împricinatul de Corn – adică eu însumi

Ce-ai păţit, Ioane?

Ai fost în şapte ţări în cinci zile şi s-a luat lumea de matale că fac românii demonstraţii? Te-ai simţit ruşinat de conaţionalii tăi, coane? Da’ ce s-a întâmplat cu mata de te-au lăsat ăia d’afară fără replică? Cum naiba nu le-ai dat peste nas cu Londra, Paris, Bruxelles, Berlin? Chiar aşa de rău ai ajuns, coane? Nu i-ai plesnit cu faza că şi lor, la vest de Szeged, le-a scăzut ratingul de ţară, că-şi muşcă pumnii de ruşine că demonstrează, alea-alea? 

Parcă erai mai tare pe vremea când te băteai pe viaţă şi pe moarte cu Stan Smith… Ţi s-a albit sângele de la limfă, sau ţi s-a înverzit de la bani, de nu mai e roşu ca pe timpuri?

Şi te mai lauzi că… citeşte mai departe

Tags: cuvinte cenzurate, guerilla blogging, jurnal de front, româneşte vorbind

 - etapa 2011 -

Români,
V-am făgăduit din prima zi a noii Domnii să vă duc la biruinţă; să vă şterg datoriile şi să vă achit toate creditele, să vă trag duşmanii în ţeapă în Piaţa Victoriei; v-am făgăduit să trăiţi bine!
Iată că a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti pentru o monedă unică şi pentru integrarea bisericii în circuitul impozitelor europene, pentru ridicarea Catedralei Neamului inclusiv,

Români,
Vă ordon: treceţi Tisa!
Zdrobiţi vrăjmaşii din perfidul Albion şi din Ţările de Jos! Dezrobiţi din jugul multicolor al monedelor făr’ de căpătâi pe fraţii noştri neîmpliniţi în ale conturilor BCE! Reîmpliniţi în trupul ţării conturile străbune ale lui P. şi N. şi C. şi iarăşi C., ba chiar şi U., atrageţi în… citeşte mai departe

Tags: ai nostri ca brazii!, cuvinte cenzurate, guerilla blogging, româneşte vorbind, situaţia

Tags: da, de pe la noi, româneşte vorbind

… despre românii de azi?

… şi despre România ultimilor 21 de ani?

Ce-o să zică viitorimea, fraţilor, despre exerciţiul nostru politico-social? Despre Ilici şi Boc, despre Băse şi BoNbo,  despre căpşunarii care aduc mai mult PIB prin muncă personală decât industria neexilată pe alte tărâmuri, despre Olguţa şi Crin, despre Udrea şi Mazăre, despre Ion şi Vasile?

Dar despre presă, domnilor, despre presa zilelor noastre ce-o să se scrie?  O să consulte cineva Click şi Cancan, sau Adevărul şi Gândul, sau EVZ şi Jurnalul, la BCU peste ani şi ani? O să intre careva în arhivele CNA, să examineze prestaţia de la talk-show-uri, şi dacă o s-o facă, ce va afla?

Ce-o să se afle din anuarele statistice?  Dar din anuarele… artistice? Că filmele, că romanele… citeşte mai departe

Tags: asta-i situatia, distopia, româneşte vorbind

Ce poţi să spui despre un Patriarh al României care lipseşte de la un discurs regal îndelung anunţat? 

Ce poţi să spui despre o fostă miss care a lipsit şi ea, dusă probabil să-şi refacă freza circumvoluţiunilor?

Dar despre un prim-ministru care poartă 41 la picior, deşi n-are decât unu’ şaişcinci înălţime?

Despre restul absenţilor, să auzim numai de bine. Cică s-a băgat tărie la colţ. Schnaps, nu al’ceva.

În fine. Până la un punct, absenţa politicienilor e explicabilă: împricinaţii nu prea au citit la viaţa lor, mai au şi niscaiva intenţii cotidiene, mai depozitează invidii şi frustrări fizico-psihice, simbolurile le sunt străine, nah, ce poţi să ceri de la unii care se asortează cel mai bine cu jocul de table şi cu chiloţii înfipţi în cur?

Dar Patriarhul?… citeşte mai departe

Tags: asta-i situatia, offf, persoane cenzurate, româneşte vorbind

Acum, a murit…

Profesorul care ar fi trebuit să plece în cea mai lungă călătorie din cea mai frumoasă vilă de pe Kiseleff, cu grădinar în curte şi sumedenie de oameni care să aibă grijă de zilele sale din urmă, a murit într-o cameră care aducea cu o debara din spitalul în care a lucrat.

Ce o să urmeze? Probabil o înmormântare la care se vor ţine discursuri ipocrite, nişte eventuale dezbateri în care va fi vorba despre cum îşi tratează România valorile, după care alţi şi alţi profesori, sau academicieni, sau oameni de artă, sau, pur şi simplu, oameni de ispravă, vor ieşi din scenă pe sub furcile caudine ale nunţii unui nou Borcea, cea mult prăznuită de televiziuni, ziare, posturi de radio, în conversaţii ritmate de manele… citeşte mai departe

Tags: româneşte vorbind

Aflu recent că Tudor Arghezi s-a aflat în situaţia ambiguă de a fi fost închis de două ori din cauza nemţilor.

De ce am spus ambiguă?

Pentru că Arghezi a fost închis prima oară din cauză că i-a iubit prea mult pe nemţi (a fost cam colaboraţionist în WWI), iar a doua oară pentru că s-a luat de nemţi cu un exces de snagă (Baroane…). Oricum, cele două episoade sunt despărţite de aproximativ două decenii, fapt care ne arată nouă ce idilă prelungită şi plină de năbădăi a funcţionat între nemţi şi Arghezi.

