Archive for the Tag 'româneşte vorbind'

 

Euromaidanul…

154

 

… oare când deschidem și noi un Euromaidan la București? Oare nu ne-am săturat de cretini în funcții publice de vârf? Oare nu ne-am săturat de imbecili patentați plătiți din taxe și impozite? Oare nu ne-am săturat de inșii fără nici o meserie care au ajuns să ne conducă? De unde vreți voi politicieni cu snagă-n creier, când mai toți se trag din facultăți la seral, din birouri neocupate pe bune niciodată, din chiulangii pe care nu i-ați fi invitat nici măcar la o bere în parc, din ingineri care n-au bătut un cui la viața lor, din juriști care n-au văzut niciodată vreun dosar, din medici cu birouri notariale, din economiști care n-au condus nici o afacere pe… citeşte mai departe

Galeria Miniștrilor Sănătății

Fotografie0438

 

Panoul de mai sus se află pe undeva pe holurile Ministerului Sănătății – nu mai știu la ce etaj și nici nu contează. Ca fapt divers, din 1922 până în 1989, sub democrație parlamentară, sub nu-știu-câte dictaturi de dreapta și sub una năprasnică de stânga, am avut 40 de miniștri mari și lați. Îi veți regăsi pe acei distinși de ambe sexe în primele două rânduri de fotografii de pe panou.

Din 1989 și până acum, în plină democrație de cumetrie subzistent-tranzacțională, am beneficiat de inteligența nețărmurită a 23 de băietani și a unei doamne – adică 24 de ființe (scuzați expresia!) furajabile (mai puțin doamna, fiind ea doamnă). Entitățile cu pricina se regăsesc pe cel de-al treilea (și… citeşte mai departe

Un om cât un stat

Nu-l cunosc – nici voi nu-l cunoașteți. Nici măcar chipul nu i l-am văzut. Știu doar că e un simplu pădurar. O fi având școală, dar cu banii cum stă? – se pot întreba șmecherii, fițoșii, pițipoancele, fauna de mall și de Click. În ce fel de casă o fi locuind? Are, și el, familie, copii, probleme, belele? – că doar e român…

Habar n-avem. Nu știm decât o singură chestie. Pădurarul ăsta, necunoscutul ăsta – el unul a făcut cât un stat întreg, cât STS-ul, cât serviciile, cât armata și internele, cât toți șmecherii ăia care asudă prin fotolii și care n-au fost în stare să găsească un avion prăbușit într-o pădure ninsă alene, în Munții Apuseni. Omul și-a luat pușca, a plecat în pădure și a găsit avionul… citeşte mai departe

Marele buf din Anvers

 

 

Era prin martie 1989. Eram pe chei la Anvers, era o după-amiază rece, nici cu soare, dar nici cu ploaie, nici cu nor, dar nici senin – era ca a doua zi după chef. Rămăsesem cam fără bani (fiind novice, mă bazam doar pe 1,55 dolari pe zi) și n-aveam poftă de nimic, mai bine să fi plecat naibii odată – cică trebuia să ne cărăm la Tripoli de Liban.

La un moment dat, aud pe cineva vorbind românește. Nu m-am mirat: la Anvers intra câte un cargou românesc pe zi, numai că glasul ăla… ei, bine, îl știam bine, bine de tot. Dau cu bunghiul pe chei, mă uit încoace, mă uit încolo și, eh, da, îl văd pe colegul Parigi, făcusem multe gărzi… citeşte mai departe

Scriitorul și pescarul

 

Fotografie0427

Așadar, era seară pe Dunăre când am aflat povestea lui Anatolie, starețul peștilor de lângă Capidava, și a lui Romulus Bărbulescu, scriitorul. Nu știu dacă am aflat-o înainte sau după ce am făcut poza de mai sus, dar cam asta era ora zilei. Era cald, stăteam pe puntea unui bac, Haralambina se afla în cealaltă parte a insulei (se juca de-a sniperii pe lângă telescop, printre stâncile alea mărunte), iar noi beam un vin alb, rece ca gheața, dintr-o sticlă brumată, care scotea abur de înghețată ce era. Așteptam țânțarii și ne înfofoliserăm în cârpe, care cum putuse.

– Sărbătorim ceva? am întrebat-o pe M, fata roșcată și cu pistrui care adusese vinul.

