Archive for the Tag 'poe-m'

 

poe-m

mi-am cumparat o poezie

şi poezia avea cam paişpe-cinşpe tone

şi vreo trei sute de metri lungime

 

am dat nas în nas cu ea

plutea

zbura peste parcul iiore

ca un cuirasat

ca un elefant plin de talidomidă

ca o fleică lunecând prin fiorduri de aer

ca planeta saturn

 

era ţâfnoasă ca o hienă

ea mă iubea şi eu o iubeam

 

nu mirosea a nimic

se plictisise de atâta plutire

de atâta lungime

de asemenea greutate

 

cică

hai să mă cufund în lac

vreau să înfulec ciumaţi

vreau să-i înfulec pe toţi ăia

daţi cu var din balta albă

sunt plictisită… citeşte mai departe

elefantul

 

elefant prăvălit în omăt

împrăştie aburi

tresaltă

îl îngroapă ninsoarea

ochii-i se cască

nu zăreşte nimic

ştii bine că moare

uite-l că moare

 

e mort

 

din burtă o să-i plouă la vară pe dos

şi stelele-o să-i bâzâie-n ochi

soarele-o să-l despice în două

iar luna o să-l rupă-n bucăţi

(de mult îl pândea)

ştiind bine că-i mort

 

elefantul e mort

 

fii atent c-o să duhnească la vară

adulmecă-l bine de acum

uită de viscol

şi vezi-l de carne

vezi-l de pui

vezi-l de piei şi de păr

vezi dacă are pietre prin oase

ascultă ce vifor… citeşte mai departe

contra-transfer (later edit)

 

 

a-nceput războiu’ ăla

între sângele tatălui meu

şi carnea mamei tale

bătăliile alea nesfârşite

între fierea bunicului meu

şi pielea bunicii tale

a venit surparea aia

nemaivăzută

din caii străbunului meu

până-n izbele străbunei tale

vin haitele alea

pricepi

vin haitele

se scurg în fuioare

şi urlă la lună

de zici că-s

lupii sângelui tău

năvălind

în arterele mele… citeşte mai departe

Puterea Femeii…

 

Jeff Beck este, fără îndoială, unul dintre cei mai buimăcitori chitarişti ai momentului. Oscilând între jazz şi rock, mişcându-se între timbre aspre şi tânguieli pisiceşti, evoluând între ritmuri rupte, sincopate, şi piese cu tempo-uri dulcege, e genul de muzician care ne arată, pentru a câta oară, că studiul simplu, chiar dacă îţi ia 10 – 12 ore pe zi, nu înseamnă nimic fără un dram de feeling mixat cu subtilitate.

Aşadar, cu Jeff Beck ne-am înţeles.

Ce te faci, însă, când lângă un barosan ca Jeff apare o jună de numai 21 de ani care cântă la bass?

Păi, te faci ca închizi ochii ca să asculţi alchimia.

În piesa de mai jos, “Cause we’ve ended as Lovers”, Jeff începe tânguindu-se în tonuri acute, mai lansează câte o… citeşte mai departe

cai – de – pământ

pe vremea aceea eram mulţi cai!
şi eram.
(sau eram doar între ei, cai, preumblându-mă cu ei?)
se petreceau multe jefuiri de limpezime,
erau neclarităţi
în tundra verde urcată pe pietre.
ceea ce însemna:

herghelii de cai fierici porneau în migraţie,
scârţâiau precum drakkarele desprinse
de chei
cai înotători şi năprasnici
vuiau de stânci prăvălite
oh, cai fugari ce erau!
cai zburători ce erau!

erau ciudăţenii
în tundra verde cocoşată de pietre.
ceea ce însemna:

iţirea cailor din pământ
cu capul gâtul picioarele din faţă
ieşeau caii fierici care năpădeau,
groşi şi cenuşii,
sacii plini cu ploaie.
oh, cum mai năpădeau tundra verde
frântă pe pietre.… citeşte mai departe

mizu no kokoro

 

hokusai_tengu

 

oţel fulgerând

foşneşte în vânt precum

apa-ngheţândă… citeşte mai departe

POPAS

800px-nakahara_in_the_sagami_province

visează la iesle

calul ce galopează-ntr-un cal

mâine soseşte

e mort ca un mort nenăscut

e orb ca pruncul în mamă

şi are gura cusută

e plin de săgeţi

miroase a ape

şi-ascultă o stea vâjâind cu-o ureche

ce sânge cât sânge ce sânge

ce bale cascadă de bale maree de bale

căci suliţa-i grea

toporu-ascuţit

şi spada luceşte

şi moare şi moare şi moare

calul cel mort galopând într-un cal

calul cel mort visând la o stea

calul cel mort săgetat-săgetat… citeşte mai departe

haiku – de – moarte

retro_125

husar cenuşiu

mort, ciopârţit şi crăpat

gaia, aşteptând

 
 
          a-nceput războiu’ ăla
          între sângele tatălui meu
          şi carnea mamei tale
          bătăliile alea nesfârşite
          între fierea bunicului meu
          şi pielea bunicii tale
          a venit surparea aia
          nemaivăzută
          din caii străbunului meu
          până-n izbele străbunei tale
 
          vin haitele alea

Africa… Africa… Africa…

 

Mă dădeam io frumos pă blogguri şi am dat peste un post cu poze din Africa  aici. Pozele mi-au reamintit de anul pe care l-am petrecut şi io, în Africa, copil fiind, la Conakry, în Guineea.
De vreun an, însă, obsesiile mele africane nu se leagă de Africa de Est. Cuvântul de ordine este… Namibia.
Poza de mai sus este luată în Deadvlei, în Namibia. Vlei-ul este o structură specifică deşertului namibian; cuvântul vine din afrikaans şi înseamnă "tigaie". Un vlei, după cum o arată şi numele, este o depresiune care găzduieşte apă doar pentru o scurtă perioadă din an. Apa provine fie din ploile extrem de rare, fie din râurile care prind să curgă doar când musonii veniţi de hăt, dă departe, tocmai