Despre această idilă înfocată ne-a mai scris şi domnul Lucian Boia o carte şi, tot despre ea, auzim în metrou, prin staţii, prin taximetre, pe la beţii şi pe la televiziuni.

“Ehei, dacă… citeşte mai departe

Tags: distopia, jurnal de front, româneşte vorbind, situaţia

 Motto:

Omoară-l, băh, cât e mic, că al’fel te face el pe tine!

Păi să vedeţi cum stau lucrurile. De fapt.

Hai să vedem specialitatea X, specialitate chirurgicală şi alta nu! Nu incizii de buboaie, nu exereza unghiilor încarnate – nu, nu: vorbim de o specialitate zdravănă, de băieţi numai unu’ şi-unu’! Ca preambul, am să vă povestesc că acum mulţi, mulţi ani, într-o gardă, am constatat că Bucureştiul, centru universitar, capitală de judeţ, de ţară şi de sud-est european, Bucureştiul, aşadar, nu era în stare să absoarbă doi (2!) pacienţi care prezentau o maladie catastrofică ce ţinea de specialitatea X… citeşte mai departe

Tags: de pe la noi, legenda urbana, româneşte vorbind

Buun!

N-am de gând să comentez ce a fost mai important: poetul, sau politicianul?

N-am de gând nici să mă întreb: poet mare, poet foarte mare, sau verbigerator cu flux ordonat de metafore?

Nu mă pricep la chestiile astea, da?

În plus, sunt cinic. Am trecut cu fie-mea pe la Ateneul Român în ziua cu pricina doar pentru că am anumite teorii despre procesul pedagogic. Sunt doar un chirurg care nu crede decât în ceea ce poate vedea şi pipăi, m-aţi înţeles? În consecinţă, fiică-mea fiind foarte mică, consider că trebuie să-i furnizez nişte exemple de neuitat, mai ales dacă-mi propun să-i rămână în minte cuvântul ”controversat” – o vorbă suficient de îmbârligată semantic pentru vârsta de şase ani.

Şi acum punct. Urmează dubiul.

Că… citeşte mai departe

Tags: ai nostri ca brazii!, româneşte vorbind

Doamne, ce mai vis am avut!… Vis d’ăla, nasol, taman pe dos faţă de cum ne explica Boris Pasternak: vreau să spun că visam igzact ceea ce-am auzit şi văzut mai mult şi mai mult în cursul zilei precedente şi nu doar acea idee abia sugerată, după cum stătea scris în Doctor Jivago… Fiţi numa’ atenţi!

Se făcea că mă grăbeam să ajung la spital. Alergam ca înecatu’ spre metrou, traversam în viteză printre maşini care treceau brambura pe roşu şi, când să cobor în staţia Titan, numai ce-mi cad ochii asupra unui lustragiu. Mi se părea ciudat: ce naiba căuta un lustragiu la intrarea în staţie, că nu mai văzusem unul de nu ştiu câtă vreme. Apoi, îmi dau seama că lustragiul nu stătea degeaba – curăţa… citeşte mai departe

Tags: distopia, româneşte vorbind

Se spune că un mare profesor de chirurgie, Ion Juvara pre numele său, l-a operat cândva pe un ins cam amărât care era bolnav foarte  – practic, pacientul a ajuns lat la spital şi nimeni nu-i mai dădea nici o şansă. O intervenţie practicată la timp şi cu mare talent, însă, l-a salvat pe individul cu pricina. Suntem prin anii ’50, la Bucureşti, în plină campanie contra burjuilor, a numelor româneşti de tradiţie, a intelectualilor etc.

Văzându-se salvat, gata de plecare acasă, pacientul îl întreabă pe profesorul Juvara:

- Cum pot să vă răsplătesc, domnule profesor? Mi-aţi salvat viaţa.

- Tu ce lucrezi? – se pare că l-ar fi… citeşte mai departe

Tags: legenda urbana, româneşte vorbind

Operez eu mai săptămânile trecute un moşuleţ de la ţară. Mă rog, n-a fost cine ştie ce operaţie, dar a necesitat anestezie generală cu intubaţie, nah, ce se face în situaţii din astea . Moşuleţu’ era destul de mărunţel şi cam bătrâior aşa că, în principiu, dozele standard de anestezic ar fi trebuit să-l trimită bine mersi în lumea viselor, mai ales că, fiind el, pacientul, cam şubred, anesteziştii trebuiau să fie foarte precauţi cu dozele.

Cu toate astea, moşuleţul nimic! Pur şi simplu ingurgita la anestezic de parcă ar fi băut apă. Până la urmă, reuşesc colegii să-l adoarmă, dar cu preţul unor doze semnificative, care ar fi pus jos… citeşte mai departe

Tags: asta-i situatia, româneşte vorbind

Nu ştiu de unde mi se trage frica asta de urşi! Habar n-am cine mi-a băgat-o în oase şi când. Îmi amintesc însă că, fiind foarte mic (probabil că aveam opt, cel mult nouă ani), am văzut într-un Pif o ilustrată alb-negru în care un ţăran medieval, dacă-mi e permis, aţintea un arc mărişor, cu o săgeată lucitoare, către un urs ridicat pe labele din spate, care căscase un bot năprasnic. Ţin minte că m-am întrebat atunci: ce naiba o să facă ţăranul ăla cu arcul lui cu tot când s-o repezi fiara aia peste el?

Era un articol despre la Jacquerie, în care ni se explica în ce fel ajunseseră ţăranii francezi… citeşte mai departe

Tags: de pe la noi, româneşte vorbind