sebastian-corn on Oct 03 2010
contra-transfer (later edit)
a-nceput războiu’ ăla
între sângele tatălui meu
şi carnea mamei tale
bătăliile alea nesfârşite
între fierea bunicului meu
şi pielea bunicii tale
a venit surparea aia
nemaivăzută
din caii străbunului meu
până-n izbele străbunei tale
vin haitele alea
pricepi
vin haitele
se scurg în fuioare
şi urlă la lună
de zici că-s
lupii sângelui tău
năvălind
în arterele mele… citeşte mai departe
sebastian-corn on Oct 01 2010
Puterea Femeii…
Jeff Beck este, fără îndoială, unul dintre cei mai buimăcitori chitarişti ai momentului. Oscilând între jazz şi rock, mişcându-se între timbre aspre şi tânguieli pisiceşti, evoluând între ritmuri rupte, sincopate, şi piese cu tempo-uri dulcege, e genul de muzician care ne arată, pentru a câta oară, că studiul simplu, chiar dacă îţi ia 10 – 12 ore pe zi, nu înseamnă nimic fără un dram de feeling mixat cu subtilitate.
Aşadar, cu Jeff Beck ne-am înţeles.
Ce te faci, însă, când lângă un barosan ca Jeff apare o jună de numai 21 de ani care cântă la bass?
Păi, te faci ca închizi ochii ca să asculţi alchimia.
În piesa de mai jos, ”Cause we’ve ended as Lovers”, Jeff începe tânguindu-se în tonuri acute, mai lansează câte o… citeşte mai departe
sebastian-corn on May 20 2010
cai – de – pământ
pe vremea aceea eram mulţi cai!
şi eram.
(sau eram doar între ei, cai, preumblându-mă cu ei?)
se petreceau multe jefuiri de limpezime,
erau neclarităţi
în tundra verde urcată pe pietre.
ceea ce însemna:
herghelii de cai fierici porneau în migraţie,
scârţâiau precum drakkarele desprinse
de chei
cai înotători şi năprasnici
vuiau de stânci prăvălite
oh, cai fugari ce erau!
cai zburători ce erau!
erau ciudăţenii
în tundra verde cocoşată de pietre.
ceea ce însemna:
iţirea cailor din pământ
cu capul gâtul picioarele din faţă
ieşeau caii fierici care năpădeau,
groşi şi cenuşii,
sacii plini cu ploaie.
oh, cum mai năpădeau tundra verde
frântă pe pietre.… citeşte mai departe
sebastian-corn on Apr 14 2009
mizu no kokoro
sebastian-corn on Apr 11 2009
POPAS
visează la iesle
calul ce galopează-ntr-un cal
mâine soseşte
e mort ca un mort nenăscut
e orb ca pruncul în mamă
şi are gura cusută
e plin de săgeţi
miroase a ape
şi-ascultă o stea vâjâind cu-o ureche
ce sânge cât sânge ce sânge
ce bale cascadă de bale maree de bale
căci suliţa-i grea
toporu-ascuţit
şi spada luceşte
şi moare şi moare şi moare
calul cel mort galopând într-un cal
calul cel mort visând la o stea
calul cel mort săgetat-săgetat… citeşte mai departe
sebastian-corn on Dec 11 2008
haiku – de – moarte
sebastian-corn on Aug 25 2008
gaia, aşteptând
a-nceput războiu’ ăla
între sângele tatălui meu
şi carnea mamei tale
bătăliile alea nesfârşite
între fierea bunicului meu
şi pielea bunicii tale
a venit surparea aia
nemaivăzută
din caii străbunului meu
până-n izbele străbunei tale
vin haitele alea
sebastian-corn on Jul 01 2008
Africa… Africa… Africa…
Mă dădeam io frumos pă blogguri şi am dat peste un post cu poze din Africa aici. Pozele mi-au reamintit de anul pe care l-am petrecut şi io, în Africa, copil fiind, la Conakry, în Guineea.
De vreun an, însă, obsesiile mele africane nu se leagă de Africa de Est. Cuvântul de ordine este… Namibia.
Poza de mai sus este luată în Deadvlei, în Namibia. Vlei-ul este o structură specifică deşertului namibian; cuvântul vine din afrikaans şi înseamnă "tigaie". Un vlei, după cum o arată şi numele, este o depresiune care găzduieşte apă doar pentru o scurtă perioadă din an. Apa provine fie din ploile extrem de rare, fie din râurile care prind să curgă doar când musonii veniţi de hăt, dă departe, tocmai