– Ce… citeşte mai departe

Un emoticon pentru medicii din Podgorica

 

Sosesc la noi în spital pacienţii români tranferaţi de la Podgorica. Îl examinăm pe primul dintre ei.

– Diagnostice?

– Confirmate.

– Rezolvare chirurgicală?

– OK!

Îl examinăm pe cel de-al doilea.

– Diagnostice?

– Confirmate.

– Rezolvare chirurgicală?

– OK!

Şi tot aşa, preţ de unsprezece pacienţi. Evaluaţi impecabil la Podgorica, cu diagnosticele de transfer scrise în latină, trataţi la milimetru, economic, direct la ţintă, fără exces de investigaţii şi fără figuri de stil – colegii din Muntenegru practică o medicină limpede, curată, asemănătoare unui text de Hemingway. Mai rar în zilele noastre…

Nu suport emoticoanele. Cu toate astea, pentru colegii din Muntenegru mi-aş imagina unul, căci cuvintele sunt de prisos.

Ei, bine, emoticonul cu pricina… citeşte mai departe

Bărbaţi care se dezbracă în metrou

 

http://geneticsandliterature.wordpress.com/

după: http://geneticsandliterature.wordpress.com/

 

Nu, nu, nu, nu se dezbracă de tot, fiţi liniştiţi: e o specie mai nou apărută, sunt unii care-şi dau jos de pe ei, încă de când coboară în staţie, pălăria sau căciula/şapca, fularul, mantoul/paltonul şi sacoul, câteodată chiar şi vesta. Fireşte, obiceiul este valabil pe timp de iarnă, când e ger. Odată ajunşi pe peron, aşadar, inşii cu pricina se angajează într-un stripping rapid, rămân doar în pantaloni şi cămaşă, cu cravata de mătase şi cu o curea de piele fină la vedere şi înţepenesc în aşteptarea garniturii. După ce soseşte metroul, se reped înăuntru cu dibăcie (ai dracu’, nu-ş’ cum fac dar stau mereu în dreptul uşii)… citeşte mai departe

APRILIE ´90 – DEMONSTRAŢIE!

 

 

Pe vremea aceea nu se auzise nici de Putin, nici de Steve Jobs, nici de Lehmann Brothers… Era aprilie ’90, iar noi abia ieşisem din epoca lui Patrocle cel crunt, trezindu-ne în ceva ce ni se părea a fi capitalism, numai că, cinstit şi lăutăreşte, un nume mai corect ar fi fost: electronicul timpuriu. În timp, o să pricepem cu toţii în ce fel de epocă păşisem. Acum, pentru uzul povestirii noastre însă, e suficient să amintesc că pe atunci, în Bucureşti nu prea erau reclame, că pe bulevardele din centru circulau numai Dacii, că încă aveam piatră cubică pe Aviatorilor şi că oraşul (ah!) era în fierbere: nu trecea nici o zi fără demonstraţii.

Ei, şi iată că într-o zi din aceea aterizează la… citeşte mai departe

John Johann Ţiriac

Ce-ai păţit, Ioane?

Ai fost în şapte ţări în cinci zile şi s-a luat lumea de matale că fac românii demonstraţii? Te-ai simţit ruşinat de conaţionalii tăi, coane? Da’ ce s-a întâmplat cu mata de te-au lăsat ăia d’afară fără replică? Cum naiba nu le-ai dat peste nas cu Londra, Paris, Bruxelles, Berlin? Chiar aşa de rău ai ajuns, coane? Nu i-ai plesnit cu faza că şi lor, la vest de Szeged, le-a scăzut ratingul de ţară, că-şi muşcă pumnii de ruşine că demonstrează, alea-alea? 

Parcă erai mai tare pe vremea când te băteai pe viaţă şi pe moarte cu Stan Smith… Ţi s-a albit sângele de la limfă, sau ţi s-a înverzit de la bani, de nu mai e roşu ca pe timpuri?

Şi te mai lauzi că… citeşte mai departe

Români, vă ordon, treceţi Tisa!…

 – etapa 2011 -

 

Români,
V-am făgăduit din prima zi a noii Domnii să vă duc la biruinţă; să vă şterg datoriile şi să vă achit toate creditele, să vă trag duşmanii în ţeapă în Piaţa Victoriei; v-am făgăduit să trăiţi bine!
Iată că a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti pentru o monedă unică şi pentru integrarea bisericii în circuitul impozitelor europene, pentru ridicarea Catedralei Neamului inclusiv,

Români,
Vă ordon: treceţi Tisa!
Zdrobiţi vrăjmaşii din perfidul Albion şi din Ţările de Jos! Dezrobiţi din jugul multicolor al monedelor făr’ de căpătâi pe fraţii noştri neîmpliniţi în ale conturilor BCE! Reîmpliniţi în trupul ţării conturile străbune ale lui P. şi N. şi C. şi iarăşi C., ba chiar şi U., atrageţi în… citeşte mai departe

1 Decembrie

 

 

 

Ce-o să scrie manualul de Istorie…

… despre românii de azi?

