Archive for the Tag 'persoane cenzurate'

 

Marx, Trier!

 

Au trecut câţiva ani de când un eseist român „en vogue” stabilea în câteva vorbe de ce ne-au făcut rău scrierile lui Marx: omul avea, pur şi simplu, hemoroizi… Durerile permanente generate de patologia anală erau răspunzătoare pentru acele scrieri care, finalement, au dus la apariţia unui dezastru politic. Lăsând la o parte faptul că hemoroizii nu dor şi că, mai probabil, Marx suferea de fisuri anale, simplificarea cu pricina m-a cam umplut de silă, chit că pe vremea aceea aveam certuri cumplite cu taică-meu pe probleme politice: el era marxist, eu nu eram, el citise Marx, eu nu citisem, dar de certat, ne certam cu vigoare. În ce mă privea, nici nu simţeam nevoia să-l parcurg pe Marx; în definitiv, insul o dăduse în bară în văzul… citeşte mai departe

Manelistul de pe Travel Channel

Vă place hip-hopul?

Şi mie… Mor de plăcere când văd nişte colo… pardon, nişte afroamericani care râgâie ritmat prin decapotabile, cu lanţuri aurite de treij’ de kile la beregată, tatuaţi în mandarină, îmbrăcaţi în costume beton cu etichetele p-afară, cum plâng ei de fericirea curvei care le-a tras-o la foc mic. Aş da zile de la mine pe varianta US sună la fel de carcalacic ca o scrisoare de dragoste redactată de un masturbator trecut, discret impotent.

În fine. Văd că magnificele noastre zile în curs ne pun şi în faţa unor manifestări televizionistice echivalente şoricăriei, mai ales că e ceva british, dear. E acolo un indian, frate, un indian care face teoria vinului de colecţie şi a traseelor de golf superbazate. Vorbeşte direct în glossy, semn că… citeşte mai departe

(Nu) mi-am dorit o maşină…

 

 

Eu sunt un ins care se bagă ca musca-n lapte (în c- – – l calului, după alţi autori), iar voi sunteţi nişte cititori curioşi – prin urmare, am să vă povestesc cum am ajuns să-mi cumpăr, pentru întâiaşi dată, o amărâtă de maşină.

În primul rând că maşinile nu-mi plăceau – nici acum nu mă dau în vânt după ele. Sau, mă rog, ştiu foarte clar că n-o să pot să-mi cumpăr niciodată maşinile care-mi plac: un automobil adevărat trebuie să fie britanic, trebuie să aibă o moacă aparte şi să fie ceva de la Aston-Martin în sus, ca să-şi merite numele. În rest, discutăm despre vehicule, nu despre maşini, drept pentru care mă umflă râsul ori de câte ori îi aud pe unii… citeşte mai departe

Regi, patriarhi şi catedrale

Ce poţi să spui despre un Patriarh al României care lipseşte de la un discurs regal îndelung anunţat? 

Ce poţi să spui despre o fostă miss care a lipsit şi ea, dusă probabil să-şi refacă freza circumvoluţiunilor?

Dar despre un prim-ministru care poartă 41 la picior, deşi n-are decât unu’ şaişcinci înălţime?

Despre restul absenţilor, să auzim numai de bine. Cică s-a băgat tărie la colţ. Schnaps, nu al’ceva.

În fine. Până la un punct, absenţa politicienilor e explicabilă: împricinaţii nu prea au citit la viaţa lor, mai au şi niscaiva intenţii cotidiene, mai depozitează invidii şi frustrări fizico-psihice, simbolurile le sunt străine, nah, ce poţi să ceri de la unii care se asortează cel mai bine cu jocul de table şi cu chiloţii înfipţi în cur?

Dar Patriarhul?… citeşte mai departe