munte-om, adica varful omu, ce credeati… pai, stiti doar ca asta e cel mai inalt punct locuit din romanica. e pe la 2507, 2505, 2504 metri, in functie de autori. pietroiul in sine, ala despre care se spune ca seamana cu un om, a fost subiect de speculatii nemaipomenite, vehiculate de tov. densusianu in mod special. acum, ma prefac doar ca nu-l iau in serios, pt. ca, altminteri, tare mult as mai vrea sa fi avut domnia-sa dreptate. pai, va dati seama? dupa densusianu, stanca de la varful omu nu ar fi altceva decat reprezentarea lui saturn, fiind acolo, pe varful MEU, principalul loc de cult al pelasgilor.
pelasgii… hmm…
la doi pasi de varful omu, este un alt varf interesant: se cheama bucura si este considerat, tot de oculta maxima, kogaionul, adica muntele sacru pe care se retragea zamolxes sa respire ierburi, cu maxima aplicatie si placere. personal, cred ca o facea si de frig: n-am prins nici o clipa in care pe bucura sau sa nu bata un vaj cumplit.
pe kogaion se urca marele cavaler kadosh cand e sa primeasca insarcinari nasoale, cum ar fi sa omoare presedinti, prim-ministrii, si altii ca ei…
cabana in sine. a fost ridicata la 1900, de societatea carpatina sinaia, dupa ce niste nemti (SKV) ridicasera o cabana de piatra, actual refugiu, de cealalta parte a stancii.
pe la 1912, cabana de lemn a ars, iar de aici, povestile incep sa se amestece. unii spun ca pana la 1926, nimeni n-a mai reusit sa ridice cabana la loc, in timp ce altii spun ca ba da, s-a reusit, si ca in timpul razboiului mondial numero uno, la cabana a fost mare pichet de graniceri.
ce stiu eu sigur:
1) un var de-al regelui Carol I, pare-mi-se, a descris luptele din 1916/1917, din muntii bucegi. s-a plans de conditiile de lupta f. f. grele din jurul varfului omu unde ai lui, oameni culti si educati, s-au batut cu niste romani obisnuiti cu frigul – vanatori de munte pre numele lor, regimentul XV;
2) pe muntele "doamnele", situat la vest de varful omu, exista o poteca destul de lata, care poarta si acum numele de "drumul granicerilor";
3) cabana omu chiar a fost pichet de graniceri intr-o anumita perioada. jumatate din actuala sala de mese a cabanei a fost "popota", iar haleala cazona era oferita militaurilor prin ghiseul la care astazi asteapta turistii (pe bune!) ciorba aia acra de legume (si fasolea!) pe care o face nevasta-mea, trai-i-ar familia!
o chestie mishteaux: granita cu austro-ungaria lui strauss trecea prin spatele cabanei, impartind piatra lui saturn in doua bucati egale: jumate’ la noi, la campestrii mioritici, jumate’ la ei, la baietii cu valsurile.
bun. acum, ce s-a petrecut in mai 2008. inceputul. de regula, cabana arata asa:
cand am ajuns noi pe 30 aprilie, arata cam asa:
era vorba de zapada care se urca pan’ pe acoperis – asta insemnand cam 5 metri de zapada. acesti metri de zapada au obligat la saparea unui tunel care arata asa:
tovarasi! prin acest tunel au inceput sa se prelinga tot soiul de insi cunoscuti, incepand cu 1 mai muncitoresc. paradoxal, primul a venit selim, vechi culi (de fapt, el e cam evreu), calator prin edituri, fotografii, cabluri de www, affaires, texte literare, europa si egipt.
alaturi de el au venit: un pilot (el a masurat pe GPS inaltimea varfului si i-a dat 2499 metri, ceea ce e o minciuna sfruntata!) , o stewardesa, un frate de stewardesa. mai tarziu a venit messnerash, alpinist reconvertit la inginerie si alte alea, fost militar in angola, purtator de moshila (acolo, in africa) ; a mai venit un ins care lucreaza la oracle ( a venit dimpreuna cu placa sa de carbon) ; si a (sic!) mai venit si doua doamne, dintre care una a fost recuperata dintr-o avalansa acum 8 ani.
dupa aia au venit xanica si pr’etenu’ ei, echipati profesional de data asta. in afara de astia, pe munte a mai fost un chinez, traitor prin amintirile noastre, tovii de la statia meteo, precum si tot soiul de calatori extremi care au adastat la ceai/cafea.
daca as sti sa lucrez cu blogu’ asta si daca n-ar trebui sa desfac un dulap ca sa scot un surub necesar bicicletei fiica-mi, as scoate un bd, cu moacele de mes amis… descrieri, character creating si alte alea…
hm! nestiind nimic din toate astea, o sa trec direct la carligul epic: cum s-a facut de s-a ajuns la poza de deasupra?
stay tuned… nu mai am cum sa scriu ca acu’ ma pune fiica-mea, uite, sa-i prind rotita de bicicleta cu un surub, iar surubul l-am scos din dulapul din bucatarie fara sa stie ma-sa….
selim, auzi :))
of, kogaionul arată la fel de frumos ca ultima oară, acu’ un an, cînd tot aşa îl vînturau dacii şi grănicerii…
oare dacii puseseră şi ei vreo graniţă pe aici? sau grănicerii practicau de-ale lu’ zamolxes?
E superba povestea. Fotografiile idem.
Ce veche e cabana si cata zapada putea sa fie…
Iar povestea cu surubul te obliga sa te conectezi la realitate:)
Da’ sa vedeti povestea din CEL MAI INALT TURN DIN BAABYLON! Ce ajung sa faca niste gagii prinsi in cabana aia pe o furtuna de zapada. Oho!
de data asta, povestea cu cabana a fost traita in direct. iar selim, v-o jur, a fost brav!
aferim.
eu stiu pe o tanti care a lucrat in meteorologie si care a stat 4 ani la statia meteo. ocazie cu care si-a nascut si o fata in virf de munte, treaba intimplindu-se prin mijloace clasice, ca s-a trezit copchila ca vrea atunci acolo, nu la medic peste niste saptamini, ca alti pici.
eh, tanti n-a suferit de nimica toata viata ei, desi fuma si bea cafele nesfirsite, fiind dealtfel si recunoscuta in neamu-mi pentru aceasta. intr-o zi s-a gindit ca ea azi moare, si asa a facut. dar de-acum era in Canada, plecata din anii 80, dupa ce-a fost in grupul cu parintele Calciu, etc.
o tanti care a facut cam cum a vrut ea, rupta din lumea asta mica si strimta a noastra. cred ca muntele ala va face asa pe toti.
va face oameni, de la Omu, nu?
cam cine a trecut pe acolo n-a uitat izpirienta, daca a avut minte sa n-o uite… cine a avut minte era om, cred.
insula şi omu.
şi uneori mici întîmplări din viaţa de zi cu zi, sau paradisuri pierdute ale copilăriei.
cîteodată e destul să respiri şi să ridici capul.
ce frumos scrii tu cînd vrei să scrii, doctore
e un emoticon care se inroseste, dar aici nu-l gasesc… multzam de vorba fromoasa, mackerelfish.
Buna!Draguta povestea!Poti sa mai inventezi cateva [nu ca pe aceasta ai inventat-o] si sa extragi imaginile de pe GOOGLE IMAGES.