… şi despre România ultimilor 21 de ani?

Ce-o să zică viitorimea, fraţilor, despre exerciţiul nostru politico-social? Despre Ilici şi Boc, despre Băse şi BoNbo,  despre căpşunarii care aduc mai mult PIB prin muncă personală decât industria neexilată pe alte tărâmuri, despre Olguţa şi Crin, despre Udrea şi Mazăre, despre Ion şi Vasile?

Dar despre presă, domnilor, despre presa zilelor noastre ce-o să se scrie?  O să consulte cineva Click şi Cancan, sau Adevărul şi Gândul, sau EVZ şi Jurnalul, la BCU peste ani şi ani? O să intre careva în arhivele CNA, să examineze prestaţia de la talk-show-uri, şi dacă o s-o facă, ce va afla?

Ce-o să se afle din anuarele statistice?  Dar din anuarele… artistice? Că filmele, că romanele… citeşte mai departe

Regi, patriarhi şi catedrale

Ce poţi să spui despre un Patriarh al României care lipseşte de la un discurs regal îndelung anunţat? 

Ce poţi să spui despre o fostă miss care a lipsit şi ea, dusă probabil să-şi refacă freza circumvoluţiunilor?

Dar despre un prim-ministru care poartă 41 la picior, deşi n-are decât unu’ şaişcinci înălţime?

Despre restul absenţilor, să auzim numai de bine. Cică s-a băgat tărie la colţ. Schnaps, nu al’ceva.

În fine. Până la un punct, absenţa politicienilor e explicabilă: împricinaţii nu prea au citit la viaţa lor, mai au şi niscaiva intenţii cotidiene, mai depozitează invidii şi frustrări fizico-psihice, simbolurile le sunt străine, nah, ce poţi să ceri de la unii care se asortează cel mai bine cu jocul de table şi cu chiloţii înfipţi în cur?

Dar Patriarhul?… citeşte mai departe

PROFESORUL PESAMOSCA

Acum, a murit…

Profesorul care ar fi trebuit să plece în cea mai lungă călătorie din cea mai frumoasă vilă de pe Kiseleff, cu grădinar în curte şi sumedenie de oameni care să aibă grijă de zilele sale din urmă, a murit într-o cameră care aducea cu o debara din spitalul în care a lucrat.

Ce o să urmeze? Probabil o înmormântare la care se vor ţine discursuri ipocrite, nişte eventuale dezbateri în care va fi vorba despre cum îşi tratează România valorile, după care alţi şi alţi profesori, sau academicieni, sau oameni de artă, sau, pur şi simplu, oameni de ispravă, vor ieşi din scenă pe sub furcile caudine ale nunţii unui nou Borcea, cea mult prăznuită de televiziuni, ziare, posturi de radio, în conversaţii ritmate de manele… citeşte mai departe

ARGHEZI, NEMŢII ŞI ROMÂNIA CA SOARELE SFÂNT DE PE CER

 

Aflu recent că Tudor Arghezi s-a aflat în situaţia ambiguă de a fi fost închis de două ori din cauza nemţilor.

De ce am spus ambiguă?

Pentru că Arghezi a fost închis prima oară din cauză că i-a iubit prea mult pe nemţi (a fost cam colaboraţionist în WWI), iar a doua oară pentru că s-a luat de nemţi cu un exces de snagă (Baroane…). Oricum, cele două episoade sunt despărţite de aproximativ două decenii, fapt care ne arată nouă ce idilă prelungită şi plină de năbădăi a funcţionat între nemţi şi Arghezi.

Despre această idilă înfocată ne-a mai scris şi domnul Lucian Boia o carte şi, tot despre ea, auzim în metrou, prin staţii, prin taximetre, pe la beţii şi pe la televiziuni.

