barbosi, sauvages…. niste nemilosi, ce mai! niste nemilosi, cu capetele in nori, preocupati de filozofie, vorbe de duh si parapsihologie, cam cum isi viseaza mai toti garsonii (si fetitzele!)din cand in cand.
erau oameni de caracter. cand nu mai aveau de nici unele, treceau dunarea cu caii si tabarau peste asezarile cumplit de
sebastian-corn on May 05 2008
munte-om 0.1 – loc & persoane
munte-om, adica varful omu, ce credeati… pai, stiti doar ca asta e cel mai inalt punct locuit din romanica. e pe la 2507, 2505, 2504 metri, in functie de autori. pietroiul in sine, ala despre care se spune ca seamana cu un om, a fost subiect de speculatii nemaipomenite, vehiculate de tov. densusianu in mod special. acum, ma prefac doar ca nu-l iau in serios, pt. ca, altminteri, tare mult as mai vrea sa fi avut domnia-sa dreptate. pai, va dati seama? dupa densusianu, stanca de la varful omu nu ar fi altceva decat reprezentarea lui saturn, fiind acolo, pe varful MEU, principalul loc de cult al pelasgilor.
sebastian-corn on May 04 2008
munte-om
munte-om, munte-om,
sa-ti dau apa, sa-ti dau vin,
munte-om
sa-ti dau carne, sa-ti dau pita,
munte-om
ca vad iar ceru’ senin!
cine a fost acolo cu noi, les amis, stie la ce ma refer si o sa fie de acord cu urarea naiva. hai sa-i multumim lui messnerash ca ne-a gasit un traseu care ne-a dus pana la masinile parcate intre manele si gratare (pfuah!). hai sa-i multumim lui johnny-rusu’, pe care niciunul dintre noi nu-l cunostea dinainte, ca ne-a scos din white out. hai sa ne multumim si celor mai multi dintre noi ca am aflat ca totul (frica si neputinta, mai ales!) se petrece doar in capul nostru.
si sa-i multumim, in special, lui munte-om ca ne-a lasat la vatra, ca sa-l mai vedem si cu alte okazii.
si sa stiti ca