“Ehei, dacă… citeşte mai departe

PROGRESUL MEDICAL – LA ROMÂNI

 

 Motto:

Omoară-l, băh, cât e mic, că al’fel te face el pe tine!

 

  

Păi să vedeţi cum stau lucrurile. De fapt.

Hai să vedem specialitatea X, specialitate chirurgicală şi alta nu! Nu incizii de buboaie, nu exereza unghiilor încarnate – nu, nu: vorbim de o specialitate zdravănă, de băieţi numai unu’ şi-unu’! Ca preambul, am să vă povestesc că acum mulţi, mulţi ani, într-o gardă, am constatat că Bucureştiul, centru universitar, capitală de judeţ, de ţară şi de sud-est european, Bucureştiul, aşadar, nu era în stare să absoarbă doi (2!) pacienţi care prezentau o maladie catastrofică ce ţinea de specialitatea X… citeşte mai departe

Dubiu apropo de o înmormântare recentă

Buun!

N-am de gând să comentez ce a fost mai important: poetul, sau politicianul?

N-am de gând nici să mă întreb: poet mare, poet foarte mare, sau verbigerator cu flux ordonat de metafore?

Nu mă pricep la chestiile astea, da?

În plus, sunt cinic. Am trecut cu fie-mea pe la Ateneul Român în ziua cu pricina doar pentru că am anumite teorii despre procesul pedagogic. Sunt doar un chirurg care nu crede decât în ceea ce poate vedea şi pipăi, m-aţi înţeles? În consecinţă, fiică-mea fiind foarte mică, consider că trebuie să-i furnizez nişte exemple de neuitat, mai ales dacă-mi propun să-i rămână în minte cuvântul “controversat” – o vorbă suficient de îmbârligată semantic pentru vârsta de şase ani.

Şi acum punct. Urmează dubiul.

Că… citeşte mai departe

I HAD A DREAM…

 

Doamne, ce mai vis am avut!… Vis d’ăla, nasol, taman pe dos faţă de cum ne explica Boris Pasternak: vreau să spun că visam igzact ceea ce-am auzit şi văzut mai mult şi mai mult în cursul zilei precedente şi nu doar acea idee abia sugerată, după cum stătea scris în Doctor Jivago… Fiţi numa’ atenţi!

Se făcea că mă grăbeam să ajung la spital. Alergam ca înecatu’ spre metrou, traversam în viteză printre maşini care treceau brambura pe roşu şi, când să cobor în staţia Titan, numai ce-mi cad ochii asupra unui lustragiu. Mi se părea ciudat: ce naiba căuta un lustragiu la intrarea în staţie, că nu mai văzusem unul de nu ştiu câtă vreme. Apoi, îmi dau seama că lustragiul nu stătea degeaba – curăţa… citeşte mai departe

Onorariul profesorului Juvara – legendă urbană

 

 

Se spune că un mare profesor de chirurgie, Ion Juvara pre numele său, l-a operat cândva pe un ins cam amărât care era bolnav foarte  – practic, pacientul a ajuns lat la spital şi nimeni nu-i mai dădea nici o şansă. O intervenţie practicată la timp şi cu mare talent, însă, l-a salvat pe individul cu pricina. Suntem prin anii ’50, la Bucureşti, în plină campanie contra burjuilor, a numelor româneşti de tradiţie, a intelectualilor etc.

Văzându-se salvat, gata de plecare acasă, pacientul îl întreabă pe profesorul Juvara:

– Cum pot să vă răsplătesc, domnule profesor? Mi-aţi salvat viaţa.

– Tu ce lucrezi? – se pare că l-ar fi… citeşte mai departe

ALCOOLUL LA ROMÂNI

 

 

Operez eu mai săptămânile trecute un moşuleţ de la ţară. Mă rog, n-a fost cine ştie ce operaţie, dar a necesitat anestezie generală cu intubaţie, nah, ce se face în situaţii din astea . Moşuleţu’ era destul de mărunţel şi cam bătrâior aşa că, în principiu, dozele standard de anestezic ar fi trebuit să-l trimită bine mersi în lumea viselor, mai ales că, fiind el, pacientul, cam şubred, anesteziştii trebuiau să fie foarte precauţi cu dozele.

Cu toate astea, moşuleţul nimic! Pur şi simplu ingurgita la anestezic de parcă ar fi băut apă. Până la urmă, reuşesc colegii să-l adoarmă, dar cu preţul unor doze semnificative, care ar fi pus jos… citeşte mai departe